1ra-164/2016 — art.312 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.312 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-164/2016 — art.312 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1ra-164/16
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
26 aprilie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Petru Moraru, Nadejda
Toma,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25
septembrie 2015, în cauza penală în privința lui
Tozlovan Nina Ștefan,
născută la 01 aprilie 1955, originară și domiciliată în s.
Negrești, r-nul Strășeni.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 07 mai 2014 - pînă la 22 mai 2015 (instanța
de fond);
de la 15 iunie 2015 - pînă la 25 septembrie 2015
(instanța de apel);
de la 25 noiembrie 2015 – pînă la 26 aprilie 2016
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 22 mai 2015, procesul penal în
privința lui Tozlovan Nina în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, a fost încetat,
din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere
penală.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Tozlovan
Nina, în cadrul urmăririi penale pe cauza penală nr. 20100330136, intentată la
30.04.2010 în baza art. 310 alin. (1) Cod penal, la data de 18 iunie 2010, fiind
citată, s-a prezentat la ofițerul de urmărire penală al IP Strășeni, Busuioc M.,
unde, a fost preîntîmpinată despre răspundere penală pentru prezentarea cu
bună știință a declarațiilor mincinoase, conform art. 312 Cod penal.
În cadrul audierii în calitate de martor, Tozlovan N. a declarat că din
decembrie 2007 activează la primăria Negrești în calitate de specialist pentru
1
reglementarea proprietății funciare. Totodată, a comunicat că la data de 03
decembrie 2008 a fost petrecută ședința membrilor organizației sindicale a
angajaților din primăria Negrești, la care au participat 8 membri, care sunt
incluși în procesul-verbal al ședinței, care au și semnat procesul-verbal, unde
a fost aleasă în calitate de președinte al Comitetului sindical - Beschieri
Anastasia. La ședința nominalizată nu au participat: Munteanu Tatiana și
Cobohmotenco Elena.
Ulterior, în cadrul urmăririi penale, fiind audiată în calitate de martor la
27.01.2011 și suplimentar la 15.10.2013, Tozlovan N. și-a schimbat declarațiile
sale depuse anterior, indicînd cu certitudine că, la 03 decembrie 2008, în
cadrul primăriei Negrești nu a avut loc ședința membrilor organizației
sindicale. Primarul s. Negrești, Panainte Zinaida, a chemat-o în biroul său de
serviciu, unde a impus-o să semneze un proces-verbal al ședinței membrilor
organizației sindicale, potrivit căruia s-a decis că în locul președintelui al
Comitetului sindical Munteanu T. a fost aleasă Beschieri A.
Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către procuror, care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de
condamnare a inculpatei la amendă în mărime de 300 unități convenționale,
cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de răspundere pe un
termen de 2 ani. Apelantul a invocat că sentința este ilegală, din motiv că
contrar prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, instanța a încetat
procesul penal. Infracțiunea comisă de inculpată este una formală, care se
consideră consumată din momentul realizării integrale a acțiunii de
prezentare a declarației mincinoase de către martor. Astfel, acțiunile ilegale
ale lui Tozlovan N. au avut loc la 27.01.2011 și 15.10.2013, prin urmare acestea
reprezintă conținuturi constitutive infracționale diferite, iar instanța greșit le-a
apreciat, neîntemeiat calificînd ca fiind o singură infracțiune. Acestea fiind
două fapte prejudiciabile, care au fost comise în zile diferite, fiind determinate
de pretexte și motive diferite, iar la data adoptării sentinței termenul de
prescripție tragerii la răspundere penală nu a intervenit, ceia ce nu a fost luat
în considerație de către instanță.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25
septembrie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror.
Instanța de apel a constatat că concluziile instanței de fond cu privire
la încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de
2
prescripție sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. 332 alin.(1), (5) Cod de procedură penală, în cazul în
care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vre-unul din temeiurile
prevăzute în art. 275 pct.4)-9), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60
Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza
respectivă. În conformitate cu prevederile art. 275 pct. 4) CPP, urmărirea
penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată și va fi
încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistie.
Art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal stipulează că, persoana se liberează de
răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la
săvîrșirea unei infracțiuni ușoare.
Infracțiunea prevăzută la art. 312 alin. (1) Cod penal de care este
învinuită inculpata prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300
unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la
180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau
fără) privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 2 ani, care potrivit art.16 Cod penal se
atribuie categoriei infracțiunilor ușoare.
Potrivit învinuirii înaintate lui Tozlovan N., aceasta a săvîrșit
infracțiunea la 18 iunie 2010, care a fost descoperită la 27.01.2011. Data
începerii curgerii termenului de prescripție este ziua săvîrșirii infracțiunii.
Infracțiunea prevăzută la art. 312 Cod penal nu este o infracțiune continuă și
calculul termenului de prescripție începe de la 18.06.2010.
Din ziua comiterii infracțiunii au expirat mai mult de 2 ani, astfel,
instanța de fond corect a încetat procesul penal, deoarece în speță au fost
stabilite condițiile care au servit temei pentru liberarea de răspundere penală.
Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar procurorul,
care invocînd prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală
solicită, casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în
alt complet de judecată.
Consideră că instanța la examinarea cauzei nu a intrat în esență și a
pronunțat o soluție neclară, depășind limitele prevăzute la art. 325 CPP.
Potrivit rechizitoriului, inculpatei i-a fost incriminată săvîrșirea faptelor
la data de 27.01.2011 și 15.11.2013, moment în care Tozlovan N. a fost audiată
în calitate de martor în cauza penală nr. 2010330136, unde a depus declarații
3
false.
În același sens, instanțele au constatat că inculpata este vinovată de
săvîrșirea infracțiunii incriminate, constatînd și descriind fapta infracțională
conform actului de învinuire, însă, contrar lor, în motivarea soluției invocă
data comiterii infracțiunii 18.06.2010, dată la care Tozlovan N. a fost audiată
pentru prima dată de către organul de urmărire penală.
Prin urmare, instanța a reținut că de la data comiterii infracțiunii
prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal, adică din data de 18.06.2010, deja a
expirat 2 ani, fapt care înlătură tragerea la răspundere penală. Însă din cele
constatate de instanța de judecată rezultă că, Tozlovan N., fiind audiată în
calitate de martor a depus declarații mincinoase la data de 18.06.2010, în
pofida faptului că probele acumulate și examinate în ședința de judecată
dovedesc că anume declarațiile date de către ea la 27.01.2011 și 15.11.2013 sunt
false, dar nicidecum cele menționate de către instanță.
Această concluzie a instanței este una greșită, deoarece în cadrul
ședinței de judecată vinovăția inculpatei potrivit învinuirii aduse pe deplin a
fost dovedită.
Referință asupra recursului ordinar declarat de procuror a depus
inculpata Tozlovan N., care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind
nefondată, cu menținerea hotărîrii contestate.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins
din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, recurentul invocă temei de casare a deciziei
instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile în
care hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.
Analizînd textul deciziei recurate Colegiul constată că, motivele
invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori
de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării
deciziei instanței de apel.
Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe
4
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și
oricăror probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar
probele administrate în instanța de fond și este obligată să se pronunțe asupra
tuturor motivelor invocate în apel.
Lecturînd textul deciziei contestate, Colegiul penal relevă că, instanța de
apel, ținînd cont de prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecînd
cauza în fapt și în drept, s-a pronunțat asupra circumstanțelor săvîrșirii
infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal, cu indicarea locului,
timpului, modului săvîrșirii acesteia, a formei și gradului de vinovăție,
motivele și consecințele infracțiunii și, respectiv, încadrarea juridică a
acțiunilor săvîrșite de inculpată.
Colegiul penal reține, că instanța de apel, verificînd probele
administrate legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea
prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere
justă potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității reciproce, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel corect ajungînd la
concluzia cu privire la vinovăția lui Tozlovan N. în comiterea infracțiunii
imputate, iar din motiv că a intervenit termenul de prescripție, procesul penal
a fost încetat.
Totodată, în recurs, procurorul critică decizia instanței de apel, din
considerentul că instanțele de fond greșit au apreciat conduita infracțională a
inculpatei, neîntemeiat calificînd acțiunile ilegale ca fiind o singură
infracțiune, deoarece Tozlovan N. a depus declarații mincinoase, atît la 27
ianuarie 2011, cît și la 15 octombrie 2013, adică două fapte infracționale, care
au fost comise în timp diferit, fiind determinate de pretexte și motive diferite,
iar la data adoptării sentinței termenul de prescripție de tragere la răspundere
penală nu a intervenit, fapt ce nu a fost luat în considerație de către instanțe.
Argumentele recurentului nu au nici un suport legal, astfel, Colegiul
penal constată că, instanța de apel corect a menționat în acest sens concluziile
instanței de fond care, în urma cercetării probelor, a stabilit că Tozlovan N. a
săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal la 18 iunie 2010,
care a fost descoperită la 27.01.2011, deoarece inculpata fiind audiată în
calitate de martor, în cadrul urmăririi penale, pe cauza penală nr. 20100330136
a depus declarații false.
5
Ulterior, fiind audiată la 27.01.2011, a declarat că a depus declarații
false, fiind impusă de către primarul Panainte Z. După care, suplimentar, a
fost audiată la 15.10.2013, unde și-a susținut declarațiile depuse la 27.01.2011.
Prin urmare, organul de urmărire penală deja la 27.01.2011 cunoștea despre
faptul depunerii la data de 18 iunie 2010 de către martorul Tozlovan Nina a
declarațiilor cu bună-știință mincinoase, infracțiunea fiind consumată.
În acest aspect, instanța de recurs conchide că data începerii curgerii
termenului de prescripție este ziua săvîrșirii infracțiunii.
Potrivit învinuirii aduse lui Tozlovan N., ultima a comis infracțiunea la
18 iunie 2010, deci calculul termenului de prescripție începe din această dată
(18.06.2010).
În conformitate cu art. 332 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, în
cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vre-unul din
temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), precum și în cazurile prevăzute în
art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal
în cauza respectivă. În temeiul art. 275 pct. 4) CPP, urmărirea penală nu poate
fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată și va fi încetată în
cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistie.
Art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal stipulează că, persoana se liberează de
răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la
săvîrșirea unei infracțiuni ușoare.
Totodată, instanța de recurs reține că, sancțiunea art. 312 alin. (1) Cod
penal, prevede amendă în mărime de 300 unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare
de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa
funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani, iar
în conformitate cu art. 16 alin. (2) Cod penal, atribuind această infracțiune la
categoria celor ușoare.
Potrivit materialelor cauzei, infracțiunea a fost comisă de către Tozlovan
N. la 18 iunie 2010, prin urmare, din ziua săvîrșirii infracțiunii pînă la
examinarea procesului penal în cadrul ședinței instanței de fond – 22 mai
2015, a expirat mai mult de 2 ani, temei care a dus la încetarea procesului
penal în baza acestei legi, cu liberarea de răspundere penală, pe motivul
expirării tragerii la răspundere penală.
Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția
6
adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de
procuror. Autorul recursului nu aduce careva argumente, care ar combate
concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de
recurent repetă întocmai argumentele expuse anterior în apel, la care instanța
de apel deja a dat un răspuns motivat.
În acest context, instanța de recurs conchide, că în prezenta cauză nu se
întrevăd erori de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, iar argumentele invocate de către acuzatorul de stat în recurs sunt
neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil respingerea recursului ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2015, în
cauza penală în privința lui Tozlovan Nina Ștefan, cu menținerea hotărîrii
contestate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 mai 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Petru Moraru
Nadejda Toma
7