1ra-962/2020 — art. 171 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 171 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
1ra-962/2020 — art. 171 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-962/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitalie, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie
2019, în cauza penală privindu-l pe
FLOREA Igor XXXXX, născut la XXXXX,
originar din XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.06.2018 – 07.08.2019;
Instanța de apel: 05.09.2019 – 16.12.2019;
Instanța de recurs: 07.02.2020 – 25.03.2020.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 07 august 2019, cauza
fiind examinată conform prescripțiilor art. 3641 Cod de procedură penală, Florea Igor
a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit.
c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5
ani.
Conform art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat pedeapsa închisorii pe
termen de probă de 5 ani.
S-a respins cerința procurorului privind încasarea de la Florea Igor a cheltuielilor
de judecată suportate de stat în cadrul urmăririi penale.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la 14 iunie
2009, Florea Igor, după miezul nopții, aflându-se la domiciliul lui XXXXX din
XXXXX, împreună și printr-o înțelegere prealabilă cu Caitaz Andrei, acționând
intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, prin constrângere fizică și
psihică manifestată prin îmbrânciri și aplicarea de lovituri cu palmele peste picioarele
1
victimei, precum și amenințarea cu răfuială fizică, dezbrăcând-o forțat, contrar voinței
dânsei, au întreținut pe rând câte un raport sexual forțat în formă normală cu minora
XXXXX, cauzându-i acesteia potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 32
„D” din data de 26 august 2009, vătămări corporale fără cauzare prejudiciului
sănătății manifestate sub formă de excoreație în regiunea sacrală.
Acțiunile lui Florea Igor, au fost încadrate juridic în baza art. 171 alin. (2) lit.
c) din Codul penal, conform indicilor ,, Viol, adică raportul sexual săvârșit prin
constrângere fizică, săvârșit de două persoane ”.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei
și a cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată
o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis și încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 2124 de
lei din contul inculpatului în beneficiul statului.
Procurorul a considerat că instanța de judecată la aplicarea pedepsei în privința
inculpatului, a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă prea
blândă. La fel și nu a acordat atenție criteriilor de individualizare a pedepsei penale
stabilite de Codul penal, în special de faptul că inculpatul nu a colaborat cu organul
de urmărire penală, s-a eschivat de a se prezenta și în privința acestuia au fost inițiate
investigații în vederea căutării lui.
Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și
integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea
urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,
obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă
partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor
cheltuieli. De asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,
incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare
de către prima instanță.
Prin decizia Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie
2019, apelul procurorului a fost respinsă cu menținerea sentinței fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond a respectat toate prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și de
asemenea corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont de
circumstanțele reale și personale, de circumstanțele atenuante și agravante.
Instanța de apel a constatat corectă soluția instanței de fond privind suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, cu stabilirea termenului de
probă de 5 ani, prin aplicarea prevederilor art. 90 Codul penal, și menționează totodată
2
că, soluția privind respingerea cererii procurorului de încasare de la Florea Igor în
beneficiul statului, a cheltuielilor de judecată, este una legală și motivată.
Or, potrivit prevederilor art. 402 alin.(2) Codul de procedură penală, în limitele
prevederilor arătate în alin. (1), instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile
invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept
ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.
Prin urmare, este cert că în aspectul laturii penale, în sentința adoptată instanța
de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în rechizitoriul întocmit de
către procuror cu respectarea dispozițiilor legale de judecare a cauzei, cu stabilirea
corectă a categoriei și mărimea pedepsei aplicate inculpatului, și aplicarea corectă și
justă a prevederilor art. 90 Codul penal, instanța de fond în mod temeinic
concluzionând asupra faptului că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă și
fără executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilită, și că prin aceasta, inculpatul
va îndreptăți încrederea ce i-a fost acordată și nu va mai comite în viitor infracțiuni.
Instanța de apel a menționat faptul că condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei este o măsură de politică penală fundamentată pe convingerea că
îndreptarea condamnatului este posibilă fără a fi izolat de comunitate, de familie, de
societate.
În acest sens, instanța de apel a constatat că, prima instanță la stabilirea pedepsei
inculpatului și dispunerea suspendării condiționată a executării acesteia cu stabilirea
unui termen de probă conform prevederilor art. 90 Codul penal, a ținut cont de faptul
că inculpatul și-a recunoscut integral vinovăția și s-a căit sincer de faptele comise,
cerându-și iertare de la partea vătămată precum și că ultima nu are pretenții față de
inculpat. De asemenea, instanța de judecată a stabilit cu justă cauză prezența
circumstanței atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. i) din Codul penal, și anume
expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3 din termenul de
prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această infracțiune,
sau depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținîndu-se cont de
natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiate, și alegațiile procurorului invocate în
cererea de apel precum că, prevederile art. 90 Codul penal sunt inaplicabile
inculpatului dat fiind faptul că, acesta s-a eschivat de la organul de urmărire penală și
nu a colaborat cu acesta, în privința ultimului fiind inițiate investigații în vederea
aflării acestuia, or, instanța de apel a constatat că urmărirea penală în cauza respectivă
a fost pornită încă din anul 2009, și abia la începutul anului 2018 inculpatul a fost
chemat în fața organului de urmărire penală, în tot acest timp, inculpatul aflându-se
în țară și neavând intenția de a se eschiva de răspunderea penală. Respectiv, Colegiul
judiciar constată că partea acuzării nu a demonstrat alegațiile invocate în această parte
în cererea de apel înaintată.
3
Curtea de Apel a reținut că procurorul a solicitat încasarea de la Florea Igor în
beneficiul statului a sumei de 2124 de lei, sumă ce a fost acumulată potrivit notei de
cheltuieli judiciare anexată la dosar după cum urmează ( f. d. 79) :
- 1538 de lei pentru salariul procurorului;
- 510 lei pentru salariul consultantului procurorului;
- 33 de lei pentru serviciile de telefonie mobilă;
- 43 de lei pentru hârtia și imprimantele ce compun dosarele penale.
Analizând nota de cheltuieli judiciare care se solicită a fi încasată de la inculpat
în suma totală de 2124 de lei, în raport cu prevederile legale în vigoare, instanța de
apel a constatat necesitatea respingerii apelului declarat de către procuror, și în partea
solicitării privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2124 de lei, de la
Florea Igor în beneficiul statului.
Potrivit prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare
suportate în cadrul procesului penal, se trec în contul statului, or, acestea sunt
cheltuieli suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției
inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. Curtea de Apel a indicat că ține de
obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei
penale, identificării făptuitorului și implicit, asumarea cheltuielilor aferente
procesului din contul statului.
Din considerentele enunțate, este considerată justificată soluția instanței de fond,
privind respingerea solicitării procurorului de încasarea cheltuielilor de judecată în
sumă de 2124 de lei, din contul inculpatului în beneficiul statului.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs
ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,
solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei, în cazul în care nu poate
fi corectată de instanța de recurs.
În motivare recurentul a indicat că:
- ambele instanțe au interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei
penale, au liberat neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa penală aplicându-i prevederile
art. 90 Cod penal;
- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este o măsură
de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului;
- instanța de fond nu a indicat care sunt circumstanțele atenuante sau
circumstanțe importante și care sunt efectele acestora și dacă acestea permit
condamnarea ce suspendarea condiționată a pedepsei;
- instanțele de două ori au luat în considerație faptul că inculpatul a recunoscut
vina și s-a căit sincer de cele comise, la aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală
și la aplicarea art. 90 Cod penal.
4
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe
baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,
or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia sub
aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii, însă Colegiul analizând decizia atacată, conchide că nici un
temei prevăzut de norma menționată, nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a
respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură
penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia
instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei de
recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul menționează
că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în
coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin.
(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa, luând în considerare caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiuni săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana
celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce
atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influenta pedepsei aplicate
asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
5
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
a fost condamnat inculpatul.
Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Respectiv, la numirea pedepsei principale sub formă de închisoare în privința
inculpatului, instanța de apel corect a aplicat prevederile art. 171 alin. (2) lit. c) Cod
penal.
Un alt aspect important care a fost luat în considerație de către instanțele de
judecată la stabilirea pedepsei inculpatului, este faptul că dosarul penal a fost
examinat în procedură simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură
penală, deoarece Florea Igor a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate
în faza de urmărire penală și potrivit alin. (8), inculpatul care a recunoscut săvârșirea
faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducere cu o treime a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
Astfel, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul
pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, Colegiul reține că,
instanța de apel just a considerat că corectarea inculpatului este posibilă fără privarea
de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei principale,
punându-se la baza soluției prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de
procedură penală, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia,
personalitatea celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea.
De asemenea, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal
la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar
justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror
au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora
li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta
decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere
al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei
instanței de apel.
Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde atât
principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,
restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, nu există temei legal
6
pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit legii se impune
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de
circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei judiciar al Curții de Apel
Cahul din 16 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Florea Igor XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2020.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
7