1ra-587/19 — art. 217 al. 2 CP

1ra-587/19 — art. 217 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-587/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, prin care solicită

casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Zatîc Serghei XXX născut la XXX, originar și

domiciliat în mun. XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, inculpatul Zatîc Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie

20 000 lei.

S-a respins solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare,

ca neîntemeiată.

Totodată prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile

delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la 24 noiembrie

2017 în intervalul de timp la ora 16:00-16:30, în XXX, în rezultatul percheziției

corporale efectuată de ofițerul de urmărire penală al SUP IP Rîșcani al DP mun.

Chișinău, Roman Tocan, la inculpatul Zatîc Serghei au fost depistate și ridicate 40

capsule, care portivit Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-145 din 18

ianuarie 2018, conțin 2 gr. de substanță psihotropă „Tramadol”, procurate de la

Șarban Natalia și pe care le păstra pentru consumul personal fără scop de înstrăinare.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, privind Lista

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe,

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, cu modificării aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 43 din 26 ianuarie 2009, cantitatea de „Tramadol” cuprinsă

între 0,50 gr -10 gr constituie substanță psihotropă în proporții mari.

Acțiunile inculpatului Zatîc Serghei au fost calificate în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal „ circulația ilegală drogurilor fără scop de înstrăinare, manifestată pin

procurarea și păstrarea drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop de

înstrăinare.”

2.1 Procurorul în Procuratura municipiului Chișinău Pavlovschi Octavian

care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatul Zatîc Serghei să fie obligat să achite cheltuielile

judiciare în sumă de 1680 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr. 34/12/1-R-

145 din 18.01.2018, invocând faptul că la emiterea sentinței, prima instanță nu a

apreciat dispozițiile art. 227, 229 Cod de procedură penală, fapt care a dus la

respingerea neîntemeiată a solicitării procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare.

2.3 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăun Dorina, care a

solicitat admiterea apelurilor declarate, casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatul Zatîc Serghei să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu încasarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei, pentru efectuarea

expertizei judiciare.

Invocând faptul că:

- prima instanță neîntemeiat i-a aplicat inculpatului Zatîc Serghei pedeapsa de

400 unități convenționale deoarece sancțiunea art. 217 alin. (2) prevede amenda în

mărime de la 400 la 700 unități convenționale;

- deși inculpatul a acceptat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de

procedură penală și a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă, totuși limita

minimală de pedeapsă stabilită inculpatului, nu putea fi mai mică decât limita

generală de 500 unități convenționale raportată la art. 64 alin. (2) Cod penal, potrivit

modificărilor operate în Codul Penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare

la 07.11.2016, prin care textul de la 150 a fost substituit cu 500 unități convenționale,

aceste modificări urmând a fi aplicate și față de inculpat;

- prima instanță nu a acordat pe deplin eficientă prevederilor art. art. 227, 229

Cod de procedură penală, fapt care a dus la respingerea neîntemeiată a solicitării

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare.

2018, s-au respins apelurile declarate, s-a menținut sentința fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la judecarea cauzei și

pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, just a tras concluzia că inculpatul Zatîc Serghei a săvârșit infracțiunea

imputată.

Instanța de apel a specificat faptul că la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului Zatîc Serghei prima instanță a respectat prevederile art. 6, 7, 61, 75- 78

Cod penal, precum și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

aplicându-le corespunzător.

Astfel instanța de apel a remarcat faptul că infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (2) Cod penal stabilește pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 400 la

700 unități convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la

150 ore, sau cu închisoare pînă la 1 an, pentru stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii și anume că această

infracțiune face parte din categoria celor ușoare, că cauza a fost judecată în

procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, săvârșirea

pentru prima oară a unei infracțiuni ușoare, căința sinceră, recunoașterea vinei.

Instanța de apel a reținut faptul că inculpatul nu a mai avut anterior abateri

ilegale penale, este caracterizat pozitiv de la locul de muncă, fapt care a servit ca

prima instanță întemeiat să-i stabilească o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 400 unități convenționale.

Cu referire la solicitarea procurorului de a încasa din contul inculpatului

cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei, instanța de apel

a menționat faptul că raportul de expertiză medico-legală a fost efectuat prin prisma

art. 143 Cod de procedură penală, la indicația organului de urmărire penală, astfel că

raportul de expertiză medico-legală a fost efectuat când erau în vigoare prevederile

art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute de alin. (1) al aceluiași articol se face din

contul mijloacelor bugetului de stat. Prin urmare prima instanță întemeiat a respins

solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului Zatîc Serghei

a cheltuielilor judiciare suportate la prezenta cauză penală.

4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, care

a invocat drept temeiuri de recurs cele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10)

Cod de procedură penală, care solicită casarea parțială a deciziei cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de judecată.

Invocând faptul că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale;

- deși inculpatul a acceptat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de

procedură penală și a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă, totuși limita

minimală de pedeapsă stabilită inculpatului, nu putea fi mai mică decât limita

generală de 500 unități convenționale raportată la art. 64 alin. (2) Cod penal, potrivit

modificărilor operate în Codul Penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare

la 07.11.2016, prin care textul de la 150 a fost substituit cu 500 unități convenționale,

aceste modificări se extind și față de inculpat;

- decizia adoptată contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare

și este contrară prevederilor legale;

- instanța de apel verificând cauza sub aspectul legalității pedepsei penale,

urma să aprecieze just, dacă aceasta a fost aplicată în raport nu numai cu totalitatea

prevederilor ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea acesteia, însă și cu

sancțiunea normelor penale, care urma a fi aplicată just reieșind din modificările

operate prin legea nr. 207 din 29.07.2016;

- nu s-a acordat pe deplin eficientă prevederilor art. art. 227, 229 Cod de

procedură penală, fapt care a dus la respingerea neîntemeiată a solicitării

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temeiuri pentru

declarare a recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de

procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile și motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor, or, la judecarea apelului declarat, instanța de recurs a constatat că,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând

o soluție corectă în partea individualizării pedepsei în privința lui Zatîc Serghei în

limitele sancțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului Zatîc

Serghei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

De către instanța de apel s-a ținut cont și de faptul că pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu muncă neremunerată în

folosul comunității.

Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că

„deși inculpatul a acceptat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală și a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă, totuși limita minimală de

pedeapsă stabilită inculpatului, nu putea fi mai mică decât limita generală de 500

unități convenționale raportată la art. 64 alin. (2) Cod penal, potrivit modificărilor

operate în Codul Penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare la 07.11.2016,

prin care textul de la 150 a fost substituit cu 500 unități convenționale, aceste

modificări se extind și față de inculpat” or, acuzatorul de stat a apreciat greșit

normele dreptului penal și cele procesual penale, solicitând aplicarea unei sancțiuni

contrar legislației în vigoare.

La caz se evidențiază faptul că acțiunile inculpatului Zatîc Serghei au fost

încriminate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal „ circulația ilegală a drogurilor fără

scop de înstrăinare, manifestată pin procurarea și păstrarea drogurilor, săvârșite

în proporții mari și fără scop de înstrăinare”, pentru care legislatorul a prevăzut

pentru persoanele fizice pedeapsa cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de până la 150 de

ore.

Astfel, se remarcă faptul că în speța în cauză inculpatul Zatîc Serghei a

beneficiat de reducerea pedepsei prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, în baza

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la caz fiind redusă doar pedeapsa maximă

ori pedeapsa minimă este deja sub limita minimă prevăzută de art. 64 Cod penal.

Instanța de recurs menționează faptul că prevederile art. 64 din Codul penal, nu

au un caracter absolut, astfel că interpretările extensive și prin analogie în defavoarea

inculpatului sunt interzise ( hotărârea CEDO cauzele Kokkinakis v. Grecia, 25 mai

1993, § 52; S. W. v. Regatului Unit, 22 noiembrie 1995, § 35). Mai mult art. 64 Cod

penal este o normă generală în raport cu art. 217 alin. (2) Cod penal, care prevede

clar sancțiunea pentru infracțiunea comisă, iar aplicarea altor sancțiuni nu este

permisă decât în conformitate cu sancțiunea stabilită în legea penală.

Colegiul penal specifică că art. 7 din Convenția Europeană pentru Apărarea

drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, impune în primul rând ca

legislația să definească în mod clar încălcările și sancțiunile aplicabile în cazul

săvârșirii acțiunii sau a omisiunii interzise. Condiția este îndeplinită atunci când

justițiabilul poate stabili, plecând de la textul dispoziției pertinente și, dacă este

cazul, cu ajutorul interpretării care este dată acestui text de către instanțe, care sunt

acțiunile și omisiunile care angajează răspunderea sa (hotărârea CEDO cauzele

Coëme și alții v. Belgia, 22 iunie 2000, § 145; Vasiliauskas v. Lituania, 20 octombrie

2015, § 154). Așadar, persoanele trebuie să cunoască normele dreptului penal pentru

a putea să-și adapteze comportamentul în funcție de acestea.

Prin urmare raportând cele indicate supra la speța în cauză, Colegiul penal

consideră corecte concluziile instanțelor de fond cu privire la aplicarea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale față de inculpatul Zatîc

Serghei conform sancțiunii art. 217 alin. (1) Cod penal, concluzii pe care Colegiul

penal, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Referitor la alegațiile recurentului precum că instanța de apel neîntemeiat nu a

dispus încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei pentru efectuarea

raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-145 din 18.01.2018 din contul inculpatului

Zatîc Serghei, instanța de recurs reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) Cod

de procedură penală, - „părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în

drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al

instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului

de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru

constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea

intereselor lor”.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 15;18-20 ), fără a exista o asemenea

cerere din partea părții apărării.

Art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală ( red. 05.04.2012) prevedea

imperativ că „ plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1)

se face din contul mijloacelor bugetului de stat”. Prin Legea nr. 316 din 22.12.2017,

în vigoare din 09.02.2018, alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost

abrogat.

Având în vedere faptul că în speța dată expertiza judiciară s-a efectuat la 18

ianuarie 2018, când erau în vigoare prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală ( red. 05.04.2012) care conform art. 10 Cod penal, sunt mai favorabile

inculpatului Zatîc Serghei, cheltuielile de judecată nu pot fi încasate de la inculpat

în speța dată și astfel sunt trecute în contul statului.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău Tăut Dorina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Zatîc

Serghei XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor