1ra-1996/2016 — Art. 186 alin. 2 lit. b, c CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30 iulie 2015, au fost condamnați: Covali Ion în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la amendă în mărime de 950 unități convenționale. Tuchila Oleg și Sîrbu Ion în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la amendă în mărime de 800 unități convenționale, fiecare. Acțiunea civilă înaintată de ÎCS „Lapmol” SRL, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, angajații ÎCS „Lapmol” SRL,Covali Ion, Tuchila Oleg, Sîrbu Ion, împreună cu o persoană neidentificată, la 07 iunie 2014, aproximativ la ora 01:00, prin culegere de chei, au pătruns în depozitul întreprinderii nominalizate din mun. Chișinău, str. Uzinelor 17, de unde pe ascuns au sustras 9 cutii de unt „Căsuța Mea” cu grăsimea 72,5 %, a cîte 20 kg fiecare, prin ce au cauzat părții vătămate ÎCS „Lapmol” SRL o daună materială în mărime de 12 022,20 lei. Prima instanță a reîncadrat acțiunile inculpaților din prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și partea civilă ÎCS „Lapmol” SRL, Leșcenco O., care au solicitat:  procurorul, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpaților în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, argumentînd că vinovăția lui Covali Ion, Tuchila Oleg, Sîrbu Ion, a fost pe deplin dovedită printr- un cumul de probe cercetate în cadrul ședinței de judecată, iar prima instanță neîntemeiat a reîncadrat juridic acțiunile inculpaților în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Totodată, a indicat că prima instanță nu a dat nici o apreciere faptului că inculpații au înaintat cerere în prima instanță prin care au solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, astfel că aceștia au recunoscut vina în săvîrșirea infracțiuni prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal;  partea civilă ÎCS „Lapmol” SRL, Leșcenco O., casarea sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu admiterea integrală a acțiunii civile. În motivarea apelului a menționat că prima instanță eronat a constatat că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu în valoare de 12 022,20 lei, deoarece probele administrate demonstrează cauzarea prejudiciului material în valoare de 61 446,80 lei. Consideră pripită concluzia primei instanțe referitor la faptul că inculpații au sustras din depozitul frigorific doar 9 cutii de unt. Este lipsită de temei și referirea instanței la prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece această normă este aplicată pentru cazul de amînare a judecării cauzei 2 pentru administrarea probelor suplimentare, dar nicidecum la adoptarea sentinței de condamnare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2016, au fost admise apelurile declarate de procuror și partea civilă ÎCS „Lapmol” SRL, Leșcenco O., casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia: Covali Ion, Tuchila Oleg și Sîrbu Ion au fost condamnați în baza art. 27, 186 alin. (4) Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a admis acțiunea civilă înaintată de ÎCS „Lapmol” SRL și s-a dispus încasarea prejudiciului material în mod solidar de la Covali I., Tuchila O. și Sîrbu I. suma de 49 424,60 lei.

Instanța de apel a constatat că, în perioada de timp de la 31 mai 2014 pînă la 07 iunie 2014, Covali Ion împreună și prin înțelegere prealabilă cu Tuchila Oleg, Sîrbu Ion și o persoană neidentificată de către organul de urmărire penală, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, fiind angajați ai ÎCS „Lapmol” SRL cu sediul în mun. Chișinău, str. Uzinelor 17, prin culegere de chei au pătruns de mai multe ori în depozit, de unde pe ascuns au sustras 920 kg de unt „Căsuța Mea” cu grăsimea de 72,5%, la prețul unui kg de 66,79 lei, în sumă totală de 61 446,8 lei. La data de 07 iunie 2014, aproximativ la ora 01:00, au fost reținuți, în timp ce au sustras 9 cutii, a cîte 20 kg fiecare, de unt „Căsuța Mea” cu grăsimea de 72,5%, ceea ce constituie 180 kg, în sumă de 12 022, 20 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții mari, în sumă totală de 61 446, 8 lei.

Pentru a motiva decizia adoptată, instanța de apel a menționat că potrivit rechizitoriului inculpații au fost învinuiți că au comis infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (4) Cod penal, însă acțiunile lui Covali I., Tuchila O. și Sîrbu I. urmează a fi încadrate în baza art. 27, 186 alin. (4) Cod penal, tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții mari, însă care din motive independente de voința acestora nu și-a produs efectul. Prin urmare, a fost demonstrat că Sîrbu I. în scopul sustragerii bunurilor menționate prin înțelegere prealabilă cu Tuchila O. și Covali I., de mai multe ori le-a transmis acestora instrumentele pentru deschiderea depozitului frigorific, adică a cheii și a telecomenzii, instrumente pe care ultimii le-au utilizat și în rezultat, au deschis depozitul și au sustras din el bunurile materiale. De către instanța de apel a fost stabilit că Sîrbu I. a participat la săvîrșirea infracțiunii de furt în proporții mari împreună cu Covali I. și Tuchila O., favorizînd comiterea acestuia, și anume fără a avea careva legătură cu serviciul pe care îl îndeplinea la SRL „Lapmol” lua cheile și telecomanda, le transmitea celorlalți inculpați, după care le punea la loc, iar vinovăția lui Covali I. și Tuchila O., este demonstrată atît prin declarațiile martorilor, cît și prin probele materiale, rezultînd 3 că au sustras unt în valoare de 61 446,8 lei, cauzîndu-i părții vătămate ÎCS „Lapmol” SRL o daună materială în proporții mari. La fel, s-a menționat că ÎCS „Lapmol” SRL a înaintat acțiune civilă, solicitînd încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 61 446,80 lei. La acest capitol, instanța de apel a reținut că potrivit cererii depuse de ÎCS „Lapmol” SRL, în urma efectuării inventarierii bunurilor în depozitul frigorific, a fost constatată lipsa a 46 cutii cu unt „Căsuța mea” de 72,5 % a cîte 20 kg fiecare, în total 920 kg, la costul unui kg de unt – 66,79 lei, în sumă de 61 446, 80 lei. Din totalul de cutii sustrase, 9 cutii au fost restituite în calitate de corpuri delicte, fiind primite spre păstrare pe motiv că întreprinderea dispune de condiții de păstrare, astfel fiind depozitate în depozitul ÎCS „Lapmol” SRL. În concluzie, instanța de apel a conchis că prima instanță greșit a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de partea civilă și nu a dat o apreciere justă probelor în sensul art. 101 Cod de procedură penală, nefiind stabilite toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Împotriva deciziei nominalizate au declarat recursuri ordinare:  inculpații Covali I., Tuchila O., Sîrbu I., care au solicitat casarea hotărîrilor judecătorești și condamnarea lor în baza art. 27, 186 alin. (2) Cod penal cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate. În argumentarea recursului declarat au invocat că acțiunile lor urmau a fi calificate în baza art. 27, 186 alin. (2) Cod penal, deoarece la condamnărea lor în baza art. 27, 186 alin. (4) Cod penal, nu s-a luat în considerație că în cadrul primei instanțe au depus cerere prin care au solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală. Însă, instanța de apel pronunțînd o decizie neîntemeiată, a ignorat prevederile art. 103 alin. (2) Cod de procedură penală care prevăd, că recunoașterea vinovăției de către persoana bănuită sau învinuită de săvîrșirea infracțiunii poate fi pusă la baza condamnării doar în măsura în care este confirmată de fapte și circumstanțe ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Instanța de apel eronat a reținut că au fost sustrase 920 kg de unt, masă compusă din 180 kg ce au fost depistate la inculpați la 07.06.2014 și 740 kg stabilită de către partea vătămată în urma inventarierii. Probe care au dovedi și confirmat mărimea prejudiciului cauzat, pe care s-a bazat instanța de apel sunt actele de inventariere din 10.06.2014 și 31.05.2014, însă acestea nu pot fi considerate probe pertinente, concludente, utile și veridice, deoarece ele au fost anexate la cauza penală în copii, dar nu în original. A mai fost invocat că conținutul raportului de inventariere din 10.06.2014 în raport cu cel din 31.05.2014 este unul fictiv, cu un conținut eronat, sau conform acestora la 31 mai 2014 se aflau în stoc 44 580,514 kg, iar la 10 iunie 2014 – 60 080 kg. Diferența în sensul majorării este de 15 499,486 kg. Astfel, nu este stabilit mersul produsului untul „Căsuța Mea” în sensul majorării și micșorării 4 stocului. Nu este clar cum comisia de inventariere la 10.06.2014 a ajuns la concluzia că lipsește o cantitate de 740 kg de unt în sumă de 49 425, 42 lei.  avocatul Stratan Ig. în numele inculpaților Covali I. și Tuchila O., care a solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului a menționat că inculpații potrivit rechizitoriului au fost învinuiți că au comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal, iar instanța de apel a ajuns la concluzia de a reîncadra acțiunile lor în baza art. 27, 186 alin. (4) Cod penal, astfel, aceasta a depășit limitele judecării cauzei, or, potrivit actului de învinuire nu este menționat că Covali I., Tuchila O. și Sîrbu I. au intrat în depozit de mai multe ori cu scopul de a sustrage unt. În speța dată este prezentă infracțiunea neconsumată, ceea ce semnifică că din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul. Prin urmare, este greșită concluzia instanței privind admiterea acțiunii civile înaintate de ÎCS „Lapmol” SRL, deoarece tentativa ca infracțiune nu presupune consecințe prejudiciabile. Declarațiile martorilor Foromuș, Pîrvu, Ciuvalchi, Popescu și Moroșan care au fost puse la baza condamnării de către instanța de apel urmau a fi apreciate critic în partea ce ține de cuantumul prejudiciului, or, toți acești martori au participat la inventarierea din 10.06.2014, precum și ei sunt angajați ai părții vătămate. Cu atît mai mult, martorii nominalizați au declarat că au observat lipsa cheilor și telecomenzii, dar nu și lipsa unei cantități atît de impunătoare de unt.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2016, recursurile declarate au fost admise, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2016, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de recurs a reținut că potrivit descriptivului deciziei, instanța de apel fără a ține cont de prevederile art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, fără a menționa care fapte concrete confirmă acestea, nefiind apreciate, admise sau respinse, cu argumentarea concluziei sale. Totodată, referitor la încadrarea juridică în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, a fost reținută ca probă care confirmă vinovăția doar la actul de inventariere din 10.06.2014. Cercetînd materialele cauzei a fost constatat că inculpații și avocații acestora atît în prima instanță, cît și în cea de apel și-au exprimat dezacordul cu cuantumul prejudiciului cauzat și cu încadrarea juridică efectuată de organul de urmărire penală, solicitînd reîncadrarea acțiunilor acestora din alin. (4) al art. 186 Cod penal în alin. (2) al aceluiași articol, argumentînd că acuzatorul nu a prezentat probe, pertinente și concludente în confirmarea întregului volum de învinuire. Analizînd textul deciziei contestate, instanța de recurs a constatat că instanța ierarhic inferioară nu a dat careva apreciere acestor circumstanțe și nu s-a pronunțat asupra acestor argumente ale apărării. 5 La fel, din decizia contestată nu este clar care probe confirmă concluzia instanței de apel precum că „inculpații au pătruns în depozit de mai multe ori”, or din declarațiile persoanelor responsabile de la depozitul de unde a fost sustrasă marfa (martorii acuzării) rezultă că dînșii timp de cîteva nopți înainte de a avea loc furtul, au supravegheat depozitul, însă nu au văzut ca Covali I., Tuchila O. sau Sîrbu I. să fi intrat în el, sau ar fi făcut careva tentative de furt, aceștia doar au fost observați pe teritoriul întreprinderii monitorizînd situația. În continuare, instanța de recurs a menționat că instanța de apel a omis să-și argumenteze decizia și în partea condamnării inculpaților pentru „tentativă”de furt. Astfel, instanța de apel, reîncadrînd acțiunile inculpaților din prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 27, 186 alin. (4) Cod penal, era obligată să-și motiveze concluzia în această parte, or potrivit doctrinei penale trăsătură a aspectului obiectiv al tentativei constă în faptul că acțiunea a cărei executare a fost întreruptă nu și-a produs efectul din cauze independente de voința făptuitorului. Analizînd minuțios materialele cauzei, instanța de recurs a ajuns la concluzia, că instanța de apel examinînd cauza, nu a ținut cont de prevederile art. 101, 414 Cod de procedură penală, nu a verificat temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, nu a verificat dacă infracțiunea a fost corect calificată, pronunțînd o hotărîre pripită și neargumentată, motiv pentru care o astfel de decizie a fost casată total și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016 apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de reprezentantul ÎCS „Lapmol” SRL a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Acțiunea civilă înaintată de ÎCS „Lapmol” SRL către Covali Ion Grigore, Tuchila Oleg Ivan, Sîrbu Ion Ion privind încasarea prejudiciului material în mărime de 61446,80 lei a fost admisă parțial, încasîndu-se în mod solidar de la Covali Ion Grigore, Tuchila Oleg Ivan, Sîrbu Ion Ion în beneficiul ÎCS „Lapmol” SRL, suma de 12 022,20 lei, în rest pretențiile au fost respinse ca nefondate.

Pentru a motiva decizia adoptată instanța de apel a reținut că prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile inculpaților Covali Ion, Tuchila Oleg și Sîrbu Ion în baza art. 186 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, potrivit elementelor constitutive: „Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de patru persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință”. În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță legal și întemeiat a recalificat faptele inculpaților în baza art. 186 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, or conform prevederilor art. 126 alin. (l) Cod penal, se consideră proporții deosebit de mari, proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera 6 vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvîrșirii infracțiunii, depășește 5000 și, respectiv 2500 unități. Or, în rezultatul comiterii infracțiunii de către inculpații Covali Ion, Tuchila Oleg și Sîrbu Ion, aceștia au provocat un prejudiciu primordial efectiv, care reprezintă urmarea prejudiciabilă ca element obligatoriu al componenței de furt. Deci, pentru calificarea corectă a acțiunilor inculpaților urmează a fi stabilit prețul obiectelor sustrase (untului sustras). Conform rechizitoriului, inculpații sînt învinuiți că au sustras unt în valoare totală de 61446,80 lei (920 kg la prețul de 66,79 lei per kg). Cifra de 920 kg este compusă din cifra de 180 kg, cantitatea cu care au fost prinși inculpații (o cantitate care este în afara oricărui dubiu) și cifra de 740 kg, care este stipulată în procesul verbal de inventariere a mijloacelor bănești și a valorilor materiale la depozitul central. În acest context, a fost reținut faptul că prima instanță a constatat că procesul verbal de inventariere a mijloacelor bănești și a valorilor materiale la depozitul central (Vol. I, f.d.54) probează cu certitudine și înafara oricărui dubiu doar lipsa bunurilor și valoarea acestora. În acest sens, nu au fost reținute argumentele invocate de acuzatorul de stat cu privire la faptul că prima instanță nu a apreciat probele administrate pe cauză în ansamblu, or anume probele prezentate de partea acuzării nu stabilesc cu exactitate cine a sustras unt în cantitate de 740 kg. Mai mult decît atît, în instanța de apel a fost stabilit faptul că la cheia respectivă era acces liber, adică toți lucrătorii (depozitarii, hamalii) aveau acces la cheie, astfel cheia putea fi luată și de către alt lucrător. Conform prevederilor art. 387 alin. (l) Cod de procedură penală, odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Astfel, au fost reținute parțial argumentele invocate de reprezentantul părții civile în apelul declarat, or conform procesului verbal privind casarea producției în curs de execuție din 09 iulie 2015, a fost casată producția în sumă de 12022,2 lei, deoarece produsul nu este admis pentru utilizare în producere din cauza expirării termenului de valabilitate. În circumstanțele enumerate supra, instanța de apel a considerat că prima instanță incorect s-a expus asupra acțiunii civile a reprezentantului părții vătămate ÎCS „Lapmol” SRL admițînd-o în principiu, și din acest considerent, acțiunea civilă înaintată de ÎCS „Lapmol” SRL către Covali Ion Grigore, Tuchila Oleg Ivan, Sîrbu Ion Ion privind încasarea prejudiciului material în mărime de 61446,80 lei a fost admisă parțial, cu încasarea în mod solidar de la Covali Ion Grigore, Tuchila Oleg Ivan, Sîrbu Ion Ion în beneficiul ÎCS „Lapmol” SRL, suma de 12 022,20 lei, în rest pretențiile au fost respinse ca nefondate.

Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016 au declarat recursuri ordinare: 7  procurorul, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului declarat a fost indicat că martorul Foromuș Sergiu, angajat al ÎCS „Lapmol” SRL, a relatat că, la începutul lunii iunie a observat că lipsesc cheile de la depozitul frigorific, unde se păstrează untul, după care apăreau incognito. La 06.06.2014, au instalat o cameră de luat vederi la depozitul frigorific, iar la 07.06.2015, pe timp de noapte împreună cu Moroșanu Leonid, Ciuvalschi Eugen și Pîrvu Igor, i-au reținut în flagrant, pe inculpații Covali Ion și Tuchila Oleg, care tot atunci au sustras cele 9 cutii cu unt. În timpul reținerii, Covali Ion a declarat că Sîrbu Ion i-a transmis cheia de la depozitul frigorific, iar el și-a făcut duplicat. Foromuș Sergiu a declarat că, atunci cînd au fost reținuți, în cadrul discuțiilor avute cu Covali Ion, acesta a comunicat că anterior au mai sustras cutii cu unt pe care le-au realizat la piața centrală și sunt de acord ca să achite prejudiciul cauzat. Totodată, martorii acuzării au declarat că inventarierea la întreprindere se efectuează lunar, și nu există posibilitatea ca celelalte cutii cu unt să fi fost sustrase în altă lună, dar anume într-o perioadă scurtă de timp de la 31.05.2014 pînă la 07.06.2014. Instanța de apel însă, a reținut că deși inculpații au fost prinși în noaptea de 06 iunie 2014 spre 07 iunie 2014, inventarierea a fost făcută pe data de 10.06.2014. Prin urmare, s-a invocat că în perioada 07.06.2014 - 10.06.2014 (pînă la ora 08:00 -începutul inventarierii), erau posibile alte sustrageri, era posibil un rulaj al mărfii (de exemplu: scoaterea din depozit al untului pentru distribuire etc). Acuzarea consideră că motivul dat este unul nefondat, or, instanța de apel urma să ia în considerare faptul că după 31.05.2014 cînd au apărut suspiciuni referitor la sustragerea untului din depozit au fost luate măsuri suplimentare pentru paza depozitului, inclusiv și instalarea supravegherii video, începînd cu data de 06.06.2014, fapt ce nu a fost cunoscut de către inculpați în momentul pătrunderii în depozit la data de 07.06.2014, aproximativ ora 01:00;  avocatul Mazur Svetlana în numele inculpaților Tuchila Oleg, Covali Ion și Sîrbu Ion, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 13) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpaților să fie reîncadrate juridic în baza art. 27, 186 alin. (2) Cod penal, acțiunea civilă să fie respinsă, cu încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea actului de amnistie. În susținerea cerințelor înaintate, recurenta a menționat că potrivit prevederilor art. 161 alin. (1) Codul de procedură penală este stipulat că pînă la soluționarea cauzei penale, procurorul ori ofițerul de urmărire penală care are încuviințarea procurorului, în faza urmăririi penale, sau, după caz, instanța dispune restituirea către proprietarul sau posesorul legal: 1) a produselor ușor alterabile. 8 Respectiv, vina inculpaților în alterarea obiectului infracțiunii lipsește și încasarea din contul lor a contravalorii este contrară prevederilor enunțate. La fel, afirmă că instanța de apel nu s-a expus asupra cerinței ce ține de aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. De asemenea, recurenta consideră că fapta inculpaților urma a fi încadrată juridic în baza art. 27, 186 alin. (2) Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror Colegiul penal constată că recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul reținerii greșite a semnelor constitutive ale componenței prevăzute la art. 186 alin. (2) Cod penal, și anume ceea ce vizează proporțiile bunurilor sustrase de către inculpați, concretizate prin volumul de unt sustras. Astfel, recurentul consideră că inculpații sunt vinovați și în sustragerea celor 740 kg de unt, care au fost sustrase anterior celor 9 cutii de unt din data de 07.06.2014, pe motiv că la începutul lunii iunie martorul Foromuș Sergiu, angajat al ÎCS „Lapmol” SRL a observat că lipsesc cheile de la depozitul frigorific, unde se păstrează untul, după care apăreau incognito. La 06.06.2014, au instalat o cameră de luat vederi la depozitul frigorific, iar la 07.06.2015, pe timp de noapte împreună cu Moroșanu Leonid, Ciuvalschi Eugen și Pîrvu Igor, i-au reținut pe inculpații Covali Ion și Tuchila Oleg, care tot atunci au sustras cele 9 cutii cu unt. Așadar, acuzatorul de stat, la baza învinuirii înaintate inculpaților în baza art. 186 alin. (4) Cod penal susține versiunea precum că inculpații sunt vinovați de sustragerea a 920 kg de unt, și nu doar a 180 kg sustrase atunci cînd au fost reținuți de angajații ÎCS „Lapmol” SRL, întrucît de facto, în urma unei inventarieri s-a constatat că lipsesc 920 kg de unt. Deși instanța de recurs nu pune la îndoială lipsa unei mase de 740 kg de unt, în afară de cea sustrasă de inculpați, totuși învinuirea pe acest capăt de sustragere (740 kg de unt) este lipsită de orice suport probatoriu, fiind considerată o simplă suspiciune, care nu poate genera tragerea la răspundere penală pentru o faptă a cărei vinovăție nu este dovedită. În acest context, sunt corecte concluziile primei instanțe, reținute și de către instanța de apel: „...faptul că inculpații au sustras pe data de 07.06.2014 unt în cantitate de 180 kg nu înseamnă că tot ei au sustras toată cantitatea de unt, aceasta nefiind bazată nici pe o probă, nerezultînd din nici o probă și neputînd fi combătută prezumția nevinovăției, ori în conformitate cu prevederile art. 8 CPP, 9 persoana acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atît timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într- un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.” (f.d. 40, vol. III). Mai mult de atît, de către instanțele ierarhic inferioare a fost constatat că la cheia de la depozit au avut acces și alți angajați ai ÎCS „Lapmol” SRL (depozitari, hamali), circumstanță ce lărgește cercul de suspecți care ar fi putut sustrage cele 740 kg de unt în perioada 01.06.2014-06.06.2014, atunci cînd camerele de supraveghere încă nu erau instalate. Așadar, pornind de la faptul că orice acuzație penală trebuie să fie bazată pe probe pertinente, concludente și directe, instanța de recurs concluzionează că în prezenta cauză penală nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă împrejurarea că faptele ce li se pun în sarcina inculpaților (sustragerea celor 740 kg de unt) au fost cu adevărat săvîrșite de către aceștia. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Mazur Svetlana în numele inculpaților Tuchila Oleg, Covali Ion și Sîrbu Ion Colegiul penal atestă că recurenta nu este de acord cu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și contestă în acest sens existența prejudiciului material cauzat în mărime de 12022 lei. Asupra acestei alegații instanța de recurs relevă că instanța de apel în decizia adoptată corect a constatat că părții vătămate ÎCS „Lapmol” SRL i s-a adus un prejudiciu material în mărime de 12022 lei, ceea ce constituie valoarea celor 9 cutii cu unt pe care inculpații le-au sustras din depozit. În continuare, se respinge ca neîntemeiată și solicitarea recurentei de a fi amnistiați inculpații, or, Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016 prevede expres condițiile care necesită a fi întrunite de persoanele bănuite, învinuite, inculpate și condamnate ca acestea să cadă sub incidența legii nominalizate. Astfel, la art. 10 lit. k) al legii sus-menționate este stipulat că prevederile art. 1–9 nu se aplică persoanei: învinuite, inculpate sau condamnate care nu a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărită sau, după caz, a fost condamnată. În cazul persoanei condamnate se va ține cont de prejudiciul stabilit prin hotărîrea judecătorească. Din conținutul recursului ordinar declarat, recurenta solicită respingerea acțiunii civile, adică nu este de acord cu încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune de către inculpați, și deci, rezultă că acesta nu a fost reparat de către cei din urmă. 10 Referitor la lipsa componenței infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și invocarea tentativei la furt, instanța de recurs menționează că instanțele ierarhic inferioare corect au încadrat juridic fapta inculpaților, or, din declarațiile martorilor Moroșan Leonid, Popescu Alexandr, Ciuvalschi Eugen, Pîrvu Igor și Foromuș Sergiu rezultă că inculpații au reușit să sustragă din depozit cele 9 cutii de unt, ascunzîndu-le pe teritoriul depozitului, după care au ieșit în drum, părăsind locul comiterii infracțiunii. Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar din aceste considerente recursurile de pe rol urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul din procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu și de avocatul Mazur Svetlana în numele inculpaților Tuchila Oleg, Covali Ion și Sîrbu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Covali Ion Grigorii, Tuchila Oleg Ivan și Sîrbu Ion Ion, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 ianuarie 2017. Președinte Ghenadie Nicolaev Judecători Iurie Diaconu Ion Guzun 11