1ra-347/2020 — art. art. 324 al. 2 lit. b, c, 326 al. 2 lit. b, d, 238 al.1 CP

1ra-347/2020 — art. art. 324 al. 2 lit. b, c, 326 al. 2 lit. b, d, 238 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-347/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Burduh Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iulie 2019, în privința inculpaților

Covali Vasile xxx, născut la xxx, originar din xxx

și domiciliat în xxx;

Cecîrlău Ana xxx, născută la xxx, originară din

xxx și domiciliată în xxx;

Ștefanschi Oleg xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx;

Ursu Alexandru xxx, născut la xxx, originar din

xxx și domiciliat în xxx;

Jaloba Ion xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.01.2014 – 21.03.2016;

Instanță de apel: 05.05.2016 – 22.03.2017;

09.11.2017 – 03.07.2019;

Instanță de recurs: 23.06.2017 – 10.10.2017;

08.10.2019 – 03.11.2020.

A C O N S T A T A T :

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii:

- Covali Vasile, de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.326

1

alin.(2) lit. b), d) Cod penal;

- Cecîrlău Ana de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1)

Cod penal;

- Ștefanschi Oleg de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.326

alin.(2) lit. b), d) Cod penal;

- Ursu Alexandru de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42, 324

alin.(2) lit. b), c) Cod penal;

- Jaloba Ion de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute art.42, 324 alin.(2)

lit. b), c) Cod penal.

Acțiunea civilă înaintată în interesele statului de către Procuratura Anticorupție

împotriva lui Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I. privind încasarea

prejudiciului, a fost respinsă ca neîntemeiată.

de faptul, că acționând în scop de profit, în complicitate și de comun acord cu Jaloba I.,

Ursu A. și Cecîrlău A., au creat o schemă de extorcare sistematică a mijloacelor bănești,

ce nu li se cuvin, destinate îmbogățirii proprii și anume: făcând uz de cuvinte, gesturi și

semne au susținut pe lângă Bușovschii Roman că pot interveni și ulterior au intervenit pe

lângă angajații postului vamal „Larga" al Republicii Moldova, situat în r-nul Briceni,

com. Larga, despre care știa cu certitudine, că conform art.123 Cod penal, sunt persoane

publice, în vederea determinării acestora, în schimbul unei sume de bani, să îndeplinească

acțiuni contrar funcției sale și anume să organizeze și să favorizeze trecerea mărfurilor

din Ucraina în Republica Moldova cu mijlocul de transport de model „Ford Tranzit" cu

n/î XXX, fără calcularea și achitarea plăților vamale, drepturilor de import asupra

mărfurilor, precum și efectuarea controlului vamal obligatoriu.

Astfel, Covali V., de comun cu Ștefanschi O., susținând că au influență asupra

angajaților postului vamal „Larga" al Republicii Moldova, situat în r-nul Briceni, com.

Larga, în perioada iunie-august 2013 au pretins, extorcat, acceptat și primit, personal,

pentru sine și alte persoane, de la Bușovschii R., sub controlul organului de urmărire

penală a CNA, mijloace financiare în sumă de 2.750 dolari SUA, ce nu li se cuvin, pentru

a favoriza trecerea mărfurilor ce-i aparțin lui Bușovschii Roman, transportate cu mijlocul

de transport de model „Ford Tranzit" cu n/î XXX: 1) fără efectuarea controlului vamal

obligatoriu, 2) efectuarea neadecvată a acestuia, 3) fără calcularea și achitarea plăților

vamale, drepturilor de import asupra mărfurilor.

Covali V. și Ștefanschi O., sunt învinuiți de către organul de urmărire penală că, la

data de 30.07.2013, de comun acord, acționând prin înțelegere prealabilă cu inspectorii

postului vamal „Larga", Jaloba I. și Cecîrlău A. în cadrul întrevederii cu Bușovschii R.,

care a avut loc între orele 05.46 și 05.50, în apropierea postului vamal Larga, au pretins și

primit de la Bușovschii R. suma totală de 750 dolari SUA, din care pentru sine suma de

520 dolari SUA, pentru angajații postului vamal ucrainesc suma de 60 dolari SUA și

pentru inspectorii vamali ai postului vamal „Larga"suma de 170 dolari SUA.

Drept urmare, în aceeași zi între orele 06.49 - 06.53, inspectorii vamali ai postului

2

vamal Larga, Jaloba I., Cecîrlău A. în complicitate cu Covali V. de comun cu Ștefanschi

O., au organizat și favorizat trecerea a 600 kg faină din Ucraina în Republica Moldova

prin postul vamal „Larga" cu mijlocul de transport de model „Ford Tranzit", cu n/î XXX,

fără efectuarea controlului vamal obligatoriu, calcularea și achitarea plăților vamale și a

drepturilor de import asupra mărfurilor nominalizate.

Ulterior, în scopul voalării acțiunilor sale criminale Covali V., de comun cu

Ștefanschi O. au asigurat escortarea mijlocului de transport de model „Ford Tranzit", cu

n/î XXX, la domiciliul lui Dical Alexei, care este situat în com. Larga, în ograda căruia a

fost efectuată reîncărcarea mărfurilor din mijlocul de transport menționat în automobilul

de model „Dacia Logan" cu n/î BL DR 602.

Tot Covali V., de comun cu Ștefanschi O., la 11.08.2013 și prin înțelegere

prealabilă cu inspectorul postului vamal „Larga", Jaloba I. în cadrul întrevederii cu

Bușovschii R., care a avut loc între orele 05.40 și 05.50, în apropierea postului vamal

„Larga", a pretins și primit de la Bușovschii R. suma de 800 dolari SUA, dintre care o

parte și-a reținut-o pentru sine, suma de 200 dolari SUA pentru Covali V. și 200 de dolari

SUA, pentru inspectorii vamali ai postului vamal „Larga", Jaloba I.

Drept urmare, în aceeași zi, între orele 06.24 - 06.33, inspectorul vamal al postului

vamal „Larga", Jaloba I., în complicitate cu Covali V. de comun cu Ștefanschi O., au

organizat și favorizat trecerea a 1.200 kg faină și 300 kg zahăr din Ucraina în Republica

Moldova prin postul vamal „Larga" cu mijlocul de transport de model „Ford Tranzit", cu

n/î XXX, fără efectuarea controlului vamal obligatoriu, calcularea și achitarea plăților

vamale și a drepturilor de import asupra mărfurilor nominalizate.

Ulterior, în scopul voalării acțiunilor sale ilicite, Covali V., de comun cu

Ștefanschi O. au asigurat escortarea mijlocului de transport de model „Ford Tranzit", cu

n/î XXX, la domiciliul lui Alexei Dical, în comuna Larga, în ograda căruia a fost

efectuată reîncărcarea mărfurilor din mijlocul de transport de model „Ford Tranzit", cu

n/î XXX în automobilul de model „Mecedes Benz Sprinter".

Tot Covali V., de comun cu Ștefanschi O., la 28.09.2013 și prin înțelegere

prealabilă cu inspectorii postului vamal „Larga", Jaloba I. și Ursu A., în cadrul

întrevederii cu Bușovschii R., care a avut loc între orele 06.30 și 06.35, în apropierea

postului vamal „Larga", au pretins, acceptat și primit de la Bușovschii R. suma de 1.200

dolari SUA, dintre care o parte și-a reținut-o pentru ei, iar suma de 300 dolari SUA a

repartizat-o după cum urmează: 200 dolari SUA i-a transmis inspectorului vamal Jaloba I.

și 100 dolari SUA către inspectorul vamal Ursu A.

În aceiași zi, între orele 06.24 - 06.33, inspectorii vamali ai postului vamal „Larga",

Jaloba I. și Ursu A., în complicitate cu Covali V. de comun cu Ștefanschi O. au organizat

și favorizat trecerea a 1.200 kg faină și 300 kg zahăr din Ucraina în Republica Moldova

prin postul vamal „Larga" cu mijlocul de transport de model „Ford Tranzit", cu n/î XXX,

fără efectuarea controlului vamal obligatoriu, calcularea și achitarea plăților vamale și a

drepturilor de import asupra mărfurilor nominalizate.

Ulterior, în scopul voalării acțiunilor sale ilicite, Covali V. de comun cu Ștefanschi

O., au asigurat escortarea mijlocului de transport de model „Ford Tranzit", cu n/î XXX, la

domiciliul lui Dical Alexei, care este situat în com. Larga, în ograda căruia a fost

3

efectuată reîncărcarea mărfurilor din mijlocul de transport de model „Dacia Logan".

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni ale lui Covali V. și

Ștefanschi O. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art.326 alin.(2)

lit. b), d) Cod penal și anume, trafic de influență, conform indicilor - pretinderea,

acceptarea și primirea de bani, personal, pentru sine și pentru alte persoane, săvârșite

intenționat de către o persoană care susține că are influență asupra unui funcționar, în

scopul de a-l face să nu îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, acțiuni comise

de către două și mai multe persoane, acțiuni urmate de influența promisă și obținerea

rezultatului urmărit.

Cecîrlău A. este învinuită de către organul de urmărire penală în faptul, că

activând în funcția de inspector al Biroului Vamal Briceni, postul vamal „Larga", în

conformitate cu prevederile art.123 alin.(2) Cod penal, fiind persoană publică, având în

virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice, fiind obligată în conformitate cu fișa de post privind obligațiunile

funcționale de a dirija în cunoștință de cauză sectorul de muncă încredințat, să manifeste

inițiativă și perseverență, să asigure îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce stau în fața sa, să

se călăuzească în exercitarea atribuțiilor, de legislația în vigoare, să fie obiectivă și

imparțială, iar în conformitate cu Legea cu privire la prevenirea si combaterea corupției

nr. 90-XVI din 25.04.2008, acceptând benevol restricțiile impuse de actele normative,

pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de serviciu și a

autorității sale în interese personale, de grup și în alte interese decât cele de serviciu,

contrar, obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, a comis infracțiunea de

depășire a atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe:

La 30.07.2013, Cecîrlău A., aflându-se la serviciu în postul Vamal „Larga", din

cadrul Biroului Vamal Briceni, fiind obligată să nu se lase influențată în luarea deciziilor

de către persoane din afara instituției, în special în situația în care acest fapt ar conduce la

crearea anumitor favoruri unei persoane, iar comportamentul său atât public, cât și privat,

nu trebuie să o facă vulnerabilă de o influență nedatorată a altei persoane, să respingă și

să comunice conducătorului ierarhic superior orice tentative sau acte de corupție, la ora

06.49.03, a verificat, la intrare pe teritoriul Republicii Moldova, împreună cu inspectorul

Jaloba I., încărcătura transportată de Liboni Octavian, în calitate de persoană fizică, cu

mijlocul de transport de model „Ford Tranzit" cu n/î XXX.

În urma controlului efectuat, a constatat cu certitudine că Liboni Octavian

introducea în Republica Moldova, mărfuri destinate activității comerciale și anume 25

saci de faină a câte 25 kg fiecare, în total 600 kg.

Prin urmare Cecîrlău A., ignorând prevederile art.4 și 5 a Legii nr.

1569/20.12.2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul

Republicii Moldova de către persoane fizice, art.116 din Codul Vamal, precum și

prevederile obligațiunilor sale de serviciu, a permis importul de către o persoană fizică a

mărfurilor destinate comerțului, fără respectarea prevederilor legale și întrunirea

condițiilor obligatorii pentru importul a astfel de mărfuri.

Tot, Cecîrlău A. este învinuită de către organul de urmărire penală că participând

la discuția și înțelegerea ce a avut loc între Jaloba I. și Ștefanschi O., cunoscând cu

4

certitudine despre faptul comiterii a unui act de corupție, urmărind scopul mușamalizării

comiterii infracțiunii de depășire a atribuțiilor de serviciu și a actului de corupție, nu a

anunțat persoanele responsabile abilitate cu examinarea faptelor de corupție, comițând în

condițiile date contravenția prevăzută de art.314 Cod contravențional, tăinuirea unui act

de corupție și neluarea măsurilor de rigoare.

De asemenea, în ceea ce privește implicațiile sociale și economice ale faptelor

comise de către Cecîrlău A., trebuie de avut în vedere faptul că aceasta, având calitatea

de lucrător vamal, avea obligația de serviciu să efectueze controale asupra mărfurilor și

mijloacelor de transport și să constate eventuale fapte penale sau contravenții la regimul

vamal și să aplice măsurile prevăzute de actele normative în vigoare.

Din probele administrate în cauză rezultă însă, fără nici un dubiu, faptul că

învinuita având un comportament infracțional efectua un control formal sau nu efectua

nici un fel de control vamal, creând astfel posibilitatea introducerii din țară a oricăror

tipuri de mărfuri sau obiecte, inclusiv a celor periculoase, interzise de lege.

În acest context, se evidențiază un pericol social ieșit din comun al faptelor comise

de către Cecîrlău A., relevat de faptul, că practic, la frontiera de stat a Republicii

Moldova, există posibilitatea să fie introduse în țară orice tip de obiecte, nu există nici un

fel de securizare a acestei frontiere prin simplul fapt că învinuita nu și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu.

De asemenea, o astfel de activitate infracțională lezează foarte grav și interesele

naționale, existența acestui fenomen infracțional (generalizat) punând, în mod real, în

discuție aspectul securității frontierelor de est ale Uniunii Europene, dinamitând șansele

aderării Moldovei la Uniunea europeană și spațiului SCHENGEN, inclusiv datorită lipsei

de responsabilitate a lui Cecîrlău A., rezultată din neasumarea acestui deziderat socio-

politic deosebit de important pentru asigurarea liberei circulații a mărfurilor și a libertății

de mișcare a cetățenilor. Lipsa unei reacții prompte, viguroase a instituțiilor statului față

de astfel de fapte grave - ce nu sunt incidente izolate, minore, dar fapte ce subminează

interesele publice - generează un sentiment de insecuritate, de extinsă nemulțumire

socială și poate fi percepută de cetățeni ca un act de complicitate, de sfidare, ca o tolerare

a unor astfel de comportamente, a folosirii autorităților publice pentru îmbogățiri

spectaculoase, frauduloase, peste noapte.

Cecîrlău A. este învestită cu exercițiul autorității publice, ceea ce face ca

activitatea ei infracțională să fie de o mare gravitate și de un ridicat pericol social, prin

potențialul de discreditare și prin neîncrederea cetățenilor în această instituție a statului.

Prin acțiunile sale Cecîrlău A. a compromis imaginea și încrederea cetățeanului de

rând față de Biroul Vamal Briceni în special, precum și a întregului Serviciu Vamal al

Republicii Moldova, astfel a prejudiciat interesele generale a societății.

Prin crima comisă s-au cauzat daune considerabile intereselor publice prin

subminarea autorității organelor publice, crearea obstacolelor și tulburărilor în activitatea

acestora.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunile lui Cecîrlău A. au fost

încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 328 alin. (1) Cod penal și

anume - excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de

5

către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele atribuțiilor

acordate prin lege, cu cauzarea de daune în proporții considerabile intereselor publice și

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

Ursu A. și Jaloba I. sunt învinuiți de către organul de urmărire penală în faptul, că

activând în funcția de inspectori ai Biroului Vamal Briceni, având calitatea de persoană

publică în virtutea prevederilor art.123 alin.(2) Cod penal, având în virtutea acestei

funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice,

impuse de funcția deținută prin fișa de post, Codul vamal, Codul de conduită a

colaboratorului vamal, Legii cu privire la prevenirea și combaterea corupției, fiind

obligați să nu se lase influențați în luarea deciziilor de către persoane din afara instituției,

în special în situația în care acest fapt ar conduce la crearea anumitor favoruri unei

persoane, iar comportamentul său atât public, cât și privat, nu trebuie să-i facă vulnerabili

de o influență nedatorată a altei persoane, să respingă și să comunice conducătorului

ierarhic superior orice tentative sau acte de corupție, să nu folosească poziția lor în

interese particulare și să nu sugereze o recompensă pentru îndeplinirea oricăror atribuții

de serviciu, să nu solicite, să nu primească sau să nu accepte cadouri, împrumuturi și

orice alte valori, servicii, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, de la

persoane cu care se află în relații de serviciu, urmărind scop de profit în complicitate cu

inspectorii vamali Cecîrlău A., precum și cu Covali V., Ștefanschi O., au colaborat la

crearea și au participat activ în calitate de complice la o schemă de extorcare sistematică

a mijloacelor bănești, ce nu li se cuvin, personal pentru sine și pentru alte persoane,

destinate îmbogățirii proprii, extorcând și primind în perioada martie - 28.09.2013,

mijloace bănești, pentru organizarea și favorizarea trecerii mărfurilor din Ucraina în

Republica Moldova, fără achitarea plăților vamale, drepturilor de import asupra

mărfurilor precum și: 1) fără efectuarea controlului vamal obligatoriu; 2) efectuarea

neadecvată a acestuia; 3) fără calcularea și achitarea plăților vamale, drepturilor de

import asupra mărfurilor în postul vamal „Larga" al Republicii Moldova, situat în r-nul

Briceni, com. Larga.

Astfel, în privința circumstanțelor reale în care au fost comise infracțiunile, ce

plasează actele materiale comise de către Ursu A. și Jaloba I. - unice sau multiple, după

caz - în ansamblul unui fenomen de corupție generalizat, ce ar caracteriza activitatea

specifică derulată de către acesta în Punctul Vamal „Larga", probatoriul administrat a

relevat, în mod indubitabil, că martorului i-au fost pretinse, fără excepție, ori de câte ori

au tranzitat frontiera, de către Ursu A. și Jaloba I. prin mijlocitor, diverse sume de bani,

pentru a i se permite trecerea fără efectuarea unui control amănunțit a mărfii transportate.

În acest cadru, faptele lui Ursu A. și Jaloba I., trebuie privite nu doar ca având un

caracter izolat, unicitatea sau numărul redus al acestora fiind rezultatul modului în care s-

au derulat operațiunile de transport, în funcție de orarul urmat de transportator, doar

întâmplarea făcând ca ultimul să-i fi pretins martorului o singură dată, de două sau de trei

ori, după caz, anumite sume de bani. Acest fenomen de corupție trebuie privit în

ansamblul său și la adevărata sa amploare, astfel cum a fost evidențiat de activitatea de

investigație derulată în cauză.

De asemenea, în ceea ce privește implicațiile sociale și economice ale faptelor

6

comise de către Ursu A. și Jaloba I., trebuie de avut în vedere faptul că aceștia, având

calitatea de lucrător vamal, aveau obligația de serviciu să efectueze controale asupra

mărfurilor și mijloacelor de transport și să constate eventualele fapte penale sau

contravenții la regimul vamal și să aplice măsurile prevăzute de actele normative în

vigoare.

Din probele administrate în cauză rezultă însă, faptul că în schimbul sumelor de

bani pretinse și primite, Ursu A. și Jaloba I., efectuau un control formal sau nu efectuau

nici un fel de control vamal, creând astfel posibilitatea introducerii în țară a oricăror tipuri

de mărfuri sau obiecte, inclusiv a celor periculoase, interzise de lege.

În acest context, se evidențiază un pericol social ieșit din comun al faptelor comise

de către Ursu A. și Jaloba I., relevat de faptul că, practic, la frontiera de stat a Moldovei,

există posibilitatea să fie introduse în țară orice tip de obiecte. Nu există nici un fel de

securizare a acestei frontiere, prin simplul fapt că ultimii nu își îndeplinesc atribuțiile de

serviciu.

De asemenea, o astfel de activitate infracțională lezează foarte grav și interesele

naționale, existența acestui fenomen infracțional (generalizat) punând, în mod real, în

discuție aspectul securității frontierelor de est ale Uniunii Europene, dinamitând șansele

aderării Moldovei la Uniunea europeană și spațiului SCHENGEN, inclusiv datorită lipsei

de responsabilitate a învinuiților, rezultată din neasumarea acestui deziderat socio-politic

deosebit de important pentru asigurarea liberei circulații a mărfurilor și a libertății de

mișcare a cetățenilor.

De asemenea urmează a fi elucidate circumstanțele reale în care au fost săvârșite

faptele, ce plasează actele material unice sau multiple ale acestora în ansamblul

fenomenului de corupție generalizată ce caracterizează activitatea specifică desfășurată în

punctul vamal „Larga", probatoriul administrat relevând, faptul că la fiecare trecere prin

punct, martorului i s-au pretins, fără excepție, de către Ursu A. și Jaloba I., prin mijlocitor

diferite sume de bani pentru a i se permite tranzitul fără controlul amănunțit al

încărcăturii.

În acest cadru, faptele lui Ursu A. și Jaloba I. se impun a fi privite nu ca având

caracter izolat, unicitatea sau numărul redus al acestora fiind rezultatul modului în care s-

au derulat operațiunile de tranzit ce s-au pliat pe orarul urmat de transportator, doar

întâmplarea făcând ca ultimii să îi fi verificat și să îi fi pretins mită martorului o singură

dată, de două, de trei ori, dar ca parte a respectivului fenomen de corupție, amploarea

acestuia, astfel cum a fost evidențiată de activitatea investigativă derulată în cauză.

Astfel, lipsa unei reacții prompte, viguroase a instituțiilor statului față de astfel de

fapte grave - ce nu sunt incidente izolate, minore, ci fapte ce subminează interesele

publice - generează un sentiment de insecuritate, de extinsă nemulțumire socială și poate

fi percepută de cetățeni ca un act de complicitate, de sfidare, ca o tolerare a unor astfel de

comportamente, a folosirii autorităților publice pentru îmbogățiri spectaculoase,

frauduloase, peste noapte.

Ursu A. și Jaloba I., sunt învestiți cu exercițiul autorității publice, ceea ce face ca

activitatea lor infracțională să fie de o mare gravitate și de un ridicat pericol social, prin

potențialul de discreditare și prin neîncrederea cetățenilor în această instituție a statului.

7

Pericolul social concret rezultă și din natura faptelor, frecvența și caracterul lor

repetitiv, din calitatea de vameși, din colaborarea pe paliere ierarhice în săvârșirea

infracțiunilor de corupție, din faptul că Ursu A. și Jaloba I., și-au traficat atribuțiile de

serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite.

Ursu A. și Jaloba I., au manifestat un curaj infracțional deosebit, în condițiile în

care deși au luat cunoștință, măcar din media, de operațiunile anterioare desfășurate pe

linia combaterii infracționalității vamale de organele abilitate ale statului, au continuat să

primească sume de bani, drept mită, denotând un profund dispreț față de valorile sociale

ocrotite de lege, dar și de posibila activitate de prindere întreprinsă de organele judiciare.

Totodată, la aprecierea acestui pericol se vor avea în vedere și urmările produse,

cu implicații asupra imaginii acestui sector de activitate, cu atribuții de constatare a

eventualelor încercări de fraudare a legilor în domeniu și aplicare corelativă de sancțiuni,

creând grave deservicii instituției în cadrul căreia își exercita chiar o funcție de conducere.

Astfel, Ursu A. și Jaloba I., întru realizarea scopului infracțional, aflându-se la

serviciu în cadrul postului vamal „Larga", r-nul Briceni, ignorând prevederile art. 4 și 5 a

Legii 569/20.12.2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe

teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, art. 116 din Codul Vamal, precum

și prevederile obligațiunilor de serviciu, de comun acord cu complicii săi, în perioada

aprilie - 28 septembrie 2013, au pretins, estorcat, acceptat și primit prin, mijlocitor,

pentru sine, de la Bușovschii R., sub controlul organului de urmărire penală a CNA,

mijloace financiare în sumă de 2.750 dolari SUA, ce nu li se cuvin, pentru a favoriza

trecerea mărfurilor transportate de martor, cu mijlocul de transport de model „Ford

Tranzit", cu n/î XXX: 1) fără efectuarea controlului vamal obligatoriu; 2) efectuarea

neadecvată a acestuia; 3) fără calcularea și achitarea plăților vamale, drepturilor de

import asupra mărfurilor.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni ale lui Ursu A. și Jaloba

I. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art.42, 324 alin.(2) lit. b),

c) Cod penal și anume, corupere pasivă, adică pretinderea, acceptarea și primirea,

personal, de către o persoană publică de bunuri, ce nu i se cuvin, pentru sine pentru a

îndeplini acțiuni contrar exercitării funcției, acțiuni săvârșite prin extorcare, de două sau

mai multe persoane.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie recunoscuți vinovați și condamnați: Jaloba I. în baza

art.324 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de

5 ani; Ursu A. în baza art.324 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, la amendă în mărime de

5.000 unități convenționale, ceea ce constituie 100.000 lei, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani; Ștefanschi O. în baza art.326

alin.(2) lit. b), d) Cod penal, la amendă în mărime de 3.000 unități convenționale,

ceea ce constituie 60.000 lei, cu aplicarea conform art.65 alin.(3) Cod penal a

pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe o perioadă de 3 ani; Covali V. în baza art.326 alin.(2) lit. b), d) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu

8

aplicarea conform art.65 alin.(3) Cod penal, a pedepsei complementare sub formă

de privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 ani; Cecîrlău

A. în baza art.328 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie 10.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe o perioadă de 3 ani, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

In motivarea apelului a invocat:

- instanța a omis respectarea prevederilor art.394 Cod de procedură penală -

nu a enunțat temeiurile pentru achitarea inculpaților;

- prin sintagmele utilizate instanța a depășit limitele judecării cauzei,

deoarece aspectul invocat de către instanță nu a fost formulat și invocat de către

partea apărării, instanța nu s-a redus la examinarea circumstanțelor descrise în

învinuirile formulate, dar s-a lansat în desfășurarea imaginară a eventualelor

evenimente catalogând acțiunile organului de urmărire penală ca „înscenare" fără a

lua în calcul circumstanțele de fapt ce au avut loc;

- instanța s-a expus asupra argumentelor ce nu au fost examinate în ședința

de judecată - prețul făinii în Republica Moldova, adică lipsa de sens economic a

importului în sensul în care a fost documentat, iar indicând ca temei lipsa faptului

infracțiunii, instanța a omis de a lua în calcul, că de fapt, acțiunile fizice au avut

loc, fapt confirmat inclusiv de partea apărării;

- este nefondată afirmația instanței, prin care o parte din măsurile speciale de

investigație au fost recunoscute drept nule, invocând ingerința activă a organului

de urmărire penală și nerespectarea obligației pasive, or, obligația pasivă se referă

la momentul comiterii și nu la momentul documentării faptelor infracționale și la

acumularea probatoriului, faptul provocării nefiind invocat de inculpați în cadrul

examinării judecătorești;

- este neclară poziția apărării referitoare la nevinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii de care sunt acuzați, iar în același timp apărarea mizând pe

existența unei presupuse provocări din partea organelor de drept la comiterea

acestei infracțiuni;

- la caz nu au fost utilizați ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora, în

cadrul urmăririi penale de către procuror nu au fost autorizate măsuri speciale de

investigație cu utilizarea investigatorilor sub acoperire. Mai mult, participarea

benevolă și necondiționată a martorului Bușovschii R. la efectuarea măsurii

speciale de investigații orientate spre fixarea și documentarea acțiunilor

inculpaților, a fost confirmată de martor în fața instanței. Suspiciunea de comitere a

infracțiunii incriminate inculpaților a apărut anterior transmiterii mijloacelor

bănești acestora, bănuiala rezonabilă fiind fundamentată pe actul de sesizare depus

de martorul Bușovschii R., ce indica direct asupra comiterii unei infracțiuni;

- în prezentul proces penal, rolul ofițerilor de investigații s-a referit nu la

instigarea inculpaților de a comite coruperea pasivă și trafic de influență în special

de a pretinde, accepta sau primi bani de la Bușovschii R., ci la efectuarea unei

măsuri speciale de investigații prevăzute în mod legal de către normele procesual

penale;

- potrivit declarațiilor martorului, Bușovschii R., care au fost date sub

jurământ, acesta nu i-a instigat pe inculpați ca ultimii să pretindă bani, ci inițiativa

a aparținut acestora. Bușovschii R. a venit la inculpați cu cererea de a-și valorifica

9

un drept legal, iar inexistența unei presiuni se confirmă și prin materialele audio-

video rezultate din măsurile speciale de investigații autorizate în cadrul cauzei

penale, care indică direct că la momentul primirii banilor inculpații nu s-au opus

actului de corupție, mai mult comportamentul acestora denotă faptul că erau

predispuși de a comite acte de corupție și personal au pretins banii, tăinuindu-i în

buzunarul hainelor/poșetelor și astfel, organele de drept nu au intervenit activ în

realizarea etapelor infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în

vederea documentării și fixării acțiunilor inculpaților nu poate fi percepută ca

provocare, or, la momentul efectuării acestei măsuri organul de urmărire penală

dispunea de informații referitoare la comiterea unei infracțiuni de către inculpați;

- s-a demonstrat lipsa unor circumstanțe ce ar permite a presupune existența

unei dependențe a martorului Bușovschii R. față de organele de drept, ultimul a

negat faptul constrângerii sale de către organele de drept, pentru a participa la

efectuarea măsurii speciale de investigații;

- urmează a fi supusă criticii poziția instanței aferent aprecierii acțiunilor

inculpatei Cecîrlău A. privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1)

Cod penal, astfel, abordarea instanței fiind una părtinitoare și nefondată, în proces

fiind demonstrată comiterea de către Cecîrlău A. a infracțiunii incriminate,

deoarece versiunea apărării, susținută de instanță, contravine probelor prezentate și

anume faptul, că ultima a fost responsabilă de verificarea bunurilor pe direcția

„intrare" și anume ea a văzut aflarea în zona de frontieră a unei persoane

neautorizate Ștefanschi O., anume ea de comun cu Jaloba I. nu a verificat

proveniența mărfurilor transportate, precum și scopul acestora după import, fapt

confirmat de martorul Liboni O., fapta acesteia constă în aceea că ea deși era

obligată a omis executarea corectă și la timp a obligațiunilor sale, fapt ce a generat

posibilitatea fizică de a comite infracțiunea.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a evidențiat că, apelul procurorului

poartă un caracter declarativ, fiind unul neîntemeiat, iar argumentele expuse în cererea de

apel sunt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor stabilite pe parcursul judecării

cauzei de către instanța de fond și de apel, or, acestea nu și-au găsit reflectare în starea

reală a faptelor statuate la caz.

Instanța de apel a indicat, că la caz sunt întrunite toate condițiile cumulative pentru

a fi recunoscută instigarea, facilitarea și provocarea infracțiunii.

La fel, instanța de apel a considerat nefondată critica acuzării, precum că faptul

provocării a fost invocat de către apărare încă la etapa urmăririi penale, deoarece

rezultând din discursurile apărării anexate la materialele cauzei, provocarea comiterii

infracțiunii s-a menționat inclusiv și la etapa judecării cauzei. Totodată, la acest capitol,

instanța de apel a menționat, că este sarcina instanței de judecată să verifice materialul

probator administrat, astfel încât să prevină o condamnare a inculpatului care a acționat

ca efect al provocării din partea agenților statului sau, după caz, din partea persoanelor

private care acționează sub supravegherea agenților statului, întrucât ar exista riscul ca

acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil.

Astfel, instanța de apel a considerat neîntemeiată invocarea apelantului, precum că

10

la caz nu poate fi invocată provocarea la acte de corupție, deoarece n-au fost utilizați

ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora, în acest sens instanța de apel a conchis, că

este justă poziția instanței de fond care a statuat implicarea agenților statului prin

intermediul martorului-declarant, Bușovschii R. în vederea provocării comiterii

infracțiunii.

În opinia instanței de apel, faptul provocării, facilitării și încurajării inculpaților la

săvârșirea infracțiunii, în speța dată, rezultă din faptul că urmărirea penală a fost pornită

la denunțul lui Bușovschii R., care potrivit procesului verbal din 27.03.2013 de primire a

denunțului, a declarat că unul din colaboratorii din cadrul poliției de frontieră pe nume

Ștefanschi O. și un alt colaborator din aceeași instituție pe nume Vasile, extorcă mijloace

bănești sistematic în sume ce variază de la 1.000 la 1.200 de dolari, pentru a-i permite

intrarea pe teritoriul Republicii Moldova din Ucraina. Însă, stenogramele convorbirilor

dintre Bușovschii R. și Ștefanschii O., în cadrul operațiunii sub acoperire, nu indică

asupra extorcării sumelor de bani (f.d. 185-242, v. I). E de menționat și faptul, că în

discuția avută între Bușovschii R. și Ștefanschi O., primul indică că va lua numai făină și

posibil va fi în minus, adică nu va avea profit, la ce Ștefanschii O. îi propune lui

Bușovschii R. să contramandeze operațiunea de import, însă ultimul este împotrivă și

spunând că se va clarifica, insistă asupra transportării mărfii chiar și în detrimentul său,

fapt ce dovedește că, anume Bușovschii R. a fost persoana care insistent îi instiga pe

inculpați să se implice în acțiunile date și să primească sumele de bani oferite de acesta,

acțiuni care fără implicarea activă a agenților statului nu ar fi avut loc.

Instanța de apel a considerat relevant cazului și faptul, că martorul denunțător

Bușovschii R. anterior a mai conlucrat cu colaboratorii CNA pe alte cauze, fapt confirmat

de către acesta, inclusiv și în ședința de judecată a instanței de apel.

Totodată, instanța de apel a reținut, că la materialele cauzei lipsesc acte ce ar

confirma, că Bușovschii R. a introdus în Republica Moldova mărfuri sub formă de făină

și zahăr în vederea desfășurării activității de antreprenoriat, ultimul nefiind în acest sens

înregistrat oficial ca antreprenor, fapt confirmat de către acesta în cadrul audierii, astfel la

caz, organul de urmărire penală a avut obligația să verifice nu numai corectitudinea

plângerii depuse de Bușovschii R., dar și personalitatea acestuia.

Instanța de apel a apreciat ca fiind contradictorii declarațiile martorului Bușovschii

R., acesta neavând o poziție unică privitor la cele relatate, și neputând explica motivul, că

nu a refuzat respectiva afacere în cazul lipsei unui venit, or, practicarea unei activități de

antreprenoriat prezumă primirea unui profit, iar inechitabilitatea din start a unor astfel de

tranzacții s-ar solda cu renunțul persoanei la activitatea dată, numai dacă nu ar fi alte

motive, cum ar fi la caz, implicarea activă în dobândirea probelor de acuzare.

În același rând, instanța de apel a menționat, că introducerea în țară la 30.07.2013,

11.08.2013 și 28.09.2013 a mărfii nominalizate nu ar fi avut loc, or, scopul nu era cel de

profit, ci de documentare a acțiunilor în vamă, în confirmarea acestei concluzii instanța

de apel a reținut și declarațiile martorului Liboni O., care inclusiv și în instanța de apel a

menționat, că toate acțiunile ce au avut loc nu au fost organizate cu scopul obținerii unui

profit, ci pentru înregistrarea și documentarea acțiunilor de trecere a mărfii prin vamă.

Este evidentă acționarea lui Bușovschii R. sub conducerea CNA, reieșind și din

11

declarațiile lui Liboni O. privitor la administrarea probelor constatate prin înregistrările

audio-video, declarații depuse în fața instanței de apel, potrivit cărora, el cupla

echipamentul special de înregistrare la intrarea în vamă și îl deconecta la ieșire, iar după

fiecare caz de trecere a mărfii, Bușovschii R. extrăgea înregistrările și le transmitea

colaboratorilor CNA.

Din cele analizate, instanța de apel, a reținut ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe privind provocarea inculpaților Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și

Jaloba I. la comiterea infracțiunilor ce li se incriminează, or, împrejurările și

circumstanțele supuse verificării în instanța de apel relevă, că inculpații au fost supuși

acțiunilor de provocare flagrantă de a se implica în activitatea infracțională de care au

fost acuzați, în lipsa vreunui indiciu că infracțiunile ar fi fost săvârșite fără această

provocare.

Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță corect a statuat, că probele

obținute cu participarea lui Bușovschii R. după primirea banilor de la CNA, nu pot fi

admise și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, dar urmează a fi excluse.

Din probele descrise în rechizitoriu, prezentate spre verificare în instanța de apel,

în speța dată, Bușovschii R. prin acțiuni de provocare împreună cu organul de urmărire

penală, nu s-au limitat la examinarea în mod pasiv a activității infracționale a inculpaților,

ci au exercitat asupra acestora o influență de natură a-i incita la comiterea infracțiunii, pe

care, altfel, aceștia nu ar fi comis-o, cu scopul de a face posibilă constatarea săvârșirii

infracțiunii, deci spre a o proba în cadrul urmăririi penale.

Astfel, acțiunile lui Bușovschii R. susținute activ de organul de urmărire penală,

au avut ca efect convingerea și provocarea inculpaților la comiterea infracțiunii, pentru

care au fost acuzați și nimic din datele dosarului nu indică, precum că infracțiunea

respectivă ar fi fost comisă fără intervenția organului de urmărire penală, or, Liboni O.

dacă nu ar fi fost remunerat în exces pentru serviciile de transport nu ar fi acceptat

prestarea a astfel de servicii după cum nu prestase anterior nici o dată, iar Bușovschii R.

nu ar fi importat o astfel de marfă, deoarece în condițiile în care ultima a fost importată

tranzacția nu era rentabilă, fapt confirmat de însăși denunțător. Mai mult ca atât, că

ultimul nici nu cunoștea de fapt condițiile de import și introducere pe teritoriul R.

Moldova a făinii, ceea ce denotă faptul, că ultimul nici nu avea de gând să se ocupe cu

importul făinii, până la implicarea agenților statului, or, în caz contrar s-ar fi documentat

asupra cazului. E de menționat în acest sens și faptul, că făina după cum invocă

Bușovschii R. ar fi fost procurată din banii săi, dar din cauze inexplicabile, de asemenea

reieșind din declarațiile lui, a fost prezentată colaboratorilor CNA și ulterior înstrăinată

fără participarea acestuia.

Instanța de apel a mai stabilit, că probele ce au stat la baza acuzațiilor aduse

inculpaților Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I. sunt lovite de

nulitate inclusiv și din acel motiv, că până la momentul provocării și implicării

colaboratorilor CNA, prin intermediul lui Bușovschii R., nu au existat suspiciuni

obiective confirmate prin probe, că inculpații ar fi fost implicați în acțiuni de genul celor

ce li se incriminează.

Prin urmare în speța dată, nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii

12

penale a lui Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I. de comitere a

infracțiunilor incriminate, sub aspectul lipsei probelor pertinente, obiective și veridice,

dobândite legal, ce ar confirma comiterea infracțiunii și sub aspectul încălcării dreptului

inculpaților la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor

Omului.

contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat invocă:

- la adoptarea sentinței de achitare, cât și a deciziei de menținere a sentinței,

instanțele de judecată nu au dat deplină eficiență prevederilor legale, au făcut aprecieri a

probelor ce nu se racorda la valoarea acestora, au reținut inutilitatea unor probe, ce

întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare;

- instanța de apel, contrar prevederilor art. art. 414, 417 Cod de procedură penală,

a adoptat o decizie de menținere a sentinței de achitare, dând prioritate în exclusivitate

depozițiilor inculpaților, care au negat în instanță vinovăția și nu a dat apreciere deplină

depozițiilor martorilor Bușovschi R., Liboni O. audiați în instanțele de fond, fără a

analiza cauza pentru care a exclus restul probelor prezentate de acuzare și nu a ținut cont

de faptul, că partea apărării nu a prezentat nici o probă pertinentă și concludentă,

limitându-se numai la criticarea probelor acuzării;

- este neîntemeiată mențiunea instanței de fond, preluată de instanța de apel

precum, că martorul-denunțător, Bușovschi R. a provocat săvârșirea infracțiunii, în

scopul obținerii de probe, precum că faptele infracționale ale inculpaților nu au avut loc,

iar acțiunile ultimilor au fost comise prin provocare;

- nu pot fi acceptate nici concluziile instanței de apel, precum că la caz sunt

întrunite toate condițiile cumulative pentru a fi recunoscută instigarea, facilitarea și

provocarea infracțiunii;

- instanțele de fond s-au expus pe argumente ce nu au fost examinate în ședințele

de judecată - prețul făinii în Republica Moldova, adică lipsa de raționament economic a

importului în sensul în care a fost documentat;

- instanțele au omis să se expună asupra circumstanțelor ce au avut loc, lipsa

faptului infracțiunilor, chiar dacă examinând sentința formulată ar putea fi vorba de lipsa

elementelor;

- instanțele de fond, indicând la lipsa faptei infracțiunii, au omis de a lua în calcul

că, de fapt acțiunile fizice au avut loc, fapt confirmat inclusiv de partea apărării;

- este nefondată afirmația instanțelor de judecată, prin care o parte din măsurile

speciale de investigație au fost recunoscute drept nule, invocând ingerința activă a

organului de urmărire penală și nerespectarea obligației pasive, însă obligația pasivă se

referă la momentul comiterii și nu la momentul documentării faptelor infracționale și la

acumularea probatoriului;

- faptul provocării n-a fost invocat nici în cadrul examinării judecătorești;

- în cauza penală de acuzare a inculpaților sus-nominalizați nu au fost utilizați

ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora, în cadrul urmăririi penale de către procuror

13

nu au fost autorizate măsuri speciale de investigație cu utilizarea investigatorilor sub

acoperire, iar participarea benevolă și necondiționată a martorului Bușovschii R. la

efectuarea măsurii speciale de investigații orientate spre fixarea și documentarea

acțiunilor inculpaților, a fost confirmată de martor în fața instanțelor, iar această

participare nu poate fi considerată ca activitate sub acoperire;

- suspiciunea de comitere a infracțiunilor incriminate inculpaților a apărut anterior

mijloacelor bănești acestora, bănuiala rezonabilă fiind fundamentată pe actul de sesizare,

depus de martorul Bușovschii R., care a indicat direct asupra comiterii unei infracțiuni;

- rolul ofițerilor de investigații în cauză s-a referit nu la instigarea inculpaților de a

comite coruperea pasivă și trafic de influență în special de a pretinde, accepta sau primi

bani de la Bușovschii R., dar la efectuarea unei măsuri speciale de investigații, prevăzute

în mod legal de normele procesual penale;

- rolul organului de investigație a fost de a acumula informații în limitele

autorizației eliberate de procuror, astfel măsurile speciale de investigații efectuate în

prezenta cauză penală au fost autorizate în modul prevăzut de lege, rezultatele acestora,

ulterior, fiind verificate și legalizate prin încheierea devenită irevocabilă a judecătorului

de instrucție, prin neatacarea acesteia de către apărare;

- pretinderea banilor de către inculpați a avut loc anterior implicării autorităților

oficiale ale statului în investigarea cazului dat, adică anterior pornirii procesului penal, iar

apărarea a avut acces la toate materialele cauzei penale, la toate probele administrate, atât

la faza de urmărire penală, cât și la faza de examinare în instanța de judecată;

- potrivit declarațiilor martorului, Bușovschii R., care au fost date sub jurământ,

acesta nu i-a instigat pe inculpați ca ultimii să pretindă bani, dar inițiativa a aparținut

acestora;

- inexistența unei presiuni se confirmă și prin materialele audio-video rezultate din

măsurile speciale de investigații autorizate în cadrul cauzei penale, ce indică direct, că la

momentul primirii banilor, inculpații nu s-au opus actului de corupție, mai mult

comportamentul acestora în momentul primirii banilor denotă faptul, că ei erau

predispuși de a comite acte de corupție și personal au pretins banii;

- tăinuirea banilor de către inculpați în buzunarul hainelor/poșetelor indică direct,

că aceștia nu doar că nu intenționau să se opună acceptării banilor, ci și au premeditat

momentul primirii acestora, utilizând tehnici de tăinuire a produsului infracțional. Astfel,

organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor infracționale, iar efectuarea

măsurilor speciale de investigații în vederea documentării și fixării acțiunilor inculpaților,

nu poate fi percepută ca provocare, or la momentul efectuării acestei măsuri, organul de

urmărire penală dispunea de informații referitoare la comiterea unei infracțiuni de către

inculpați;

- sunt eronate concluziile instanței de apel, precum că denunțătorul Bușovschii R.,

anterior a conlucrat cu colaboratorii CNA, pe mai multe cauze penale, fapt ce nu are

tangență pe speța cercetată;

- nu pot fi reținute concluziile instanței de apel privind lipsa confirmării

documentare a desfășurării activității de antreprenor de către Bușovschii R., ceea ce însă

nu împiedică transportarea bunurilor peste frontiera de stat și respectiv nu înseamnă că în

14

toate cazurile, este legalizată activitatea dată.

În drept, procurorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

octombrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de acuzare, casată total decizia

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a constatat că, potrivit rechizitoriului

inculpații au fost învinuiți de către organul de urmărire penală: Covali V., de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal; Cecîrlău A. de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod pena; Ștefanschi O. de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal; Ursu A. de săvârșirea

infracțiunii prevăzute art. 42, 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, iar Jaloba Ion de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Însă, prima

instanță a adoptat o sentință prin care inculpații au fost achitați de învinuirile imputate,

din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Analizând hotărârea adoptată de către prima instanță, instanța de recurs a constatat,

că deși în partea dispozitivă a sentinței este indicat temeiul de achitare și anume - nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, însă în partea descriptivă a sentinței, instanța de

judecată indică concluzii din care rezultă și alt temei de achitare, de rând cu cel indicat în

dispozitiv, în cele din urmă soluție menținută de instanța de apel. Din motiv, că instanța

de apel a preluat majoritatea concluziilor enunțate în sentință, respectiv și decizia

instanței de apel conține concluzii divergente.

Astfel prima instanță a arătat, că nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii

incriminate inculpaților, semnalând temeiul de achitare - fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, însă în dispozitivul aceleiași sentințe instanța de fond a hotărât de

a-i achita pe Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I. de învinuirile

incriminate, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de recurs a stabilit, că de fapt instanța de apel, la fel ca prima instanță în

partea descriptivă a deciziei, semnalează temeiul de achitare prevăzut la pct. 3) alin. (1)

art. 390 Cod de procedură penală, unde este stipulat că, sentința de achitare se adoptă

dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând temeiurile de achitare din partea descriptivă și din dispozitivul sentinței

și deciziei, instanța de recurs a observat o neconcordanță în stabilirea temeiului ce stă la

baza achitării lui Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I., fiind

constatate în sentință și decizie concluzii cu temeiuri de achitare diferite: „nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii" și „fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii", temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că menționarea concomitentă a 2 temeiuri de

achitare ce se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o eroare de

procedură, fapt ce în viziunea instanței, semnalează prezența temeiului pentru recurs

„motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii", care este prevăzută la art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

15

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor contestate, este faptul

că instanța de apel nu a dat răspuns la invocările procurorului menționate în ordine de

apel, precum că, măsurile speciale de investigații efectuate în prezenta cauză penală au

fost autorizate în modul prevăzut de lege, rezultatele acestora, ulterior fiind verificate și

legalizate prin încheierea devenită irevocabilă a judecătorului de instrucție.

Analizând conținutul deciziei recurate, instanța de recurs, consideră că instanța de

apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate versiunea, precum că probele

prezentate au fost obținute prin provocare, acestea fiind excluse din dosar, fără a fi luat în

considerație faptul, că actele procedurale au fost autorizate și constatată respectarea

cerințelor legale la efectuarea acestora, prin încheierile judecătorului de instrucție

devenite irevocabile.

Din considerentele expuse, instanța de recurs a conchis, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate

în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de

a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs a concluzionat de a admite recursul

ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel a fost casată total cu remiterea cauzei

în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători, pentru adoptarea unei

soluții corecte.

declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casând sentința parțial, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- A fost achitat Covali Vasile, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii;

- A fost achitată Cecîrlău Ana, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.

(1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

- A fost achitat Ștefanschi Oleg, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326

alin. (2) lit.b), d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

A fost achitat Ursu Alexandru, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 324

alin. (2) lit.b), c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

A fost achitat Jaloba Ion, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 324 alin.

(2) lit.b), c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

16

În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.

Pentru a se pronunța instanța de apel a constatat că, judecând cauza penală în

privința lui, Cecîrlău Ana, Ștefanschi Oleg, Ursu Alexandru și Jaloba Ion instanța de fond

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, corect

ajungând la concluzia privind achitarea lui Covali Vasile de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, achitarea lui Cecîrlău Ana de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, achitarea lui Ștefanschi

Oleg de comiterea infrfacțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit.b), d) Cod penal,

achitarea lu Ursu Alexandru de comiterea infracțiunii prevăzute de art.42, 324 alin. (2)

lit.b), c) Cod penal, achitarea lui Jaloba Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42,

324 alin. (20 lit.b) c) Cod penal, totodată deși soluția de achitare este una corectă, instanța

de apel a indicat, că concluzia instanței de fond în ce privește temeiul achitări, aceasta

este una eronată, de fapt nefiind stabilit temeiul prevăzut de art. 390 alin.(1) pct.1) Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect și justificat a ajuns la

concluzia de a-i achita pe inculpații Covali Vasile, Cecîărlău Ana, Ștefanschi oleg, Ursu

Alexandru și Jaloba Ion, însă, motivul pe care urma a se întemeia achitarea în cauza

penală vizată, este cel prescris la art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod procedură penal, care

prevede că sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța de apel consideră, că instanța de fond a dat o apreciere legală probelor de

învinuire prezentate, întemeiat ajungând la concluzia neadmiterii în calitate de probă a

unui șir de acte procedurale, la caz nefiind stabilită în acțiunile inculpaților, acțiuni

intenționate descrise în actul de învinuire, instanța de fond stabilind corect că vinovăția

inculpaților nu și-a găsit confirmarea în ședința de judecată și că în privința acestora

urmează a fi pronunțată o sentință de achitare, totodată eronat fiind temeiul achitării și

anume lipsa faptei infracțiunii, inculpații urmând a fi achitați pe motiv că fapta acestora

nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate prin actul de învinuire.

Astfel, instanța de apel a reiterat faptul, că reieșind din materialele cauzei

acumulate de organul de urmărire penală și cercetate în instanța de judecată și

suplimentar în instanța de apel se atestă faptul că la caz, fără intervenția organelor statului

faptele aduse inculpaților în învinuire nu ar fi fost săvârșite menționându-se și faptul, că

în situația în care un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni,

instanțele judecătorești urmează să examineze minuțios materialele cauzei penale,

deoarece pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil, toate probele obținute în

rezultatul provocării de către organul de urmărire penală trebuie să fie excluse.

Pentru a verifica dacă persoana a fost provocată să săvârșească infracțiunea,

instanțele judecătorești trebuie să stabilească dacă ea putea fi în mod rezonabil

considerată ca fiind implicată în activitatea infracțională respectivă până la implicarea

organului de urmărire penală.

În cele din urmă, dacă informația prezentată de către organele de urmărire penală

nu permite Curții să conchidă, că reclamantul a fost subiectul unei provocări din partea

poliției, este esențial ca în fiecare cauză Curtea să examineze calitatea evaluării de către

17

instanțele naționale a pretinsei provocări și să se asigure că acestea au respectat în mod

corespunzător drepturile acuzatului la apărare, în special dreptul la o procedură

contradictorie și la egalitatea armelor (Edward Lewis și Lewis c. Regatului Unit).

Instanța de apel a indicat, că la caz, reieșind din materialele acumulate și

declarațiile inculpaților, precum și a martorilor sunt întrunite toate condițiile cumulative

pentru a fi recunoscută instigarea, facilitarea și provocarea infracțiunii.

Urmează a fi menționat, că prima instanță la judecarea cauzei contrar temeiului de

achitare, totuși corect a concluzionat, că martorul denunțător a provocat săvârșirea

infracțiunii în scopul obținerii de probe, iar acuzarea în cererea de apel a supus criticii

respectiva concluzie, invocând, că instanța a depășit limitele judecării cauzei, deoarece

respectivul aspect nu a fost formulat și invocat de către partea apărării.

Totodată instanța de apel a reiterat prezența provocării, chestiune care a fost

invocată de apărare atât în instanța de fond cît și în instanța de apel, astfel constatându-se,

că Bușovschii Roman este agentul camuflat al organelor de drept, care i-a denunțat

calomnios pe inculpați, martorul denunțător recunoscând faptul, că a fost declarant în mai

multe cauze penale ce țin de comiterea infracțiunilor de corupție investigate de CNA și

Procuratura Anticorupție. Totodată, la acest capitol, instanța a menționat, că este sarcina

instanței de judecată să verifice materialul probator administrat, astfel încât să prevină o

condamnare a inculpatului care a acționat ca efect al provocării din partea agenților

statului sau, după caz, din partea persoanelor private care acționează sub supravegherea

agenților statului, întrucât ar exista riscul ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un

proces echitabil, prin aceasta încălcându-se art.6 §1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.

Analizând materialele administrate, Colegiul conchide că contrar temeiului de

achitare a inculpaților invocat și motivat de instanța de fond sub formă de "lipsa

existenței faptei infracțiunii" în loc de "fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii", totuși este justă poziția potrivit cărei s-a statuat la caz implicarea agenților

statului prin intermediul martorului-declarant Bușovschii Roman în vederea provocării

comiterii infracțiunii. În opinia Colegiului penal faptul provocării, facilitării și încurajării

inculpaților la săvârșirea infracțiunii în speța dată rezultă din următoarele.

Colegiul penal notează, că urmărirea penală în prezenta cauză a fost pornită la

denunțul lui Bușovschii Roman, care potrivit procesului verbal din 27.03.2013 de primire

a denunțului, a declarat că unul din colaboratorii din cadrul poliției de frontieră pe nume

Oleg Ștefanschi și un alt colaborator din aceeași instituție pe nume Vasile, extorcă

mijloace bănești sistematic în sume ce variază de la 1000 la 1200 de dolari, pentru a-i

permite intrarea pe teritoriul R. Moldova din Ucraina. Însă stenogramele convorbirilor

dintre Bușovschii Roman și Oleg Ștefanschi, în cadrul operațiunii sub acoperire, nu

indică asupra extorcării de bani (f.d.185-242, vol.I). Oportună este și mențiunea cu

privire la faptul, că în discuția avută între Bușovschii Roman și Ștefanschi Oleg, primul

indică că va lua numai făină și posibil va fi în minus adică nu va avea profit, la ce

Ștefanschi Oleg îi propune lui Bușovschii Roman să contramandeze operațiunea de

import însă Bușovschii Roman este împotrivă și spunând că se va clarifica, insistă asupra

transportării mărfii chiar și în detrimentul său, fapt ce dovedește incontestabil că, anume

18

Bușovschii Roman a fost persoana care insistent îi instiga pe inculpați să se implice în

acțiunile date și să primească sumele de bani oferite de acesta, acțiuni care fără

implicarea activă a agenților statului nu ar fi avut loc.

La caz, Colegiul concluzionează un alt motiv și anume implicarea activă în

dobândirea probelor de acuzare.

Despre aceasta ne vorbesc și declarațiile martorului Liboni Octavian care în toate

instanțele, fiind sub jurământ, a confirmat că toate acțiunile au fost organizate pentru

documentarea și înregistrarea trecerii peste vamă a mărfii.

Acest martor a fost atras la provocarea comiterii infracțiunii declarând în acest

sens, că inițial nu a cunoscut că era o operațiune dirijată de CNA, iar ulterior, din

discuțiile cu Bușovschii Roman, martor care a acceptat colaborarea, a conștientizat acest

fapt.

Aici instanța de apel a mai arătat că din activitatea sa, Liboni Octavian avea profit,

primind de la Bușovschii Roman câte 100 dolari SUA pentru transportarea mărfii și 100

dolari Sua pentru motorină, fapt ce l-a determinat să presteze aceste servicii, care nu le-a

practicat nici până atunci și nici după caz.

Astfel, instanța de apel în urma cercetării suplimentare a probatoriului cauzei

penale, a stabilit că inculpații au fost provocați la implicarea activității infracționale, iar

în lipsa provocării, nu se poate spune că aceștia ar fi comis infracțiunile incriminate.

Deci, în urma cercetării suplimentare a probelor cauzei penale, cu certitudine se

concluzionează că Bușovschii Roman a întreprins acțiuni de provocare împreună cu

organul de urmărire penală, deci nu s-au limit la examinarea în mod pasiv a activității

inculpaților, ci i-au influențat pe aceștia la comiterea infracțiunilor, infracțiuni pe care

aceștia nu le-ar fi comis.

Ce ține de motivul invocat de apelant că, măsurile speciale de investigație

efectuate în prezenta cauză penală și anume autorizarea efectuării interceptărilor și

înregistrărilor convorbirilor telefonice, documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice cu instalarea acestora în mijlocul de transport, autorizarea efectuării percheziției

corporale a inculpaților, domiciliile și automobilele acestora, precum și faptul că a fost

constatată respectarea cerințelor legale la efectuarea acestor măsuri, instanța de apel a

arătat că, nu poate fi reținută, or, la momentul autorizării precum și verificării legalității

acestor acțiuni, judecătorul de instrucție nu putea și nu era obligat să cunoască despre

implicarea activă a organuui de urmărire penală la documentarea cauzei date.

În final instanța de apel a stabilit, că probele ce au stat la baza acuzațiilor aduse

inculpaților Covali Vasile, Cecîrlău Ana, Ștefanschi Oleg, Ursu Alexandru și Jaloba Ion

sunt lovite de nulitate inclusiv și din acel motiv, că până la momentul provocării și

implicării colaboratorilor CNA, prin intermediul lui Bușovschii Roman, nu au existat

suspiciuni obiective confirmate prin probe, că inculpații ar fi fost implicați în acțiuni de

genul celor ce li se incriminează. Prin urmare, instanța de apel a reținut că în speța dată,

nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a lui Covali Vasile,

Cecîrlău Ana, Ștefanschi Oleg, Ursu Alexandru și Jaloba Ion de comiterea infracțiunilor

incriminate, sub aspectul lipsei probelor pertinente, obiective și veridice, dobândite legal,

care ar confirma comiterea infracțiunii și sub aspectul încălcării dreptului inculpaților la

19

un proces echitabil, prevăzut de art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

recurs ordinar, invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului procurorul a menționat că, la adoptarea sentinței de

achitare, cât și a deciziei de menținere a sentinței, instanțele de judecată nu au dat deplină

eficiență prevederilor legale, au făcut aprecieri a probelor ce nu se racorda la valoarea

acestora, au reținut inutilitatea unor probe, ce întrunesc toate calitățile unei probe ce poate

fi pusă la baza unei sentințe de condamnare.

A remarcat că în decizia instanței de apel nu se regăsește motivarea referitor la

concretizarea poziției acuzării, și anume ce ține de aplicarea pedepsei lui Ursu Alexandru

pe art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, iar lui Ștefanschi Oleg pe art. 326 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal, avînd în vedere modificările introduse prin legea nr.326 din 23.12.2013.

A reținut că, instanța de apel contrar prevederilor art. art. 414, 417 Cod de

procedură penală, a adoptat o decizie de menținere a sentinței de achitare, dând prioritate

în exclusivitate depozițiilor inculpaților, care au negat în instanță vinovăția și nu a dat

apreciere deplină depozițiilor martorilor Bușovschi R., Liboni O. audiați în instanțele de

fond, fără a analiza cauza pentru care a exclus restul probelor prezentate de acuzare și nu

a ținut cont de faptul, că partea apărării nu a prezentat nici o probă pertinentă și

concludentă, limitându-se numai la criticarea probelor acuzării.

Consideră că, este neîntemeiată mențiunea instanței de fond, preluată de instanța

de apel precum, că martorul-denunțător, Bușovschi R. a provocat săvârșirea infracțiunii,

în scopul obținerii de probe, precum că faptele infracționale ale inculpaților nu au avut

loc, iar acțiunile ultimilor au fost comise prin provocare. Totodată, nu pot fi acceptate

nici concluziile instanței de apel, precum că la caz sunt întrunite toate condițiile

cumulative pentru a fi recunoscută instigarea, facilitarea și provocarea infracțiunii.

A invocat că, este nefondată afirmația instanțelor de judecată, prin care o parte din

măsurile speciale de investigație au fost recunoscute drept nule, invocând ingerința activă

a organului de urmărire penală și nerespectarea obligației pasive, însă obligația pasivă se

referă la momentul comiterii și nu la momentul documentării faptelor infracționale și la

acumularea probatoriului. Faptul provocării n-a fost invocat nici în cadrul examinării

judecătorești.

A explicat că, în cauza penală de acuzare a inculpaților sus-nominalizați nu au fost

utilizați ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora, în cadrul urmăririi penale de către

procuror nu au fost autorizate măsuri speciale de investigație cu utilizarea investigatorilor

sub acoperire, iar participarea benevolă și necondiționată a martorului Bușovschii R. la

efectuarea măsurii speciale de investigații orientate spre fixarea și documentarea

acțiunilor inculpaților, a fost confirmată de martor în fața instanțelor, iar această

participare nu poate fi considerată ca activitate sub acoperire.

A afirmat că, suspiciunea de comitere a infracțiunilor incriminate inculpaților a

apărut anterior transmiterii mijloacelor bănești acestora, bănuiala rezonabilă fiind

fundamentată pe actul de sesizare, depus de martorul Bușovschii R., care a indicat direct

20

asupra comiterii unei infracțiuni.

Acuzarea pretinde că, rolul ofițerilor de investigații în cauză s-a referit nu la

instigarea inculpaților de a comite coruperea pasivă și trafic de influență în special de a

pretinde, accepta sau primi bani de la Bușovschii R., dar la efectuarea unei măsuri

speciale de investigații, prevăzute în mod legal de normele procesual penale. La caz, rolul

organului de investigație a fost de a acumula informații în limitele autorizației eliberate

de procuror, astfel măsurile speciale de investigații efectuate în prezenta cauză penală au

fost autorizate în modul prevăzut de lege, rezultatele acestora, ulterior, fiind verificate și

legalizate prin încheierea devenită irevocabilă a judecătorului de instrucție, prin

neatacarea acesteia de către apărare.

Totodată, a evidențiat că pretinderea banilor de către inculpați a avut loc anterior

implicării autorităților oficiale ale statului în investigarea cazului dat, adică anterior

pornirii procesului penal, iar apărarea a avut acces la toate materialele cauzei penale, la

toate probele administrate, atât la faza de urmărire penală, cât și la faza de examinare în

instanța de judecată.

A susținut că, potrivit declarațiilor martorului, Bușovschii R., care au fost date sub

jurământ, acesta nu i-a instigat pe inculpați ca ultimii să pretindă bani, dar inițiativa a

aparținut acestora. Iar, inexistența unei presiuni se confirmă și prin materialele audio-

video rezultate din măsurile speciale de investigații autorizate în cadrul cauzei penale, ce

indică direct, că la momentul primirii banilor, inculpații nu s-au opus actului de corupție,

mai mult comportamentul acestora în momentul primirii banilor denotă faptul, că ei erau

predispuși de a comite acte de corupție și personal au pretins banii.

A relevat că, tăinuirea banilor de către inculpați în buzunarul hainelor/poșetelor

indică direct, că aceștia nu doar că nu intenționau să se opună acceptării banilor, ci și au

premeditat momentul primirii acestora, utilizând tehnici de tăinuire a produsului

infracțional. Astfel, organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor

infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea documentării și

fixării acțiunilor inculpaților, nu poate fi percepută ca provocare, or la momentul

efectuării acestei măsuri, organul de urmărire penală dispunea de informații referitoare la

comiterea unei infracțiuni de către inculpați.

Pe de altă parte, suplimentar acuzarea a declarat că sunt eronate concluziile

instanței de apel, precum că denunțătorul Bușovschii R., anterior a conlucrat cu

colaboratorii CNA, pe mai multe cauze penale, fapt ce nu are tangență pe speța cercetată.

numele inculpatului Jaloba Ion, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis în

conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit

cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

21

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe

care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i

se agrava situația.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că procurorul

invocă incidența cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța de

apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Din conținutul recursului ordinar declarat se reține, că procurorul critică soluția

adoptată de către instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și probelor

administrate în prezenta speță, și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel

sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta

a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă

participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe

atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe

care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

În acest sens, relevante cauzei sunt și liniile directorii trasate de Curtea Europeană

privind aplicabilitatea art.6 din Convenție, care garantează dreptul fiecărei persoane la un

proces echitabil, unde s-a specificat că orice instanță este obligată să-și motiveze

hotărârea adoptată, or, aceasta face parte din setul de garanții stabilite de CtEDO pentru

existența unui proces echitabil.

De altfel, potrivit jurisprudenței Curții, în cazurile aplicării art.6 al Convenției, s-a

statuat că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului

penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Din cererea de recurs declarată, se constată că critica recurentului, în esență, se

referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, prin aceasta

fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din

setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportată la criticele recurenților,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției, nu a respectat

22

întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea

motivării hotărârii.

Așadar, Colegiul penal lărgit consideră că criticele invocate de titularul cererii de

recurs sunt întemeiate și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat la

baza acestei soluții.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art.6 paragraful 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a se vedea în acest

sens cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri

detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele

hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Curtea Europeană a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea totală sau

parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în

fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de

părți, or, doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei

cauze penale.

Cu toate acestea, verificând decizia, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu a analizat punctual și suficient de motivat criticile invocate de procuror, ci s-a

limitat la modificarea temeiului de achitare a inculpaților Covali Vasile, Cecîrlău Ana,

Ștefanschi Oleg, Ursu Alexandru și Jaloba Ion. Astfel, instanța de apel a omis a se

pronunța asupra tuturor chestiunilor semnalate de către instanța de recurs prin decizia din

10 octombrie 2017.

La caz, instanța de recurs a explicat instanței de apel că, nu a verificat minuțios

toate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind

reținută la baza deciziei adoptate versiunea, precum că probele prezentate au fost obținute

prin provocare, acestea fiind excluse din dosar, fără a fi luat în considerație faptul, că

actele procedurale au fost autorizate și constatată respectarea cerințelor legale la

efectuarea acestora, prin încheierile judecătorului de instrucție devenite irevocabile. Or,

în opinia Colegiului penal lărgit, argumentul enunțat mai sus constituie fondul apelului și

asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, deoarece în viziunea

procurorului, acest motiv ar putea răsturna soluția adoptată de prima instanță și afecta

temeinicia acestei hotărâri.

Totodată, instanța de recurs a reținut, că conform actului de învinuire înaintat de

acuzatorul de stat, inculpata Cecîrlău A. a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și anume - excesul de putere sau depășirea

atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele atribuțiilor acordate prin lege, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, fiindu-i incriminat și faptul că: „Cecîrlău A. participând la discuția și

înțelegerea care a avut loc între Jaloba I. și Ștefanschi O., cunoscând cu certitudine

despre faptul comiterii a unui act de corupție, urmărind scopul mușamalizării comiterii

23

infracțiunii de depășire a atribuțiilor de serviciu și a actului de corupție, nu a anunțat

persoanele responsabile abilitate cu examinarea faptelor de corupție, comițând în

condițiile date contravenția prevăzută de art. 314 Cod contravențional, tăinuirea unui act

de corupție și neluarea măsurilor de rigoare". Astfel, Colegiul a menționat, că instanța de

apel urmează să atragă atenția asupra faptului dacă este corect construită învinuirea adusă

lui Cecîrlău A. și încadrarea acțiunilor acesteia de către organul de urmărire penală,

ținând cont de prevederile art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală.

Colegiul penal apreciază drept întemeiat și argumentul acuzatorului de stat precum

că, ,, în decizia instanței de apel nu se regăsește motivarea referitor la concretizarea

poziției acuzării, și anume ce ține de aplicarea pedepsei lui Ursu Alexandru pe art. 324

alin. (2) lit. b), c) Cod penal, iar lui Ștefanschi Oleg pe art. 326 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, având în vedere modificările introduse prin legea nr.326 din 23.12.2013”.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanție ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali – vagi, reprezintă motiv de casare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de apel în

cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

În contextul celor expuse, se evidențiază că instanța de apel a admis încălcarea

art.6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „ ... orice persoană are dreptul

la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptată împotriva sa". În particular, instanța de apel nu a respins argumentat

toate argumentele acuzării invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză.

Prin urmare, Colegiul lărgit statuează că, decizia instanței de apel urmează a fi

casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în

prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate în instanța

de fond, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să înlăture omisiunile admise și

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

24

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Dubăsari Valeriu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

03 iulie 2019, în privința inculpaților Covali Vasile xxx, Cecîrlău Ana xxx, Ștefanschi

Oleg xxx, Ursu Alexandru xxx, Jaloba Ion xxx și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 17 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Burduh Victor

25