1ra-1958/20 — art. 189 al. 3 lit. e CP

1ra-1958/20 — art. 189 al. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1958/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Valentina Bradu și avocatul Eduard Digore în

numele inculpatului și ultimul, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2019, în cauza penală, în privința lui

Cara Serghei XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 06.12.2017 până la 15.06.2018;

Instanța de apel de la 27.06.2018 până la 27.02.2019;

Instanța de recurs de la 21.05.2019 până la 08.07.2020.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Serghei Cara a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 5 ani, în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1 850

unități convenționale, ceea ce constituie suma de 92 500 lei.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Serghei Cara prin sentință a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

De asemenea instanța de fond a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către

Igor Costișa și a dispus încasarea din contul lui Serghei Cara în beneficiul lui Igor

Costișa suma de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, în rest

cerința părții vătămate Igor Costișa privind încasarea prejudiciului moral a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Cara la data de 25.07.2017, aproximativ la ora 15:30, aflându-se în mun. Chișinău, str.

Uzinelor nr. 11, urmărind scopul obținerii prin șantaj a bunurilor altei persoane,

acționând de comun acord și împreună cu Vasili Guigov l-au amenințat pe Igor Costișa

că în cazul în care nu le va transmite primilor suma de 30 000 lei, Vasili Guigov și

1

Serghei Cara îi va crea probleme lui Igor Costișa prin denunțarea acestuia organelor

Inspectoratului Fiscal de Stat pe faptul că Igor Costișa nu a eliberat bon fiscal la

vânzarea materialelor de construcții din magazinul „StroyLux”, administrat de SC

„BAHOR-LUX” SRL și denunțarea la Procuratura Republicii Moldova privind

săvârșirea de către Igor Costișa a infracțiunii de escrocherie, iar în rezultatul defăimării,

Igor Costișa va avea probleme foarte mari inclusiv vor fi efectuate controale, verificări

și percheziții la magazinul ,,StroyLux”, acțiuni care vor bloca activitatea acestui

magazin, iar în legătură cu acest fapt Igor Costișa va trebui să achite suma de 5 000

euro.

În rezultatul amenințărilor lansate, Serghei Cara împreună cu Vasili Guigov, la

data de 26.07.2017, aproximativ la ora 15:50 min, aflându-se în mun. Chișinău, str.

Meșterul Manole nr. 14 au primit de la Igor Costișa mijloace financiare în sumă de 30

000 lei.

Continuând acțiunile sale infracționale la data de 26.07.2017, aproximativ la ora

17:30, Vasili Guigov aflându-se în mun. Chișinău, str. Meșterul Manole nr. 14,

continuând amenințarea lui Igor Costișa referitor la denunțarea acestuia organelor

Procuraturii și pornirea unei cauze penale pentru infracțiunea de escrocherie, care

prevede sancțiune în formă de închisoare de la 3 la 7 ani, Vasili Guigov a cerut de la

Igor Costișa pentru sine și pentru Serghei Cara suma de 1 000 euro.

În continuarea acțiunilor infracționale, la data 27.07.2017, Vasili Guigov aflându-

se în mun. Chișinău, str. Meșterul Manole nr. 14 au primit de la Igor Costișa, pentru

sine și pentru Serghei Cara, mijloace financiare în sumă de 20 000 lei.

Instanța de fond a constatat că prin acțiunile inculpatul Serghei Cara a comis

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, individualizată prin „șantaj,

adică cererea de a transmite bunurile proprietarului amenințând cu răspândirea unor știri

defăimătoare despre acesta, săvârșit de două persoane, acțiuni urmate de dobândirea bunurilor

cerute”.

apel procurorul prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit de prima instanță prin care lui Serghei Cara pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal a-i aplica pedeapsa pe un

termen de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în

mărime de 2 000 unități convenționale, și includerea în termenul executării pedepsei

închisorii din 27.07.2017 până la 07.09.2017.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat următoarele că, norma

art. 76 alin. (1) lit. a) Cod penal, stipulează că la stabilirea pedepsei se consideră

circumstanță atenuantă săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai

2

puțin grave, or, conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (3)

lit. e) Cod penal este clasificată drept o infracțiune gravă, iar pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, legiuitorul a stabilit pedeapsă

exclusivă cu închisoarea pentru un termen de la 7 la ani.

Astfel, instanța de judecată neîntemeiat a stabilit o pedeapsă mai blândă, fără a

motiva soluția adoptată.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Eduard Digore în numele

inculpatului prin care a solicitat casarea totală a sentinței, casarea încheierii nr. 1-

1710/18 din 17.04.2018 privind respingerea cererii privind sesizarea Curții

Constituționale în vederea controlului constituționalității textului din art. 189 alin. (1)

Cod penal și pronunțarea de către instanța de apel potrivit modului prevăzut de prima

instanță a unei sentințe de achitare a lui Serghei Cara, din motivul lipsei elementelor

constitutive a infracțiunii incriminate.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de fond la pronunțarea sentinței

nu a luat în calcul personalitatea inculpatului, care se caracterizează ca fiind inofensivă.

De asemenea, apărătorul a indicat că, instanța de fond a dat o apreciere greșită

probelor administrate în respectiva cauză penală, or, inculpatul doar a preîntâmpinat

cu denunțarea despre acțiunile ilicite ale lui Igor Costișa, iar banii solicitați de către

acesta erau banii în mărimea în care a fost înșelat la livrarea materialelor de construcție.

Totodată, avocatul a menționat despre erorile procesuale săvârșite la etapa

urmăririi penale, și anume, faptul că procesul-verbal de ridicare din 27.07.2017 (prin

care a fost ridicat de la Igor Costișa extrasul facturii nr. UZ01001455 din 25.07.2017, vol.

I f.d. 37), contrar prevederilor art. 260 alin. (5) Cod de procedură penală, prima și a doua

filă a procesului verbal de ridicare din 27.07.2017 nu sunt semnate de către persoana

care l-a întocmit (vol. I f.d. 37); procesul-verbal de ridicare din 02.08.2017, prima filă a

procesului verbal de ridicare nu sunt semnate de persoana care l-a întocmit (vol. I f.d.

37); procesul-verbal de examinare a obiectelor din 22.08.2017 (a fost examinat telefonul

mobil de model LG K10, (voi. I, f.d. 46-47), nu este indicată prin intermediul cărui mijloc

tehnic a fost realizată copierea informației din telefonul mobil de model LG K10 pe CD.

De asemenea nu sunt indicate fișierele care sunt copiate din telefonul mobil pe CD. în

procesul verbal nu este indicat, numărul de identificare a CD-ului. Contrar prevederilor

art. 260 alin. (5) Cod de procedură penală, prima filă a procesului-verbal de examinare

a obiectelor din 22.08.2017 nu este semnată de persoana care l-a întocmit; procesul-

verbal de examinare din 25.08.2017 nu este menționat nimic despre ridicarea

înregistrărilor audio, care au fost examinate. De asemenea, nu este indicat prin

intermediul cărui mijloc tehnic (cititorul de informație) și prin ce metodă/program

licențiat au fost reproduse înregistrările de pe fișierele indicate în rezultatul examinării

3

telefonul mobil de model LG K10 ce aparține lui Igor Costișa; procesul-verbal de

ridicare din 08.08.2017 conform căruia de la Pavel Costișa a fost ridicat extrasul facturii

nr. UZ01001427 din 13.07.2017 și un CD cu convorbirile telefonice purtate între Igor

Costișa, Serghei Cara și Vasile Guigov (Vol. I, f.d. 57). Contrar prevederilor art. 260 alin.

(5) Cod de procedură penală, prima filă a procesului-verbal de ridicare din 08.08.2017

nu este semnată de persoana care l-a întocmit. De asemenea contrar prevederilor art.

131 alin. (5) Cod de procedură penală, CD ridicat nu a fost sigilat și nu este indicat

numărul de identificare sau marca acestuia pentru a nu fi confundat cu CD menționat

în procesele verbale din 22 și 25 august 2017; procesul-verbal de percheziție din

27.07.2017 conform căruia a fost efectuată percheziția automobilului de model Nissan

X-Trail cu n/î CSI154 în rezultatul căruia au fost depistate și ridicate mijloacele

financiare în mărime de 20000 lei transmise sub control, Vol. I, f.d. 72-73. Percheziția s-

a realizat în lipsa apărătorului, contrar art. 69 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

la fel contrar prevederilor art. 260 alin. (5) Cod de procedură penală, prima filă a

procesului verbal de percheziție nu este semnată de persoana care 1-a întocmit (vol.

I,f.d. 104); procesul-verbal de examinare din 08.08.2017, în acest caz, de asemenea nu

este indicat prin intermediul cărui mijloc tehnic (cititor de informație) au fost reproduse

înregistrările de pe fișierele indicate că s-ar conține pe CD-ul ridicat de la partea

vătămată la 08.08.2017. Toate 5 fișiere indicate în proces verbal de examinare din

08.08.2017 precum și stenograma conversațiilor reproduse se conțin și în proces- verbal

de examinare din 25.08.2017 conform căruia au fost examinate înregistrările audio a

convorbirilor telefonice între Igor Costișa, Serghei Cara și Vasile Guigov;

Totodată, apărătorul a menționat că, instanța de fond a reținut înregistrările

audio obținute de partea vătămată prin imixtiune în viața privată a lui Cara Serghei și

Guigov Vasile, fără a fi supuse unui test de proporționalitate dintre scopul urmărit și

limitele ingerinței în sfera vieții private chiar a posteriori al temeiniciei interceptării în

acest caz din partea unei autorități independente și imparțiale și deci cu violarea art. 8

CEDO. Partea vătămată a declarat că nu a informat persoanele respective despre

înregistrarea convorbirilor telefonice ale acestora. înregistrarea efectuată de o persoană

privată a convorbirilor cu reclamantul, beneficiind de asistență din partea procurorului,

care i- a sugerat să efectueze înregistrarea convorbirilor telefonice și din partea

polițiștilor, ambele organe judiciare acționând în exercitarea îndatoririlor de serviciu,

jucând un rol determinant în toată afacerea, angajează răspunderea statului, (cauza

M.M c. Olandei, hot. din 8 aprilie 2003);

Avocatul a indicat că, încheierea din 17.04.2018 este una vădit ilegală,

neîntemeiată, iar instanței de apel nu îi rămâne decât să o caseze și să admită cererea

apărătorului cu privire la sesizarea Curții Constituționale, în vederea supunerii

4

controlului constituționalității art. 189 alin. (1) CP al RM, deoarece la emiterea încheierii

instanța de fond a interpretat eronat prevederile pct. 82 a Curții Constituționale nr.2

din 09.02.2016.

La fel, avocatul a subliniat că, sentința urmează a fi casată și în partea soluționării

acțiunii civile, or, pretinsa parte vătămată nu a prezentat nicio probă privind

prejudiciul moral care i-a fost cauzat. Mai mult, drept urmare a acțiunilor ilegale ale lui

Igor Costișa, a avut de suferit Serghei Cara, și nu invers.

De asemenea, apelantul a susținut poziția precum că, instanța nu a motivat

soluția când a dispus încasarea prejudiciului moral din contul lui Serghei Cara, or, deși

Igor Costișa a invocat că a avut de suferit, nu a confirmat prin probe acest fapt. Instanța

a ales însă să enumere prevederile Codului de procedură penală și în final să constate

în lipsa de înscrisuri că partea civilă a avut „anumite suferințe psihice, retrăiri, agravarea

stării de sănătate”.

apelul declarat de către procuror a fost respins ca fiind nefondat, iar apelul declarat de

către avocatul Eduard Digore în numele inculpatului a fost admis, casată sentința

parțial, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

Lui Serghei Cara recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189

alin.(3) lit. e) Cod penal i se stabilește pedeapsă prin aplicarea art.79 Cod penal, cu închisoare

pe termen de 5 ani, cu amendă în mărime de 1 850 unități convenționale, ce constituie 92 500

lei.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Serghei Cara se suspendă

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani și nu va fi executată dacă inculpatul în perioada

de probațiune nu va comite noi infracțiuni și prin purtarea exemplară și muncă cinstită va

confirma încrederea acordată.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a subliniat că, în virtutea

împrejurărilor de caz, a circumstanțelor de fapt și de drept, instanța de fond just, legal,

motivat și întemeiat a ajuns la concluzia precum că inculpatul Serghei Cara se face

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal.

În susținerea celor constatate instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a

recunoscut vina, vinovăția acestuia este pe deplin dovedită prin probele prezentate de

către partea acuzării, printre care declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și

documentele cercetate în ședința de judecată, și anume: declarațiile părții vătămate Igor

Costișa (f.d.213-215, 221, 225, Vol. II); declarațiile martorilor Mihail Botnari (f.d.216, Vol. II),

Pavel Chiriac (f.d.217-218, Vol. II), Radu Zaporojan (f.d.219, Vol. II), Andrei Spînachi (f.d.220,

5

Vol. II); procesul-verbal de consemnare a plângerii lui Igor Costișa din 27.07.2017 (f.d.8, Vol.

I); procesul-verbal de ridicare din 27.07.2017 (f.d. 29-33, Vol.I); procesul-verbal de ridicare din

02.08.2017 (f.d. 34-38, Vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectelor din 22.08.2017 (f.d.39-

40, Vol. I); procesul-verbal de examinare din 25.08.2017 (f.d. 42-44, 45, Vol. I); procesul-verbal

de ridicare din 08.08.2017 (f.d. 46-49, Vol. I) procesul-verbal de examinare din 08.08.2017

(f.d.51-53, Vol. I); procesul-verbal de percheziție din 27.07.2017 (f.d. 55, 61, Vol. I); procesul-

verbal de percheziție din 27.07.2017 (f.d 62, 68, Vol. I); procesul-verbal de consemnare a

măsurilor speciale de investigații: controlul transmiterii si primirii banilor, efectuate la data de

27.07.2017 (f d. 79, Vol. I).

Așadar, instanța de apel a conchis că în conformitate cu probatoriului administrat

obiectul infracțiunii și-a găsit realizare prin forma cererii inculpatului Serghei Cara

adresată părții vătămate Igor Costișa, de transmitere a sumei de 30 000 lei și respectiv

20 000 lei, în contextul amenințărilor cu adresarea către organele de poliție,

Inspectoratul Fiscal de Stat, cât și procuratură, care ar genera tragerea lui Igor Costișa

la răspundere, inclusiv penală.

În sensul dat, confirmative sunt relatările părții vătămate Igor Costișa, care a

indicat că l-a întrebat pe Vasili Guigov de ce suma de 30 000 lei este cerută de la el, iar

acesta a spus că așa doresc ei, dar despre destinația banilor, presupune că a fost pentru

a-i întoarce lui Serghei Cara. Suma de 20 000 lei cerută în a doua tranșă nu cunoaște

dacă a fost personal pentru Vasili Guigov, însă a înțeles că Vasili Guigov acționează din

cuvintele lui Serghei Cara care a spus că suma de 20 000 lei este pentru ca să-i fie de

învățătură.

La fel, obiectul infracțiunii de șantaj și-a găsit realizare și reieșind in procesul-

verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații, controlul transmiterii și

primirii banilor, efectuate la data de 27.07.2017, conform căruia s-a constatat că

mijloacele financiare în mărime de 20 000 lei au fost transmise lui Vasili Guigov.

De asemenea, martorul Vasili Guigov fiind audiat în instanța de apel a comunicat

că suma de 30 000 lei au fost transmiși de către Igor Costișa lui Serghei Cara, iar din

acei 30 000 lei Serghei Cara i-a dat 10 000 lei și lui i-a rămas 20 000 lei. Suma de 20 000

lei el i-a lăsat-o lui. Serghei Cara nu a cerut bani din suma de 20 000 lei. Serghei Cara

când era cu el nu la amenințat pe Igor Costița, iar a doua zi când a solicitat încă 20 000

lei în acea zi a avut convorbiri telefonice cu Cara Serghei.

În asemenea situație, instanța de apel a notat clar că la caz acțiunile inculpatului

au fost îndreptate nemijlocit spre transmiterea de către Igor Costișa a sumei de 30 000

lei, sumă care a și fost primită de către inculpat, iar în cele din urmă acesta fiind

amenințat, în continuare s-a adresat organelor de poliție, și în acest sens fiind dispusă

6

măsura specială de investigație controlul transmiterii și primirii banilor, care ulterior,

în cadrul percheziției au fost depistați în automobilul condus de către Vasili Guigov.

Mai mult ca atât, conform procesului-verbal de percheziție din 27.07.2017 fiind

efectuată percheziția la domiciliul lui Serghei Cara în rezultatul căreia au fost depistate

și ridicate mijloace financiare în mărime de 20 000 lei, telefonul mobil de model

SAMSUNG și un telefon de model LENOVO, iar prin ordonanța din 28.08.2017 au fost

recunoscute ca corpuri delicate pe cauza penală, circumstanță care confirmă încă odată

obiectul material, care de altfel a fost confirmat și de către Vasili Guigov, ultimul

menționând că din suma de 30 000 lei transmisă inițial la cererea lui Serghei Cara 20

000 lei i-au revenit lui Serghei Cara, iar restul sumei de 10 000 lei lui Vasili Guigov.

Cu referire la latura subiectivă a infracțiunii imputate inculpatului, instanța de

apel a subliniat că, cererea făptuitorului reprezintă o pretenție, o revendicare făcută în

orice formă: verbal sau în scris, prin telefon sau prin utilizarea altor mijloace de

comunicație, nemijlocit sau prin intermediari. Astfel, conform relatărilor părții

vătămate Igor Costișa, acesta după realizarea materialelor de construcție a fost

amenințat de către inculpatul Serghei Cara împreună cu Vasili Guigov, că dacă nu va

transmite suma de 30 000 lei, aceștia se vor adresa organelor de poliție, Procuratură, și

Inspectoratului Fiscal de Stat, amenințare care a fost privită și conștientizată de către

Igor Costișa ca fiind una reală și iminentă, iar ca urmare a acestui fapt, dânsul a fost

nevoit să transmită suma de 30 000 lei. Ulterior, în scop de învățătură, au mai cerut o

sumă de 20 000 lei, spunându-i lui Igor Costișa că în cazul adresării organelor de resort,

va achita o sumă de 5 000 euro.

În acest context, instanța de apel a reiterat că aceste circumstanțe denotă clar că

inculpatul Serghei Cara a acționat anume sub forma unei amenințări de a i se transmite

sumele vizate de bani, astfel că și martorul Pavel Chiriac a comunicat în instanța de

fond că după ce s-a transmis a doua sumă de bani, Serghei Cara i-a spus că nu este

mulțumit de suma achitată, spunând că aceasta este prea mare pentru cantitatea

materialelor. Serghei Cara nu era de acord cu prețul, acesta concret i-a spus că lui i se

pare că prețul achitat este prea mare. Nu cunoaște cine i-a spus lui Serghei Cara că

prețul ar fi prea mare. A doua zi a mai verificat o dată materialele de construcție și

corespundea. Ca meșter nu a avut obiecții la calitatea mărfii livrate. Sergiu Cara nu a

avut obiecții la calitatea mărfii livrate, ci doar la cantitate. Până la obiectul dat, a mai

avut două obiecte cu Igor Costișa. Clienții anterior nu au avut careva pretenții la prețuri

sau calitate deoarece nici nu a discutat despre prețurile materialelor, ba din contra erau

mulțumiți.

În acest sens, instanța de apel a respins alegațiile susținute de către inculpatul

Serghei Cara, precum că suma cerută de 30 000 lei, a constituit anume prejudiciul care

7

i-ar fi fost cauzat de către Igor Costișa din motiv că acesta i-ar fi vândut materialele cu

mult mai scump, or, conform relatărilor martorului Pavel Chiriac, materialele de

construcție au fost livrate în 2 tranșe, în prima tranșă s-au livrat plăci metalice și careva

materiale pentru începerea instalării „sidingului”, iar în a doua tranșă s-a livrat deja

„sidingul” propriu-zis, iar când se aducea marfa, el verifica calitatea și cantitatea,

careva lipsuri în comandă nu a depistat. Mai mult ca atât, dădea comanda și verifica

marfa după lista cu marfa, ulterior s-au mai făcut niște comenzi adiționale, deoarece nu

s-a calculat corect metrajul.

Mai mult ca atât, înaintarea cererii și amenințarea aplicată la caz a confirmat-o și

pătimitul Igor Costișa, care a indicat că amenințarea cu pornirea dosarului penal pe

numele său de către Serghei Cara și Vasili Guigov a fost bazată pe a doua factură în

suma de 39 000 lei, precum că l-a amăgi cu suma de 30 000 lei. După ce au venit Vasili

Guigov și Serghei Cara și au cerut suma de 30 000 lei nu a recunoscut că i-ar fi amăgit

în sumă de 30 000 lei, de aceea a și dorit să clarifice situația creată și cum a calculat suma

de 30 000 lei. S-a speriat de situația dată deoarece nu dorea probleme la serviciu și dosar

penal.

Instanța de apel a menționat că, faptul amenințării pătimitului Igor Costișa și-a

găsit confirmare și datorită procesului-verbal de consemnare a plângerii lui Costișa Igor

din 27.07.2017 prin care Igor Costișa a solicitat organelor de urmărire penală atragerea

la răspundere penală a persoanelor pe nume Vasile și Sergiu, cărora le-a livrat materiale

de construcție în sumă de 314,14 lei, care pe parcursul zilei de 25.07.2017, în timp ce se

afla pe teritoriul mun. Chișinău, au cerut și primit de la el suma de 30 000 lei,

amenințându-l că-i vor face diferite probleme la serviciu, în continuare tot aceste două

persoane, continuând acțiunile de șantaj, pe parcursul zile de 26.07.2017, în timp ce se

aflau te teritoriul magazinului „Supraten”, amplasat pe str. Meșterul Manole, mun.

Chișinău, au pretins de la el, suma de 1 000 euro, amenințându-l că-i vor face probleme

în cadrul organelor de drept, din cauza că nu le-a eliberat bon fiscal la livrarea

materialelor de construcție în sumă de 39 314,14 lei, care le-a livrat la solicitarea și

insistența acestora în mun. Chișinău, com. Stăuceni, str. Livezilor.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, CD-ul cu înregistrările convorbirilor

telefonice dintre Igor Costișa, Serghei Cara și Vasili Guigov, a demonstrat că, Serghei

Cara l-a amenințat pe Igor Costișa și sub presiunea amenințărilor cu adresarea la

organele de resort, pătimitul Igor Costișa a transmis suma de 30000 lei, însă restul sumei

pretinsă de către Serghei Cara sub amenințare, dânsul nu o avea, iar în cele din urmă s-

a adresat organelor de poliție, fiind realizată reținerea în flagrant a inculpatului Serghei

Cara.

8

Drept urmare, instanța de apel a respins alegațiile inculpatului Cara Serghei de

referință la faptul că ar fi depistat că marfa procurată, i-ar fi fost vândută de la

magazinul în care activa Igor Costișa la un preț exagerat, în situația în care atât Serghei

Cara, cât și Igor Costișa, dar și Vasili Guigov au confirmat că prețul pentru materialele

de construcție a fost convenit din start de părți, astfel că inculpatul dacă și ar fi depistat

că prețul este mai mare, urma să adreseze pretenții legale vânzătorului nemijlocit, și

nicidecum nu persoanei fizice ce o reprezintă, exercitând astfel latura obiectivă a

infracțiunii, prin amenințarea lui Igor Costișa, pentru pretinsul fapt că ar fi fost înșelat

de ultimul.

Cu referire la latura subiectivă a infracțiunilor specificate la art. 189 Cod penal,

instanța de apel a menționat că se caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub

formă de intenție directă. La calificare, este obligatorie stabilirea scopului special - a

scopului de cupiditate, care, nu cuprinde scopul sustragerii. Existența intenției directe

în acțiunile lui Serghei Cara este pe deplin confirmată și ea, datorită nemijlocit faptului

că conform relatărilor pătimitului Igor Costișa, cât și ale martorilor audiați, precum și

măsurilor speciale de investigații, și-a găsit confirmare deplină cererea de transmitere

a banilor, sub aspectul amenințării cu pornirea unei cauze penale, dar și inițierea unor

controale la magazinul „Stroy Lux”, unde la acel moment activa Igor Costișa, astfel că

aceste acțiuni au fost dictate anume datorită scopului inculpatului Serghei Cara de

cupiditate.

În cazul dat, chiar și inculpatul a comunicat că ar fi constatat un pretins prejudiciu

de 20 000 lei, totodată și Vasili Guigov fiind audiat în ședința instanței de apel a susținut

că Serghei Cara ar fi fost mințit de către Igor Costișa, cu suma de 20 000 lei, deoarece

prețul pentru materialele de construcție ar fi fost exagerat de mare.

Astfel, instanța de apel a susținut că, intenția directă și scopul de cupiditate au

fost confirmate pe deplin în cursul procesului judiciar, cu atât mai mult că este parțial

confirmată și de către inculpatul Serghei Cara, cât și nemijlocit de către pătimitul Igor

Costișa, dar și de celelalte probe cercetate suplimentar în ședința instanței de apel astfel

că probatoriul vizat exclude careva dubii și incertitudini, după cum consideră apărarea.

Subiectul infracțiunii examinate este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani (în ipoteza consemnată la art.

189 alin. (1) Cod penal) sau 14 ani (în ipotezele consemnate la art. 189 Cod penal al

alin.(2)-(6) Cod penal). Inculpatul la momentul comiterii infracțiunii avea vârsta pentru

a întruni calitatea de subiect al infracțiunii de șantaj, fiind întrunit și acest element

constitutiv al infracțiunii.

Cu referire la argumentele apărătorului Eduard Digore în numele inculpatului

precum că la emiterea sentinței instanța nu a dat apreciere și nu a evaluat personalitatea

9

lui Cara Serghei, instanța de apel a mențioant că, de fapt aceste alegații nicidecum nu

pot fi puse la baza unui act judecătoresc de achitare, în contextul în care conform

rigorilor art. 7 art. 10, art. 101 Cod de procedură penală, instanța de judecată

examinează cauza penală, și se pronunță asupra vinovăției/nevinovăției persoanei doar

urmare a analizei probelor, și nicidecum urmare a analizei personalității inculpatului,

or, aceste circumstanțe urmează a fi verificate la capitolul stabilirii pedepsei, și

nicidecum a vinovăției persoanei deferite justiției.

De asemenea, instanța de apel a respins alegațiile apărării precum că Serghei

Cara a solicitat banii de la Igor Costișa în mărimea în care a fost înșelat la livrarea

materialelor de construcție, prin urmare cererea lui Serghei Cara a fost de a transmite

banii care îi aparțin și nu putea fi vorba de transmiterea ilegală, atât timp cât Serghei

Cara fiind înșelat la prețul bunurilor procurate, i-a solicitat lui Igor Costișa suma de

bani, care îi aparținea cu drept de proprietate, astfel suma de 1 000 Euro a fost solicitată

de la Igor Costișa cu titlu de despăgubire, or, legislația civilă prevede posibilitatea

reparării prejudiciului moral cauzat în rezultatul executării necorespunzătoare a

obligației civile și în conformitate cu reglementările Legii RM nr.105 XV din 13.03.2003

„cu privire la protecția consumatorului”.

Astfel, instanța de apel a statuat că, cazul în care inculpatul Serghei Cara ar fi

constatat că a fost înșelat, după cum pretinde de către Igor Costișa, dânsul urma să se

adreseze organelor competente în controlul respectării drepturilor consumatorilor, însă

contrar acestui fapt, acesta a acces metoda de amenințare cu adresarea organelor de

Poliție, Procuratură, și Inspectoratul Fiscal de Stat, iar acest fapt a fost confirmat

inclusiv de către Igor Costișa, cât și de către martorii audiați, dar și nemijlocit prin

reproducerea conversației înregistrată pe fișierul „ld20170726191438p068426662”, s-a

stabilit că aceasta este purtată între Serghei Cara și Igor Costișa, iar din discuțiile

acestora se confirmă vinovăția inculpatului în cele imputate în rechizitoriu.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul avocatului precum că, în

cazul în care pretinsa parte vătămată a considerat că a acționat cu toată diligența

profesională, și nu era vinovat de calcularea greșită a prețului materialelor de

construcție, avea posibilitatea să nu dea curs solicitărilor, refuzând restituirea sumelor,

or, însuși Igor Costișa a comunicat în cadrul audierii sale în instanța de fond, și apel că

dânsul s-a speriat după ce a fost amenințat că va fi efectuat un control la magazinul în

care activa, dar și de faptul că îi va fi pornită o cauză penală, deoarece Serghei Cara îi

comunica că are cunoștințe în cadrul organelor de poliție, și ale Procuraturii, astfel că

dânsul a conștientizat acest pericol drept unul real și iminent, motiv pentru care

neavând altă ieșire din situație a recurs la transmiterea sumei de 30 000 lei, ulterior

neavând surse financiare s-a adresat organelor de poliție cu o plângere în acest sens la

10

data de 27.07.2017, iar ca urmare a și fost pornită cauza penală pe faptul șantajului

acestuia.

Mai mult ca atât, instanța de apel a respins alegația apărătorului inculpatului,

precum că stabilind un preț necorespunzător materialelor de construcții, dorind ca

aceste neclarități să fie soluționate pe ascuns, nu în conformitate cu reglementările legii

cu privire la protecția consumatorului, or, necătând la pretinsele acțiuni ilegale ale lui

Igor Costișa, fapta comisă de către Serghei Cara nu își găsește justificare juridică, în

contextul în care inculpatul a recurs singur la amenințări în adresa lui Igor Costișa,

amenințări care au fost percepute de către ultimul drept reale și cu urmări grave pentru

el.

La fel, instanța de apel a respins argumentul avocatului inculpatului precum că,

Serghei Cara i-a adus la cunoștința lui Igor Costișa că pentru acțiunile lui poate fi tras

la răspundere în conformitate cu legea, și un dosar penal intentat privitor la acestea

acțiuni o să îl coste mult, și că această discuție nu putea fi interpretată ca o lansare de

amenințări cu răspândirea unor știri defăimătoare sau compromițătoare. Astfel, Serghei

Cara în momentul în care a prevenit partea vătămată de răspunderea în conformitate

cu legea, nu a lansat o amenințare în adresa acestuia, iar faptul presupusei adresări ale

lui Serghei Cara către organele competente ale statului ar fi inspirat temere lui Costișa

Igor, nu demonstrează decât grija acestuia pentru ilegalitățile comise și consecințele

care pot surveni. Lui Serghei Cara i-a fost cauzat un prejudiciu material prin acțiunile

ilegale comise de către Igor Costișa.

Astfel, instanța de apel a subliniat că apărătorul de fapt, încearcă prin asemenea

acțiuni să justifice acțiunile ilegale ale inculpatului, or, anume aceste pretinse expresii

de preîntâmpinare din partea lui Serghei Cara au și fost percepute drept o amenințare

pentru Igor Costișa, de altfel, conform procesului-verbal de consemnare a măsurilor

speciale de investigație, controlul transmiterii și primirii banilor, efectuate la data de

27.07.2017 s-a constatat că mijloacele financiare în mărime de 20 000 lei au fost transmise

lui Vasili Guigov, astfel că chiar dacă inculpatul Serghei Cara a încercat să-și justifice

acțiunile sale, prin faptul că Igor Costișa l-ar fi înșelat cu suma de 20 000 lei, lucru ce nu

corespunde adevărului, în situația în care primind inițial suma de 30 000 lei, tot Serghei

Cara împreună cu Vasili Guigov au mai cerut de la Igor Costișa suplimentar o sumă de

20 000 lei, pentru o așa numită „lecție”, cele susținute de către apărătorul inculpatului

nu își găsesc justificare faptică, și cu atât mai mult sunt contradictorii probatoriului

administrat.

Nu are substrat factologic nici argumentul apărătorului precum că, reieșind din

acțiunile dubioase a lui Igor Costișa, Serghei Cara a solicitat Inspectoratului de Poliție

verificarea legalității acțiunilor acestuia printr-o plângere din 16.11.2017, astfel

11

depunerea acestei plângeri, deși cu o întârziere de peste trei luni nu reflectă și nu

demonstrează caracterul legal al acțiunilor inculpatului, cu atât mai mult că trezește

dubii depunerea plângerii la o atare perioadă de timp după procurarea materialelor de

construcții de la magazinul „Stroy Lux”, unde Costișa Igor activa.

Subsecvent, instanța de apel a respins argumentul apărătorului de referință la

faptul că procesul-verbal de ridicare din 27.07.2017 (prin care a fost ridicat de la Costișa

Igor extrasul facturii nr. UZO1001455 din 25.07.2017, voi. I f.d. 37), contrar prevederilor

art. 260 alin. (5) Cod de procedură penală, prima și a doua filă a procesului-verbal de

ridicare din 27.07.2017, dar și procesul-verbal de ridicare din 28.07.2017 (prin care a fost

ridicat de la Igor Costișa extrasul facturii nr. UZ01001455 din 25.07.2017, telefonul de

model LG K10, contrar prevederilor art. 260 alin. (5) Cod de procedură penală, nu sunt

semnate de către persoana care l-a întocmit (vol. f.d. 37), or, conform actului dat, acesta

este semnat anume de către ofițerul de urmărire penală al Direcției de Poliție mun.

Chișinău, Valerii Țurcanu, iar faptul că pe prima filă nu este semnătura nu poate fi

considerat temei de nulitate a acestui act, atâta timp cât formularul actului vizat nu

conține semnătura pe prima filă, astfel că acesta este semnat pe a doua filă de către toți

participanții, inclusiv persoana care l-a întocmit, ceia ce reflectă respectarea întru tot a

cerințelor art. 260 alin. (5) Cod de procedură penală, cu atât mai mult că norma în cauză

nu face referință anume la procesul-verbal de ridicare.

Instanța de apel a respins argumentul apărătorului precum că, procesul- verbal

de examinare a obiectelor din 22.08.2017 (a fost examinat telefonul mobil de model LG

K10, vol. I, f.d. 46-47), nu este indicată prin intermediul cărui mijloc tehnic a fost

realizată copierea informației din telefonul mobil de model LG K10 pe CD, or, de facto,

ridicarea fișierelor a avut loc la data de 02.08.2017, și nicidecum la data de 22.08.2017,

când de fapt a avut loc examinarea acestor fișiere.

Mai mult ca atât, conform procesului-verbal de ridicare din 02.08.2017 se atestă

că din telefonul mobil de modelul „Lg K10” ce aparține lui Igor Costișa au fost ridicate

șapte fișiere, care au fost copiate pe un disc CD, care prin ordonanța și fost a recunoscut

absolut legal în calitate de corp delict, iar faptul că nu s-a indicat numărul de

identificare a acestui disc nu constituie o încălcare gravă ce ar trage în cele din urmă

nulitatea lui ca probă, or, această omisiune, care este una mecanică nu este atât de gravă

pentru a justifica o faptă infracțională, în condițiile în care CD-ul a fost anexat la

materialele cauzei penale, și cercetat inclusiv în ședința instanței de fond.

Faptul că, procesul-verbal vizat supra nu ar fi fost semnat pe prima filă la fel nu

este o încălcare a rigorilor art. 260 alin. (5) Cod penal, deoarece actul vizat conține

semnătura tuturor participanților la această acțiune pe a doua filă, ceia ce confirmă

respectarea rigorilor de drept la întocmirea acestuia.

12

De asemenea, instanța de apel a respins și alegațiile apărătorului referitoare la

faptul că procesul-verbal de examinare din 25.08.2017 conform căruia au fost examinate

înregistrările audio a convorbirilor telefonice între Igor Costișa, Serghei Cara și Vasile

Guigov (vol. I, f.d. 50-54), în acest proces-verbal nu este menționat nimic despre

ridicarea înregistrărilor audio, care au fost examinate. Totodată, nu este indicat prin

intermediul cărui mijloc tehnic (cititorul de informație) și prin ce metodă/program

licențiat au fost reproduse înregistrările de pe fișierele indicate în rezultatul examinării

telefonul mobil de model LG K10 ce aparține lui Igor Costișa, or, de fapt toate aceste

date se conțin în actul vizat, și anume este specificat că conform procesului-verbal de

ridicare din 02.08.2017 se atestă că din telefonul mobil de modelul „Lg K10” ce aparține

lui Igor Costișa au fost ridicate șapte fișiere, care au fost copiate pe un disc CD, care

prin ordonanța din 25.08.2017 a și fost recunoscut absolut legal în calitate de corp delict,

totodată în calitate de cititor de informație este menționat calculatorul de serviciu, care

are următorii parametri „Microsoft Windows 7 Ultimate”.

Instanța de apel a respins argumentul apărătorului precum că procesul-verbal de

percheziție din 27.07.2017 conform căruia a fost efectuată percheziția automobilului de

model Nissan X-Trail cu n/î CSI 154 în rezultatul căruia au fost depistate și ridicate

mijloacele financiare în mărime de 20 000 lei transmise sub control (Vol. I, f.d. 72-73),

iar percheziția s-a realizat în lipsa apărătorului contrar art. 69 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, la fel contrar prevederilor art. 260 alin. (5) Cod de procedură penală,

prima filă a procesului-verbal de percheziție nu este semnată de persoana care l-a

întocmit (vol. I, f.d. 104). Or, percheziția a fost efectuată în automobilul lui Vasili

Guigov, acestuia fiindu-i explicat dreptul de a fi asistat de avocat nu a înaintat careva

obiecții, cu atât mai mult că acest proces-verbal este semnat de către ofițerul de urmărire

penală Valerii Țurcanu.

De altfel, în contextul argumentului vizat instanța de apel a reținut că proba dată

a fost examinată deja în cadrul cauzei penale care a avut loc conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, în privința lui Vasili Guigov, iar

instanța de judecată a examinat legalitatea administrării probelor date, și nu a constatat

careva încălcări, cu atât mai mult că prin încheierea judecătorului desemnat cu atribuții

de judecător de instrucție din cadrul judecătoriei Chișinău, sediul Centru a constatat

respectarea condițiilor legale la efectuarea acestei acțiuni procesuale.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul apărătoruluiprecum că,

procesul-verbal de examinare din 08.08.2017, în acest caz, de asemenea nu este indicat

prin intermediul cărui mijloc tehnic (cititor de informație) au fost reproduse

înregistrările de pe fișierele indicate că s-ar conține pe CD-ul ridicat de la partea

vătămată la 08.08.2017, or, conform acestui act se specifică clar că în calitate de cititor

13

de informație este mentionat calculatorul de serviciu, care are următorii parametri

„Microsoft Windows 7 Ultimate”.

Astfel, instanța de apel verificând suplimentar legalitatea administrării acestor

probe, a ajuns la ferma convingere că de fapt și de drept, rigorile art. art.93 95 Cod de

procedură penală au fost pe deplin respectate, cu atât mai mult că argumentele expuse

de către apărător nu servesc motiv de nulitate a acestora, în condițiile întocmirii actelor

procesuale și a măsurilor speciale de investigații strict conform rigorilor de drept

abordate și de către apărător, astfel că careva încălcări de ordin procedural nu s-au

confirmat.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că, instanța de

fond a reținut înregistrările audio obținute de partea vătămată prin imixtiune în viața

privată a lui Serghei Cara și Vasile Guigov, fără a fi supuse unui test de

proporționalitate dintre scopul urmărit și limitele ingerinței în sfera vieții private chiar

a posteriori al temeiniciei interceptării în acest caz din partea unei autorități

independente și imparțiale și deci cu violarea art. 8 CEDO, or, fiind supuse verificării

circumstanțele constatate pe parcursul urmăririi penale, dar și nemijlocit având în

vedere circumstanțele declarate de către pătimitul Igor Costișa, precum și de

necesitatea constatării tuturor circumstanțelor infracțiunii s-a constatat că această

imixtiune în viața privată este proporțională între scopul urmărit și limitele ingerinței

în sfera vieții private, de vreme ce acțiunile date au dus la depistarea și contracararea

unei fapte infracționale de șantaj, astfel că aceste acțiuni cu fost pe deplin justificate și

legal autorizate.

Instanța de apel a respins poziția apărării cu referire la faptul că, procesul-verbal

de percheziție din 27.07.2017, nu putea fi pus la baza sentinței de condamnare și

urmează a fi exclusă din dosarul penal de către instanța de fond, deoarece această probă

a fost obținută în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală prin încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, deoarece organul de

urmărire penală trebuia să-1 informeze neîntârziat despre posibilitatea beneficierii de

asistență juridică, or, la efectuarea acțiunii de percheziție la domiciliul inculpatului ara

Serghei Nicolae, acesta a fost informat despre dreptul de a fi asistat de un avocat, iar la

finele procesului-verbal a specificat că nu are careva obiecții formulate, cu atît mai mult

că acțiunea procesuală vizată a fost autorizată de către judecătorul desemnat cu

atribuții de judecător de instrucție.

Subsecvent, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că ofițerul de

investigație Sergiu Baida nu a invocat care este cadrul legal ce prevede întocmirea

procesului verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații: controlul

transmiterii banilor din 27.07.2017, conform căruia s-a constatat că mijloacele financiare

14

în mărime de 20 000 lei au fost transmise lui Vasili Guigov, și nu a făcut referire la vreo

normă din Cod de procedură penală în acest proces-verbal. Contrar prevederilor art.

260 alin. (5) Cod de procedură penală nu este semnată prima pagină a acestui proces

verbal.

În acest sens, instanța de apel făcut trimitere la prevederile art. 135 alin. (3) Cod

de procedură penală, „acțiunile de transmitere sau primire sub control a banilor, serviciilor

ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, deși cad

formal sub incidența infracțiunii, în mod separat nu constituie infracțiune și se realizează doar

în scop de identificare a intențiilor și de verificare a sesizării cu privire la săvîrșirea infracțiunii

care a început pînă la sau în afara implicării organelor indicate la alin. (2)”. Reieșind din aceste

rigori de drept, instanța de apel a menționat că măsura specială de investigație vizată

s-a impus datorită necesitării identificării intențiilor cu privire la comiterea infracțiunii,

care a fost deplânsă de către Igor Costișa, aceasta în cele din urmă fiind justificată din

punct de vedere faptic și juridic. De asemenea procesul-verbal al acestei acțiuni

procesuale a fost semnat de către persoana care l-a întocmit, astfel că careva pretinse

încălcări la capitolul dat lipsesc.

Cu referire la poziția apărării precum că corpurile delicte sunt probele propuse

de acuzare care în opinia acestuia confirmă comiterea infracțiunii, acestea se

examinează în cadrul cercetării judecătorești fapt care în speță nu a avut loc, în faza

dezbaterilor judiciare, apărarea a invocat încălcarea de procedură, care împiedică

punerea corpurilor delicte la baza sentinței, astfel că în cadrul cercetării judecătorești

au fost cercetate CD-urile cu informația respectivă, adică cu fișierele audio, cât și altă

informație, iar părțile u avut deplin acces la proba dată, inclusiv și apărarea, care a

invocat în acest sens doar unele argumente sterile și formale. Faptul că în ședința

instanței de fond nu au fost cercetate mijloacele bănești depistate în cadrul

perchezițiilor, cât și alte mijloace de probă, instanța de apel a reiterat că prin încheierea

judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 24.11.2017, cauza penală pe învinuire a lui

Vasili Guigov de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal a

fost disjunsă în procedură separată, pentru a fi examinată în procedură simplificată

prevăzută art. 3641 Cod de procedură penală, iar cauza penală pe învinuirea lui Serghei

Cara de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, s-a

transmis pentru a fi repartizată aleatoriu altui judecător.

Astfel, instanța de fond corect a constatat că părțile nu au solicitat cercetarea

acestor probe, cu atât mai mult că mijloacele bănești confirmă obiectul infracțiunii, și

nicidecum latura subiectivă, și latura obiectivă ale infracțiunii de șantaj, la capitolul

cărora apărătorul a invocat argumentele sale.

15

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că

încheierea din 17.04.2018 este una vădit ilegală, neîntemeiată, or, instanța de apel a

notat că anume instanței de judecată îi revine obligația de a constata dacă solicitarea de

a fi sesizată Curtea Constituționale asupra unei probleme de drept, este fundamentată

juridic, în sensul ridicării unei probleme de drept, fapt care a și fost făcut la caz, or, nu

au fost constatate careva temeiuri privind pretinsa neclaritate a textului legii, vizat la

art. 189 Cod penal. Mai mult, argumentele apărătorului la capitolul dat, nu au un

substrat factologic, datorită faptului că nu s-a indicat anume în contradicție cu care

normă de drept constituțional este norma art. 189 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, este nefondat alegația avocatului precum

că la examinarea cererii privind sesizarea Curții Constituționale, instanța de fond ar fi

avut o atitudine părtinitoare acuzării, și neîntemeiat și abuziv a constatat că scopul

apărării este de a suspenda cauza, or, s-a constatat just că de fapt, scopul apărării a fost

nu anume acela de a verifica conformitate textului art. 189 Cod penal, cu legea

fundamentală a RM, dar anume de suspendare a examinării acestei cauze penale în

fond.

În contextul analizei menționate supra, instanța de apel a subliniat și faptul că

prin decizia Curții Constituționale din 15.10.2018 s-a declarat inadmisibilă sesizarea

privind excepția de neconstituționalitate a textului „amenințând [...] cu răspândirea unor

știri defăimătoare despre ele” din art. 189 alin. (1) Cod penal, ridicată de către avocații

Veronica Mihailov-Moraru și Eduard Digore, în dosarul nr. la-1320/2018, pendinte la

Curtea de Apel Chișinău.

Astfel, lecturând decizia dată de Curtea Constituțională, instanța de apel a

conchis că excepția de neconstituționalite este nefondată, deoarece ține de competența

instanțelor de judecată să interpreteze, să clarifice și să înlăture dubiile referitoare la

aplicarea prevederilor contestate din articolul 189 Cod penal.

Drept urmare, instanța de apel a conchis că, actul judecătoresc de condamnare

pronunțat la caz, în partea încadrării juridice și stabilirii vinovăției este unul legal,

întemeiat și motivat, astfel că în această parte sentința judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 15.06.2018 urmează a fi menținut, fiind constatat că alegațiile apărării la

capitolul dat sunt formale si convenționale.

La individualizarea pedepsei în privința inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 7, art. 61, și art. 75 Cod penal, constatând în acest context că cerințele

și argumentele expuse în apelul declarat de către acuzatorul de stat sunt fondate și

întemeiate.

16

Astfel, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond eronat a individualizat

pedeapsa penală, și incorect a ajuns la concluzia că unica sancțiune penală care va duce

la corectarea și reeducarea inculpatului Serghei Cara, este sancțiunea penală

neprivativă de libertate. Conform sentinței, instanța de fond a numit inculpatului, o

pedeapsă în formă de închisoare, pe un termen de 5 ani, soluție care însă vine în

contradicție cu sancțiunea normei de condamnare, care prevede pedeapsa în formă de

închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1850 la 2350 unități

convenționale.

Așadar, instanța de fond nejustificat a redus pedeapsa închisorii sub limita

minimă prevăzută de lege de la 7 ani la 5 ani închisoare, cu atât mai mult fără a justifica

această reducere, și fără a constata și careva circumstanțe excepționale, așa cum

dictează norma art. 79 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că de fapt, nefiind identificate careva circumstanțe

excepționale, și cu atât mai mult nici nefiind aplicat art. 79 Cod penal, instanța de fond

a dispus reducerea din limita minimă de pedeapsă a termenului de 5 ani, ignorând și

rigorile art. 90 alin. (1) Cod penal, care indică clar că „dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă”.

Drept urmare, instanța de apel analizând materialele cauzei penale a conchis că,

inculpatul anterior nu a fost condamnat, se caracterizează pozitiv la locul de trai și

muncă, este celibatar, licențiat în medicină, medic-rezident al Institutului de

Neurologie, participant al Conferințelor științifice și seminare de formare formatori în

domeniu, deținător al diplomelor de merit conform specialității deținute (f.d. 104-113,

vol.II).

În aceste circumstanțele, instanța de apel nu a stabilit careva impedimente legale

pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu

închisoarea pe termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă

de probațiune, cu aplicarea unei amenzi în mărime de 1850 unități convenționale, ce

constituie 92 500 lei, iar în confomitate cu art. 90 Cod penal, a dispus suspendarea

condiționată a pedepsei pe o perioadă de 3 ani.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Igor Costișa, privind

încasarea de la inculpatul Serghei Cara a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, în

17

mărime de 5 000 lei, instanța de apel în conformitate cu art. 219, art. 220, art. 221 Cod

de procedură penală, dar și rigorile art. 1398 alin. (1) și art. 1422 alin. (1) Cod civil, a

ajuns la concluzia ca instanța de fond corect soluția instanței de fond, atâta timp cât

urmare a infracțiunii de șantaj, amenințărilor din partea inculpatului, dar și de celelalte

circumstanțe.

Astfel, instanța de apel a menționat că, suma de 5 000 lei este una pe deplin

justificată, în calitate de prejudiciu moral, or, această sumă este de natura de a recupera

suferințele morale suportate de către pătimitul Igor Costișa, fiind proporțională

suferințelor ultimului, dar și fiind numită având în vedere situația materială reală a

inculpatului, precum și faptul că însuși condamnarea inculpatului pentru fapta de

șantaj, constituie un remediu moral eficient pentru Igor Costișa.

Instanța de apel a respins ca nefondată alegația apărătorului inculpatului precum

că parte vătămată nu a prezentat nicio probă privind prejudiciul moral care i-a fost

cauzat, în situația în care anume circumstanțele comiterii infracțiunii, precum și

nemijlocit gravitatea faptelor comise de către inculpat, dar și împrejurările de ordin

obiectiv, cum sunt retrăirile, suferințele morale, denotă clar și fără echivoc existenta

unui prejudiciu de ordin moral.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală solicită casarea

parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei penale, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în această parte în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În susținerea celor solicitate procurorul indică că, partea descriptivă a deciziei este

contradictorie, or, instanța casează sentința susținând că la caz nu există circumstanțe

excepționale, însă la final ia în calcul la stabilirea pedepsei penale prevederile art. 79

Cod penal.

Mai mult decât atât, procurorul susține că, instanța de apel nu a motivat decizia

în această parte și a omis să indice care sunt circumstanțele excepționale în această

speță.

5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocatul Eduard Digore în numele

inculpatului Serghei Cara și ultimul, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În motivarea cerințelor indicate în recurs, recurenții susțin că inculpatul nu se face

vinovat de cele indicate în rechizitoriu, or, ultimul a încercat să soluționeze litigiul

apărut între acesta și Igor Costișa pe cale extrajudiciară și nu l-a șantajat pe ultimul ci

doar l-a preîntâmpinat.

18

Apărătorul Eduard Digore menționează că instanța de apel nu a dat un răspuns

clar tuturor alegațiilor din cererea de apel și a apreciat probele unilateral.

De asemenea, apărarea remarcă că, instanța de apel a comis erori în partea

admiterii acțiunii civile înaintată de către Igor Costișa, or, instanța nu motivează în

această parte decizia, și anume sub aspectul, care au fost suferințele psihice suferite de

ultimul.

Totodată, recurenții susțin lipsa semnelor constitutive ale infracțiunii de șataj în

varianta tipică a acesteia, instanța de apel întemeindu-și decizia doar în baza

presupunerilor.

Recurenții subliniază că, atât instanța de fond, cât și apel imputând inculpatului

comiterea infracțiunii de două sau mai multe persoane nu descrie clar acțiunile fiecărui

participant și dacă aceștia împreună au realizat latura obiectivă a infracțiunii de șantaj.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

6.1. Cu referire la recursul declarat către procuror, instanța de recurs ordinar

remarcă că, autorul recursului indică ca temeiuri de declarare a recursului prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

19

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel”, Colegiul penal menționează

că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă

că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându-se

pe cumulul de probe administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima

instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma

art. 101 Cod de procedură. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea

acestor probe și argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs.

De asemenea, Colegiul penal respinge alegațiile procurorului care indică că,

instanța de apel eronat a aplicat la stabilirea pedepsei inculpatului prevederile art. 79

Cod penal, iar în motivare susține că la cauză nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale, or, instanța de apel în partea descriptivă a decizie indică clar toate

circumstanțele atenuante, și anume ,,inculpatul anterior nu a fost condamnat, se

caracterizează pozitiv la locul de trai și muncă, este celibatar, licențiat în medicină, medic-

rezident al Institutului de Neurologie, participant al Conferințelor științifice și seminare de

formare formatori în domeniu, deținător al diplomelor de merit conform specialității deținute”,

care au dus la aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal (vezi pct. 4.1. din prezenta decizie).

Totodată, Colegiul penal subliniază că, în pofida faptului că art. 79 Cod penal,

este o normă ce constituie o excepție de la regula generală stabilită la art. 75 alin. (1)

Cod penal, totuși la baza aplicării pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege,

sunt atât criteriile generale de individualizare, care au un caracter special, cât și

circumstanțele legate de aceste criterii, inclusiv circumstanțele atenuante care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei.

Mai mult, Colegiul penal susține că, alegerea modalității aplicării pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege de către instanța de apel a fost argumentată, aceasta

ținând cont de gradul influenței circumstanțelor excepționale asupra micșorării

esențiale a gravității faptei, a consecințelor ei, precum și asupra micșorării pericolului

persoanei infractorului.

Astfel, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a constatat că, este

irațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei stabilite, or, instituția

suspendării executării pedepsei penale, poate fi aplicat în respectiva cauză penală.

Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de către recurent nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

20

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Eduard Digore în

numele inculpatului, Colegiul penal remarcă că din conținutul cererii de recurs se

deduce temeiurile prevăzute de pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

având în vedere că apărătorul critică vinovăția inculpatului, considerând că, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, solicitând ca inculpatul să fie achitat de sub învinuirea

imputată.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele

inferioare, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire a fost comis de către Serghei Cara.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept

să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă

se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de

casare a unei hotărâri de condamnare.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat soluția

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Dar, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor

invocate de către recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că

vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil

din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nicio gravă eroare de fapt de către

21

instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și

adoptarea unei alte soluții.

De asemenea, Colegiul penal respinge criticele expuse de partea apărării precum

că, instanța de apel eronat a admis solicitarea părții vătămate privind încasarea sumei

de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, sub aspectul că nu a indicat care suferințe

psihice au fost suferite de Igor Costișa. Or, având în vedere esența încălcării invocate

de către apărătorul inculpatului, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 23 alin. (2)

Cod de procedură penală, victima unei fapte, care constituie componență de

infracțiune, este în drept să ceară, în condițiile legii procesual-penale, pornirea unei

cauze penale, să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată și să-i fie

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune. Exercitarea acțiunii civile depinde de voința

părții vătămate, care consideră că a suferit un prejudiciu în urma infracțiunii comise de

inculpat.

Art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul

penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost

cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației

profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

În cazul în care partea vătămată a fost recunoscută ca parte civilă și a înaintat

acțiunea civilă, aceasta este soluționată de instanță în ordinea prevăzută de art. 225 Cod

de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal se raliază constatărilor instanțelor de fond și susține

că instanțele corect, având la bază prevederile din art. 219 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de

procedură penală, au conchis că persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat

prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă

privitor la despăgubire prin restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii

bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală,

precum și repararea prejudiciului moral.

Totodată, este important de a specifica că soluția adoptată în partea acțiunii civile

este motivată de către instanța de fond, hotărâre menținută de instanța de apel în

această parte, și în acest sens Colegiul penal menționează că potrivit art. 1398 alin. (1)

Cod civil, cel care acționează față de altul ilicit cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În acțiunea civilă, partea vătămată a menționat expres că în urma acțiunilor

infracționale săvârșite de către inculpat a avut de suportat un prejudiciu de natură

morală, iar estimarea acestui prejudiciu este 20 000 lei.

22

Însă, instanța de fond la estimarea cuantumului prejudiciului moral a ținut cont

de prejudiciile cauzate personalității afective, categoria în care intră suferințele psihice,

care s-au manifestat prin stare de stres și frustrare.

Astfel, Colegiul penal susține că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că,

prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei, solicitat de către partea vătămată este exagerată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului, indicând că suma de

5 000 lei, este echitabilă și în corespundere cu legislația națională și europeană.

De asemenea, instanța de recurs ordinar remarcă că, aprecierea prejudiciului

moral se face de către instanța de judecată care ia în calcul criteriile specificate în

prevederile art. 1423 Cod civil și se ia obligatoriu în considerație principiul general al

echității.

Colegiul penal reamintește că, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi

pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în

considerație argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și

vădit exagerate.

Reieșind din cele consemnate mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent,

hotărârea contestată fiind bazată pe motive clare și legale pe care se întemeiază soluția

în latura civilă, iar din aceste considerente constată că recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Valentina Bradu și avocatul Eduard Digore în

numele inculpatului și ultimul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Cara Serghei XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 august 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

23