1ra-1206/2017 — art. 42, 324 alin. 2 lit. b,c; art. 326 alin. 2 lit. b, d; 328 alin. 1 CP

1ra-1206/2017 — art. 42, 324 alin. 2 lit. b,c; art. 326 alin. 2 lit. b, d; 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1206/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

10 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală

privindu-i pe

Covali Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.

Xxxxx, domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx,

Cecîrlău Ana Xxxxx, născută la xxxxx, originară din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx, domiciliată or. Xxxxx str. Xxxxx, ap. xx,

Ștefanschi Oleg Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxx str. xxxxx ap. xx,

Ursu Alexandru Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat în s. Xxxxx r-nul Xxxxx,

și

Jaloba Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat în s.

Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii:

- Covali Vasile Xxxxx, de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal;

- Cecîrlău Ana Xxxxx de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (1) Cod penal;

1

- Ștefanschi Oleg Xxxxx de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal;

- Ursu Alexandru Xxxxx de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 42, 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal;

- Jaloba Ion Xxxxx de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 42, 324

alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Acțiunea civilă înaintată în interesele statului de către Procuratura Anticorupție

împotriva lui Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I. privind

încasarea prejudiciului, a fost respinsă ca neîntemeiată.

către organul de urmărire penală în faptul, că acționând în scop de profit, în

complicitate și de comun acord cu Jaloba I., Ursu A. și Cecîrlău A., au creat o schemă

de extorcare sistematică a mijloacelor bănești, ce nu li se cuvin, destinate îmbogățirii

proprii și anume: facând uz de cuvinte, gesturi și semne au susținut pe lângă

Bușovschii Roman că pot interveni și ulterior au intervenit pe lângă angajații

postului vamal „Larga” al Republicii Moldova, situat în r-nul Briceni, com. Larga,

despre care știa cu certitudine, că conform art. 123 Cod penal, sunt persoane publice,

în vederea determinării acestora, în schimbul unei sume de bani, să îndeplinească

acțiuni contrar funcției sale și anume să organizeze și să favorizeze trecerea

mărfurilor din Ucraina în Republica Moldova cu mijlocul de transport de model

„Ford Tranzit” cu n/î XXXXX, fără calcularea și achitarea plăților vamale, drepturilor

de import asupra mărfurilor, precum și efectuarea controlului vamal obligatoriu.

Astfel, Covali V., de comun cu Ștefanschi O., susținând că au influență asupra

angajaților postului vamal „Larga” al Republicii Moldova, situat în r-nul Briceni,

com. Larga, în perioada iunie-august 2013 au pretins, extorcat, acceptat și primit,

personal, pentru sine și alte persoane, de la Bușovschii R., sub controlul organului de

urmărire penală a CNA, mijloace financiare în sumă de 2.750 dolari SUA, ce nu li se

cuvin, pentru a favoriza trecerea mărfurilor ce-i aparțin lui Bușovschii Roman,

transportate cu mijlocul de transport de model „Ford Tranzit” cu n/î XXXXX: 1) fără

efectuarea controlului vamal obligatoriu, 2) efectuarea neadecvată a acestuia, 3) fără

calcularea și achitarea plăților vamale, drepturilor de import asupra mărfurilor.

Covali V. și Ștefanschi O., sunt învinuiți de către organul de urmărire penală că,

la data de 30.07.2013, de comun acord, acționând prin înțelegere prealabilă cu

inspectorii postului vamal „Larga”, Jaloba I. și Cecîrlău A. în cadrul întrevederii cu

Bușovschii R., care a avut loc între orele 05.46 și 05.50, în apropierea postului vamal

Larga, au pretins și primit de la Bușovschii R. suma totală de 750 dolari SUA, din

care pentru sine suma de 520 dolari SUA, pentru angajații postului vamal ucrainesc

suma de 60 dolari SUA și pentru inspectorii vamali ai postului vamal „Larga”suma

de 170 dolari SUA.

Drept urmare, în aceeași zi între orele 06.49 – 06.53, inspectorii vamali ai

postului vamal Larga, Jaloba I., Cecîrlău A. în complicitate cu Covali V. de comun cu

Ștefanschi O., au organizat și favorizat trecerea a 600 kg faină din Ucraina în

Republica Moldova prin postul vamal „Larga” cu mijlocul de transport de model

2

„Ford Tranzit”, cu n/î XXXXX, fără efectuarea controlului vamal obligatoriu,

calcularea și achitarea plăților vamale și a drepturilor de import asupra mărfurilor

nominalizate.

Ulterior, în scopul voalării acțiunilor sale criminale Covali V., de comun cu

Ștefanschi O. au asigurat escortarea mijlocului de transport de model „Ford Tranzit”,

cu n/î XXXXX, la domiciliul lui Dical Alexei, care este situat în com. xxxxx, în ograda

căruia a fost efectuată reîncărcarea mărfurilor din mijlocul de transport menționat în

automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î BLDR 602.

Tot Covali V., de comun cu Ștefanschi O., la 11.08.2013 și prin înțelegere

prealabilă cu inspectorul postului vamal „Larga”, Jaloba I. în cadrul întrevederii cu

Bușovschii R., care a avut loc între orele 05.40 și 05.50, în apropierea postului vamal

„Larga”, a pretins și primit de la Bușovschii R. suma de 800 dolari SUA, dintre care o

parte și-a reținut-o pentru sine, suma de 200 dolari SUA pentru Covali V. și 200 de

dolari SUA, pentru inspectorii vamali ai postului vamal „Larga”, Jaloba I.

Drept urmare, în aceeași zi, între orele 06.24 – 06.33, inspectorul vamal al

postului vamal „Larga”, Jaloba I., în complicitate cu Covali V. de comun cu

Ștefanschi O., au organizat și favorizat trecerea a 1.200 kg faină și 300 kg zahăr din

Ucraina în Republica Moldova prin postul vamal „Larga” cu mijlocul de transport

de model „Ford Tranzit”, cu n/î XXXXX, fără efectuarea controlului vamal

obligatoriu, calcularea și achitarea plăților vamale și a drepturilor de import asupra

mărfurilor nominalizate.

Ulterior, în scopul voalării acțiunilor sale ilicite, Covali V., de comun cu

Ștefanschi O. au asigurat escortarea mijlocului de transport de model „Ford Tranzit”,

cu n/î XXXXX, la domiciliul lui Alexei Dical, în comuna Larga, în ograda căruia a fost

efectuată reîncărcarea mărfurilor din mijlocul de transport de model „Ford Tranzit”,

cu n/î XXXXX în automobilul de model „Mecedes Benz Sprinter”.

Tot Covali V., de comun cu Ștefanschi O., la 28.09.2013 și prin înțelegere

prealabilă cu inspectorii postului vamal „Larga”, Jaloba I. și Ursu A., în cadrul

întrevederii cu Bușovschii R., care a avut loc între orele 06.30 și 06.35, în apropierea

postului vamal „Larga”, au pretins, acceptat și primit de la Bușovschii R. suma de

1.200 dolari SUA, dintre care o parte și-a reținut-o pentru ei, iar suma de 300 dolari

SUA a repartizat-o după cum urmează: 200 dolari SUA i-a transmis inspectorului

vamal Jaloba I. și 100 dolari SUA către inspectorul vamal Ursu A.

În aceiași zi, între orele 06.24 – 06.33, inspectorii vamali ai postului vamal

„Larga”, Jaloba I. și Ursu A., în complicitate cu Covali V. de comun cu Ștefanschi O.

au organizat și favorizat trecerea a 1.200 kg faină și 300 kg zăhar din Ucraina în

Republica Moldova prin postul vamal „Larga” cu mijlocul de transport de model

„Ford Tranzit”, cu n/î XXXXX, fără efectuarea controlului vamal obligatoriu,

calcularea și achitarea plăților vamale și a drepturilor de import asupra mărfurilor

nominalizate.

Ulterior, în scopul voalării acțiunilor sale ilicite, Covali V. de comun cu

Ștefanschi O., au asigurat escortarea mijlocului de transport de model „Ford

Tranzit”, cu n/î XXXXX, la domiciliul lui Dical Alexei, care este situat în com. xxxxx,

3

în ograda căruia a fost efectuată reîncărcarea mărfurilor din mijlocul de transport de

model „Dacia Logan”.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni ale lui Covali V. și

Ștefanschi O. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 326

alin. (2) lit. b), d) Cod penal și anume, trafic de influență, conform indicilor – pretinderea,

acceptarea și primirea de bani, personal, pentru sine și pentru alte persoane, săvârșite

intenționat de către o persoană care susține că are influență asupra unui funcționar, în

scopul de a-l face să nu îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, acțiuni comise de

către două și mai multe persoane, acțiuni urmate de influența promisă și obținerea

rezultatului urmărit.

Cecîrlău A. este învinuită de către organul de urmărire penală în faptul, că

activând în funcția de inspector al Biroului Vamal Briceni, postul vamal „Larga”, în

conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană publică,

având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, fiind obligată în conformitate cu fișa de post privind

obligațiunile funcționale de a dirija în cunoștință de cauză sectorul de muncă

încredințat, să manifeste inițiativă și perseverență, să asigure îndeplinirea întocmai a

sarcinilor ce stau în fața sa, să se călăuzească în exercitarea atribuțiilor, de legislația

în vigoare, să fie obiectivă și imparțială, iar în conformitate cu Legea cu privire la

prevenirea si combaterea corupției nr. 90-XVI din 25.04.2008, acceptând benevol

restricțiile impuse de actele normative, pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce

la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în

alte interese decât cele de serviciu, contrar, obligațiilor și interdicțiilor impuse de

funcția deținută, a comis infracțiunea de depășire a atribuțiilor de serviciu în

următoarele circumstanțe:

La 30.07.2013, Cecîrlău A., aflându-se la serviciu în postul Vamal „Larga”, din

cadrul Biroului Vamal Briceni, fiind obligată să nu se lase influențată în luarea

deciziilor de către persoane din afara instituției, în special în situația în care acest

fapt ar conduce la crearea anumitor favoruri unei persoane, iar comportamentul său

atât public, cât și privat, nu trebuie să o facă vulnerabilă de o influență nedatorată a

altei persoane, să respingă și să comunice conducătorului ierarhic superior orice

tentative sau acte de corupție, la ora 06.49.03, a verificat, la intrare pe teritoriul

Republicii Moldova, împreună cu inspectorul Jaloba I., încărcătura transportată de

Liboni Octavian, în calitate de persoană fizică, cu mijlocul de transport de model

„Ford Tranzit” cu n/î XXXXX.

În urma controlului efectuat, a constatat cu certitudine că Liboni Octavian

introducea în Republica Moldova, mărfuri destinate activității comerciale și anume

25 saci de faină a câte 25 kg fiecare, în total 600 kg.

Prin urmare Cecîrlău A., ignorând prevederile art. 4 și 5 a Legii nr.

1569/20.12.2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe

teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, art. 116 din Codul Vamal,

precum și prevederile obligațiunilor sale de serviciu, a permis importul de către o

4

persoană fizică a mărfurilor destinate comerțului, fără respectarea prevederilor

legale și întrunirea condițiilor obligatorii pentru importul a astfel de mărfuri.

Tot, Cecîrlău A. este învinuită de către organul de urmărire penală că

participând la discuția și înțelegerea ce a avut loc între Jaloba I. și Ștefanschi O.,

cunoscând cu certitudine despre faptul comiterii a unui act de corupție, urmărind

scopul mușamalizării comiterii infracțiunii de depășire a atribuțiilor de serviciu și a

actului de corupție, nu a anunțat persoanele responsabile abilitate cu examinarea

faptelor de corupție, comițând în condițiile date contravenția prevăzută de art. 314

Cod contravențional, tăinuirea unui act de corupție și neluarea măsurilor de rigoare.

De asemenea, în ceea ce privește implicațiile sociale și economice ale faptelor

comise de către Cecîrlău A., trebuie de avut în vedere faptul că aceasta, având

calitatea de lucrător vamal, avea obligația de serviciu să efectueze controale asupra

mărfurilor și mijloacelor de transport și să constate eventuale fapte penale sau

contravenții la regimul vamal și să aplice măsurile prevăzute de actele normative în

vigoare.

Din probele administrate în cauză rezultă însă, fără nici un dubiu, faptul că

învinuita având un comportament infracțional efectua un control formal sau nu

efectua nici un fel de control vamal, creând astfel posibilitatea introducerii din țară a

oricăror tipuri de mărfuri sau obiecte, inclusiv a celor periculoase, interzise de lege.

În acest context, se evidențiază un pericol social ieșit din comun al faptelor

comise de către Cecîrlău A., relevat de faptul, că practic, la frontiera de stat a

Republicii Moldova, există posibilitatea să fie introduse în țară orice tip de obiecte,

nu există nici un fel de securizare a acestei frontiere prin simplul fapt că învinuita nu

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.

De asemenea, o astfel de activitate infracțională lezează foarte grav și interesele

naționale, existența acestui fenomen infracțional (generalizat) punând, în mod real,

în discuție aspectul securității frontierelor de est ale Uniunii Europene, dinamitând

șansele aderării Moldovei la Uniunea europeană și spațiului SCHENGEN, inclusiv

datorită lipsei de responsabilitate a lui Cecîrlău A., rezultată din neasumarea acestui

deziderat socio-politic deosebit de important pentru asigurarea liberei circulații a

mărfurilor și a libertății de mișcare a cetățenilor. Lipsa unei reacții prompte,

viguroase a instituțiilor statului față de astfel de fapte grave - ce nu sunt incidente

izolate, minore, dar fapte ce subminează interesele publice - generează un sentiment

de insecuritate, de extinsă nemulțumire socială și poate fi percepută de cetățeni ca un

act de complicitate, de sfidare, ca o tolerare a unor astfel de comportamente, a

folosirii autorităților publice pentru îmbogățiri spectaculoase, frauduloase, peste

noapte.

Cecîrlău A. este învestită cu exercițiul autorității publice, ceea ce face ca

activitatea ei infracțională să fie de o mare gravitate și de un ridicat pericol social,

prin potențialul de discreditare și prin neîncrederea cetățenilor în această instituție a

statului.

5

Prin acțiunile sale Cecîrlău A. a compromis imaginea și încrederea cetățeanului

de rând față de Biroul Vamal Briceni în special, precum și a întregului Serviciu

Vamal al Republicii Moldova, astfel a prejudiciat interesele generale a societății.

Prin crima comisă s-au cauzat daune considerabile intereselor publice prin

subminarea autorității organelor publice, crearea obstacolelor și tulburărilor în

activitatea acestora.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunile lui Cecîrlău A. au

fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 328 alin. (1) Cod penal

și anume –excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele atribuțiilor acordate prin

lege, cu cauzarea de daune în proporții considerabile intereselor publice și drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

Ursu A. și Jaloba I. sunt învinuiți de către organul de urmărire penală în faptul,

că activând în funcția de inspectori ai Biroului Vamal Briceni, având calitatea de

persoană publică în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, având în

virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice, impuse de funcția deținută prin fișa de post, Codul vamal, Codul

de conduită a colaboratorului vamal, Legii cu privire la prevenirea și combaterea

corupției, fiind obligați să nu se lase influențați în luarea deciziilor de către persoane

din afara instituției, în special în situația în care acest fapt ar conduce la crearea

anumitor favoruri unei persoane, iar comportamentul său atât public, cât și privat,

nu trebuie să-i facă vulnerabili de o influență nedatorată a altei persoane, să respingă

și să comunice conducătorului ierarhic superior orice tentative sau acte de corupție,

să nu folosească poziția lor în interese particulare și să nu sugereze o recompensă

pentru îndeplinirea oricăror atribuții de serviciu, să nu solicite, să nu primească sau

să nu accepte cadouri, împrumuturi și orice alte valori, servicii, în legătură cu

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, de la persoane cu care se află în relații de

serviciu, urmărind scop de profit în complicitate cu inspectorii vamali Cecîrlău A.,

precum și cu Covali V., Ștefanschi O., au colaborat la crearea și au participat activ în

calitate de complice la o schemă de extorcare sistematică a mijloacelor bănești, ce nu

li se cuvin, personal pentru sine și pentru alte persoane, destinate îmbogățirii

proprii, extorcând și primind în perioada martie - 28.09.2013, mijloace bănești,

pentru organizarea și favorizarea trecerii mărfurilor din Ucraina în Republica

Moldova, fără achitarea plăților vamale, drepturilor de import asupra mărfurilor

precum și: 1) fără efectuarea controlului vamal obligatoriu; 2) efectuarea neadecvată

a acestuia; 3) fără calcularea și achitarea plăților vamale, drepturilor de import

asupra mărfurilor în postul vamal „Larga” al Republicii Moldova, situat în r-nul

Briceni, com. Larga.

Astfel, în privința circumstanțelor reale în care au fost comise infracțiunile, ce

plasează actele materiale comise de către Ursu A. și Jaloba I. - unice sau multiple,

după caz - în ansamblul unui fenomen de corupție generalizat, ce ar caracteriza

activitatea specifică derulată de către acesta în Punctul Vamal „Larga”, probatoriul

administrat a relevat, în mod indubitabil, că martorului i-au fost pretinse, fără

6

excepție, ori de câte ori au tranzitat frontiera, de către Ursu A. și Jaloba I. prin

mijlocitor, diverse sume de bani, pentru a i se permite trecerea fără efectuarea unui

control amănunțit a mărfii transportate.

În acest cadru, faptele lui Ursu A. și Jaloba I., trebuie privite nu doar ca având

un caracter izolat, unicitatea sau numărul redus al acestora fiind rezultatul modului

în care s-au derulat operațiunile de transport, în funcție de orarul urmat de

transportator, doar întâmplarea făcând ca ultimul să-i fi pretins martorului o singură

dată, de două sau de trei ori, după caz, anumite sume de bani. Acest fenomen de

corupție trebuie privit în ansamblul său și la adevărata sa amploare, astfel cum a fost

evidențiat de activitatea de investigație derulată în cauză.

De asemenea, în ceea ce privește implicațiile sociale și economice ale faptelor

comise de către Ursu A. și Jaloba I., trebuie de avut în vedere faptul că aceștia, având

calitatea de lucrător vamal, aveau obligația de serviciu să efectueze controale asupra

mărfurilor și mijloacelor de transport și să constate eventualele fapte penale sau

contravenții la regimul vamal și să aplice măsurile prevăzute de actele normative în

vigoare.

Din probele administrate în cauză rezultă însă, faptul că în schimbul sumelor de

bani pretinse și primite, Ursu A. și Jaloba I., efectuau un control formal sau nu

efectuau nici un fel de control vamal, creând astfel posibilitatea introducerii în țară a

oricăror tipuri de mărfuri sau obiecte, inclusiv a celor periculoase, interzise de lege.

În acest context, se evidențiază un pericol social ieșit din comun al faptelor

comise de către Ursu A. și Jaloba I., relevat de faptul că, practic, la frontiera de stat a

Moldovei, există posibilitatea să fie introduse în țară orice tip de obiecte. Nu există

nici un fel de securizare a acestei frontiere, prin simplul fapt că ultimii nu își

îndeplinesc atribuțiile de serviciu.

De asemenea, o astfel de activitate infracțională lezează foarte grav și interesele

naționale, existența acestui fenomen infracțional (generalizat) punând, în mod real,

în discuție aspectul securității frontierelor de est ale Uniunii Europene, dinamitând

șansele aderării Moldovei la Uniunea europeană și spațiului SCHENGEN, inclusiv

datorită lipsei de responsabilitate a învinuiților, rezultată din neasumarea acestui

deziderat socio-politic deosebit de important pentru asigurarea liberei circulații a

mărfurilor și a libertății de mișcare a cetățenilor.

De asemenea urmează a fi elucidate circumstanțele reale în care au fost

săvârșite faptele, ce plasează actele material unice sau multiple ale acestora în

ansamblul fenomenului de corupție generalizată ce caracterizează activitatea

specifică desfășurată în punctul vamal „Larga”, probatoriul administrat relevând,

faptul că la fiecare trecere prin punct, martorului i s-au pretins, fără excepție, de

către Ursu A. și Jaloba I., prin mijlocitor diferite sume de bani pentru a i se permite

tranzitul fără controlul amănunțit al încărcăturii.

În acest cadru, faptele lui Ursu A. și Jaloba I. se impun a fi privite nu ca având

caracter izolat, unicitatea sau numărul redus al acestora fiind rezultatul modului în

care s-au derulat operațiunile de tranzit ce s-au pliat pe orarul urmat de

transportator, doar întâmplarea făcând ca ultimii să îi fi verificat și să îi fi pretins

7

mită martorului o singură dată, de două, de trei ori, dar ca parte a respectivului

fenomen de corupție, amploarea acestuia, astfel cum a fost evidențiată de activitatea

investigativă derulată în cauză.

Astfel, lipsa unei reacții prompte, viguroase a instituțiilor statului față de astfel

de fapte grave - ce nu sunt incidente izolate, minore, ci fapte ce subminează

interesele publice - generează un sentiment de insecuritate, de extinsă nemulțumire

socială și poate fi percepută de cetățeni ca un act de complicitate, de sfidare, ca o

tolerare a unor astfel de comportamente, a folosirii autorităților publice pentru

îmbogățiri spectaculoase, frauduloase, peste noapte.

Ursu A. și Jaloba I., sunt învestiți cu exercițiul autorității publice, ceea ce face ca

activitatea lor infracțională să fie de o mare gravitate și de un ridicat pericol social,

prin potențialul de discreditare și prin neîncrederea cetățenilor în această instituție a

statului.

Pericolul social concret rezultă și din natura faptelor, frecvența și caracterul lor

repetitiv, din calitatea de vameși, din colaborarea pe paliere ierarhice în săvârșirea

infracțiunilor de corupție, din faptul că Ursu A. și Jaloba I., și-au traficat atribuțiile

de serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite.

Ursu A. și Jaloba I., au manifestat un curaj infracțional deosebit, în condițiile în

care deși au luat cunoștință, măcar din media, de operațiunile anterioare desfășurate

pe linia combaterii infracționalității vamale de organele abilitate ale statului, au

continuat să primească sume de bani, drept mită, denotând un profund dispreț față

de valorile sociale ocrotite de lege, dar și de posibila activitate de prindere

întreprinsă de organele judiciare.

Totodată, la aprecierea acestui pericol se vor avea în vedere și urmările

produse, cu implicații asupra imaginii acestui sector de activitate, cu atribuții de

constatare a eventualelor încercări de fraudare a legilor în domeniu și aplicare

corelativă de sancțiuni, creând grave deservicii instituției în cadrul căreia își exercita

chiar o funcție de conducere.

Astfel, Ursu A. și Jaloba I., întru realizarea scopului infracțional, aflându-se la

serviciu în cadrul postului vamal „Larga”, r-nul Briceni, ignorând prevederile art. 4

și 5 a Legii 569/20.12.2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor

de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, art. 116 din Codul

Vamal, precum și prevederile obligațiunilor de serviciu, de comun acord cu

complicii săi, în perioada aprilie - 28 septembrie 2013, au pretins, estorcat, acceptat și

primit prin, mijlocitor, pentru sine, de la Bușovschii R., sub controlul organului de

urmărire penală a CNA, mijloace financiare în sumă de 2.750 dolari SUA, ce nu li se

cuvin, pentru a favoriza trecerea mărfurilor transportate de martor, cu mijlocul de

transport de model „Ford Tranzit”, cu n/î XXXXX: 1) fără efectuarea controlului

vamal obligatoriu; 2) efectuarea neadecvată a acestuia; 3) fără calcularea și achitarea

plăților vamale, drepturilor de import asupra mărfurilor.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni ale lui Ursu A. și

Jaloba I. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 42, 324

alin. (2) lit. b), c) Cod penal și anume, corupere pasivă, adică– pretinderea, acceptarea și

8

primirea, personal, de către o persoană publică de bunuri, ce nu i se cuvin, pentru sine pentru

a îndeplini acțiuni contrar exercitării funcției, acțiuni săvârșite prin extorcare, de două sau

mai multe persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie recunoscuți vinovați și condamnați: Jaloba I. în

baza art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 5 ani; Ursu A. în baza art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la amendă în

mărime de 5.000 unități convenționale, ceea ce constituie 100.000 lei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani; Ștefanschi O. în baza art.

326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la amendă în mărime de 3.000 unități convenționale,

ceea ce constituie 60.000 lei, cu aplicarea conform art. 65 alin. (3) Cod penal a

pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe o perioadă de 3 ani; Covali V. în baza art. 326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu aplicarea

conform art. 65 alin. (3) Cod penal, a pedepsei complementare sub formă de privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 ani; Cecîrlău A. în baza art.

328 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce

constituie 10.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe o perioadă

de 3 ani, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța a omis respectarea prevederilor art. 394 Cod de procedură penală - nu

a enunțat temeiurile pentru achitarea inculpaților;

- prin sintagmele utilizate instanța a depășit limitele judecării cauzei, deoarece

aspectul invocat de către instanță nu a fost formulat și invocat de către partea

apărării, instanța nu s-a redus la examinarea circumstanțelor descrise în învinuirile

formulate, dar s-a lansat în desfășurarea imaginară a eventualelor evenimente

catalogând acțiunile organului de urmărire penală ca „înscenare” fără a lua în calcul

circumstanțele de fapt ce au avut loc;

- instanța s-a expus asupra argumentelor ce nu au fost examinate în ședința de

judecată - prețul făinii în Republica Moldova, adică lipsa de sens economic a

importului în sensul în care a fost documentat, iar indicând ca temei lipsa faptului

infracțiunii, instanța a omis de a lua în calcul, că de fapt, acțiunile fizice au avut loc,

fapt confirmat inclusiv de partea apărării;

- este nefondată afirmația instanței, prin care o parte din măsurile speciale de

investigație au fost recunoscute drept nule, invocând ingerința activă a organului de

urmărire penală și nerespectarea obligației pasive, or, obligația pasivă se referă la

momentul comiterii și nu la momentul documentării faptelor infracționale și la

acumularea probatoriului, faptul provocării nefiind invocat de inculpați în cadrul

examinării judecătorești;

- este neclară poziția apărării referitoare la nevinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunii de care sunt acuzați, iar în același timp apărarea mizând pe existența

9

unei presupuse provocări din partea organelor de drept la comiterea acestei

infracțiuni;

- la caz nu au fost utilizați ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora, în

cadrul urmăririi penale de către procuror nu au fost autorizate măsuri speciale de

investigație cu utilizarea investigatorilor sub acoperire. Mai mult, participarea

benevolă și necondiționată a martorului Bușovschii R. la efectuarea măsurii speciale

de investigații orientate spre fixarea și documentarea acțiunilor inculpaților, a fost

confirmată de martor în fața instanței. Suspiciunea de comitere a infracțiunii

incriminate inculpaților a apărut anterior transmiterii mijloacelor bănești acestora,

bănuiala rezonabilă fiind fundamentată pe actul de sesizare depus de martorul

Bușovschii R., ce indica direct asupra comiterii unei infracțiuni;

- în prezentul proces penal, rolul ofițerilor de investigații s-a referit nu la

instigarea inculpaților de a comite coruperea pasivă și trafic de influență în special

de a pretinde, accepta sau primi bani de la Bușovschii R., ci la efectuarea unei

măsuri speciale de investigații prevăzute în mod legal de către normele procesual

penale;

- potrivit declarațiilor martorului, Bușovschii R., care au fost date sub jurământ,

acesta nu i-a instigat pe inculpați ca ultimii să pretindă bani, ci inițiativa a aparținut

acestora. Bușovschii R. a venit la inculpați cu cererea de a-și valorifica un drept

legal, iar inexistența unei presiuni se confirmă și prin materialele audio-video

rezultate din măsurile speciale de investigații autorizate în cadrul cauzei penale,

care indică direct că la momentul primirii banilor inculpații nu s-au opus actului de

corupție, mai mult comportamentul acestora denotă faptul că erau predispuși de a

comite acte de corupție și personal au pretins banii, tăinuindu-i în buzunarul

hainelor/poșetelor și astfel, organele de drept nu au intervenit activ în realizarea

etapelor infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea

documentării și fixării acțiunilor inculpaților nu poate fi percepută ca provocare, or,

la momentul efectuării acestei măsuri organul de urmărire penală dispunea de

informații referitoare la comiterea unei infracțiuni de către inculpați;

- s-a demonstrat lipsa unor circumstanțe ce ar permite a presupune existența

unei dependențe a martorului Bușovschii R. față de organele de drept, ultimul a

negat faptul constrângerii sale de către organele de drept, pentru a participa la

efectuarea măsurii speciale de investigații;

- urmează a fi supusă criticii poziția instanței aferent aprecierii acțiunilor

inculpatei Cecîrlău A. privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1)

Cod penal, astfel, abordarea instanței fiind una părtinitoare și nefondată, în proces

fiind demonstrată comiterea de către Cecîrlău A. a infracțiunii incriminate, deoarece

versiunea apărării, susținută de instanță, contravine probelor prezentate și anume

faptul, că ultima a fost responsabilă de verificarea bunurilor pe direcția „intrare” și

anume ea a văzut aflarea în zona de frontieră a unei persoane neautorizate

Ștefanschi O., anume ea de comun cu Jaloba I. nu a verificat proveniența mărfurilor

transportate, precum și scopul acestora după import, fapt confirmat de martorul

Liboni O., fapta acesteia constă în aceea că ea deși era obligată a omis executarea

10

corectă și la timp a obligațiunilor sale, fapt ce a generat posibilitatea fizică de a

comite infracțiunea.

respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

procurorului poartă un caracter declarativ, fiind unul neîntemeiat, iar argumentele

expuse în cererea de apel sunt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor

stabilite pe parcursul judecării cauzei de către instanța de fond și de apel, or, acestea

nu și-au găsit reflectare în starea reală a faptelor statuate la caz.

Instanța de apel a indicat, că la caz sunt întrunite toate condițiile cumulative

pentru a fi recunoscută instigarea, facilitarea și provocarea infracțiunii.

La fel, instanța de apel a considerat nefondată critica acuzării, precum că faptul

provocării a fost invocat de către apărare încă la etapa urmăririi penale, deoarece

rezultând din discursurile apărării anexate la materialele cauzei, provocarea

comiterii infracțiunii s-a menționat inclusiv și la etapa judecării cauzei. Totodată, la

acest capitol, instanța de apel a menționat, că este sarcina instanței de judecată să

verifice materialul probator administrat, astfel încât să prevină o condamnare a

inculpatului care a acționat ca efect al provocării din partea agenților statului sau,

după caz, din partea persoanelor private care acționează sub supravegherea

agenților statului, întrucât ar exista riscul ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul

la un proces echitabil.

Astfel, instanța de apel a considerat neîntemeiată invocarea apelantului,

precum că la caz nu poate fi invocată provocarea la acte de corupție, deoarece n-au

fost utilizați ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora, în acest sens instanța de

apel a conchis, că este justă poziția instanței de fond care a statuat implicarea

agenților statului prin intermediul martorului-declarant, Bușovschii R. în vederea

provocării comiterii infracțiunii.

În opinia instanței de apel, faptul provocării, facilitării și încurajării inculpaților

la săvârșirea infracțiunii, în speța dată, rezultă din faptul că urmărirea penală a fost

pornită la denunțul lui Bușovschii R., care potrivit procesului verbal din 27.03.2013

de primire a denunțului, a declarat că unul din colaboratorii din cadrul poliției de

frontieră pe nume Ștefanschi O. și un alt colaborator din aceeași instituție pe nume

Vasile, extorcă mijloace bănești sistematic în sume ce variază de la 1.000 la 1.200 de

dolari, pentru a-i permite intrarea pe teritoriul Republicii Moldova din Ucraina. Însă,

stenogramele convorbirilor dintre Bușovschii R. și Ștefanschii O., în cadrul

operațiunii sub acoperire, nu indică asupra extorcării sumelor de bani (f.d. 185-242,

v. I). E de menționat și faptul, că în discuția avută între Bușovschii R. și Ștefanschi

O., primul indică că va lua numai făină și posibil va fi în minus, adică nu va avea

profit, la ce Ștefanschii O. îi propune lui Bușovschii R. să contramandeze operațiunea

de import, însă ultimul este împotrivă și spunând că se va clarifica, insistă asupra

transportării mărfii chiar și în detrimentul său, fapt ce dovedește că, anume

Bușovschii R. a fost persoana care insistent îi instiga pe inculpați să se implice în

11

acțiunile date și să primească sumele de bani oferite de acesta, acțiuni care fără

implicarea activă a agenților statului nu ar fi avut loc.

Instanța de apel a considerat relevant cazului și faptul, că martorul denunțător

Bușovschii R. anterior a mai conlucrat cu colaboratorii CNA pe alte cauze, fapt

confirmat de către acesta, inclusiv și în ședința de judecată a instanței de apel.

Totodată, instanța de apel a reținut, că la materialele cauzei lipsesc acte ce ar

confirma, că Bușovschii R. a introdus în Republica Moldova mărfuri sub formă de

făină și zahăr în vederea desfășurării activității de antreprenoriat, ultimul nefiind în

acest sens înregistrat oficial ca antreprenor, fapt confirmat de către acesta în cadrul

audierii, astfel la caz, organul de urmărire penală a avut obligația să verifice nu

numai corectitudinea plângerii depuse de Bușovschii R., dar și personalitatea

acestuia.

Instanța de apel a apreciat ca fiind contradictorii declarațiile martorului

Bușovschii R., acesta neavând o poziție unică privitor la cele relatate, și neputând

explica motivul, că nu a refuzat respectiva afacere în cazul lipsei unui venit, or,

practicarea unei activități de antreprenoriat prezumă primirea unui profit, iar

inechitabilitatea din start a unor astfel de tranzacții s-ar solda cu renunțul persoanei

la activitatea dată, numai dacă nu ar fi alte motive, cum ar fi la caz, implicarea activă

în dobândirea probelor de acuzare.

În același rând, instanța de apel a menționat, că introducerea în țară la

30.07.2013, 11.08.2013 și 28.09.2013 a mărfii nominalizate nu ar fi avut loc, or, scopul

nu era cel de profit, ci de documentare a acțiunilor în vamă, în confirmarea acestei

concluzii instanța de apel a reținut și declarațiile martorului Liboni O., care inclusiv

și în instanța de apel a menționat, că toate acțiunile ce au avut loc nu au fost

organizate cu scopul obținerii unui profit, ci pentru înregistrarea și documentarea

acțiunilor de trecere a mărfii prin vamă.

Este evidentă acționarea lui Bușovschii R. sub conducerea CNA, reieșind și din

declarațiile lui Liboni O. privitor la administrarea probelor constatate prin

înregistrările audio-video, declarații depuse în fața instanței de apel, potrivit cărora,

el cupla echipamentul special de înregistrare la intrarea în vamă și îl deconecta la

ieșire, iar după fiecare caz de trecere a mărfii, Bușovschii R. extrăgea înregistrările și

le transmitea colaboratorilor CNA.

Din cele analizate, instanța de apel, a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe privind provocarea inculpaților Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O.,

Ursu A. și Jaloba I. la comiterea infracțiunilor ce li se incriminează, or, împrejurările

și circumstanțele supuse verificării în instanța de apel relevă, că inculpații au fost

supuși acțiunilor de provocare flagrantă de a se implica în activitatea infracțională

de care au fost acuzați, în lipsa vreunui indiciu că infracțiunile ar fi fost săvârșite fără

această provocare.

Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță corect a statuat, că probele

obținute cu participarea lui Bușovschii R. după primirea banilor de la CNA, nu pot fi

admise și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, dar urmează a fi

excluse.

12

Din probele descrise în rechizitoriu, prezentate spre verificare în instanța de

apel, în speța dată, Bușovschii R. prin acțiuni de provocare împreună cu organul de

urmărire penală, nu s-au limitat la examinarea în mod pasiv a activității infracționale

a inculpaților, ci au exercitat asupra acestora o influență de natură a-i incita la

comiterea infracțiunii, pe care, altfel, aceștia nu ar fi comis-o, cu scopul de a face

posibilă constatarea săvârșirii infracțiunii, deci spre a o proba în cadrul urmăririi

penale.

Astfel, acțiunile lui Bușovschii R. susținute activ de organul de urmărire penală,

au avut ca efect convingerea și provocarea inculpaților la comiterea infracțiunii,

pentru care au fost acuzați și nimic din datele dosarului nu indică, precum că

infracțiunea respectivă ar fi fost comisă fără intervenția organului de urmărire

penală, or, Liboni O. dacă nu ar fi fost remunerat în exces pentru serviciile de

transport nu ar fi acceptat prestarea a astfel de servicii după cum nu prestase

anterior nici o dată, iar Bușovschii R. nu ar fi importat o astfel de marfă, deoarece în

condițiile în care ultima a fost importată tranzacția nu era rentabilă, fapt confirmat

de însăși denunțător. Mai mult ca atât, că ultimul nici nu cunoștea de fapt condițiile

de import și introducere pe teritoriul R. Moldova a făinii, ceea ce denotă faptul, că

ultimul nici nu avea de gând să se ocupe cu importul făinii, până la implicarea

agenților statului, or, în caz contrar s-ar fi documentat asupra cazului. E de

menționat în acest sens și faptul, că făina după cum invocă Bușovschii R. ar fi fost

procurată din banii săi, dar din cauze inexplicabile, de asemenea reieșind din

declarațiile lui, a fost prezentată colaboratorilor CNA și ulterior înstrăinată fără

participarea acestuia.

Instanța de apel a mai stabilit, că probele ce au stat la baza acuzațiilor aduse

inculpaților Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I. sunt lovite de

nulitate inclusiv și din acel motiv, că până la momentul provocării și implicării

colaboratorilor CNA, prin intermediul lui Bușovschii R., nu au existat suspiciuni

obiective confirmate prin probe, că inculpații ar fi fost implicați în acțiuni de genul

celor ce li se incriminează.

Prin urmare în speța dată, nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea

răspunderii penale a lui Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I. de

comitere a infracțiunilor incriminate, sub aspectul lipsei probelor pertinente,

obiective și veridice, dobândite legal, ce ar confirma comiterea infracțiunii și sub

aspectul încălcării dreptului inculpaților la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului

care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat invocă:

- la adoptarea sentinței de achitare, cât și a deciziei de menținere a sentinței,

instanțele de judecată nu au dat deplină eficiență prevederilor legale, au făcut

aprecieri a probelor ce nu se racorda la valoarea acestora, au reținut inutilitatea unor

13

probe, ce întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de

condamnare;

- instanța de apel, contrar prevederilor art. art. 414, 417 Cod de procedură

penală, a adoptat o decizie de menținere a sentinței de achitare, dând prioritate în

exclusivitate depozițiilor inculpaților, care au negat în instanță vinovăția și nu a dat

apreciere deplină depozițiilor martorilor Bușovschi R., Liboni O. audiați în instanțele

de fond, fără a analiza cauza pentru care a exclus restul probelor prezentate de

acuzare și nu a ținut cont de faptul, că partea apărării nu a prezentat nici o probă

pertinentă și concludentă, limitându-se numai la criticarea probelor acuzării;

- este neîntemeiată mențiunea instanței de fond, preluată de instanța de apel

precum, că martorul-denunțător, Bușovschi R. a provocat săvârșirea infracțiunii, în

scopul obținerii de probe, precum că faptele infracționale ale inculpaților nu au avut

loc, iar acțiunile ultimilor au fost comise prin provocare;

- nu pot fi acceptate nici concluziile instanței de apel, precum că la caz sunt

întrunite toate condițiile cumulative pentru a fi recunoscută instigarea, facilitarea și

provocarea infracțiunii;

- instanțele de fond s-au expus pe argumente ce nu au fost examinate în

ședințele de judecată - prețul făinii în Republica Moldova, adică lipsa de raționament

economic a importului în sensul în care a fost documentat;

- instanțele au omis să se expună asupra circumstanțelor ce au avut loc, lipsa

faptului infracțiunilor, chiar dacă examinând sentința formulată ar putea fi vorba de

lipsa elementelor;

- instanțele de fond, indicând la lipsa faptei infracțiunii, au omis de a lua în

calcul că, de fapt acțiunile fizice au avut loc, fapt confirmat inclusiv de partea

apărării;

- este nefondată afirmația instanțelor de judecată, prin care o parte din măsurile

speciale de investigație au fost recunoscute drept nule, invocând ingerința activă a

organului de urmărire penală și nerespectarea obligației pasive, însă obligația pasivă

se referă la momentul comiterii și nu la momentul documentării faptelor

infracționale și la acumularea probatoriului;

- faptul provocării n-a fost invocat nici în cadrul examinării judecătorești;

- în cauza penală de acuzare a inculpaților sus-nominalizați nu au fost utilizați

ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora, în cadrul urmăririi penale de către

procuror nu au fost autorizate măsuri speciale de investigație cu utilizarea

investigatorilor sub acoperire, iar participarea benevolă și necondiționată a

martorului Bușovschii R. la efectuarea măsurii speciale de investigații orientate spre

fixarea și documentarea acțiunilor inculpaților, a fost confirmată de martor în fața

instanțelor, iar această participare nu poate fi considerată ca activitate sub acoperire;

- suspiciunea de comitere a infracțiunilor incriminate inculpaților a apărut

anterior mijloacelor bănești acestora, bănuiala rezonabilă fiind fundamentată pe

actul de sesizare, depus de martorul Bușovschii R., care a indicat direct asupra

comiterii unei infracțiuni;

14

- rolul ofițerilor de investigații în cauză s-a referit nu la instigarea inculpaților

de a comite coruperea pasivă și trafic de influență în special de a pretinde, accepta

sau primi bani de la Bușovschii R., dar la efectuarea unei măsuri speciale de

investigații, prevăzute în mod legal de normele procesual penale;

- rolul organului de investigație a fost de a acumula informații în limitele

autorizației eliberate de procuror, astfel măsurile speciale de investigații efectuate în

prezenta cauză penală au fost autorizate în modul prevăzut de lege, rezultatele

acestora, ulterior, fiind verificate și legalizate prin încheierea devenită irevocabilă a

judecătorului de instrucție, prin neatacarea acesteia de către apărare;

- pretinderea banilor de către inculpați a avut loc anterior implicării autorităților

oficiale ale statului în investigarea cazului dat, adică anterior pornirii procesului

penal, iar apărarea a avut acces la toate materialele cauzei penale, la toate probele

administrate, atât la faza de urmărire penală, cât și la faza de examinare în instanța

de judecată;

- potrivit declarațiilor martorului, Bușovschii R., care au fost date sub jurământ,

acesta nu i-a instigat pe inculpați ca ultimii să pretindă bani, dar inițiativa a

aparținut acestora;

- inexistența unei presiuni se confirmă și prin materialele audio-video rezultate

din măsurile speciale de investigații autorizate în cadrul cauzei penale, ce indică

direct, că la momentul primirii banilor, inculpații nu s-au opus actului de corupție,

mai mult comportamentul acestora în momentul primirii banilor denotă faptul, că ei

erau predispuși de a comite acte de corupție și personal au pretins banii;

- tăinuirea banilor de către inculpați în buzunarul hainelor/poșetelor indică

direct, că aceștia nu doar că nu intenționau să se opună acceptării banilor, ci și au

premeditat momentul primirii acestora, utilizând tehnici de tăinuire a produsului

infracțional. Astfel, organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor

infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea

documentării și fixării acțiunilor inculpaților, nu poate fi percepută ca provocare, or

la momentul efectuării acestei măsuri, organul de urmărire penală dispunea de

informații referitoare la comiterea unei infracțiuni de către inculpați;

- sunt eronate concluziile instanței de apel, precum că denunțătorul Bușovschii

R., anterior a conlucrat cu colaboratorii CNA, pe mai multe cauze penale, fapt ce nu

are tangență pe speța cercetată;

- nu pot fi reținute concluziile instanței de apel privind lipsa confirmării

documentare a desfășurării activității de antreprenor de către Bușovschii R., ceea ce

însă nu împiedică transportarea bunurilor peste frontiera de stat și respectiv nu

înseamnă că în toate cazurile, este legalizată activitatea dată.

În drept, procurorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

penală, au depus referințe privind opinia asupra recursului declarat:

7.1 Avocatul Lavric A. în numele inculpatei Cecîrlău A., prin care solicită

respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece instanțele de fond, corect au motivat și

15

apreciat lipsa faptei infracțiunii, făcând o analiză amplă a învinuirii aduse lui

Cecîrlău A. în temeiul art. 328 alin. (1) Cod penal și a probelor prezentate de partea

acuzării.

7.2 Avocatul Scutelnic V. în numele inculpatului Jaloba I., prin care solicită

respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea hotărârilor adoptate, deoarece

motivele invocate în recursul ordinar declarat, au constituit deja obiect de examinare

în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens în decizia

instanței de apel.

lărgit concluzionează, că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că procurorul

invocă incidența cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Din conținutul recursului ordinar declarat se reține, că procurorul critică soluția

adoptată de către instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și

probelor administrate în prezenta speță, și nu corespunde cerințelor prevăzute de

art. 414 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât o

dată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Ca supoziție a celor supra enunțate sânt îndrumătoare și prevederile pct. 14.7 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, unde se menționează că în sensul

cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

16

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost

corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice,

cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul constată că, potrivit rechizitoriului inculpații au fost învinuiți de către

organul de urmărire penală: Covali V., de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal; Cecîrlău A. de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (1) Cod pena; Ștefanschi O. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal; Ursu A. de săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 42,

324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, iar Jaloba Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 42, 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Însă, prima instanță a adoptat o sentință prin

care inculpații au fost achitați de învinuirile imputate, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,

partea acuzării a atacat sentința cu apel. La rândul său, instanța de apel a adoptat o

soluție prin care a respins apelul declarat și a menținut hotărârea primei instanțe,

considerând că Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I., trebuie să

17

fie achitați de comiterea infracțiunilor imputate, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii. În asemenea situație, Colegiul penal va supune sintezei

decizia instanței de apel, în cumul cu sentința primei instanțe.

Analizând hotărârea adoptată de către prima instanță, Colegiul lărgit constată,

că deși în partea dispozitivă a sentinței este indicat temeiul de achitare și anume – nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii, însă în partea descriptivă a sentinței,

instanța de judecată indică concluzii din care rezultă și alt temei de achitare, de rând

cu cel indicat în dispozitiv, în cele din urmă soluție menținută de instanța de apel.

Din motiv, că instanța de apel a preluat majoritatea concluziilor enunțate în sentință,

respectiv și decizia instanței de apel conține concluzii divergente.

Potrivit sentinței de achitare, în partea descriptivă, prima instanță a indicat un

șir de concluzii cum ar fi:

- „martorul denunțător Roman Bușovschi a provocat săvârșirea infracțiunii, în scopul

obținerii de probe”;

- „din considerentele, că probele prezentate au fost obținute prin provocare, instanța de

judecată ajunge la concluzia de a nu le admite ca probe și, prin urmare a le exclude din

dosar”;

- „analizând materialele din dosar, probele administrate în ședința de judecată, instanța

ajunge la concluzia, că vinovăția lui Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba

I. în comiterea infracțiunilor incriminate nu și-a găsit demonstrarea și aceștia urmează a fi

achitați pe motiv, că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”.

Astfel prima instanță arată, că nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii

incriminate inculpaților, semnalând temeiul de achitare fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, însă în dispozitivul aceleiași sentințe instanța de

fond a hotărât de a-i achita pe Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba

I. de învinuirile incriminate, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Totodată și instanța de apel, în partea descriptivă a hotărârii a indicat concluzii

similare și anume:

- „instanța de fond a dat o apreciere legală probelor de învinuire prezentate, întemeiat

ajungând la concluzia neadmiterii în calitate de probe a unui șir de acte procedurale, la caz

nefiind stabilită în acțiunile inculpaților, acțiuni intenționate descrise în actul de învinuire,

instanța de fond stabilind corect că vinovăția inculpaților nu și-a găsit confirmarea în ședința

de judecată și că în privința acestora urmează a fi pronunțată o sentință de achitare, deoarece

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”;

- „este justă poziția instanței de fond care a statuat implicarea agenților statului prin

intermediul martorului-declarant Roman Bușovschii în vederea provocării comiterii

infracțiunii”;

- din probele descrise în rechizitoriu, prezentate spre verificare în instanța de apel,

Colegiul penal conchide că în speța dată, Bușovschii R., prin acțiuni de provocare împreună

cu organul de urmărire penală, nu s-au limitat la examinarea în mod pasiv a activității

infracționale a inculpaților, ci au exercitat asupra acestora o influență de natură a-i incita la

comiterea infracțiunii, pe care, altfel, aceștia nu ar fi comis-o, cu scopul de a face posibilă

constatarea săvârșirii infracțiunii, deci spre a o proba în cadrul urmăririi penale”

18

Reieșind din concluziile enunțate mai sus, Colegiul lărgit atestă, că de fapt

instanța de apel, la fel ca prima instanță în partea descriptivă a deciziei, semnalează

temeiul de achitare prevăzut la pct. 3) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală,

unde este stipulat că, sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Analizând temeiurile de achitare din partea descriptivă și din dispozitivul

sentinței și deciziei, Colegiul observă o neconcordanță în stabilirea temeiului ce stă la

baza achitării lui Covali V., Cecîrlău A., Ștefanschi O., Ursu A. și Jaloba I., fiind

constatate în sentință și decizie concluzii cu temeiuri de achitare diferite: „nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii” și „fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3) Cod de procedură

penală.

Astfel, Colegiul atestă că menționarea concomitentă a 2 temeiuri de achitare ce

se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o eroare de procedură,

fapt ce în viziunea Colegiului, semnalează prezența temeiului pentru recurs

„motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”, care este prevăzută la art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor contestate, este

faptul că instanța de apel nu a dat răspuns la invocările procurorului menționate în

ordine de apel, precum că, măsurile speciale de investigații efectuate în prezenta

cauză penală au fost autorizate în modul prevăzut de lege, rezultatele acestora,

ulterior fiind verificate și legalizate prin încheierea devenită irevocabilă a

judecătorului de instrucție.

Din textul deciziei, Colegiul penal constată că instanța de apel, în motivare s-a

limitat la faptul că probele obținute cu participarea lui Bușovschii R. după primirea

banilor de la CNA, nu pot fi admise și nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare, dar urmează a fi excluse, însă în opinia instanței de recurs, această

instanță nu a făcut o argumentare, din care considerente alegațiile nominalizate sânt

respinse sau apreciate ca neîntemeiate și nu a luat în considerație faptul, că prin

încheierile judecătorului de instrucție a fost:

- autorizată efectuarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice a

inculpaților, efectuarea interceptării și înregistrării comunicărilor și imaginilor cu

folosirea mijloacelor tehnice;

- documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice cu instalarea

acestora pe mijlocul de transport, microbuzul de model ”Ford Tranzit” cu n/î

XXXXX, a cet. Bușovschii R., precum și a altor persoane implicate la solicitarea

transmiterii și primirii sumei de bani pretinsă de la ultimul;

- autorizată efectuarea percheziției corporale a inculpaților, în birourile de

serviciu, domiciliile și automobilele asupra cărora și unde s-ar putea afla mijloacele

bănești pretinse și extorcate de la Bușovschii R.;

- constatată respectarea cerințelor legale la efectuarea măsurilor speciale de

investigații pe cauza penală nr. 2103970122 (ce se examinează în speța dată),

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice cu instalarea acestora pe

19

mijlocul de transport microbuzul de model „Ford Tranzit” cu n/î XXXXX, a cet.

Bușovschii R., precum și a altor persoane și localizarea sau urmărirea prin sistemul

de poziționare globală, adică relevarea și fixarea acțiunilor implicate la solicitarea și

primirea sumei de bani pretinse de la ultimul, administrate prin procesele verbale de

interceptare și înregistrare a comunicărilor din 10.10.2013 (f.d. 182 v. I);

- constatată respectarea cerințelor legale la efectuarea măsurilor speciale de

investigații pe cauza penală nr. 2103970122 (ce se examinează în speța dată),

interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, de la postul de telefon ce este

utilizat de Ștefanschi O., Jaloba I., Covali V., administrate prin procesele-verbale de

interceptare și înregistrare a comunicărilor din 10.10.2013 (f.d. 250 v. I., 34, 46 v. II);

- constatată respectarea cerințelor legale la efectuarea măsurilor speciale de

investigații pe cauza penală nr. 2103970122 (ce se examinează în speța dată),

interceptarea și înregistrarea comunicărilor și a imaginilor cu folosirea mijloacelor

tehnice, administrate prin procesul-verbal de interceptare și înregistrare a

comunicărilor din 10.10.2013 (f.d. 19 v. II).

Analizând conținutul deciziei recurate, instanța de recurs, consideră că instanța

de apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate versiunea, precum

că probele prezentate au fost obținute prin provocare, acestea fiind excluse din

dosar, fără a fi luat în considerație faptul, că actele procedurale au fost autorizate și

constatată respectarea cerințelor legale la efectuarea acestora, prin încheierile

judecătorului de instrucție devenite irevocabile.

Totodată, în opinia Colegiului penal lărgit, argumentul enunțat mai sus

constituie fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se

pronunțe motivat, deoarece în viziunea procurorului, acest motiv ar putea răsturna

soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-

și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6

al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și

alții c. Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite

în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în

hotărârea sa asupra motivelor decisive invocate de apelanți și nu este suficient doar

a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în

sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți,

care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției

adoptate la caz.

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce

conduc la admiterea sau la respingerea acestora. Nepronunțarea instanței de apel

asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și,

20

în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer

prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs (pct. 14.7 introdus prin Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 10 din 24.12.2010).

Totodată, instanța de recurs reține, că conform actului de învinuire înaintat de

acuzatorul de stat, inculpata Cecîrlău A. a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și anume - excesul de putere sau depășirea

atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele atribuțiilor acordate prin lege, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, fiindu-i incriminat și faptul că: „Cecîrlău A. participând la discuția și

înțelegerea care a avut loc între Jaloba I. și Ștefanschi O., cunoscând cu certitudine despre

faptul comiterii a unui act de corupție, urmărind scopul mușamalizării comiterii infracțiunii

de depășire a atribuțiilor de serviciu și a actului de corupție, nu a anunțat persoanele

responsabile abilitate cu examinarea faptelor de corupție, comițând în condițiile date

contravenția prevăzută de art. 314 Cod contravențional, tăinuirea unui act de corupție și

neluarea măsurilor de rigoare”

Astfel, Colegiul menționează, că instanța de apel urmează să atragă atenția

asupra faptului dacă este corect construită învinuirea adusă lui Cecîrlău A. și

încadrarea acțiunilor acesteia de către organul de urmărire penală, ținând cont de

prevederile art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-

penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători, pentru

adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel și

recurs; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

21

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze

clar concluziile în decizia adoptată, iar în caz de adoptare a unei concluzii de

vinovăție sau nevinovăție a inculpaților, să emită o soluție clară, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală privindu-i pe Covali Vasile

Xxxxx, Cecîrlău Ana Xxxxx, Ștefanschi Oleg Xxxxx, Ursu Alexandru Xxxxx și Jaloba

Ion Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 07 noiembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

22