1ra-1620/2016 — art. 191 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1620/2016 — art. 191 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1620/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul Bobu Petru

în numele inculpaților Rebeja Nina și Burelov Andrei și de inculpatul Burelov Andrei, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016,

în cauza penală în privința lui

Rebeja Nina Andrei, născută la

12 aprilie 1956, originară din s. Roșcani, r-

nul Strășeni, domiciliată în or. Criuleni, str.

31 August nr. 127

Burelov Andrei Iurii, născut la

03 februarie 1988, originar din r-nul

Criuleni, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Andrei Doga nr. 28/7, ap. 27.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Andrei au fost achitați de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal, pe motiv că fapta săvârșită nu întrunește elementele infracțiunii.

că, activând în funcția de director al filialei Criuleni a Companiei de Asigurări “AG

VitoriAsig” SRL, numită în funcție conform contractului individual de muncă, în perioada

de la 01 august 2005 până în iulie 2010, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Burelov

Andrei, au însușit ilegal bunurile încredințate în administrare prin faptul că, în urma unei

înțelegerii prealabile între Rebeja Nina și Burelov Andrei, având scopul însușirii bunurilor

1

încredințate în administrare Rebeja Nina, folosindu-se de situația de serviciu, prin ordinul

nr. 7 din 01 august 2005, l-a angajat în calitate de șofer pe Burelov Andrei, care nu dispunea

de permis de conducere, calculându-i și ridicând salariu pentru perioada 01 august 2005 -

martie 2006 în sumă totală de 6400 lei, mijloace bănești ce nu i se cuveneau și pe care i-a

însușit ilegal, pentru perioada 21 iunie 2006 - 15 septembrie 2006 suma de 1454,55 lei,

pentru perioada octombrie 2006 – decembrie 2006 suma de 2400 lei, pentru perioada

ianuarie 2007 – aprilie 2007 suma de 2159,86 lei, pentru perioada mai 2007 – august 2007

suma de 2426,66 lei, pentru perioada septembrie 2007 – decembrie 2007 suma de 3200 lei,

pentru perioada anului 2008 suma de 259,7 lei și pentru luna iulie a anului 2010 suma de

1295,45 lei, deoarece era la muncă peste hotarele Republicii Moldova, prin ce a cauzat

Companiei de Asigurări “AG VitoriAsig” SRL o pagubă materială considerabilă în sumă

totală de 13196,22 lei.

Acțiunile incriminate inculpaților Rebeja Nina și Burelov Andrei au fost încadrate în

baza art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, delapidarea averii străine, după indicii

calificativi: însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Rebeja Nina și Burelov Andrei să fie recunoscuți vinovați în baza art. 191

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și să le fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita o anumită

activitate în domeniul economic pe un termen de 3 ani, fiecăruia.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- instanța de fond în mod eronat a apreciat critic probele prezentate de partea acuzării,

neluând în considerare declarațiile reprezentantului părții vătămate, Furnica V. și ale

martorilor Magla V. și Monica V.;

- din probele acumulate rezulta că Rebeja N, știind la momentul angajării lui Burelov

A., în calitate de șofer, că acesta nu deținea permis de conducere, fiind în imposibilitate de

a-și exercita atribuțiile conform funcției deținute, l-a angajat în funcție și i-a achitat salariul;

suplimentar, în perioada anilor 2007-2010, Rebeja N. i-a achitat salariul lui Burelov A., deși

ultimul de facto nu activa, fiind plecat peste hotare, acest fapt fiind cunoscut de Rebeja N.;

astfel Rebeja N., știind despre absența lui Burelov A. de la serviciu și neexercitarea de către

acesta a obligațiunilor sale de serviciu, având în administrare bunurile companiei în care

activa, în mod fraudulos i-a achitat lui Burelov A., din casa filialei companiei, mijloace

financiare în sumă de 13196,22, care nu se cuveneau ultimului;

- întreprinderea primea în adresa sa foile de parcurs ale automobilului, semnate doar

de către Rebeja N., neștiind despre absența lui Burelov A. de la serviciu, precum și de faptul

că acesta nu avea permis de conducere.

2

3.1. Sentința a fost atacată și de către avocat în numele părții vătămate, care a solicitat

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Rebeja Nina și Burelov Andrei să fie recunoscuți vinovați în baza art. 191

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de partea

vătămată.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că, inculpata Rebeja Nina cunoștea

cu certitudine că Burelov Andrei nu deținea permis de conducere la momentul angajării,

calculându-i și achitându-i salariul pe perioada aflării ultimului peste hotare (fapt ce rezulta

din informația eliberată de către Poliția de Frontineră), contrar dispozițiilor contractului

individual de muncă și contractului de răspundere materială deplină, încheiat între Companie

și Rebeja Nina, conform cărora ultima și-a asumat responsabilitatea de păstrare, evidență și

gestionare corectă a mijloacelor financiare, aflate în gestiunea filialei Criuleni a Companiei,

având totodată dreptul de a angaja, stimula și elibera din funcție salariați, astfel ținând

evidența nominală a timpului lucrat în privința fiecărui salariat;

- proba cu martorii, administrată la cererea părții apărării, a confirmat învinuirea

înaintată inculpaților, or martorii audiați au indicat că Burelov A. nu se afla pe teritoriul țării

și că Rebeja N. îi achita salariul, inclusiv în acea perioadă de absență;

- instanța de fond a reținut că nu au fost prezentate tabele de pontaj, pentru stabilirea

persoanei care ducea evidența timpului de muncă, neluând în considerare declarațiile

martorului Monica V., care a declarat că tabelele de pontaj erau duse de Rebeja N., care prin

contractul individual de muncă și Regulamentul filialei Companiei, era obligată de a asigura

disciplina muncii în cadrul filialei;

- poziția inculpaților, privitoare la faptul că pe perioada aflării lui Burelov A. peste

hotarele țării, acesta nu primea salariul, contravine materialelor cauzei, fiind infirmată prin

cartea de salariu a inculpatului Burelov A. pentru perioada anilor 2006-2010, dispozițiile de

plată a salariului (f.d. 109-139, vol. I), în care se indica expres luna primirii salariului de

către Burelov A. și actul reviziei tematice a activității economico-financiare a Companiei,

filiala Criuleni din 27.09.2012 (f.d. 59-88, vol. II), din care rezulta că salariul a fost achitat

inculpatului în mod excedent, pe perioada în care acesta nu se afla în țară și nu îndeplinea

funcția sa;

- motivarea soluției adoptate de către prima instanță este bazată pe presupuneri, fiind

prezentate suficiente probe care confirmă învinuirea adusă inculpaților.

integral la 08 iunie 2016, apelurile declarate au fost admise, casată total sentința și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rebeja Nina și

Burelov Andrei au fost recunoscuți vinovați în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 500 unități convenționale, echivalentul sumei de 10000 lei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și a exercita activități în domeniul economic pe un termen de 3 ani, fiecăruia.

3

Acțiunea civilă, înaintată de SA “AG VitoriAsig” împotriva lui Rebeja Nina și Burelov

Andrei a fost admisă parțial, cu încasarea în mod solidar de la Rebeja Nina și Burelov Andrei

în beneficiul SA “AG VitoriAsig” a sumei de 13196,22 lei cu titlu de prejudiciu material, cu

respingerea ca neîntemeiată a cerinței SA “AG VitoriAsig”, privind încasarea cheltuielilor

de judecată.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de fond în

mod eronat a conchis asupra soluției de achitare a inculpaților de sub învinuirea imputată,

încălcând prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și dând o apreciere greșită

probelor, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

Instanța de apel a considerat ca fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpaților prin

ansamblul de probe, administrate de către organul de urmărire penală, cercetate de către

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, și anume prin:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate CA “VitoriAsig” SRL, avocatul Furnică

V. (f.d. 41, vol. II, 60-62, vol. III);

- declarațiile martorilor Zamșa V. (f.d. 102, vol. II, 74, vol. III), Codreanu P. (f.d. 63-

64, vol. III), Iacovlev P. (f.d. 65-66, vol. III), Monica V. (f.d. 67-68, vol. III), Magla V. (f.d.

69-71, vol. III) și Monica O. (f.d. 72-73, vol. III);

- procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din 17.05.2012 (f.d. 43, vol.

II);

- actul reviziei tematice a activității economico-financiare, efectuat de către “Volnal-

Com” SRL (f.d. 54-58, vol. II);

- actul reviziei tematice a activității economico-financiare a Companiei “Asigurări

Generale VitoriAsig” SRL, filiala Criuleni din 27.09.2012, cu anexe (f.d. 59-88, vol. II).

Instanța de apel a considerat că probele cercetate corespundeau circumstanțelor de fapt

ale cauzei, astfel constatând că Rebeja Nina Andrei, activând în funcția de director al filialei

Criuleni a Companiei de Asigurări “AG VitoriAsig” SRL, fiind angajată în funcție în baza

contractului individual de muncă din 12.04.2002, în perioada de la 01.08.2005 până în luna

iulie a anului 2010, împreună și după o înțelegere prealabilă cu inculpatul Burelov Andrei

Iurii, au însușit ilegal bunurile încredințate în administrare. În urma unei înțelegeri prealabile

între Rebeja Nina Andrei și Burelov Andrei Iurii, având scopul însușirii bunurilor Companiei

de Asigurări “AG VitoriAsig” SRL, încredințate spre administrare, prin faptul că Rebeja

Nina Andrei, folosindu-se de situația de serviciu, prin ordinul nr. 7 din 01.08.2005, l-a

angajat în calitate de șofer pe Burelov Andrei Iurii, care nu dispunea de permis de conducere.

Astfel, acestuia i s-a calculat și achitat salariu pentru perioada 01.08.2005 – martie 2006, în

sumă totală de 6400 lei, mijloace bănești ce nu i se cuveneau, deoarece inculpatul Burelov

Andrei Iurii nu dispunea de permis de conducere. De asemenea, lui Burelov Andrei Iurii i s-

a calculat și achitat salariu pentru perioada 21.06.2006 – 15.09.2006 – 1454,55 lei, pentru

perioada octombrie 2006 – decembrie 2006 – 2400 lei, pentru perioada ianuarie 2007 –

aprilie 2007 – 2159,86 lei, pentru perioada mai 2007 – august 2007 – 2426,66 lei, pentru

perioada septembrie 2007 – decembrie 2007 – 3200 lei, pentru perioada anului 2008 – 259,7

4

lei și pentru luna iulie 2010 – 1295,45 lei, deși în aceste perioade, Burelov Andrei Iurii se

afla la muncă peste hotarele Republicii Moldova, cauzându-i astfel părții vătămate Compania

de Asigurări “AG VitoriAsig” SRL o pagubă materială considerabilă, în sumă totală de

13196,22 lei.

Instanța de apel a conchis că probele examinate au demonstrat vinovăția inculpaților

în săvârșirea infracțiunii imputate, urmând a fi respinse ca neîntemeiate argumentele

procurorului, invocate în ședința instanței de apel, precum că acțiunile inculpaților urmează

a fi recalificate în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, adică abuz de serviciu. În această ordine

de idei, instanța de apel a constatat că, din materialele cauzei, rezulta faptul că Rebeja Nina,

căreia i-au fost încredințate spre gestionare bunurile părții vătămate, știind cu certitudine

despre faptul că Burelov A. nu deținea permis de conducere și ulterior, cunoscând cu

certitudine că acesta pleca periodic peste hotarele țării, îi achita acestuia mijloace bănești din

casa filialei părții vătămate, în adresa oficiului central al companiei fiind expediate foi de

parcurs ale automobilului, semnate doar de către Rebeja Nina.

Astfel, instanța de apel a reținut că în speță, întrunirea în acțiunile inculpaților a laturii

obiective a infracțiunii prevăzute la art. 191 Cod penal s-a manifestat prin faptul că inculpata

a primit în administrare bunurile părții vătămate Compania de Asigurări „AG VitoriAsig”

SRL, acesteia fiindu-i încredințată administrarea filialei părții vătămate din or. Criuleni, în

temeiul contractului individual de muncă. În sarcina inculpatei era gestionarea bunurilor

companiei - în speță, a banilor pentru salarii, iar inculpata, știind cu certitudine despre

plecarea inculpatului Burelov Andrei peste hotarele țării, îi achita acestuia mijloace bănești

din casa filialei pe care o gestiona, iar Burelov Andrei primea banii respectivi și îi însușea,

deși aceste bunuri i-au fost încredințate inculpatei de către partea vătămată pentru a fi

administrate, nu cu scopul de a transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor către

inculpați. În sarcina inculpatei intra dreptul de a deține bunurile respective, precum și

atribuția de a le administra, revenindu-i răspunderea pentru respectarea regimului de utilizare

a bunurilor încredințate, precum și pentru asigurarea integrității lor, bunurile nefiind

transmise în scopul de a transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor către cel care le

dobândește. Totodată, instanța de apel a reținut că deși în temeiul actului de constituire a

filialei Criuleni, directorului de filială i-a fost acordat dreptul să angajeze și să elibereze din

funcție salariații filialei, totuși prin contractul individual de muncă și de răspundere materială

deplină, inculpata Rebeja Nina s-a obligat să utilizeze cu bună credință bunurile încredințate.

Drept urmare, instanța de apel a conchis asupra faptului că inculpații, în sensul art. 44

Cod penal, erau coautori la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b), c), d)

Cod penal și și-au adus contribuția împreună în mod nemijlocit – fapt demonstrat prin

probele examinate.

În concluzie, instanța de apel a considerat că instanța de fond în mod eronat a constatat

lipsa în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii, săvârșirea cărora le-a fost imputată,

deoarece circumstanțele elucidate la judecarea cauzei în apel demonstrau contrariul.

5

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a dat o apreciere greșită declarațiilor

reprezentantului părții vătămate, conform cărora Rebeja Nina a activat în calitate de director

al filialei Criuleni a Companiei de Asigurări „AG VictoriAsig” SRL, între părți fiind încheiat

un contract individual de muncă și de răspundere materială deplină, în temeiul căruia Rebeja

Nina și-a luat obligațiunea să utilizeze cu bună credință bunurile încredințate. În temeiul

actului de constituire a filialei Criuleni, directorului de filială i-a fost acordat dreptul să

angajeze și să elibereze din funcție salariații filialei. Rebeja Nina era împuternicită prin statut

să angajeze persoane, iar în anul 2005, l-a angajat în funcție de șofer pe Burelov Andrei, care

este fiul acesteia și care ulterior a fost eliberat din funcție. În anul 2007, Burelov Andrei a

fost reangajat în funcție de șofer de către Rebeja Nina și a activat până în anul 2010, până

când a fost eliberat din funcție la cererea sa. Pe toată perioada cât a fost angajat în funcție de

șofer, lui Burelov Andrei i se achita salariul de funcție în cadrul filialei Criuleni, de care era

responsabilă Rebeja Nina. Conform informației eliberate de CRIS Registru, rezultă că în

perioada anilor 2005 - 2006, la data angajării în funcția de șofer, Burelov Andrei nu deținea

permis de conducere. Astfel, Burelov Andrei nu putea exercita funcția încredințată, însă

Rebeja Nina l-a angajat în funcție și i-a achitat salariu știind cu certitudine despre acest fapt.

De asemenea, în perioada anilor 2007 — 2010, Burelov Andrei nu se afla pe teritoriul

Republicii Moldova, însă acestuia i se achita salariul pentru activitatea care de fapt n-o

îndeplinea. Rebeja Nina, căreia i-au fost încredințate spre gestionare bunurile companiei,

știind despre plecarea lui Burelov Andrei peste hotarele țării, îi achita acestuia mijloace

bănești din casa filialei, în adresa companiei se expediau foile de parcurs ale automobilului,

care erau semnate doar de Rebeja Nina.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele inculpatei Rebeja

Nina, invocate în ședința instanței de apel, precum că toate acțiunile în cadrul filialei se

efectuau cu acordul directorului companiei or, reieșind din declarațiile date de către

directorul general al companiei de asigurări, rezulta că acesta nu a cunoscut despre faptul că

inculpatului Burelov A. i se achita salariul pentru perioada în care acesta se afla peste hotare.

Astfel instanța de apel, ținând cont de urmările infracțiunii, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpaților, având în vedere că, prima instanță a

apreciat incorect circumstanțele cauzei, menționând asupra respectării prevederilor art. art.

6, 7, 61 și 75 Cod penal, a conchis de a aplica în privința inculpaților Rebeja Nina Andrei și

Burelov Andrei Iurii, recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 191 alin.

(2) lit. b), c) și d) Cod penal, a unor pedepse sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități în domeniul

economic pe un termen de 3 ani, în privința fiecărui inculpat, în opinia instanței de apel

pedepsele aplicate fiind echitabile în raport cu fapta comisă și care vor fi pe măsură de a-și

atinge scopul instituit de cadrul legal pertinent.

Cu privire la apelul declarat de reprezentantul părții vătămate, instanța de apel a reținut

că în ședința instanței de fond, reprezentantul părții vătămate “AG VitoriAsig” SA (ex-„AG

VitoriAsig” SRL) a înaintat o acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea de la inculpați în

6

beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 13196,22 lei și a cheltuielilor de judecată

pentru plata serviciilor avocatului în sumă de 5000 lei.

Astfel, în partea cerinței de încasare a prejudiciului material produs prin infracțiune,

instanța de apel a considerat că acțiunea civilă urmează a fi admisă, deoarece au fost

prezentate probe în sensul dat, care coroborează cu datele constatate prin actele de revizie

tematică a activității economico-financiare din 03.08.2012 și 27.09.2012.

Totodată, în partea cerinței de încasare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a

constatat că reprezentantul părții vătămate nu a prezentat probe care să demonstreze

cuantumul cheltuielilor juridice suportate și, prin urmare, acestea nu sunt reale și nu urmează

a fi compensate, motiv pentru care cerința urma să fie respinsă.

În concluzie, instanța de apel a conchis asupra necesității admiterii apelurilor declarate,

cu casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

în numele inculpaților Rebeja Nina și Burelov Andrei și de inculpatul Burelov Andrei,

depuse la 07 iulie 2016 și 08 iulie 2016 care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

au solicitat casarea totală a acesteia, cu menținerea sentinței.

În cererile depuse, recurenții au invocat următoarele:

- concluzia despre vinovăția inculpaților a fost bazată pe declarațiile martorilor, care

nu au fost audiați pe viu la judecarea cauzei în apel, dând citire acestor declarații și punându-

le la baza soluției de condamnare, substituind astfel competența exclusivă a acuzatorului de

stat;

- deși martorii Codreanu P., Iacovlev P., Monica V. și Monica O. au fost audiați la

cererea părții apărării, instanța de apel a utilizat declarațiile lor în favoarea acuzării, fără a

indica în descriptivul deciziei în ce mod declarațiile date confirmă învinuirea adusă;

- bazarea soluției de condamnare a inculpaților pe actul reviziei tematice a activității

economico-financiare din 03.08.2012, de către “Volnal-Com” SRL, este una greșită,

deoarece de fapt revizia a fost efectuată în cadrul “Volnal-Com” SRL, care este un agent de

asigurare din cadrul companiei – parte vătămată, totodată prin acest act de revizie nefiind

stabilite careva încălcări ce ar avea tangență cu acțiunile inculpaților;

- bazarea soluției de condamnare a inculpaților pe actul reviziei tematice a activității

economico-financiare din 27.09.2012 la fel este greșită, deoarece din actul dat rezulta că

Burelov Andrei a însușit suma de 5809 lei, și nu 13196,22 lei cum este indicat în învinuire,

această sumă fiind una arbitrară; totodată, pe perioada când Burelov Andrei nu se afla în

țară, din materialele cauzei rezultă însușirea de către acesta a sumei de 3203,11 lei;

- actul reviziei tematice a activității economico-financiare a întreprinderii din

27.09.2012, anexat la materialele cauzei la 28.09.2012, este inadmisibil în calitatea sa de

probă, deoarece a fost întocmit și anexat la cauză înafara procesului penal, or ordonanțele de

7

prelungire a termenului de urmărire penală din 10 septembrie 2012 până pe 10 ianuarie 2013

nu au fost semnate de procuror;

- acțiunile inculpaților, deși formal conțin semnele unei fapte prejudiciabile prevăzute

de Codul penal, sunt lipsite de importanță și nu prezintă gradul prejudiciabil al unei

infracțiuni, constituind încălcări de ordin financiar;

- fapta inculpaților, considerată de către instanța de apel ca fiind o infracțiune, urma a

fi recalificată în baza art. 335 Cod penal, așa cum a solicitat procurorul în ședința de judecată

în apel; respingând această cerere, prin care procurorul a renunțat la învinuire, instanța de

apel a depășit limitele judecării cauzei.

inadmisibilitea recursului declarat de avocat în numele inculpaților, pe motiv că recurentul

solicită reaprecierea probelor, iar motivul privind efectuarea actului de revizie a activității

întreprinderii în afara procesului penal este nefondat, or efectuarea reviziei a fost dispusă

legal în cadrul procesului penal. Procurorul consideră că acțiunile efectuate în cadrul

desfășurării procesului penal au fost legale, instanța de apel a dat eficiență prevederilor art.

26, 27, 93-101 Cod de procedură penală, just fiind reținută starea de drept și de fapt, în baza

probelor administrate, cu încadrarea acțiunilor inculpaților în baza art. 191 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze

parțial sau total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale.

Cu referire la motivele privind aprecierea probelor, care în mod implicit comportă o

solicitare de reapreciere a acestora, Colegiul penal reiterează, în conformitate cu practica

judiciară constantă a instanței de recurs, că astfel de motive nu pot constitui temei pentru a

interveni în soluția adoptată de către instanța de apel, în sensul casării deciziei atacate, or

reaprecierea probelor nu constituie temei pentru recurs, nefiind prevăzută în conținutul art.

427 Cod de procedură penală, care stabilește o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs.

Totodată, Colegiul penal subliniază că problema aprecierii probelor constituie aspectul

de fapt al judecării fondului cauzei, instanța de recurs pronunțându-se doar asupra

chestiunilor de drept. Din aceste considerente, Colegiul penal va respinge argumentele

recurentului în partea respectivă, ca fiind de jure inadmisibile.

Referitor la motivul privind omisiunea audierii martorilor acuzării după pronunțarea

unei sentințe de achitare, Colegiul penal constată următoarele.

8

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 113, vol.

III), au fost examinate probele, și anume declarațiile martorilor, care au fost date în instanța

de fond: ale cet. Codreanu P. (f.d. 63-64, vol. III), Iacovlev P. (f.d. 65-66, vol. III), Monica

V. (f.d. 67-68, vol. III), Magla V. (f.d. 69-71, vol. III), Monica O. (f.d. 72-73, vol. III) și

Zamșa V. (f.d. 74, vol. III).

Totodată, Colegiul penal constată că declarațiile martorilor respectivi au fost

verificate de către instanța de apel, fiind puse la baza condamnării inculpaților (f.d. 125-

126, vol. III).

În ansamblu, Colegiul penal reține că instanța de apel, prin omisiunea de a dispune

audierea repetată a martorilor după sentința de achitare, nu s-a conformat prevederilor art.

415 alin. (21) Cod de procedură penală, care stabilesc că judecând apelul declarat împotriva

sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare

fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Mai mult, Colegiul penal reține că norma menționată în mod imperativ prevede că

martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În prezența circumstanțelor constatate, Colegiul penal consideră că instanța de apel nu

s-a conformat rigorilor legale, or punerea la baza soluției de condamnare a inculpaților a

declarațiilor martorilor, pe care instanța de apel în mod corespunzător le-a considerat

susceptibile de a întemeia în mod substanțial condamnarea primilor, urma a fi realizată

doar după audierea repetată, pe viu, a martorilor acuzării, fapt care nu a avut loc.

Astfel, Colegiul penal atestă comiterea unei erori procedurale ireparabile la etapa

judecării recursurilor ordinare declarate, pasibilă de a fi înlăturată doar la judecarea cauzei

în ordine de apel.

Eroarea constatată determină Colegiul penal de a admite recursurile ordinare declarate,

cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Totodată, Colegiul penal menționează că motivul privind limitele judecării cauzei

poate să constituie obiect de examinare în instanța de apel, cu ocazia rejudecării cauzei, în

caz dacă se va atesta o situație identică sau similară celei invocate în recursurile declarate.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele indicate în

prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea

prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, judecând cauza în limitele învinuirii formulate, să se expună

asupra tuturor motivelor invocate în apel și inclusiv să țină cont de cele invocate în recursuri,

să purceadă la audierea martorilor acuzării, la solicitarea părților, în cazul în care declarațiile

lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpaților, să aprecieze toate probele în mod separat și ulterior în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o

9

hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Bobu Petru în numele inculpaților

Rebeja Nina și Burelov Andrei și de inculpatul Burelov Andrei, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Rebeja Nina Andrei și Burelov Andrei Iurii și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 11 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

10