1ra-838/20 — art. 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2. lit. b, c, d CP

1ra-838/20 — art. 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2. lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-838/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2019,

în cauza penală în privința lui

Șaban Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.10.2018 – 11.03.2019;

Instanța de apel: 18.05.2019 – 13.11.2019;

Instanța de recurs: 27.01.2020 – 27.05.2020.

A C O N S T A T A T:

examinând cauza în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Șaban Andrei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis;

- art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Șaban Andrei i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată,

parțial, pedeapsa neexecutată conform sentinței Judecătoriei Soroca (sediul

Florești) din 19 februarie 2018, lui Șaban Andrei fiindu-i stabilită pedeapsa

1

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de Colesnic Cristina a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să decidă instanța de drept civil.

Șaban Andrei, la 21 august 2018, în perioada de timp între orele 07.50 și 08.10,

aflându-se în incinta „Cuptorul fermecat” SRL, situată pe XXXXX, urmărind

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

conștient survenirea acestora, asigurându-se de faptul că acțiunile sale rămân

neobservate de terțe persoane, pe ascuns a sustras din vestiar un telefon mobil

de model „Samsung Galaxy J3” la prețul de 2 000 de lei, în husă la prețul de 120

de lei, în care se aflau cartelele SIM cu nr. 078375852 și 079576305 la prețul

de 80 de lei, cauzându-i astfel părții vătămate Ștefîrța Marina daune în proporții

considerabile în mărime totală de 2 200 de lei.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, conform indicilor calificativi: „sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Tot el, la 25 septembrie 2018, aproximativ la ora 16.00, aflându-se în sat.

Țîra, r-nul Florești, de comun acord și printr-o înțelegere prealabilă cu Șaban

Gheorghe și Ciumeica Grigore, având o intenție unică, urmărind un singur scop

de sustragere a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestora, folosindu-se de faptul că nu sunt

observați de nimeni, pe poartă au pătruns în gospodăria Cristinei Colesnic, de

unde pe ascuns au sustras o scară metalică la prețul de 1 500 de lei, plase

metalice și unghiuri metalice, care constituiau o construcție auxiliară destinată

pentru păstrarea porumbului, la prețul total de 4 000 de lei, o plită metalică

pentru sobă la prețul de 800 de lei, apoi din beci au sustras 2 rafturi metalice la

prețul de 100 de lei fiecare, în total 200 de lei, în urma cărui fapt, părții vătămate

i-a fost cauzată o daună materială în proporții considerabile, în mărime totală

de 6 500 de lei.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 186

alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, conform indicilor calificativi: „sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

3.1 În argumentarea apelului, a susținut că prima instanță i-a stabilit o

pedeapsă excesiv de aspră, din motiv că nu a ținut cont de toate circumstanțele

atenuante.

2

apel, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care în temeiul art. 901 Cod penal, pedeapsa stabilită

inculpatului să fie suspendată parțial.

4.1 În argumentarea apelului, a declarat că prima instanță a ignorat

faptul că inculpatul și-a recunoscut integral vinovăția, s-a căit sincer de cele

comise și a restituit integral prejudiciul material cauzat părților vătămate.

A afirmat că, condamnarea inculpatului cu executarea reală integrală a

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni ar crea

repulsie, cauzând noi suferințe inculpatului și nu va putea atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, ci va genera dispreț față de pedeapsa

aplicată, mai ales că pe durata executării acestei pedepse, inculpatul își va

pierde abilitățile profesionale.

A evidențiat că statul este responsabil, într-o oarecare măsură, pentru

faptul că nu există suficiente locuri de muncă pentru tineri.

Totodată, a menționat că în situația în care penitenciarele din Republica

Moldova sunt supraaglomerate, prima instanță nu a ținut cont de jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, în care este indicat că în astfel de

condiții, se impune aplicarea mai frecventă a pedepselor neprivative de

libertate.

13 noiembrie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

inculpat și de avocatul Iftodi Elvira în numele inculpatului, cu menținerea fără

modificări a sentinței.

5.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că

pronunțând sentința, prima instanță corect a constatat faptele și

circumstanțele cauzei, ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în

baza art. 186 alin. (2) lit. d) și 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea pedeapsei, instanța de apel a notat că

prima instanță a respectat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, având în vedere judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, fiind corespunzător reduse limitele de pedeapsă prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. d) și 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal.

Iar, ținând cont de prevederile art. 61 și 75 alin. (1) Cod penal, instanța

de apel a evidențiat că este corect și echitabil ca inculpatului, recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunilor nominalizate, să i se aplice următoarea

pedeapsă definitivă: în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – închisoare pe un

termen de 1 an și în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal – închisoare

pe un termen de 1 an, iar în baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite – închisoare pe un termen

de 1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În această privință, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a

ținut cont de toate circumstanțele reale și personale relevante speței, și anume

de caracterul prejudiciabil al infracțiunilor (infracțiunile sunt mai puțin grave),

3

motivul acestora (cupiditate), atitudinea inculpatului față de procesul penal

derulat în privința sa (inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit sincer),

persoana inculpatului (acesta anterior a fost judecat pentru o infracțiune

similară) și condițiile de viață ale familiei (inculpatul nu este angajat în câmpul

muncii, este celibatar și nu are persoane la întreținere).

În același timp, instanța de apel a considerat că este declarativ

argumentul apărării precum că inculpatul ar fi restituit integral prejudiciul

material cauzat părților vătămate.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că prin sentința Judecătoriei

Soroca (sediul Florești) din 19 februarie 2018, Șaban Andrei a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art. 90

Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 5 ani.

Astfel, instanța de apel a relevat că inculpatul, având un antecedent penal

nestins, a comis din nou 2 infracțiuni, cu intenție, motiv din care a concluzionat

că inculpatul nu s-a corectat și reeducat, din nou pășind pe calea

infracționalității.

Respectiv, instanța de apel a notat că pedeapsa sub formă de închisoare,

cu suspendarea executării ei pe o perioadă de probațiune, aplicată anterior, nu

a avut efectul scontat și în astfel de împrejurări prima instanță corect a

concluzionat imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal, or,

în cazul dat o pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de

restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Așadar, instanța de apel a indicat că este corect și echitabil ca

inculpatului, în baza art. 85 alin. (1) Cod penal, să i se aplice pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

de către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, aceasta invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și solicitând

casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, și

anume o pedeapsă neprivativă de libertate.

6.1 În argumentarea recursului, avocatul în numele inculpatului a

susținut că instanțele de fond au apreciat greșit criteriile ce stau la baza

individualizării pedepsei inculpatului.

A afirmat că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că inculpatul

și-a recunoscut pe deplin vinovăția, contribuind activ la descoperirea

infracțiunilor, și că acesta se căiește sincer de cele comise.

Consideră că, condamnarea inculpatului cu executarea reală a pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni ar crea repulsie, cauzând

4

noi suferințe inculpatului și nu va putea atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpatului, ci va genera dispreț față de pedeapsa aplicată.

A relevat că instanța de apel nu și-a motivat concluzia privind

imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat de recurent,

prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea pedepsei, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, în conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

5

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se constată în speță, recurentul invocă dezacordul cu

individualizarea pedepsei inculpatului de către instanța de apel, și anume în

latura penală în partea neaplicării prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal.

Colegiul penal la acest capitol menționează că potrivit practicii judiciare

constante, suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei, stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de

condamnare, prin suspendarea pentru o anumită perioadă de timp a executării

pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Iar, suspendarea parțială este o măsură de individualizare a executării

pedepsei, stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare,

prin suspendarea parțială pentru o anumită perioadă de timp a executării

pedepsei aplicate, la fel dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Deci, pentru aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei este imperativ ca instanța de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia. Instanța de judecată își

argumentează decizia, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre

persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

La fel, pentru aplicarea instituției suspendării parțiale a executării

pedepsei este imperativ ca instanța de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea integrală a acesteia. Instanța de

judecată își argumentează decizia, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele

despre persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele

condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei și perioada de

probațiune.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la

circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de

apel a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului,

care indică, că săvârșirea faptelor nu se datorează unui concurs accidental de

împrejurări și că, pentru îndreptarea inculpatului, este necesară executarea

efectivă integrală a pedepsei.

6

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale

și personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunilor

(infracțiunile sunt mai puțin grave), motivul acestora (cupiditate), atitudinea

inculpatului față de procesul penal derulat în privința sa (inculpatul și-a

recunoscut vina și s-a căit sincer), persoana inculpatului (acesta anterior a fost

judecat pentru o infracțiune similară) și condițiile de viață ale familiei

(inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, este celibatar și nu are persoane

la întreținere).

Totodată, se impune mențiunea că termenul de probațiune, stabilit de

către instanța de judecată, reprezintă durata de timp în care condamnatul

trebuie să nu săvârșească o nouă infracțiune, să facă dovada că s-a corectat și

că scopul pedepsei s-a atins și fără executarea acesteia. Iar, în decursul acestui

termen, comportamentul celui condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei necesită a fi supravegheat în scopul verificării dacă

încrederea acordată a fost sau nu îndreptățită.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel

corect a mai reținut că prin sentința Judecătoriei Soroca (sediul Florești) din

19 februarie 2018, Șaban Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 186 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani.

În succesiunea celor relatate, Colegiul penal reliefează că inculpatul,

având un antecedent penal nestins, a comis din nou 2 infracțiuni, cu intenție,

motiv din care instanța de apel just a concluzionat că inculpatul nu s-a corectat

și reeducat, din nou pășind pe calea infracționalității.

Respectiv, este cert că pedeapsa sub formă de închisoare, cu suspendarea

executării ei pe o perioadă de probațiune, aplicată anterior, nu a avut efectul

scontat și în astfel de împrejurări instanța de apel corect a concluzionat

imposibilitatea aplicării din nou a prevederilor art. 90 Cod penal sau a

prevederilor art. 901 Cod penal, or, în cazul dat o pedeapsă neprivativă de

libertate, chiar și parțială, nu va atinge scopul de restabilire a echității sociale,

de corectare a inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului, au ținut cont de prevederile legale relevante și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza

tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea

pedepsei.

Față de cele ce preced, instanța de recurs consideră neîntemeiate

motivele recursului declarat de apărare sub aspectul individualizării greșite a

executării pedepsei închisorii stabilite inculpatului și constată că, este corectă

și motivată suficient concluzia instanțelor de fond privind imposibilitatea

aplicării în privința acestuia a prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal, aceasta

fiind un drept acordat prin lege instanței de judecată și nu o obligație.

7

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că eroarea

invocată în recurs nu și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotari

Mihaela în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 13 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Șaban Andrei

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8