1ra-314/2016 — art. 290 alin. 1 CP

1ra-314/2016 — art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-314/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

09 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Ion Popescu în

numele inculpatului Caraman Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

CARAMAN Ion Haralambie, născut la 31

martie 1952, originar și domiciliat în mun. Chișinău,

com. Grătiești, str. Ion Vodă 22.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.04.2014 – 20.07.2015;

Instanța de apel: 10.08.2015 – 20.10.2015;

Instanța de recurs: 21.12.2015 – 09.02.2016.

Asupra recursului ordinar declarat Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Caraman I. a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (l) Cod penal și în conformitate cu art. 55 Cod

penal s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui, cu liberarea de răspundere

penală și tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea sancțiunii sub formă de

amendă în mărime de 25 unități convenționale, adică 500 (cinci sute) lei.

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 10 februarie 2015 a fost efectuată o

percheziție la domiciliul lui Caraman I. situat pe adresa: com. Grătiești, str. Ion Vodă

22 și conform procesului-verbal de percheziție din 20 februarie 2015, au fost depistate

1

și ridicate patru cartușe deținute de către Caraman I. Conform raportului de expertiză

nr. 2189 din 03 martie 2015 patru cartușe depistate la domiciliul lui Caraman I. fac

parte din categoria munițiilor, fiind utile pentru efectuarea tragerilor, dintre care trei

cartușe, sunt cartușe de vînătoare cu calibrul de 12x70 mm, cu lovitură centrală,

confecționate în condiții de uzină, destinate pentru efectuarea tragerilor din arme cu

țeava lisă de calibrul 12x70 mm, iar unul este cartuș militar de calibrul 7,62x39 mm,

cu lovitură centrală, avînd glonț cu miez din metal dur, confecționat industrial,

destinat pentru efectuarea tragerii din armele cu țeava ghintuită.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmate de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.(l) Cod penal adică păstrarea munițiilor fără

autorizația corespunzătoare, însă în conformitate cu art. 55 Cod penal, inculpatul

urmează a fi liberat de răspundere penală, cu tragerea lui la răspundere

contravențională.

402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat, care a

solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit căreia Caraman I. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin.

(1) Cod penal, cu aplicare prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, la o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale.

Apelantul a menționat că sentința este ilegală, iar pedeapsa stabilită inculpatului

prea blîndă, în particular nefiind de acord cu aplicarea art. 55 Cod penal.

De asemenea, procurorul a indicat că la stabilirea pedepsei prima instanță nu a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a acesteia prevăzute de art. 75 Cod

penal, care stipulează că instanța de judecată urmează să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, apelantul a specificat că, în cadrul examinării cauzei instanța de fond nu a

constatat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără a fi supus

răspunderii penale și nu s-au stabilit motivele care ar justifica liberarea lui de

răspundere penală.

2015 apelul declarat de procuror a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia

Caraman I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, la pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale.

2

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată acestuia prin

rechizitoriu.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

acestora.

Însă, instanța de apel a remarcat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a

ignorat prevederile art. 75 Cod penal, ce țin de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate, asupra corectării și

reeducării vinovatului, și nefondat, conform art. 55 Cod penal, a dispus că Caraman I.

să fie liberat de răspundere penală, cu atragerea lui la răspundere contravențională,

numindu-i pedeapsă sub formă de amendă.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în cauza deferită judecății, nu s-a luat în

considerație faptul că infracțiunea incriminată lui Caraman I. face parte din categoria

infracțiunilor care atentează asupra securității publice și a ordinii publice, având un

pericol deosebit pentru societate, precum și faptul că inculpatul a păstrat ilegal

munițiile depistate în cadrul percheziției o perioadă îndelungată de timp, începând cu

anul 1992, neavând intenția de a le preda benevol organelor de drept în ordinea

stabilită de lege. Totodată, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atît din partea lui, cît și a altor persoane – nu poate fi atins prin aplicarea unei pedepse

atît de blînde, care poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni.

În consecință, instanța de apel a statuat că, de către prima instanță nu a fost

suficient argumentată liberarea de răspundere penală a lui Caraman I., iar măsura de

pedeapsă sub formă de amendă contravențională în cuantum de 25 unități

convenționale nu-și va atinge scopul urmărit de legea penală și va diminua gravitatea

faptei penale.

numele inculpatului Caraman I. a atacat-o cu recurs ordinar solicitînd casarea acesteia

și menținerea sentinței.

În susținerea celor solicitate, recurentul invocă că instanța de apel fără a aprecia

toate circumstanțele cauzei a motivat greșit stabilirea pedepsei sub formă de amendă

în mărime de 225 unități convenționale în privința lui Caraman I.

La fel instanța de apel nu s-a expus în nici un fel asupra circumstanțelor

atenuante prezentate de partea acuzării, și anume că inculpatul are o vîrstă înaintată,

este pensionar, care încă mai continuă activitatea în cîmpul muncii.

3

Astfel, recurentul consideră că este absolut necesar de a aplica în privința

inculpatului prevederile art. 55 Cod penal, reieșind din aceia că Caraman I. pe tot

parcursul examinării cauzei nu a negat comiterea faptelor incriminate, activ a

contribuit la descoperirea infracțiunii săvîrșite, se căiește sincer de cele comise, se

caracterizează pozitiv, are loc permanent de trai, este încadrat în cîmpul muncii, activ

a colaborat cu organele de urmărire penală, iar infracțiunea comisă face parte din

categoria celor mai puțin grave, pentru care legea permite aplicarea art. 55 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului ordinar

declarat de avocatul Popescu I. în numele inculpatului, deoarece motivele invocate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței

de apel și menținerea în vigoare a sentinței, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și menținerea

sentinței, cînd apelul a fost greșit admis. Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările

din art. 434 Cod de procedură penală, unde este indicat că, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele

precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

La caz, reieșind din textul recursului ordinar declarat, se constată că recurentul

invocă că instanța de apel, fără a aprecia toate circumstanțele cauzei, și-a motivat

greșit soluția de condamnare în privința lui Caraman I. în baza art. 290 alin. (1) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 225 unități

convenționale.

Verificînd actele cauzei, în raport cu alegațiile titularului dreptului de recurs,

Colegiul penal lărgit conchide că, judecînd apelul, instanța neîntemeiat a dispus

admiterea apelului declarat de procuror, cu casarea parțială a sentinței, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia

Caraman I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, la pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale.

4

Or, soluția nominalizată nu este bazată pe circumstanțele cauzei, sau altfel spus,

argumentele instanței de apel, precum că instanța de fond nu a dat o apreciere

corespunzătoare prevederilor art. 75 Cod penal și eronat a aplicat art. 55 Cod penal în

privința lui Caraman I., sunt neîntemeiate, întrucît din partea descriptivă a sentinței

rezultă că instanța de fond a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

just apreciind că, în speță, ținînd seama de circumstanțele atenuante, de persoana

inculpatului, de contribuirea la descoperirea infracțiunii și recunoașterea vinovăției,

corijarea acestuia poate fi atinsă și prin aplicarea art. 55 Cod penal față de dînsul.

Prin urmare, contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel, Colegiul

penal lărgit, în deplin acord cu instanța de fond, apreciază că, la caz, este oportun și

rațional de a aplica prevederile art. 55 Cod penal față de Caraman I., iar în vederea

acesteia statuări se expun următoarele considerente de fapt și de drept.

În primul rînd, instanța de recurs menționează ca fiind corectă situația de fapt

reținută de instanțele de fond, precum și, calificarea juridică a infracțiunii incriminate

inculpatului, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal. Or, pentru aplicarea răspunderii în

baza art. 290 Cod penal este important ca munițiile să fie păstrate de făptuitor fără

autorizarea corespunzătoare, ceea ce, la caz, s-a demonstrat prin probe pertinente și

concludente.

Așadar, Caraman I. a fost recunoscut vinovat de faptul că a păstrat la domiciliul

său muniții fără autorizația corespunzătoare. Conform raportului de expertiză nr. 2189

din 03 martie 2015, cele patru cartușe depistate la domiciliul lui Caraman I. fac parte

din categoria munițiilor, fiind utile pentru efectuarea tragerilor, dintre care trei cartușe,

sunt cartușe de vînătoare cu calibrul de 12x70 mm, cu lovitură centrală, confecționate

în condiții de uzină, destinate pentru efectuarea tragerilor din arme cu țeava lisă de

calibrul 12x70 mm, iar unul este cartuș militar de calibrul 7,62x39 mm, cu lovitură

centrală, avînd glonț cu miez din metal dur, confecționat industrial, destinat pentru

efectuarea tragerii din armele cu țeava ghintuită.

Respectiv, dintre cele patru cartușe găsite la domiciliul inculpatului, trei erau de

vînătoare și doar unul era cu destinație militară.

Față de cele ce preced, este oportun de a consemna că, pentru calificarea faptei în

conformitate cu art. 290 Cod penal este irelevant criteriul numeric (cantitativ) ce

caracterizează obiectul material al infracțiunii menționate, însă numărul (cantitatea) de

arme de foc sau muniții urmează a fi luat în considerație la individualizarea pedepsei

de către instanțe.

În cauza deferită judecății instanța de apel nu a ținut seama de aceste împrejurări

și a individualizat greșit pedeapsa stabilită inculpatului, prin aceasta fiind admisă

eroare de drept prescrisă de pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

În continuare, instanța de recurs expune că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

5

și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului.

În același context, se remarcă că printre condițiile stipulate expres de legiuitor în

alin. (1) al art. 55 din Cod penal, persoana care a săvîrșit pentru prima oară o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326

Cod penal, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere

contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat

prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale. Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu alin.

(1) li se pot aplica următoarele sancțiuni contravenționale:

a) amendă în mărime de pînă la 150 unități convenționale;

b) arest contravențional de pînă la 30 de zile.

Adică, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins de inculpat chiar și prin liberarea lui de răspunderea penală, iar în

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege.

Prin alte cuvinte, liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere

contravențională constă în aceea că fapta comisă rămîne a fi considerată infracțiune,

însă instanța de judecată, în condițiile prevăzute de lege, pentru unele infracțiuni

ușoare și mai puțin grave, poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu o altă formă

de răspundere juridică, ce atrage aplicarea unor sancțiuni contravenționale.

Din actele cauzei se reține că aceasta a fost judecată de instanțele de fond în

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, adică inculpatul a recunoscut integral fapta prejudiciabilă

săvîrșită și s-a căit sincer de cele comise, acceptînd judecarea cauzei în procedură

simplificată, care permite redozarea pedepsei în privința inculpatului cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Infracțiunea în baza căreia Caraman I. a fost condamnat, raportată la art. 16 Cod

penal, se atribuie la categoria celor mai puțin grave.

Printre circumstanțele atenuante reținute de instanță se enumeră săvîrșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave de către Caraman I. și faptul că acesta

este pensionar, a recunoscut vina, iar careva circumstanțe agravante lipsesc.

Drept urmare, se conchide că instanța de prim control judiciar a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legii materiale, prin dispunerea încetării procesului penal în

conformitate cu art. 55 Cod penal în privința lui Caraman I., cu liberarea lui de

răspunderea penală și tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea sancțiunii

sub formă de amendă în mărime de 25 unități convenționale, statuînd just că corijarea

6

și reeducarea inculpatului poate fi realizată și fără atragerea acestuia la răspunderea

penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ion Popescu în numele inculpatului,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015,

în cauza penală privindu-l pe Caraman Ion Haralambie, cu menținerea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 iulie 2015, potrivit căreia Caraman Ion

Haralambie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.

(l) Cod penal și în conformitate cu art. 55 Cod penal, a fost liberat de răspundere penală

cu încetarea procesului penal și tragerea lui la răspundere contravențională și cu

aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 25 unități convenționale, adică

500 (cinci sute) lei.

Decizia este irevocabilă.

Decizie motivată pronunțată integral la 10 martie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

7