1ra-1879/2019 — art. 171 alin. 2 lit. b, 42, 171 alin. 2 lit. b, c CP

1ra-1879/2019 — art. 171 alin. 2 lit. b, 42, 171 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1879/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2019, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Cătălin Scutelnic, de avocata Aurelia Mîrzîncu și inculpatul

Batista Serghei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.11.2017 – 31.07.2018,

instanța de apel: 10.09.2019 – 16.05.2019,

instanța de recurs: 09.08.2019 – 23.10.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 42, 171 alin. (2) lit. b),

c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Batista Serghei a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

31.07.2018, cu includerea perioadei aflării în arestare preventivă de la 08.08.2017

până la 31.07.2018.

Cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 5862 lei,

din contul inculpatului a fost respinsă, ca neîntemeiată.

1

aproximativ ora 01.30-02.00, inculpatul Batista S., fiind angajat al Inspectoratului de

Poliție XXXX și implicat în serviciu, aflându-se în uniformă polițienească, urmărind

scopul satisfacerii necesității sexuale cu XXXXXX, despre care cunoștea cu

certitudine că este minoră, fapt datorat discuțiilor purtate cu ea și cunoașterii

anterioare a victimei, folosindu-se de statutul polițienesc și de vârsta fragedă a

minorei, a ademenit victima în biroul de serviciu aflat în incinta unei clădiri din

curtea Inspectoratului de Poliție XXX unde, prin constrângere fizică, manifestată prin

strângere cu mâinile de umeri și îmbrâncirea ei pe pat, inclusiv a violenței psihice,

manifestată prin amenințări pe viitor cu răfuială fizică asupra ei și a membrilor

familiei, care a avut ca obiectiv înfrângerea împotrivirii fizice și rezistenței psihice a

acesteia la raportul sexual, a întreținut, contrar voinței părții vătămate minore, un

raport sexual.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, săvârșit cu bună știință asupra unui minor.

Tot el, se învinuiește că la 23 iulie 2017, aproximativ ora 03.00-04.00,

continuându-și acțiunile sale infracționale, aflându-se în discoteca din XXXXXX,

XXXXX, cooperând împreună cu alte două persoane în privința cărora cauza a fost

disjunsă, în scopul satisfacerii necesității sexuale, prin sfaturi și prestare de

informații, care s-au manifestat prin caracterizarea minorei XXXXXX și comunicarea

că anterior a întreținut un raport sexual cu ea, în același timp, cunoscând că în

automobil, prima persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă, întreține un raport

sexual forțat cu XXXXX, pentru a înlesni săvârșirea infracțiunii, a supravegheat din

exterior automobilul „Mercedes C230”, n.î. XXXXXX, care era parcat în apropierea

localului de agrement și în care, pe bancheta din spate, prima persoană în privința

căreia cauza a fost disjunsă, contrar voinței minorei XXXXXX, întreținea un raport

sexual forțat.

În continuarea acțiunilor infracționale, în același loc, timp și circumstanțe,

urmare a raportului sexual forțat întreținut de prima persoană în privința căreia cauza

a fost disjunsă, cunoscând că în automobil a doua persoană în privința căreia cauza a

fost disjunsă, întreține un raport sexual forțat cu minora XXXXXX, conștientizând

urmările periculoase și că acțiunile sale se alătură acțiunii autorului, pentru a

contribui și a sprijini realizarea scopului propus de către a doua persoană în privința

căreia cauza a fost disjunsă, a pătruns în automobilul „Mercedes C 230”, n.î. XXX

XX, în care a doua persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă, continua raportul

sexual forțat cu minora XXXXXX, pe cale de consecință favorizând infractorii prin

tăinuirea urmelor infracțiunii.

Astfel, inculpatul este învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 42,

171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, ca complicitate la viol, adică raportul sexual

săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei, săvârșit cu bună știință asupra

unui minor, de două sau mai multe persoane.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că comunica

cu partea vătămată, iar la 18.07.2017-19.07.2017 a discutat cu aceasta până la ora

00.10. Partea vătămată a spus că nu poate dormi și i-a cerut să vină să o ia la un ceai.

A mers după ea și s-au întors împreună la inspectoratul de poliție, el a deschis poarta

2

și au intrat împreună în biroul lui de serviciu. S-au așezat la masă, de unde a luat toate

foile și a servit partea vătămată cu ceai. Aproximativ peste 10-15 minute a fost apelat

de la unitatea de gradă privitor la o chemare. I-a spus părții vătămate că trebuie să

plece și, la propunerea lui, a fost de acord să se întâlnească cu el după serviciu. S-au

deplasat spre casa părții vătămate și, ajungând la poartă, aceasta a cerut o țigară, iar el

i-a dat tot pachetul. S-a întors la inspectorat, de unde, împreună cu colegul, au mers la

chemare. Nu a întreținut niciodată raporturi sexuale cu partea vătămată, iar la

18.07.2017 nu a aplicat violență fizică sau psihică față de aceasta. A invitat-o doar

pentru a servi ceai împreună și au mers la inspectoratul de poliție, deoarece el era la

serviciu. Consideră că la 22.07-23.07 prietenii săi au întreținut relații sexuale cu

partea vătămată și, deoarece el nu era acolo să-i ia apărarea, ea l-a învinuit și pe el.

După data de 18.07.2017 el a mai telefonat-o pe XXXXXX. La 22.07.2017, aceasta a

mers benevol la discotecă și a consumat cognac, a dansat și a avut posibilitatea să

plece, deoarece el nu s-a aflat tot timpul lângă ea. Nu au planificat violul, nici nu a

cunoscut despre acest lucru, nu au fost împărțite rolurile, iar el nu a supravegheat din

exterior automobilul în care a fost violată partea vătămată. Nu a intrat în automobil în

timpul violului, despre care a aflat doar a doua zi. Nu cunoștea faptul că XXXXXX

este minoră, iar după fizicul ei acest lucru nu este vizibil, iar faptul că ea afirmă că el

cunoștea vârsta ei nu corespunde adevărului. Fasula I. și Adilyan J. au văzut-o pe

XXXXXX la discotecă și nu știe dacă ei au cunoscut-o anterior. Până a merge la

discotecă le-a spus acestora că a făcut cunoștință cu o fată cu an în urmă și a petrecut-

o acasă. Nu le-a spus lui Fasula I. și Adilyan J. că a întreținut raporturi sexuale cu

XXXXXX sau că aceasta este o persoană ușuratică. Părții vătămate i-a spus că mai

sunt doi băieți, iar Fasula I. este prietenul verișoarei sale. Nu s-a aflat lângă automobil

în timpul presupusului raport sexual.

Partea vătămată XXXXXX, fiind audiată în prezența reprezentantului legal și a

pedagogului, a comunicat că la 19.07.2017 a telefonat-o inculpatul și i-a spus să iasă

la poartă, iar atunci ea nu a cunoscut cu cine vorbește. Acesta era cu mașina de

serviciu, s-a prezentat și i-a spus că trebuie să meargă la inspectoratul de poliție. Nu a

avut niciodată probleme cu poliția și a mers, însă nu a întrebat pentru ce. Atunci ea nu

a știut că inculpatul este aceeași persoană care a contactat-o anterior. La poliție, au

oprit lângă o poartă, inculpatul a coborât din mașină și a mers în inspectorat, apoi s-a

întors și i-a spus să-l urmeze. Au intrat pe poarta mare, au urcat la al doilea etaj și au

intrat în birou. Atunci inculpatul i-a spus că el este persoana care a telefonat-o. Ea s-a

așezat pe scaun, iar inculpatul a rugat-o să se așeze pe pat, deoarece are nevoie de

scaun. Acesta s-a dezbrăcat de scurtă, a scos pistolul și le-a pus pe un dulap.

Inculpatul a încuiat ușa, când l-a întrebat de ce, i-a spus ca să nu-i deranjeze cineva, a

stins lumina și ea s-a ridicat în picioare și a vrut să pornească spre ușă. Inculpatul a

apucat-o cu mâinile de umăr și a împins-o spre pat, a încercat să-l împingă, dar nu a

putut să se opună puterii lui. Forțat a împins-o pe pat și a urcat deasupra ei, iar ea îl

împingea de piept. Inculpatul i-a luat mâinile și i-a spus să tacă că știe unde locuiește

și va avea probleme. S-a opus când inculpatul a încercat să-i dezbrace pantalonii,

încercând să-l împiedice. Reușind să o dezbrace de pantaloni, inculpatul a urcat peste

ea și a întreținut un raport sexual forțat, ea încercând să opună rezistență. Raportul

sexual a fost protejat. După consumarea raportului sexual, i-a spus să nu povestească

nimănui despre cele petrecute și a dus-o acasă. La 22.07.2017, inculpatul a contactat-

3

o și i-a spus că trebuie să se întâlnească pentru a vorbi. Acesta era la volanul unui

automobil de model „Mercedes” de culoare gri, era în stare de ebrietate și i-a propus

să meargă la iaz. Ea a refuzat, atunci el a insistat să meargă la discotecă. A fost de

acord să plece numai pentru o oră. Împreună au mers pentru a-i lua pe verișorii

inculpatului, pe care ea nu-i cunoștea. După discotecă, Fasula I. a spus să meargă

acasă și ea a urcat pe bancheta din spate a automobilului cu care au venit la discotecă.

A intrat și Fasula I., a încercat să o dezbrace și să întrețină cu ea un raport sexual.

Acesta a urcat peste ea și, deoarece se sufoca, a început să lovească cu palmele în

fereastră. Fasula I. îi ținea mâinile cu o mână, iar cu alta o dezbrăca. A întreținut un

raport sexual cu ea și a ieșit. În automobil a intrat Adilyan J., a apucat-o de mâini și a

lovit-o. În timp ce Adilyan J. întreținea raportul sexual cu ea, Batista S. a urcat la

volan. În acest timp, raportul sexual cu Adilyan J. a continuat, inculpatul a rămas în

mașină vreo 10 minute, apoi a ieșit, iar peste 2-3 minute a coborât și Adilyan J. Ea a

coborât din automobil și le-a spus că sună la poliție. Fasula I. și Adilyan J. au urcat în

mașină și au plecat, însă inculpatul nu era acolo. Atunci ea a traversat strada, a oprit o

mașină și a rugat șoferul să o ducă la inspectoratul de poliție. A ieșit de la discotecă

pentru a merge acasă la orele 01.00-02.00, iar când a sunat la poliție era ora 04.00. La

inspectorat, inițial nici nu a fost ascultată ce spune și, fiindu-i clar că nu se va

întreprinde nimic deoarece inculpatul este angajatul lor, a pornit acasă. Însă, un

polițist a venit din urma ei și i-a cerut să se întoarcă la inspectorat. Acolo a depus o

plângere, apoi a mers la spital împreună cu polițiștii și a fost dusă acasă. Seara a

contactat-o inculpatul, i-a spus că a auzit că ea a depus plângere și i-a cerut să o

retragă, dacă vrea să fie totul bine. I-a răspuns că nu va retrage plângerea, deoarece va

avea ea probleme. La 24.07.2017 a fost chemată la poliție, acolo era și inculpatul,

care s-a apropiat și i-a cerut să retragă plângerea, însă ea nu a discutat cu el și a mers

pentru a da declarații. Totodată, a considerat că persoana care a urcat în automobil în

timp ce ea era violată, va interveni. Inițial Fasula I. și Adilyan J. nu cunoșteau vârsta

ei, însă după ce a consumat alcool, inculpatul le-a spus ce vârstă are. După ce a

întreținut raportul sexual cu Fasula I. nu a intrat în discotecă, deoarece imediat a venit

Adilyan J., iar Batista S. a intrat în mașină, s-a așezat la volan și a tăcut. Confirmă că

a depus două cereri în instanța de judecată, în prima solicitând ca inculpatul să nu fie

condamnat la închisoare și că îl iartă, iar în a doua – că raportul sexual întreținut la

poliție a fost benevol. Însă, corespund adevărului declarațiile date inițial la urmărire

penală, că raportul sexual nu a fost benevol, iar cererile le-a scris pentru a nu mai fi

chemată, având intenția să plece din țară. Nu are pretenții față de inculpat, l-a iertat,

nefiind influențată de cineva, iar cererile le-a scris personal. În timpul când întreținea

raportul sexual, a văzut când inculpatul a intrat și a ieșit din mașină.

Martorul XXXXXX, sora victimei, cunoaște de la partea vătămată că a fost la

discotecă împreună cu trei băieți și a fost violată. Aceasta plângea și nu a vrut să-i

spună de câte persoane a fost violată. După ce a dat declarații la poliție, i-a spus că

inculpatul a telefonat-o, a dus-o la sectorul de poliție și acolo a întreținut relații

sexuale cu acesta, iar acesta i-a cerut să-i răspundă la fiecare apel. Ulterior,

întâlnindu-se cu inculpatul, a înțeles că partea vătămată trebuie să-și retragă

plângerea, însă, la acel moment, ea nu cunoștea că este intentat dosar penal.

Martorul Captari-Duca T. a relatat că la 23.07.2017 ora 08.00, în perioada

serviciului, a fost adusă de un polițist partea vătămată, în vârstă de 17 ani, cu

4

suspecție de viol. A examinat-o și din cuvintele ei a scris că a fost violată de doi

bărbați.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 167/D din 17.08.2017, la

XXXXXX s-a constatat echimoză pe brațul drept; excoriații pe membrele inferioare,

care au fost provocate de la acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

corespund timpului și circumstanțelor indicate (23.07.2017), sunt caracteristice unor

rapoarte sexuale forțate și se califică ca vătămare neînsemnată.

Conform procesului-verbal de examinare a înregistrărilor video din 17.08.2017

a intersecției str. Vasile Lupu cu Ștefan cel Mare, XXXXXX, fiind supravegheată

această zonă în dimineața zilei de 23.07.2017 ora 04.53.41, în minutul 53.58 se

observă un automobil cu farurile conectate, model nestabilit, care se deplasează pe

str. Vasile Lupu, XXXXX din centrul orașului în direcția intersecției. În minutul

54.10 se observă că automobilul de model neidentificat staționează pe partea dreaptă

a carosabilului, lângă bordură, din care coboară o persoană (din materialele cauzei

penale se atestă a fi XXXXX). Automobilul vizat pornește deplasarea în minutul

54.27, iar în minutul 54.43 dispare din vizorul camerei video, virând la dreapta pe str.

Ștefan cel Mare, în direcția stadionului orășenesc. Persoana care a coborât din

automobil pornește deplasarea pe trotuar în direcția intersecției. În apropierea trecerii

pentru pietoni, amplasată în intersecție, minutul 54.45, persoana începe a traversa

carosabilul din stânga spre dreapta, conform vizionării înregistrărilor video. În

minutul 54.58, persoana în timp ce traversează carosabilul își duce mâinile la față, în

așa fel continuând deplasarea în deal, pe trotuarul str. Ștefan cel Mare în direcția str.

Vasile Mahu, până când dispare din vizorul camerei video în minutul 04.55.12.

Prin procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 06.09.2017,

ridicate de la discoteca din XXXXXX, XXXXXX, se atestă că XXXXXX în seara de

22.07.2017 spre 23.07.2017 se afla în compania lui Batista S., Fasula I. și Adilyan J.

Totodată, au fost cercetate și înregistrările video din 06.09.2017, ridicate de la

discoteca din XXXXXX, XXXXXX.

Potrivit procesului-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice

din 26.09.2017, în urma cercetării descifrărilor convorbirilor telefonice efectuate de

pe cartela SIM: XXXXXX ce aparține părții vătămate XXXXXX, s-a stabilit că în

perioada de timp cuprinsă între 15.07.2107 - 25.07.2017, aceasta a avut 40 de apeluri

telefonice de intrare/ieșire cu numărul SIM: XXXXXX ce aparține învinuitului

Batista S., dintre care doar 7 apeluri de ieșire și 33 apeluri de intrare. Cele mai dese

conversații petrecute între numerele de SIM: XXXXXX și numărul SIM: XXXXXX

se atestă în perioada 18-19.07.2017 și 22-23.07.2017.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 24.07.2017, a fost

cercetat locul amplasării automobilului de model „Mercedes C 230” cu n.î. XXXXX,

și anume în XXXXXX, XXXXXX, apropierea discotecii „XXXX”.

Cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza probelor administrate,

apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a fost dovedită

integral situația de fapt stabilită și vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

incriminate.

5

Ori, în acțiunile inculpatului sunt întrunite toate elementele componenței de

infracțiune, acestea fiind probate de acuzare potrivit principiului in dubio pro reo,

ținând cont de caracterul faptei și specificul administrării probatoriului pe aceste

categorii de infracțiuni.

Astfel, circumstanțele cu privire la comiterea, modul și locul comiterii

infracțiunii de viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, săvârșit cu bună știință asupra unui minor, s-a confirmat integral.

O probă directă ce demonstrează vinovăția inculpatului, sunt declarațiile părții

vătămate, apreciate ca fiind veridice și în coroborare cu celelalte probe indirecte, care

dovedesc că inculpatul a săvârșit fapta de viol asupra părții vătămate.

Deci, partea vătămată XXXXXX a declarat în instanța de judecată că pe 14

spre 15 iulie 2017 (..). Pe la orele 20-21 a telefonat un băiat (....). Pe la orele 01.00,

pe data de 19.07.2017, a telefonat Batista S., atunci nu știa că este el, i-a spus să iasă

pe la poartă și ea a ieșit. Batista S. era cu mașina de serviciu a poliției. El s-a

prezentat și i-a spus că trebuie să meargă la Inspectoratul de Poliție XXXXX. (...) Au

ajuns la poliție în spate la o poartă verde, Batista S. a coborât, s-a dus în inspectorat,

după care a venit și i-a spus să meargă. A intrat pe poarta mare neagră și au urcat

pe scări la al doilea etaj și au intrat în ultimul birou din partea stângă. Au intrat și

doar atunci Batista S. i-a spus că este persoana care a telefonat-o. Ea s-a așezat pe

un scaun, pe masă era niște cărți de jucat, o sticlă și o foaie. După care Batista S. a

rugat-o să se așeze pe pat că lui îi trebuie scaunul. (...). A încuiat ușa, ea l-a întrebat

de ce face asta și el a spus ca să nu îi deranjeze nimeni, a stins lumina, ea s-a sculat

în picioare și a vrut să pornească spre ușă. Batista S. a apucat-o cu mâinile de umăr

și a împins-o pe pat, ea l-a împins, dar nu a putut să se opună puterii lui. El opunea

rezistență. El a împins-o pe pat și a urcat deasupra ei, ea îl împingea de la piept.

Batista S. i-a luat mâinile și i-a spus să tacă, că știe unde trăiește și că va avea

probleme. Batista S. a încercat să îi dea pantalonii jos, dar ea îi ținea cu mâinile, așa

de câteva ori a încercat să facă, până la urmă i-a dat jos pantalonii. După asta, a

urcat peste ea și a întreținut un raport sexual cu ea. În timpul raportului a încercat să

opună rezistență. După ce a întreținut raportul sexual s-a sculat de pe ea și i-a zis că

tot ce a fost trebuie să rămână între ei. Raportul sexual a fost protejat, prezervativul

l-a pus într-un pachet și i-a spus că o s-o ducă acasă, declarațiile fiind similare celor

date la urmărirea penală la data de 03.08.2017, potrivit procesului de audiere a părții

vătămate minore (suplimentar).

Totodată, declarațiile părții vătămate sunt în coroborare cu procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la fața locului din data de 03.08.2017, prin care partea

vătămată descrie amănunțit locația și calea pe unde a fost adusă la inspectoratul de

poliție, precum și cu procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor

telefonice din 26.09.2017, potrivit căruia în urma examinării descifrărilor

convorbirilor telefonice efectuate de pe cartela SIM: XXXXXX ce aparține părții

vătămate XXXXXX s-a stabilit că în perioada de timp cuprinsă între 15.07.2107 până

la 25.07.2017, aceasta a avut 40 de apeluri telefonice de intrare/ieșire cu numărul

SIM: XXXXXXX ce aparține învinuitului Batista S., dintre care doar 7 apeluri de

ieșire și 33 apeluri de intrare. Cele mai dese conversații petrecute între numerele de

SIM: XXXXXX și numărul SIM: XXXXXX se atestă în perioada 18-19.07.2017 și

22-23.07.2017, perioada de timp când a fost săvârșită infracțiunea.

6

Și martorul XXXXXX a comunicat că ...După ce a dat declarații la poliție i-a

spus că Batista S. a telefonat-o și a fost dusă la sectorul de poliție și acolo a avut

relații și Batista i-a spus că dacă nu va răspunde la fiecare apel, va fi speriată. (....)

Despre ce s-a întâmplat la IP XXXXX la început nu i-a spus, însă când s-a început

judecata i-a spus că în birou a fost violată de Batista S. I-a spus că se temea să

povestească, deoarece Batista S. o amenințat-o dacă se va plânge cuiva va avea

probleme. (....) Despre cazul de la IP XXXX i-a spus că noaptea a fost luată de acasă

cu mașina de serviciu, a fost dusă la sector. Prima dată a fost sunată de pe numărul

dat și i-a spus că sunt de la sector și trebuie să meargă cu ei. Atunci nu i-a spus că a

fost violată. Când s-a început procesul, XXXXXX i-a spus că a fost violată de

Batista S. în birou, nu a întrebat dacă mai era cineva atunci cu ei.

Prin raportul de expertiză judiciară din 16.11.2017 se constată că „4. Reieșind

din starea psihică, XXXXXX a fost în stare de conștiință la momentul perceperii

circumstanțelor în care s-a produs incidentul. 5. Reieșind din starea psihică, XXXXX

este capabilă de a percepe împrejurările ce au importanță pentru procesul penal și de

a face declarații despre ele. 1. XXXXXX este capabilă să aprecieze situația în care

a fost supusă raportului sexual forțat (a fost capabilă să înțeleagă caracterul și

conținutul acțiunilor comise în privința ei) și să depună declarații organului de

urmărire penală. 2. Reieșind din particularitățile psihologice individuale și de vârstă,

expertizata manifestă semne de sugestibilitate mărită. Tendință de a exagera

evenimentele percepute, tendințe spre fantezie nu s-au depistat. 3. La XXXXXX nu

s-au depistat particularități psihologice care ar putea provoca incapacitatea ei de a

percepe corect semnificația incidentului. 6. Nivelul dezvoltării intelectuale

corespunde cu vârsta cronologică și cu studiile obținute. 7. Semne ale traumei

psihologice în cadrul examinării actuale nu se constată.”

Astfel, sunt veridice declarațiile părții vătămate, date la urmărirea penală și în

ședința de judecată or, acestea sunt consecvente, nu se contrazic, nu prezintă careva

dubii și coroborează cu celelalte probe. Mai mult, necătând la vârsta sa, partea

vătămată minoră, fiind audiată la diferite etape ale urmăririi penale, cât și în ședința

de judecată, a dat declarațiile analogice, consecvente, în coroborare cu restul

probelor.

În același timp, instanța de judecată are dubii față de declarațiile inculpatului

care a relatat că, „...în seara de 18 spre 19 iulie 2017 cu XXXXXX nu a întreținut

raport sexual forțat în biroul său de serviciu, din incinta IP XXXXX, doar a chemat-o

să servească un ceai, iar după ce au servit un ceai, peste 10-15 minute a fost apelat

de unitatea de gardă privitor la o chemare, nici nu a terminat de servit ceaiul până la

urmă, i-a spus lui XXXXXX că trebuie să plece”, depoziții ce sunt combătute prin

probele administrate, acestea fiind apreciate ca o metodă de apărare.

Afirmația inculpatului că nu a comis violul este una pur declarativă, or probele

examinate arată direct și incontestabil că anume inculpatul a comis fapta imputată.

Și argumentele inculpatului că nu se consideră vinovat de săvârșirea

infracțiunii incriminate nu echivalează cu achitarea, de vreme ce probele acuzării,

inclusiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor interogați într-un proces public și

sub jurământ, avertizați fiind conform art. 312 Cod penal pentru prezentarea cu bună

știință a declarațiilor mincinoase, precum și probele materiale, confirmă pe deplin și

7

fără ambiguități vinovăția acestuia, iar raționamentele aduse în sprijinul acestor

afirmații au ca scop evitarea răspunderii.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate pe art. 171 alin. (2) lit. b)

Cod penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau

psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și

exprima voința, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor.

În același timp, nefiind confirmată prin probe pertinente și concludente

vinovăția inculpatului pe art. 42, 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, acesta urmează a fi

achitat, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, care se sancționează cu închisoare

de la 5 la 12 ani, concluzionând ca fiind echitabilă stabilirea unei pedepse de 5 ani

închisoare, aceasta fiind în corespundere cu principiul proporționalității și scopului de

restabilirea a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, în coroborare cu art. 227 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Astfel, cheltuielile solicitate de acuzare sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, ce sunt trecute în contul

statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul inculpatului a acestor

cheltuieli.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, în baza

art. 42, 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 alin.

(1) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, cu încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 5862 lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a stabilit just circumstanțele cauzei

și incorect a achitat inculpatul de sub săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 42, 171

alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței, și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat pe art. 171 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

Apelantul a indicat că în dosar nu există probe care să dovedească că el a

săvârșit infracțiunea de viol asupra părții vătămate, în afară de susținerile părții

vătămate, care nu pot fi apreciate consecvent, or, aceasta a indicat în ședința de

judecată că susține declarațiile date la urmărire penală, totodată ea nu a fost audiată

pe deplin în ședința de judecată, iar din declarații date în cadrul cercetării

judecătorești se constată că victima a depus cerere la organele de drept prin care a

declarat că nu a fost violată de el, ulterior a declarat că nu susține aceste declarații.

Deci, nu este clară concluzia instanței de fond că victima a depus declarații

consecvente, care pot sta la baza unei sentințe de condamnare și de ce declarațiile lui

sunt apreciate critic, acestea fiind consecvente, el negând existența raportului sexual

cu victima.

8

Mai mult, în raportul de expertiză judiciară nr. 202a-2017 din 16.11.2017 este

indicat corect că victima este capabilă să aprecieze că a fost supusă unui raport sexual

forțat, însă în raport nu este indicat din partea cui a fost supusă violului, fiind stabilit

că la 23.07.2017 victima a fost violată de Fasula I. și Adilyan J.

Totodată, răspunderea pentru violul săvârșit cu bună-știință asupra unui minor,

poate surveni numai dacă făptuitorul cunoștea cu certitudine vârsta victimei. El a

relatat că nu cunoștea că XXXXXX este minoră și nici fizicul ei nu arată că este

minoră, faptul că ea spune că el cunoștea nu corespunde adevărului.

Din împrejurările cazului nu rezultă că el, datorită funcției deținute sau altor

circumstanțe, ar fi cunoscut cu certitudine despre vârsta minoră a părții vătămate. Or,

la momentul comiterii faptei, vârsta părții vătămate era cu puțin sub 18 ani, iar

potrivit raportului de expertiză complexă psihiatrico-psihologică legală, nr. 202a-

2017 din 16.11.2017, la aceasta „starea somato-neurologică: prezintă o statură medie,

constituție normostenică”, (tipul constituțional normostenic, potrivit literaturii de

specialitate, este caracterizat prin proporții armonioase ale corpului, echilibru

psihocomportamental și reactivitate fizică robustă), circumstanțe în care el lesne

putea să-și formeze convingerea că partea vătămată are depășită vârsta de 18 ani, iar

orice dubiu trebuie interpretat în favoarea inculpatului.

2019, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea achitării inculpatului

pe art. 42, 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și pronunțată o nouă hotărâre.

Batista Serghei a fost condamnat în baza art. 42, 171 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal, la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, începând din 16.05.2019, cu includerea perioadei aflării în arestare

preventivă de la 08.08.2017 până la 16.05.2019.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că la 23 iulie 2017, aproximativ ora 03.00-04.00,

inculpatul Batista S., continuându-și acțiunile infracționale, aflându-se în discoteca

din XXXXXX, XXXXXX, cooperând împreună cu alte două persoane în privința

cărora cauza a fost disjunsă, în scopul satisfacerii necesității sexuale, prin sfaturi și

prestare de informații, care s-au manifestat prin caracterizarea minorei XXXXXX și

comunicarea că anterior a întreținut un raport sexual cu ea, în același timp, cunoscând

că în automobil, prima persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă, întreține un

raport sexual forțat cu XXXXXX, pentru a înlesni săvârșirea infracțiunii, a

supravegheat din exterior automobilul „Mercedes C230”, n.î. XXXXXX, care era

parcat în apropierea localului de agrement și în care, pe bancheta din spate, prima

persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă, contrar voinței minorei XXXXXX,

întreținea un raport sexual forțat.

În continuarea acțiunilor infracționale, în același loc, timp și circumstanțe,

urmare a raportului sexual forțat întreținut de prima persoană în privința căreia cauza

a fost disjunsă, cunoscând că în automobil a doua persoană în privința căreia cauza a

fost disjunsă, întreține un raport sexual forțat cu minora XXXXXX, conștientizând

urmările periculoase și că acțiunile sale se alătură acțiunii autorului, pentru a

9

contribui și a sprijini realizarea scopului propus de către a doua persoană în privința

căreia cauza a fost disjunsă, a pătruns în automobilul „Mercedes C 230”, n.î. XXX

XX, în care a doua persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă, continua raportul

sexual forțat cu minora XXXXXX, pe cale de consecință favorizând infractorii prin

tăinuirea urmelor infracțiunii.

Instanța a statuat că aceste împrejurări au fost constatate din probele

administrate, apreciate cu respectarea prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, vinovăția inculpatului

fiind confirmată prin:

declarațiile părții vătămate date în cadrul urmăririi penale și instanței de fond,

ale martorului XXXXXX;

informația 902 din 23.07.2017, ora 04.40, parvenită de la XXXXXX, potrivit

căreia între ea și alte persoane s-a iscat un conflict în timp ce se afla la discoteca din

XXXXXX, XXXXXX;

procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea infracțiunii depus

la 23.07.2017 de către XXXXXX, în care indică că violul a avut loc în prezența

tuturor celor trei, al treilea a stat în automobil și nu a făcut nimic;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.07.2017, prin care a fost

cercetat locul amplasării automobilului de model „Mercedes C 230” cu n.î. XXXXX,

atestând-se ca fiind în XXXXXX, XXXXXX, în apropierea discotecii XXXX;

cererea părții vătămate XXXXXX din 08.08.2017, în care indică că nu are

pretenții față de Adilyan J. din motiv că a recuperat paguba materială și că el nu a fost

informat că ea este minoră (ea era în stare de ebrietate și nu ține minte dacă avut

relații cu el sau nu);

caracteristica psihopedagogică a minorei XXXXXX prin care e constată că ea

este o elevă liniștită, reținută, disciplinată, dezvoltă o atitudine aservită în raport cu

colegii, are un stil de muncă temeinic;

caracteristica copilului XXXXXX;

raportul privind recepționarea informației telefonice din 26.07.2017, conform

căreia XXXXXX a declarat că persoane necunoscute au venit la ea acasă și o

terorizează în privința violului din 23.07.2017;

raportul de expertiză nr. 167/D din 17.08.2017, conform căreia a fost constatat

că la XXXXXX s-au constatat leziuni neînsemnate; acestea corespund timpului și

circumstanțelor indicate și sunt caracteristice unor rapoarte sexuale forțate, cu toate

că în regiunea organelor sexuale nu s-au depistat leziuni corporale, nu este exclusă

întreținerea rapoartelor forțate, fără producerea lor;

procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 06.09.2017, ridicate de

la discoteca din XXXXXX, XXXXXX, potrivit cărora XXXXXX în seara de

22.07.2017 spre 23.07.2017 se afla în compania lui Batista S., Fasula I. și Adilyan J.;

procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 17.08.2017 a

intersecției str. Vasile Lupu cu Ștefan cel Mare, XXXXXX, fiind supravegheată

această zonă în dimineața zilei de 23.07.2017 ora 04.53.41, în minutul 53.58 se

observă un automobil cu farurile conectate, model nestabilit, care se deplasează pe

str. Vasile Lupu, XXXXX din centrul orașului în direcția intersecției. În minutul

54.10 se observă că automobilul de model neidentificat staționează pe partea dreaptă

10

a carosabilului, lângă bordură, din care coboară o persoană (din materialele cauzei

penale se atestă a fi XXXXXX). Automobilul vizat pornește deplasarea în minutul

54.27, iar în minutul 54.43 dispare din vizorul camerei video, virând la dreapta pe str.

Ștefan cel Mare, în direcția stadionului orășenesc. Persoana care a coborât din

automobil pornește deplasarea pe trotuar în direcția intersecției. În apropierea trecerii

pentru pietoni, amplasată în intersecție, minutul 54.45, persoana începe a traversa

carosabilul din stânga spre dreapta, conform vizionării înregistrărilor video. În

minutul 54.58, persoana în timp ce traversează carosabilul își duce mâinile la față, în

așa fel continuând deplasarea în deal, pe trotuarul str. Ștefan cel Mare în direcția str.

Vasile Mahu, până când dispare din vizorul camerei video în minutul 04.55.12;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor minorei XXXXX la locul

infracțiunii din 03.08.2017, în cadrul căreia partea vătămată a indicat circumstanțele

comiterii violului din 18.07.2017;

extrasul din registrul nr. 2 de evidență a înștiințărilor referitoare la infracțiuni;

fișa postului polițistului al serviciului de patrulare al Secției securitate publică

semnată de Batista S.;

extrasul din ordinul nr. 528 ef din 06.12.2013 cu privire la angajarea lui Batista

S.;

procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din

26.09.2017, potrivit căruia în urma examinării descifrările convorbirilor telefonice

efectuate de pe cartela SIM: XXXXXX ce aparține părții vătămate XXXXXX s-a

stabilit că în perioada de timp cuprinsă între 15.07.2107 - 25.07.2017, aceasta a avut

40 de apeluri telefonice de intrare/ieșire cu numărul SIM: XXXXXX ce aparține

învinuitului Batista S., dintre care doar 7 apeluri de ieșire și 33 apeluri de intrare.

Cele mai dese conversații petrecute între numerele de SIM: XXXXXX și numărul

SIM: XXXXXX se atestă în perioada 18-19.07.2017 și 22-23.07.2017;

procesul-verbal de audiere a lui Fasula I. în calitate de învinuit, în care declară

că după ce a ieșit din automobil 1-a văzut pe Batista S. că discuta cu alte persoane,

prin care sunt combătute afirmațiile instanței cu privire la faptul că inculpatul Batista

S. a plecat până la începerea violului;

raportul de expertiză judiciară nr. 20a-2017 din 16.11.2017, conform căruia,

reieșind din starea psihică, XXXXXX a fost în stare de a conștiință la momentul

perceperii circumstanțelor în care s-a produs incidentul. Reieșind din starea psihică

XXXXXX este capabilă de a percepe împrejurările ce au importanță pentru procesul

penal și de a face declarații despre ele. XXXXXX este capabilă să aprecieze situația

în care a fost supusă raportului sexual forțat (a fost capabilă să înțeleagă caracterul și

conținutul acțiunilor comise în privința ei) și să depună declarații organului de

urmărire penală. Reieșind din particularitățile psihologice individuale și de vârstă,

expertizata manifestă semne de sugestibilitate mărită, tendință de a exagera

evenimentele percepute, tendințe spre fantezie nu s-au depistat. La XXXXXX nu s-au

depistat particularități psihologice care ar putea provoca incapacitatea ei de a percepe

corect semnificația incidentului. Nivelul dezvoltării intelectuale corespunde cu vârsta

cronologică și cu studiile obținute. Semne ale traumei psihologice în cadrul

examinării actuale nu se constată.

În baza probelor administrate, cercetate prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

11

coroborării lor, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 42 alin. (5), 171 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal, ca complicitate la viol, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, săvârșit cu bună știință asupra unui minor

de două sau mai multe persoane.

Astfel, argumentele acuzării cu privire la vinovăția inculpatului, invocate în

apelul declarat sunt fondate, iar instanța de fond, în aspectul vizat, a dat o apreciere

eronată situației de fapt constatate în cadrul cercetării judecătorești.

Ori, prima instanță eronat a preluat poziția inculpatului care nu și-a recunoscut

vinovăția în săvârșirea faptelor incriminate, culpa acestuia fiind dovedită implicit prin

probe incontestabile prezentate de acuzare și cercetate în ședința de judecată.

Declarațiile inculpatului privind nevinovăția lui în comiterea faptelor penale

încriminate sunt neîntemeiate, or, aceste declarații se combat prin probe pertinente,

concludente, utile și veridice, și anume, declarațiile părții vătămate XXXXXX, ale

martorilor Captari-Duca T., Muravschi I., XXXXXX și alte probe scrise, care

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii de complicitate la viol.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat este apreciată ca o metodă de apărare și

un drept de a nu se auto incrimina, garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art.

6 CEDO, or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de

inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face

declarații și nu pot fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei

penale.

Deci, instanța de fond greșit a apreciat acțiunile inculpatului, indiciul fiind

poziția părții apărării potrivit căreia acesta nu ar fi acționat în complicitate cu Fasula

I. și Adilyan J., necunoscând că cei doi au întreținut raporturi sexuale contrar voinței

cu minora XXXXXX. Însă, poziția apărării este combătută prin probele administrate

care demonstrează acțiunile inculpatului săvârșite în noaptea de 23 iulie 2017.

Conform art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, răspunderea pentru viol se

agravează dacă această faptă este săvârșită de două sau mai multe persoane.

Calificarea violului ca fiind săvârșit de două sau mai multe persoane, poate

avea loc în cazul în care persoanele (nu mai puțin de două) participante la viol

acționau de comun acord, în privința victimei. Ca viol sau acțiuni violente cu caracter

sexual, săvârșite de două sau mai multe persoane, sunt acțiunile persoanelor care, prin

aplicarea constrângerii fizice sau psihice față de victimă, au făcut posibilă săvârșirea

acțiunii sexuale respective. Infracțiunea se consideră săvârșită de două și mai multe

persoane și atunci când făptuitorii, acționând de comun și aplicând constrângerea

fizică sau psihică față de mai multe persoane, săvârșesc, ulterior, fiecare dintre ei un

raport sexual cu una dintre aceste persoane.

Violul săvârșit de două sau mai multe persoane, trebuie deosebite de

complicitatea la aceste infracțiuni, când faptele comise sunt calificate, potrivit art. 42

alin. (5) raportat la art. 171 Cod penal.

Potrivit art. 42 alin. (5) Cod penal, se consideră complice persoana care a

contribuit la săvârșirea infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare de informații,

acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum și persoana

care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau

instrumentele de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe

12

cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare

obiecte.

Complice la viol este persoana care a ademenit victima într-un loc dinainte

convenit, comod pentru săvârșirea infracțiunii; a pus la dispoziție mijlocul său de

transport, în scopul săvârșirii infracțiunii; a pregătit mijloacele necesare aducerii

victimei în starea de imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința; a săvârșit

cu victima un raport sexual și/sau un act de homosexualitate, sau satisfacerea poftei

sexuale în forme perverse, în mod benevol, creând imediat condițiile pentru

comiterea violului și/sau a acțiunilor violente cu caracter sexual, de către alte

persoane, cu care a intrat în înțelegere prealabilă etc.

Răspunderea pentru violul sau acțiunile violente cu caracter sexual, săvârșite

cu bună-știință asupra unui minor ori asupra unei persoane despre care se știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, poate surveni numai dacă făptuitorul

cunoștea cu certitudine vârsta victimei (din maniera de conduită a acesteia, din

aspectul ei exterior sau din alte surse). Eroarea de fapt cu privire la vârsta victimei,

posibilă în anumite cazuri speciale și în împrejurări concrete specifice, în care

făptuitorul și-a putut eventual forma convingerea că victima are depășită vârsta de 14

sau 18 ani atunci când aceasta este dovedit, se exclude imputarea acestui semn

calificativ (vârsta victimei este cu puțin sub 14 sau 18 ani, iar datorită proceselor de

accelerare arată mai în vârstă).

Ori, din coroborarea probelor administrate rezultă cert că inculpatul a comis

fapta de complicitate la viol asupra minorei XXXXXX, acesta acționând cu intenție

directă, potrivit art. 17 Cod penal, atât timp cât a prevăzut rezultatul faptelor sale

(întreținerea relațiilor sexuale cu partea vătămată împotriva voinței sale de către

Fasulă I. și Adilyan J.) și l-a urmărit prin săvârșirea faptelor.

Totodată, potrivit declarațiilor părții vătămate minore, făcute în ședința de

judecată, în acestea seară la discotecă, după un timp a dorit să meargă la baie, iar

inculpatul i-a spus lui Fasulă I. să meargă cu ea și să aibă grijă și ultimul a însoțit-o,

așteptând-o la ușă, apoi s-au întors la masă și au mai stat. A observat la un moment că

Batista S., Fasula I. și Adilyan J. vorbeau pe ascuns între ei. În timp ce era violată de

către Adilyan J., în automobil, pe bancheta din față, a urcat Batista S., care a stat

câteva minute și a observat acțiunile lui Adilyan J. Atunci a considerat că Batista S.

va interveni pentru a stopa acțiunile acestuia. Nu cunoaște cu ce scop a intrat Batista

S. în automobil, confirmând repetat la etapa întrebări-răspunsuri că acesta a observat

că ea este supusă unui raport sexual forțat și nu cunoaște de ce acesta nu a intervenit

pentru a curma acțiunile lui Adilyan J. De la Fasula I. și Adilyan J. a aflat de faptul că

anume Batista S. le-a propus celor doi să întrețină cu ea câte un raport sexual.

Declarațiile părții vătămate minore sunt coerente, depline și suficiente pentru a

permite reținerea vinovăției inculpatului și identificarea corectă a elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 42, 171 alin. (2) Cod penal.

Partea vătămată și-a menținut declarațiile sale și poziția adoptată și în instanța

de apel, unde, fiind audiată, a confirmat complicitatea lui Batista S. la violul comis

asupra sa de către Fasula I. și Adilyan J.

Este inexplicabil faptul de ce declarațiile părții vătămate în partea acuzațiilor

aduse persoanei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 171 alin. (2) Cod

penal, au fost respinse de către prima instanță, veridicitatea acestora fiind confirmată

13

și prin conținutul raportului de expertiză Judiciară nr. 20a-2017 din 16.11.2017,

conform căruia, reieșind din starea psihică, XXXXXX a fost în stare de conștiință la

momentul perceperii circumstanțelor în care s-a produs incidentul. Reieșind din

starea psihică, XXXXXX este capabilă de a percepe împrejurările ce au importanță

pentru procesul penal și de a face declarații despre ele. XXXXXX este capabilă să

aprecieze situația în care a fost supusă raportului sexual forțat (a fost capabilă să

înțeleagă caracterul și conținutul acțiunilor comise în privința ei) și să depună

declarații organului de urmărire penală. Reieșind din particularitățile psihologice

individuale și de vârstă, expertizata manifestă semne de sugestibilitate mărită,

tendință de a exagera evenimentele percepute, tendințe spre fantezie nu s-au depistat.

Depozițiile părții vătămate se confirmă prin probe video, înscrisuri, corpuri

delicte, procese-verbale ale acțiunilor de urmărire penală, care urmau a fi apreciate de

către instanța de judecată ca probe incontestabile care stabilesc adevărul, dincolo de

poziția apărării pe care au invocat-o doar verbal pe parcursul cercetării judecătorești,

precum că Batista S. nu ar fi acționat la săvârșirea infracțiunii în complicitate cu

Fasula I. și Adilyan J.

Mai mult, instanța de fond în sentință nu s-a expus asupra declarațiilor

martorului Muravschi I. care a confirmat că la 23.07.2017 fiind la serviciu, de el s-a

apropiat o fată și i-a spus că a fost violată de Batista S. și care a relatat că, fiind la

discotecă, s-a întâlnit cu Fasula I., Adilyan J. și Batista S., cu care a urcat în

automobil, Batista S. fiind la volan, după care Fasula I. și Adilyan J. au violat-o,

depoziții ce confirmă cele relatate de partea vătămată.

Ori, sunt apreciate ca fiind veridice declarațiile martorului Muravschi I., date în

instanța de fond și verificate prin citire în ședința instanței de apel, unde martorul a

recunoscut semnătura de pe procesul-verbal de audiere și a susținut declarațiile date,

concretizând că în primă instanță ținea minte mai bine cele relatate, decât în cadrul

instanței de apel.

La fel, ca probe importante se rețin și declarațiile martorilor XXXXXX și

Captari-Duca T., care au susținut declarațiile date la faza urmăririi penale și care

confirmă veridicitatea depozițiilor părții vătămate.

Aceste probe sunt pertinente și utile și chiar dacă nu sunt directe, permit

instanței de judecată de a-și forma propria convingere asupra adevărului cazului din

data de 23 iulie 2017 în care a fost implicat inculpatul. Mai mult, cele relatate de

martorii XXXXXX și Captari-Duca T., descriu pe etape acțiunile părții vătămate

întreprinse imediat după ce a fost supusă violului și nu permit de a aprecia declarațiile

ei ca fiind exagerate.

Astfel, aceste declarații sunt relevante, fiind consecvente, în corespundere cu

declarațiile date în cadrul urmăririi penale și în coroborare cu celelalte probe

administrate. Or, martorii au fost preveniți de răspunderea penală pentru darea

declarațiilor intenționat false și nu există temei de a aprecia critic aceste declarații

date sub jurământ și care corespund adevărului.

Totodată, prin actul de învinuire, inculpatului i se incriminează comiterea

infracțiunii la data de 23.07.2017, pe când instanța de fond, în sentință își întemeiază

concluzia prin vizionarea înregistrărilor avute lor la data de 27.07.2018.

Această concluzie rezultă din conținutul sentinței, or, în cazul în care instanța

indică că: „examinând fișierul cu denumirea „Viol 6” se constată că la data de

14

27.07.2018, la ora 03:55, inculpatul Batista S. se urcă într-un microbuz ... și se

deplasează în direcția XXXXX. Înregistrarea „Viol 6” se finisează la orele 03:56";

„potrivit înregistrărilor video, inculpatul Batista S. la ora 03:55 (data de 27.07.2017)

se urcă într-un microbuz ... și se deplasează în direcția XXX (înregistrarea "Viol 6")”.

Constatările date nu pot fi apreciate drept o eroare mecanică, în situația în care

instanța în mod repetat face referință asupra unora și acelorași circumstanțe, care

greșit sunt raportate la prezenta cauză penală.

Astfel, prin probele cercetate se dovedește faptul că inculpatul a participat în

calitate de complice la comiterea infracțiunii de viol, probele administrate, cercetate

prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, demonstrând vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute 42 alin. (5), 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal pe

deplin și fără echivoc.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75,

76, 77, 84 Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, nu a conștientizat

gravitatea faptelor comise, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat, nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante și agravante, concluzionând că corectarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar cu izolare de societate, aplicându-i pedeapsa definitivă de 7 ani

închisoare.

Ori, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de

respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de

acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea

criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

În același timp, argumentele inculpatului privind netemeinicia condamnării în

baza infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal sunt nefondate, or,

instanța de fond corect a stabilit situația de fapt și vinovăția acestuia, care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare probelor administrate, acestea fiind apreciate cu respectarea

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Fiind audiat în instanța de apel inculpatul a susținut declarațiile oferite în

cadrul urmăririi penale și în prima instanță prin care nu și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii de viol.

Instanța de fond corect a respins declarațiile inculpatului că, ...în seara de 18

spre 19 iulie 2017 cu XXXXXX nu a întreținut raport sexual forțat în biroul său de

serviciu din incinta Inspectoratului de Poliție XXXXX, doar a chemat-o să servească

un ceai, iar după ce au servit un ceai, peste 10-15 minute a fost apelat de unitate de

gardă privitor la o chemare, nici nu a terminat de servit ceaiul până la urmă, i-a

spus lui XXXXXX că trebuie să plece ..., acestea fiind combătute prin probele

administrate și apreciate ca fiind o metodă de apărare.

Și argumentele inculpatului că nu a comis infracțiunea de viol sunt pur

declarative, fiind demonstrat prin probe că anume inculpatul a comis fapta.

Cu toate că inculpatul nu-și recunoaște vina, vinovăția acestuia în săvârșirea

violului se confirmă prin probele analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma

15

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care sunt pertinente, concludente,

utile și veridice și coroborează între ele.

Instanța de fond a analizat obiectiv probele, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, care, în ansamblu, dovedesc vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal,

ca viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

săvârșit cu bună știință asupra unui minor.

Totodată, alegația apărării că instanța de fond își argumentează soluția de

condamnare a inculpatului în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, exclusiv pe

declarațiile părții vătămate, ignorând prevederile art. 389 alin. (1) din Codul de

procedură penală, este neîntemeiată.

Ori, în calitate de probă directă ce demonstrează vinovăția inculpatului, se

atestă declarațiile părții vătămate, apreciate ca fiind veridice și susținute prin celelalte

probe indirecte, care dovedesc că inculpatul a săvârșit fapta de viol asupra părții

vătămate.

Astfel, partea vătămată XXXXX a declarat în ședința de judecată că, pe data de

14 spre 15 iulie 2017 (...) Pe la orele 20-21 a telefonat un băiat... Pe la orele 01.00, la

19.07.2017 a telefonat Batista S., atunci nu știa că este el și i-a spus să iasă la poartă

și ea a ieșit. Batista S. era cu mașina de serviciu a poliție. El s-a prezentat și i-a spus

că trebuie să meargă la Inspectorat (...) Au ajuns la poliție în spate la o poartă verde,

Batista S. a coborât, s-a dus în inspectorat, după care a venit și i-a spus să meargă. A

intrat pe poarta mare neagră și au urcat pe scări la al doilea etaj și au intrat în ultimul

birou din partea stângă. Doar atunci Batista S. i-a spus că este persoana care a

telefonat. Ea s-a așezat pe un scaun, pe masă era niște cărți de jucat, o sticlă și o

foaie. După care Batista S. a rugat-o să se așeze pe pat că lui îi trebuie scaunul. (...).

A încuiat ușa, ea 1-a întrebat de ce face asta și el a spus ca să nu îi deranjeze nimeni,

a stins lumina, ea s-a ridicat în picioare, și a vrut să pornească spre ușă. Batista S. a

apucat-o cu mâinile de umăr și a împins-o pe pat, ea l-a împins, dar nu a putut să se

opună puterii lui. El opunea rezistență. El a împins-o pe pat și a urcat deasupra ei, ea

îl împingea de la piept. Batista S. i-a luat mâinile și i-a spus să tacă, că știe unde

trăiește și că va avea probleme. Batista S. a încercat să îi dea pantalonii jos, dar ea îi

ținea cu mâinile, așa de câteva ori a încercat să facă, până i-a reușit. Apoi a urcat

deasupra ea și a întreținut un raport sexual cu ea. În timpul raportului a încercat să

opună rezistență, iar după ce a întreținut raportul sexual, i-a zis ca tot ce a fost trebuie

să rămână între ei. Raportul sexual a fost protejat, prezervativul l-a pus într-un pachet

și i-a spus că o duce acasă.

Aceste declarații sunt similare cu declarațiile date la urmărirea penală, în

cadrul procesului de audiere a părții vătămate minore (suplimentar) și susținute pe

deplin în instanța de apel.

Declarațiile părții vătămate sunt în coroborare cu procesul-verbal de verificare

a declarațiilor la fața locului din data de 03.08.2017, prin care XXXXXX descrie

amănunțit locația și calea pe unde a fost adusă la inspectoratul de poliție.

Totodată, aceste declarații se confirmă și prin procesul-verbal de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice din 26.09.2017, potrivit căruia în urma

examinării descifrările convorbirilor telefonice efectuate de pe cartela SIM:

XXXXXX ce aparține părții vătămate XXXXXX s-a stabilit că în perioada de timp

16

cuprinsă între 15.07.2107 - 25.07.2017, aceasta a avut 40 de apeluri telefonice de

intrare/ieșire cu numărul SIM: XXXXXX ce aparține învinuitului Batista S., dintre

care doar 7 apeluri de ieșire și 33 apeluri de intrare. Cele mai multe conversații se

atestă în perioada 18-19.07.2017 și 22-23.07.2017, când au fost săvârșite faptele de

viol.

Și martorul XXXXXX, fiind audiată sub jurământ și avertizată de răspundere

penală, a declarat că după ce a dat declarații la poliție i-a spus că Batista S. a telefonat

și a fost dusă la sectorul de poliție și acolo a avut relații și acesta i-a spus că dacă nu

va răspunde la fiecare apel, va fi speriată. Despre ce s-a întâmplat la inspectorat la

început nu i-a spus, însă când s-a început judecata i-a povestit că în birou a fost

violată de Batista S. Aceasta se temea să spună, deoarece Batista S. a amenințat-o că

va avea probleme dacă se va plânge cuiva. Despre cazul de la inspectorat i-a spus că

noaptea a fost luată de acasă cu mașina de serviciu, a fost dusă la sector. Prima dată a

fost sunată și i s-a spus că sunt de la sector și trebuie să meargă cu ei. Atunci nu i-a

spus că a fost violată. Când a început procesul, i-a spus că a fost violată de Batista S.

în birou și nu a întrebat dacă mai era cineva atunci cu ei.

Afirmația apărării că lipsește constrângerea ca element al infracțiunii de viol,

deoarece nu există nici un act medical care să constate leziuni la victimă.

Astfel, constrângerea fizică reprezintă folosirea forței fizice asupra persoanei

pentru a înfrânge rezistența fizică a acesteia și pentru a face astfel posibil raportul

sexual (lovirea victimei, imobilizarea brațelor și a întregului corp, legarea etc.)

Rezistența victimei nu este o condiție esențială și nu prezintă importanță decât ca

expresie a refuzului ei categoric de a consimți un raport sexual.

Constrângerea psihică reprezintă amenințarea persoanei cu un pericol grav

pentru ea sau pentru o altă persoană, în astfel de condiții încât să-i inspire temerea

serioasă că acel pericol nu va putea fi înlăturat decât prin cedarea în fața amenințării.

Or, este prezentă atât constrângerea fizică din partea inculpatului care a fost

manifestă prin strângerea cu mâinile de umere și îmbrâncirea ei pe pat, cât și

constrângerea psihică manifestă cu amenințări pe viitor la adresa ei și a familiei sale

cu răfuiala fizică.

Pe lângă aceasta, prin raportului de expertiză judiciară nr. 167/D din

17.08.2017, la XXXXXX s-a constatat echimoză pe brațul drept; excoriații pe

membrele inferioare, care au fost provocate de la acțiunea traumatică a unui obiect

contondent, dur și sunt caracteristice raporturilor sexuale forțate cât și altor

împrejurări și se califică ca vătămare neînsemnată.

În același timp, declarațiile părții vătămate coroborează cu concluziile

raportului de expertiză judiciară din 16.11.2017, potrivit căruia, reieșind din starea

psihică, XXXXXX a fost în stare de conștiință la momentul perceperii

circumstanțelor în care s-a produs incidentul. Reieșind din starea psihică, XXXXXX

este capabilă de a percepe împrejurările ce au importanță pentru procesul penal și de

a face declarații despre ele. XXXXX este capabilă să aprecieze situația în care a fost

supusă raportului sexual forțat (a fost capabilă să înțeleagă caracterul și conținutul

acțiunilor comise în privința ei) și să depună declarații organului de urmărire penală.

Reieșind din particularitățile psihologice individuale și de vârstă, expertizata

manifestă semne de sugestibilitate mărită. Tendință de a exagera evenimentele

percepute, tendințe spre fantezie nu s-au depistat. La XXXXXX nu s-au depistat

17

particularități psihologice care ar putea provoca incapacitatea ei de a percepe corect

semnificația incidentului. Nivelul dezvoltării intelectuale corespunde cu vârsta

cronologică și cu studiile obținute. Semne ale traumei psihologice în cadrul

examinării actuale nu se constată.

Astfel, declarațiile părții vătămate, date la urmărirea penală și în ședința de

judecată, sunt apreciate ca fiind veridice, or, acestea sunt consecvente, nu se

contrazic, nu prezintă dubii și sunt în coroborare cu celelalte probe. Mai mult, în

pofida vârstei sale, partea vătămată minoră, fiind audiată la diferite etape, a urmăririi

penale și în ședința de judecată a dat declarațiile analogice, consecvente, fiind în

coroborare și cu alte probe.

Totodată, cererea părții vătămate XXXXX din 18.07.2018 în care indică că nu

a fost violată de Batista S., fiind raport sexual benevol, nu a fost reținută de instanța

de apel, or, partea vătămată, fiind audiată suplimentar în prima instanță a declarat că

raportul sexual a fost forțat, iar în instanța de apel a explicat motivul depunerii cererii

și anume că părinții inculpatului au influențat-o să-și retragă plângerea.

Și martorul XXXXXX, sora părții vătămate a confirmat că de ea s-a apropiat

inculpatul și i-a spus să discute cu sora să retragă cererea de la poliție, că va fi totul

bine.

Este irelevantă și afirmația apărării privind netemeinicia calificării după

semnul calificativ violul săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, or, răspunderea

pentru violul săvârșit cu bună-știință asupra unui minor poate surveni numai dacă

făptuitorul cunoștea cu certitudine vârsta victimei (din maniera de conduită a

acesteia, din aspectul ei exterior sau din alte surse). Eroarea de fapt cu privire la

vârsta victimei, posibilă în anumite cazuri speciale și în împrejurări concrete

specifice, în care făptuitorul și-a putut eventual forma convingerea că victima are

depășită vârsta de 14 sau 18 ani atunci când aceasta este dovedit, se exclude

imputarea acestui semn calificativ (vârsta victimei este cu puțin sub 14 sau 18 ani, iar

datorită proceselor de accelerare arată mai în vârstă).

Însă, potrivit declaraților părții vătămate inculpatul cunoștea că acesta avea

vârsta de 17 ani.

Faptul că minora XXXXXX corespundea vârstei sale se confirmă și prin

raportul de expertiză din 16.11.2017, potrivit căruia, nivelul de dezvoltare

intelectuală a lui XXXXXX corespunde cu vârsta cronologică și cu studiile obținute.

Mai mult, inculpatul a confirmat că pe XXXXXX o cunoștea de doi ani în

urmă, iar colegul său i-a arătat o poză și i-a spus că aceasta depus o plângere la

inspectorat cu privire la furtul unu telefon.

Deci, nu este credibilă versiunea inculpatului precum că nu a cunoscut vârsta

părții vătămate, nefiind dovedit că făptuitorul și-a putut eventual forma convingerea

că victima are depășită vârsta de 18 ani.

Astfel, circumstanțele constatate din probele apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, confirmă pe deplin vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond corect a aplicat art. 7, 75 Cod penal,

ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

18

Conform art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate

elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoane

ar care se află la întreținerea lor.

Potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Ori, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare sunt cheltuieli efectuate

în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și sunt trecute în

contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, aceste acțiuni ținând de

activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare

a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru

aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul

statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru

ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Iar, într-o situație contrară, acest

principiu nu-și mai are valoarea.

Prin urmare, cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară în mărime de

5862 lei, urmează a fi respinsă, aceste cheltuieli judiciare fiind trecute în contul

statului, potrivit prevederilor art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii în partea ce ține de

neîncasarea cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de

procedură penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare revenindu-i în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli, această obligație fiind și integrală, incluzând toate cheltuielile necesare

pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

5.1. Avocata Aurelia Mîrzîncu și inculpatul, la fel, au declarat recurs ordinar, în

care solicită casarea parțială a sentinței și totală a deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat, pe motiv că acțiunile lui

nu întrunesc elementele infracțiunii.

Recurenții au indicat că instanța de fond nu a examinat probele apărării, dându-

le o apreciere eronată, iar circumstanțele care au servit ca motiv de a concluziona

prezența indicilor de calificare în acțiunile inculpatului nu au fost precizate.

Totodată, au fost ignorate probele prezentate de apărare, care coroborează între

ele și cu certitudine dovedesc nevinovăția inculpatului, neglijându-se faptul că dacă

imaginile video ridicate de la discotecă dovedesc că partea vătămată declară

19

neadevărul, atunci de ce instanța pune la îndoială declarațiile inculpatului referitor la

episodul din inspectoratul de poliție, fiind constatat că partea vătămată era liberă în

mișcări și avea posibilitatea să ceară ajutor în cazul unui raport sexual forțat,

circumstanțe care nu au fost dovedite, declarațiile părții vătămate constituind o

răzbunare pentru faptul că anterior a fost documentată în stare de ebrietate.

În același timp, raportul de expertiză medico-legală nr. 167/D din 17.08.2017,

apreciat ca probă a acuzării și pus la baza hotărârilor de condamnare nu dovedește că

vătămările corporale depistate la partea vătămată au fost cauzate de inculpat.

Nu dovedesc săvârșirea infracțiunilor nici declarațiile martorilor audiați,

aceștia nefiind martori oculari ai infracțiunii. Or, la momentul examinării medicale,

partea vătămată a comunicat martorului Captari-Duca T. că a fost violată de doi

bărbați – moment în care a declarat adevărul, iar după o perioadă de timp a înaintat

versiunea că a fost violată și de inculpat.

A fost omis faptul că potrivit descifrărilor telefonice, între inculpat și partea

vătămată aveau loc convorbiri mai multe și ei se sunau reciproc, dar nu după cum

indică partea vătămată.

La fel, a fost respinsă cererea apărării de a ridica informația de pe GPS

automobilului de serviciu al inculpatului, or, avea să se constate că automobilul a

staționat nu mai mult de 5 minute în fața inspectoratului de poliție, în timpul

presupusului viol până a fi chemat de serviciul de gardă să plece la o chemare, astfel

că declarațiile părții vătămate privind relațiile sexuale forțate nu corespund

adevărului.

Pe lângă aceasta, instanța de fond corect a concluzionat că în urma audierii

părții vătămate, inculpatului, martorilor și a cercetării probelor prezentate, învinuirea

adusă inculpatului în baza art. 42, 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal nu și-a găsit

confirmarea.

Ori, potrivit înregistrărilor video inculpatul la ora 03.55 a urcat într-un

microbuz și s-a deplasat în direcția Orhei, iar raportul sexual forțat cu celelalte două

persoane în privința cărora cauza a fost disjunsă a avut loc în intervalul 04.35-04.40.

Mai mult, instanța de fond legal a constatat că în sentință nu este indicat ce

sfaturi a acordat inculpatul și în ce măsură sfaturile date au contribuit la săvârșirea

laturii obiective.

Instanța de apel, verificând probele administrate de organul de urmărire penală

și cercetate în instanța de fond nu le-a dat o apreciere corectă referitor la încadrarea

acțiunilor inculpatului, iar acesta fiind prezent în instanța de apel nu a fost audiat pe

faptul dat, precum și nu a fost examinată cererea privind deținerea lui în condiții

inumane.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul, când instanța de apel nu s-a

20

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al procurorului (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și

întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei privind

chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227

alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 2), 5) Cod de procedură penală, care prescriu expres

că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție

trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat, expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale, stării psihice a părții vătămate,

instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

respectivele cheltuieli urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Pe lângă aceasta, în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

apărării (pct. 5.1. din decizie), se atestă că instanța de apel legal și întemeiat a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului,

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate date

în cadrul urmăririi penale și instanței de fond, ale martorilor XXXXXX și Captari-

Duca T.; informația 902 din 23.07.2017, ora 04.40, parvenită de la XXXXXX,

potrivit căreia între ea și alte persoane s-a iscat un conflict în timp ce se afla la

discoteca din XXXXXX, XXXXX; procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea infracțiunii depus la 23.07.2017 de către XXXXX, în care indică că violul

a avut loc în prezența tuturor celor trei, al treilea a stat în automobil și nu a făcut

nimic; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.07.2017, prin care a fost

cercetat locul amplasării automobilului de model „Mercedes C 230” cu n.î. XXXXX,

atestând-se ca fiind în XXXXXX, XXXXX, în apropierea discotecii XXXX; cererea

părții vătămate XXXXXX din 08.08.2017, în care indică că nu are pretenții față de

Adilyan J. din motiv că a recuperat paguba materială și că el nu a fost informat că ea

este minoră (ea era în stare de ebrietate și nu ține minte dacă avut relații cu el sau nu);

caracteristica psihopedagogică a minorei XXXXXX prin care e constată că ea este o

elevă liniștită, reținută, disciplinată, dezvoltă o atitudine aservită în raport cu colegii,

are un stil de muncă temeinic; caracteristica copilului XXXXXX; raportul privind

recepționarea informației telefonice din 26.07.2017, conform căreia XXXXXX a

declarat că persoane necunoscute au venit la ea acasă și o terorizează în privința

violului din 23.07.2017; raportul de expertiză nr. 167/D din 17.08.2017, conform

căreia a fost constatat că la XXXXXX s-au constatat leziuni neînsemnate; acestea

21

corespund timpului și circumstanțelor indicate și sunt caracteristice unor rapoarte

sexuale forțate, cu toate că în regiunea organelor sexuale nu s-au depistat leziuni

corporale, nu este exclusă întreținerea rapoartelor forțate, fără producerea lor;

procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 06.09.2017, ridicate de la

discoteca din XXXXXX, XXXXXX, potrivit cărora XXXXX în seara de 22.07.2017

spre 23.07.2017 se afla în compania lui Batista S., Fasula I. și Adilyan J.; procesul-

verbal de examinare a înregistrărilor video din 17.08.2017 a intersecției str. Vasile

Lupu cu Ștefan cel Mare, XXXXXX, fiind supravegheată această zonă în dimineața

zilei de 23.07.2017 ora 04.53.41, în minutul 53.58 se observă un automobil cu

farurile conectate, model nestabilit, care se deplasează pe str. Vasile Lupu XXXXXX

din centrul orașului în direcția intersecției. În minutul 54.10 se observă că

automobilul de model neidentificat staționează pe partea dreaptă a carosabilului,

lângă bordură, din care se coboară o persoană (din materialele cauzei penale se atestă

a fi XXXXXX). Automobilul vizat pornește deplasarea în minutul 54.27, iar în

minutul 54.43 dispare din vizorul camerei video, virând la dreapta pe str. Ștefan cel

Mare, în direcția stadionului orășenesc. Persoana care a coborât din automobil

pornește deplasarea pe trotuar în direcția intersecției. În apropierea trecerii pentru

pietoni, amplasată în intersecție, minutul 54.45, persoana începe a traversa

carosabilul din stânga spre dreapta, conform vizionării înregistrărilor video. În

minutul 54.58, persoana în timp ce traversează carosabilul își duce mâinile la față, în

așa fel continuând deplasarea în deal, pe trotuarul str. Ștefan cel Mare în direcția str.

Vasile Mahu, până când dispare din vizorul camerei video în minutul 04.55.12;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor minorei XXXXXX la locul infracțiunii

din 03.08.2017, în cadrul căreia partea vătămată a indicat circumstanțele comiterii

violului din 18.07.2017; extrasul din registrul nr. 2 de evidență a înștiințărilor

referitoare la infracțiuni; fișa postului polițistului al serviciului de patrulare al Secției

securitate publică semnată de Batista S.; extrasul din ordinul nr. 528 ef din

06.12.2013 cu privire la angajarea lui Batista S.; procesul-verbal de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice din 26.09.2017, potrivit căruia în urma

examinării descifrările convorbirilor telefonice efectuate de pe cartela SIM:

XXXXXX ce aparține părții vătămate XXXXXX s-a stabilit că în perioada de timp

cuprinsă între 15.07.2107 - 25.07.2017, aceasta a avut 40 de apeluri telefonice de

intrare/ieșire cu numărul SIM: XXXXXX ce aparține învinuitului Batista S., dintre

care doar 7 apeluri de ieșire și 33 apeluri de intrare. Cele mai dese conversații

petrecute între numerele de SIM: XXXXXX și numărul SIM: XXXXXX se atestă în

perioada 18-19.07.2017 și 22-23.07.2017; procesul-verbal de audiere a lui Fasula I. în

calitate de învinuit, în care declară că după ce a ieșit din automobil l-a văzut pe

Batista S. că discuta cu alte persoane, prin care sunt combătute afirmațiile instanței cu

privire la faptul că inculpatul Batista S. a plecat până la începerea violului; raportul

de expertiză judiciară nr. 20a-2017 din 16.11.2017, conform căruia, reieșind din

starea psihică, XXXXXX a fost în stare de conștiință la momentul perceperii

circumstanțelor în care s-a produs incidentul. Reieșind din starea psihică, XXXXXX

este capabilă de a percepe împrejurările ce au importanță pentru procesul penal și de

a face declarații despre ele. XXXXX este capabilă să aprecieze situația în care a fost

supusă raportului sexual forțat (a fost capabilă să înțeleagă caracterul și conținutul

acțiunilor comise în privința ei) și să depună declarații organului de urmărire penală.

22

Reieșind din particularitățile psihologice individuale și de vârstă, expertizata

manifestă semne de sugestibilitate mărită, tendință de a exagera evenimentele

percepute, tendințe spre fantezie nu s-au depistat. La XXXXXX nu s-au depistat

particularități psihologice care ar putea provoca incapacitatea ei de a percepe corect

semnificația incidentului. Nivelul dezvoltării intelectuale corespunde cu vârsta

cronologică și cu studiile obținute. Semne ale traumei psihologice în cadrul

examinării actuale nu se constată, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele de fond și

de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins versiunile și

dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu

concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la

art. 171 alin. (2) b) Cod penal și art. 42, 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal (pct. 2., 4. din

decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsa respectivă fiind

motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile

legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității

sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni

atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

cheltuielilor judiciare (pct. 5.- 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

23

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în aspectul cheltuielilor

judiciare, în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

În același timp, cu referire la argumentul recurentei că de către instanța de apel

nu a fost examinată cererea privind deținerea inculpatului în condiții inumane este de

menționat că potrivit art. 469 alin. (1) pct. 171), 4732, 4733 Cod de procedură penală,

asemenea chestiuni pot fi soluționate în procedura de executare a pedepsei (pct. 5.1. din

decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au

fost întrunite elementele infracțiunii, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile ordinare de pe rol

urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, de avocata Aurelia Mîrzîncu și

inculpatul Batista Serghei XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2019, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 noiembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

24