1ra-865/2016 — art.27,186 alin. 4 CP

1ra-865/2016 — art.27,186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-865/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpații

Covali Ion, Tuchila Oleg Sîrbu Ion și de avocatul Stratan Igor în numele

inculpaților Covali Ion și Tuchila Oleg, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2016, în cauza

penală în privința lui

Covali Ion Grigorii,

născut la 29 martie 1992, originar și domiciliat în

r-nul Strășeni, s. Voinova,

Tuchila Oleg Ivan,

născut la 12 martie 1993, originar și domiciliat în

r-nul Soroca, s. Racovăț,

și

Sîrbu Ion Ion,

născut la 23 noiembrie 1989, originar și domiciliat în r-

nul Călărași, s. Bahu.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

au fost condamnați:

- Covali Ion în baza art. 186 alin. (2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime

de 950 unități convenționale;

- Tuchila Oleg și Sîrbu Ion în baza art. 186 alin. (2) lit.b) Cod penal la amendă

în mărime de 800 unități convenționale, fiecare.

1

Acțiunea civilă înaintată de ÎCS „Lapmol” SRL, a fost admisă în principiu

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

„Lapmol” SRL, Covali Ion, Tuchila Oleg, Sîrbu Ion, împreună cu o persoană

neidentificată la 07 iunie 2014, aproximativ la ora 0100, prin culegere de chei, au

pătruns în depozitul întreprinderii nominalizate din mun. Chișinău, str.

Uzinelor 17, de unde pe ascuns au sustras 9 cutii de unt „Căsuța Mea” cu

grăsimea 72,5 %, a cîte 20 kg fiecare, prin ce au cauzat părții vătămate ÎCS

„Lapmol” SRL o daună materială în mărime de 12022,20 lei.

Instanța de fond a recîncadrat acțiunile inculpaților din prevederile art.

186 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

„Lapmol” SRL, Leșcenco O., care au solicitat:

- procurorul casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri de

condamnare a inculpaților în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani

închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

argumentînd că vinovăția lui Covali Ion, Tuchila Oleg, Sîrbu Ion, a fost pe

deplin dovedită printr-un cumul de probe cercetate în cadrul ședinței de

judecată, iar instanța de fond neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpaților în

baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Totodată a indicat că instanța nu a dat nici o apreciere faptului că

inculpații au înaintat cerere în instanța de fond prin care au solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, astfel că aceștia au recunoscut vina în săvîrșirea infracțiuni

prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal;

- partea civilă ÎCS „Lapmol” SRL, Leșcenco O., casarea sentinței în latura

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță cu admiterea integrală a acțiunii civile. A menționat că instanța de fond

eronat a constatat că părții civile i-a fost cauzat prejudiciu în valoare de 12022,20

lei, deoarece probele administrate demonstrează cauzarea prejudiciului

material în valoare de 61446,80 lei. Consideră pripită concluzia instanței de

fond referitor la faptul că inculpații au sustras din depozitul frigorific doar 9

cutii de unt. Este lipsită de temei referirea instanței la prevederile art. 225 alin.

(3) CPP, deoarece această normă este aplicată pentru cazul de amînare a

2

judecării cauzei pentru administrarea probelor suplimentare, dar nici de cum

la adoptarea sentinței de condamnare.

2016, au fost admise apelurile declarate de procuror și partea civilă ÎCS

„Lapmol” SRL, Leșcenco O., casată sentința contestată și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia.

- Covali Ion, Tuchila Oleg și Sîrbu Ion au fost condamnați în baza art. 27,

186 alin. (4) Cod penal la 5 ani 6 luni închisoare, fiecare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de ÎCS „Lapmol” SRL și s-a dispus

încasarea prejudiciului material în mod solidar de la Covali I., Tuchila O. și

Sîrbu I. suma de 49 424,60 lei.

pînă la 07 iunie 2014, Covali Ion împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Tuchila Oleg, Sîrbu Ion și o persoană neidentificată de către organul de

urmărire penală, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, fiind

angajați ai ÎCS „Lapmol”SRL cu sediul în mun. Chișinău, str. Uzinelor 17, prin

culegere de chei au pătruns de mai multe ori în depozit, de unde pe ascuns au

sustras 920 kg de unt „Căsuța Mea” cu grăsimea de 72,5%, la prețul unui kg de

66,79 lei, în sumă totală de 61446,8 lei. La data de 07 iunie 2014, aproximativ la

ora 0100, au fost reținuți, în timp ce au sustras 9 cutii, a cîte 20 kg fiecare, de unt

„Căsuța Mea” cu grăsimea de 72,5%, ceia ce constituie 180 kg, în sumă de

12 022, 20 lei, cauzîndu-i părții o daună materială în proporții mari, în sumă

totală de 61 446, 8 lei.

Astfel, instanța de apel a conchis că potrivit rechizitoriului inculpații au

fost învinuiți că au comis infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (4) CP, însă

acțiunile lui Covali I., Tuchila O. și Sîrbu I. urmează a fi încadrate în baza art.

27, 186 alin.(4) Cod penal, tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvîrșită de mai multe persoane, prin pătrundere în

alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții mari, însă care din

motive independente de voința acestora nu și-a produs efectul.

Prin urmare, a fost demonstrat că Sîrbu I. în scopul sustragerii bunurilor

menționate prin înțelegere prealabilă cu Tuchila O. și Covali I., de mai multe

ori le-a transmis acestora instrumentele pentru deschiderea depozitului

frigorific, adică a cheii și a telecomenzii, instrumente pe care ultimii le-au

3

utilizat și în rezultat, au deschis depozitul și au sustras din el bunurile

materiale.

Este cert că Sîrbu I. a participat la săvîrșirea infracțiunii de furt în

proporții mari împreună cu Covali I. și Tuchila O., favorizînd comiterea

acestuia, și anume fără a avea careva legătură cu serviciul pe care îl îndeplinea

la SRL „Lapmol” lua cheile și telecomanda, le transmitea celorlalți inculpați,

după care le punea la loc, iar vinovăția lui Covali I. și Tuchila O, este

demonstrată atît prin declarațiile martorilor, cît și prin probele materiale,

rezultînd că au sustras unt în valoare de 61 446,8 lei, cauzîndu-i părții vătămate

ÎCS „Lapmol” SRL o daună materială în proporții mari.

La fel, s-a menționat că ÎCS „Lapmol” SRL a înaintat acțiune civilă,

solicitînd încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 61446,80 lei.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că potrivit cererii depuse de

ÎCS „Lapmol” SRL, în urma efectuării inventarierii bunurilor în depozitul

frigorific, a fost constatată lipsa a 46 cutii cu unt „Căsuța mea” de 72,5 % a cîte

20 kg fiecare, în total 920 kg, la costul unui kg de unt – 66,79 lei, în sumă de

61 446, 80 lei.

Din totalul de cutii sustrase, 9 cutii au fost restituite în calitate de corpuri

delicte, fiind primite spre păstrare pe motiv că întreprinderea dispune de

condiții de păstrare, astfel fiind depozitate în depozitul ÎCS „Lapmol” SRL.

În concluzie, instanța de apel a conchis că prima instanță greșit a admis

în principiu acțiunea civilă înaintată de partea civilă și nu a dat o apreciere justă

probelor în sensul art. 101 CPP nefiind stabilite toate aspectele de fapt și de

drept ale cauzei.

ordinare inculpații Covali I., Tuchila O., Sîrbu I. și avocatul Stratan Ig. în

numele inculpaților Covali I. și Tuchila O., care au solicitat:

- inculpații Covali I., Tuchila O., Sîrbu I., invocînd temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora și condamnarea lor în baza art. 27, 186 alin. (2) Cod penal cu

stabilirea unei pedepsei non privative de libertate.

Consideră că sentința instanței de fond este parțial ilegală, or acțiunile lor

urmau a fi calificate în baza art. 27, 186 alin. (2) CP. Decizia instanței de apel la

fel este neîntemeiată, deoarece la baza condamnării lor în baza art. 27, 186 alin.

(4) CP, s-a luat în considerație că în cadrul primei instanțe au depus cerere prin

care au solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută la art.

4

3641 CPP. Însă, instanța de apel pronunțînd o astfel de decizie a ignorat

prevederile art. 103 alin.(2) CPP care prevede, că recunoașterea vinovăției de

către persoana bănuită sau învinuită de săvîrșirea infracțiunii poate fi pusă la

baza condamnării doar în măsura în care este confirmată de fapte și

circumstanțe ce rezultă din ansamblu probelor existente în cauză.

Cererea prin care au solicitat examinarea cauzei în procedura prevăzută

de art. 3641 CPP, nu poate echivala cu recunoașterea vinovăției, mai mult

cererea nominalizată nu poate fi calificată ca declarații, deoarece ea nu a fost

acceptată și este un act procedural nul, fără careva consecințe juridice.

Prin urmare, ca instanța să pună la baza condamnării declarațiile

inculpatului, ele urmează a avea un temei juridic, adică declarațiile de

recunoaștere urmează a fi depuse de către ei la audiere în conformitate cu

prezentul cod și care nu pot fi confundate cu o cerere care a fost respinsă de

instanță și care nu a fost contestată.

A fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO.

Cererea înaintată în temeiul art. 3641 CPP a fost depusă la inițiativa

apărătorului, care a insistat la depunea acesteia, motivînd că pedeapsa în

procedura dată va fi mai scăzută decît în procedura generală în baza art. 186

alin. (2) CP. Totodată, vor economisi timp și posibilitatea de deplasare la

muncă. Mai mult ca atît, consideră că comportamentul avocatului nu a fost

întru asigurarea intereselor lor, sau în ședința de judecată, ea recunoaște faptul

că cererile nu vor fi acceptate.

Instanțele nu au individualizat corect pedeapsa, sau Sîrbu I. este căsătorit,

are la întreținere un copil minor, soția este însărcinată și este caracterizat

pozitiv, Covali I. la fel este căsătorit, soția este însărcinată, este caracterizat

pozitiv atît la locul de trai, cît și la locul petrecerii serviciului militar.

Recursuri suplimentare au declarat inculpații la 28.03.2016, solicitînd

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței, indicînd că instanța

de apel nu a stabilit corect fapta, nefiind analizate probele, dînd o apreciere

greșită încadrării juridice a faptei.

Instanța de apel eronat a reținut că au fost sustrase 920 kg de unt, care

este compus din 180 kg ce au fost depistate la inculpați la 07.06.2014 și 740 kg

stabilită de către partea vătămată în urma inventarierii. Probă care ar dovedi și

confirma mărimea prejudiciului cauzat, pe care s-a bazat instanța de apel

sunt actele de inventariere din 10.06.2014 și 31.05.2014, însă acestea nu pot fi

5

considerate probe pertinente, concludente, utile și veridice, deoarece ele au fost

anexate la cauza penală în copii dar nu original, precum și ele nu au fost

autentificate în modul corespunzător, nu este clar cine le-a semnat, mai mult

că, este aplicată semnătura numai pe inventarierea din 31.05.2014, nefiind

aplicată ștampila și autentificată de conducătorul întreprinderii sau de

reprezentantul în baza procurii. Consideră că conținutul raportului de

inventariere din 10.06.2014 în raport cu cel din 31.05.2014 este unul fictiv, cu un

conținut eronat, sau conform acestora la 31 mai 2014 se aflau în stoc 44 580, 514

kg, iar la 10 iunie 2014 – 60 080 kg. Diferența în sensul majorării este de

15 499,486 kg. Astfel, nu este stabilit mersul produsului untul „Căsuța Mea” în

sensul majorării și micșorării stocului. Nu este clar, cum comisia de inventariere

la 10.06.2014 a ajuns la concluzia că lipsește o cantitate de 740 kg de unt în sumă

de 49 425, 42 lei.

- avocatul Stratan Ig., invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct.6),8) și 10) CPP, solicită casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a menționat că inculpații potrivit

rechizitoriului au fost învinuiți că au comis infracțiunea prevăzută de art. 186

alin. (4) CP, iar instanța de apel a ajuns la concluzia de a reîncadra acțiunile lor

în baza art. 27, 186 alin. (4) CP, astfel, aceasta a depășit limitele judecării cauzei,

or, potrivit actului de învinuire nu este menționat că Covali I., Tuchila O. și

Sîrbu I. au intrat în depozit de mai multe ori cu scopul de a sustrage unt.

Instanța de apel la judecarea cauzei a admis mai multe erori de drept,

dînd o nouă apreciere juridică a circumstanțelor de fapt și de drept.

Mai mult ca atît, potrivit art. 27 CP, se consideră tentativa de infracțiune

acțiunea sau inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvîrșirea unei

infracțiuni dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-

a produs efectul. În speța dată este prezentă infracțiunea neconsumată ceia ce

semnifică că din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu

și-a produs efectul. Prin urmare, este greșită concluzia instanței privind

admiterea acțiunii civile înaintate de ÎCS „Lapmol” SRL, deoarece tentativa ca

infracțiune nu presupune consecințe prejudiciabile. Declarațiile martorilor

Foromuș, Pîrvu, Ciuvalchi, Popescu și Moroșan care au fost puse la baza

condamnării de către instanța de apel urmau a fi apreciate critic în partea ce

ține de cuantumul prejudiciului, or, toți acești martori au participat la

inventarierea din 10.06.2014, precum și ei sunt angajați ai părții vătămate. Cu

6

atît mai mult, martorii nominalizat au declarat că au observat lipsa cheilor și

telecomenzii dar nu și lipsa unei cantități atît de impunătoare de unt.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

ordinare declarate, argumentînd, că recurenții nu au invocat în ce constă problema

de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept

comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel, recurenții solicită

reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală .

7.1 Referință asupra recursurilor declarate a depus și reprezentantul părții

civile ÎCS „Lapmol”, care a menționat că decizia instanței de apel este justă și se

întemeiază pe probele prezentate la materialele cauzei, iar recursurile declarate

urmează a fi respinse ca inadmisibile

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită – temeiuri care își găsesc reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Chestiunile de drept asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe

prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: (...) dacă probele corect

au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.101

Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă

infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

7

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au

fost corect aplicate.

Decizia instanței de apel în conformitate cu prevederile art.417 alin. (1) pct.7)

și 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel. Instanța de recurs verifică dacă s-

a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Revenind la speța supusă judecării Colegiul atestă, că recurenții în

recursurile declarate critică decizia instanței de apel sub aspectul încadrări

greșite a acțiunilor inculpaților precum și aprecierea eronată a probelor, care

nu confirmă cuantumul prejudiciului incriminat de 61446,8 lei.

Analizînd textul deciziei instanței de apel prin prisma criticilor formulate

de recurenți Colegiul conchide, că acestea sunt întemeiate și își găsesc reflectare

în starea reală a lucrurilor.

În acest context instanța de recurs reține că, potrivit rechizitoriului

inculpaților le-a fost incriminat „sustragerea pe ascuns a bunului proprietarului cu

cauzarea unui prejudiciu în proporții mari în sumă de 3072,34 unități convenționale”

Instanța de fond, concluzionînd că probele prezentate de partea acuzării

în susținerea învinuirii înaintate nu confirmă că inculpații au sustras marfă în

cantitatea indicată în actul de învinuire, a reîncadrat acțiunile inculpaților

Covali I., Tuchila O., Sîrbu I. din prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal în cele

ale art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Judecînd apelurile acuzatorului de stat și a părții civile, Curtea de Apel

le-a admis, a casat sentința și i-a condamnat pe Covali I., Tuchila O., Sîrbu I. în

baza art. 27, 186 alin. (4) Cod penal, invocînd ca probe ce confirmă vinovăția

inculpaților în săvîrșirea acestei infracțiuni - declarațiile inculpaților,

reprezentantului părții vătămate, a martorilor Foromuș S., Pîrvu Ig., Ciuvalschi

E., Popescu A. și Moroșan L., procesul-verbal de ridicare, procesul-verbal de

inventariere a mijloacelor bănești și a valorilor materiale din 10.07.2014,

procesul-verbal de ridicare și examinare a unui CD, raportul de expertiză nr.

4912 din 13.08.2014.

Astfel, potrivit descriptivului deciziei, instanța de apel fără a ține cont de

prevederile art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, doar a trecut în

8

revistă probele administrate pe caz, fără a menționa care fapte concrete

confirmă acestea, nefiind apreciate, admise sau respinse, cu argumentarea

concluziei sale. Totodată, referitor la încadrarea juridică la art. 186 alin. (4) Cod

penal, se face trimitere ca probă care confirmă vinovăția - doar la actul de

inventariere din 10.06.2014.

Cercetînd materialele cauzei Colegiul constată că, inculpații și avocații

acestora atît în instanța de fond cît și în cea de apel și-au exprimat dezacordul

cu cuantumul prejudiciului cauzat și cu încadrarea juridică efectuată de

organul de urmărire penală, solicitînd reîncadrarea acțiunilor acestora din alin

(4) al art. 186 Cod penal în alin. (2) al aceluiași articol, argumentînd că

acuzatorul nu a prezentat probe, pertinente și concludente în confirmarea

întregului volum de învinuire.

Analizînd textul deciziei contestate instanța de recurs constată că instanța

ierarhic inferioară nu a dat careva apreciere acestor circumstanțe și nu s-a

pronunțat asupra acestor argumente ale apărării.

Totodată, Colegiul lărgit menționează că concluzia instanței de apel unde

se indică „(...) prin cumulul de probe se confirmă că inculpații au pătruns în depozit

de mai multe ori, iar potrivit procesului verbal de inventariere a mijloacelor bănești și

a valorilor materiale din 10.07.2014 la depozitul ÎCS „Lapmol” a fost depistat un

neajuns de bunuri materiale, unt „Căsuța mea” 740 kg. în valoare de 49

425,42 lei, astfel că acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate în baza art. 27,186

alin. (4) Cod penal- tentativă de furt, (...) cu cauzarea de daune în proporții mari” este

pripită, neclară și insuficientă, nefiind aduse careva argumente plauzibile în

susținerea acesteia, iar instanța nu a invocat care probe prezentate de acuzare

confirmă faptul că anume inculpații au sustras cantitatea de unt de 740 kg., or

instanța de fond și-a argumentat concluzia la acest capitol, indicînd că unica

probă prezentată de acuzare, care confirmă cantitatea de producție lipsă la

depozitul ÎCS „Lapmol” este procesul–verbal de inventariere din 10.06.2014,

însă proba dată nu indică nicidecum la autorii sustragerii acestei cantități de

marfă.

La fel, din decizia contestată nu este clar care probe confirmă concluzia

instanței de apel precum că „inculpații au pătruns în depozit de mai multe ori”, or

din declarațiile persoanelor responsabile de la depozitul de unde a fost sustrasă

marfa (martorii acuzării) rezultă că dînșii timp de cîteva nopți înainte de a avea

loc furtul, au supravegheat depozitul, însă nu au văzut ca Covali I., Tuchila O.

sau Sîrbu I. să fi intrat în el, sau ar fi făcut careva tentative de furt, aceștia

9

doar au fost observați pe teritoriul întreprinderii monitorizînd situația.

În continuare, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel a omis

să-și argumenteze decizia și în partea condamnării inculpaților pentru

„tentativă” de furt.

Astfel, Curtea de apel reîncadrînd acțiunile inculpaților din prevederile

art. 186 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 27,186 alin. (4) Cod penal, era obligată

să-și motiveze concluzia în această parte, or potrivit doctrinei penale trăsătură

al aspectului obiectiv al tentativei constă în faptul că acțiunea a cărei executare

a fost întreruptă nu și-a produs efectul din cauze independente de voința

făptuitorului.

În cazul în care a avut loc o tentativă de infracțiune (după cum se

motivează în decizia contestată) adică nu s-a produs efectul, nu este clar care

este acoperirea juridică referitor la încasarea prejudiciului material cauzat prin

infracțiune.

Generalizînd cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că, decizia

instanței de apel suferă de insuficiență și în partea motivării soluției, precum și

aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd minuțios materialele cauzei Colegiul penal lărgit a ajuns la

concluzia, că instanța de apel examinînd cauza nu a ținut cont de prevederile

art. 101, 414 Cod de procedură penală, nu a verificat temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, nu a verificat dacă infracțiunea

a fost corect calificată, pronunțînd o hotărîre pripită și neargumentată, motiv

pentru care o astfel de decizie nu poate fi menținută și urmează a fi casată cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Colegiul conchide că temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6) 12) Cod

de procedură penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, persistă

în cauză.

În atare situație, recursurile urmează a fi admise, casată total decizia

contestată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să execute indicațiile instanței de recurs, să verifice dacă semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii incriminate

corespund, să verifice probele administrate și examinate în instanță în strictă

10

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

cuvenit intenția și acțiunile inculpaților, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Tot aici Colegiul lărgit menționează, că instanța de apel la rejudecarea

cauzei urmează să verifice legalitatea și temeinicia sentinței la capitolul

soluționării acțiunii civile, or în conformitate cu prevederile art. 225 alin. (1), (2)

Cod de procedură penală, judecarea acțiunii civile în procesul penal, indiferent

de valoarea acțiunii se efectuează de instanța în competența căreia este cauza

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de inculpații Covali Ion, Tuchila

Oleg, Sîrbu Ion și de avocatul Stratan Igor în numele inculpaților Covali Ion și

Tuchila Oleg, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Covali Ion Grigorii,

Tuchila Oleg Ivan și Sîrbu Ion Ion și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 08 iulie

2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

11