1ra-388/20 — Art. 264-1 alin. 4 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 13 iunie 2019, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Mihailov Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 3 (trei) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin sentința dată s-a adăugat în întregime partea neexecutată din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți din 20 mai 2017, pentru cumul de sentințe lui Mihailov Igor fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 3 (trei) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din momentul devenirii definitive a sentinței.

În sentință prima instanță a constatat că: la XXXXX Mihailov Igor, deplasându-se pe traseul XXXXX - sat. XXXXX la volanul automobilului de model ,,XXXXX”, cu n/î XXXXX, fără a deține permis de conducere, încălcând astfel prevederile pct. 2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere RM, potrivit căruia: persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și, la cererea lucrătorului de poliție, polițistului de frontieră, ofițerului echipei mobile a serviciului Vamal, este obligată să înmâneze pentru control, a) permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, a comis accident rutier. Drept urmare, 1 colaboratorii de poliție din cadrul IP Glodeni, având suspiciuni privind consumul de către Mihailov Igor a băuturilor alcoolice și conducerea automobilului în stare de ebrietate, i-au solicitat ultimului să fie supus testării alcoolscopice. Întru confirmarea și aprecierea gradului stării de ebrietate, conducătorul auto a fost condus la medicul narcolog din cadrul IMSP Glodeni și în urma examinării medicale conform procesului-verbal nr. XXXXX din XXXXX, s-a stabilit - ,,starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat, 085 mg/l a concentrației de alcool în aerul expirat”, iar potrivit rezultatului examinării analizei din sângele lui Mihailov Igor – 2.27 g/l alcool etilic, indici, care conform art. 134/12 alin. (3) Cod penal și Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 16 aprilie 2009 ,,Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei”, se clasifică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Ulterior, Mihailov Igor a fost condus la Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Raional Glodeni unde, la fel, a refuzat să fie testat cu alcooltestul și să i se colecteze probe de sânge, ne cătând la faptul că a fost preîntâmpinat de către angajații poliției despre răspunderea ce o poartă în cazul refuzului de expertiză, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. XXXXX din XXXXX al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului. Acțiunile inculpatului Mihailov Igor au fost calificate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Nogai Angela în numele inculpatului Mihailov Igor, prin care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie aplicate prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, stabilindu-i un termen de probă de 1 an și 3 luni. 3.1. În motivarea apelului partea apărării a menționat că: - instanța urma la caz să aplice prevederile art. 90. alin. (11) Cod penal, din motiv că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele comise; - conform caracteristicii nr. 410 din 25 iunie 2019, eliberată de primăria sat. XXXXX, r-XXXXX, Mihailov Igor se caracterizează pozitiv, are un comportament adecvat și nu consumă băuturi alcoolice și este angajat în câmpul muncii în calitate de paznic la iazul „XXXXX”; - conform certificatului nr. XXXXX din 20 iunie 2019 eliberat de Biroul de Probațiune Bălți, cet. Mihailov Igor a fost exclus de la evidență, fapt ce denotă comportamentul acestuia responsabil în perioada probațiunii; - luând în considerație circumstanțele invocate, ultimul poate fi reeducat fără aplicarea unei pedepse privative de libertate; - instanța urma să îi acorde lui Mihailov Igor posibilitatea de a locui împreună cu familia, de a-și educa copii, de a-și asuma responsabilitatea asupra întreținerii membrilor familiei. Persoanei declarate vinovată trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în conformitate cu principiul individualizării 2 pedepsei și principiului umanismului (art. 7, art. 4, art. 75 Cod penal), ținându- se cont de condițiile de viață și circumstanțele cauzei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 august 2019, apelul declarat de către Nogai Angela în numele inculpatului Mihailov Nicolai a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. Mihailov Nicolai a fost luat sub arest din sala ședinței de judecată, termenului executării pedepsei urmând a fi calculat din 28 august 2019. 4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că atât la faza de urmărire penală cât și instanța de apel inculpatul a recunoscut integral fapta săvârșită ce a fost constatată prin probele administrate la faza urmăririi penale, împrejurările expuse de către inculpat coroborând cu ansamblu probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, după care corect a stabilit vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzută la art. 2641 alin. (4) Cod penal. Instanța de apel a concluzionat și faptul că la stabilirea pedepsei, prima instanță a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 7, 61, 75 Cod penal și celor de la art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, ce determină scopul pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a ei, precum și dreptul garantat al vinovatului de a beneficia de reducerea ei în cazul acceptării examinării cauzei în procedură simplificată. Totodată instanța de apel a reținut că, prima instanță corect la stabilirea pedepsei cu închisoare a ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul că ultimul anterior a fost atras la răspundere penală pentru sustrageri și vătămarea integrității corporale. În același context instanța de apel a menționat că, deși potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea prevăzută la art. 264/1 Cod penal face parte din categoria infracțiunilor ușoare, totuși infracțiunea dată atentează la securitatea circulației rutiere și exploatării mijloacelor de transport, ea este îndreptată spre neadmiterea persoanelor în stare de ebrietate la circulația rutieră. Pentru a evita urmările grave ce pot avea loc în rezultatul acțiunilor date, luând în considerație faptul că mijlocul de transport este un izvor de pericol sporit, sancțiunea pentru săvârșirea acestei infracțiuni prevede și pedeapsa închisorii, care poate fi stabilită în cazul întrunirii mai multor circumstanțe defavorabile inculpatului, cum este cazul în speță. Prin urmare instanța de apel a susținut soluția primei instanțe, în sensul că pedeapsa închisorii stabilită inculpatului Mihailov Igor, este echitabilă și proporțională faptei comise și circumstanțelor cauzei.

Decizia instanței de apel din 28 august 2019, pronunțată integral la 11 septembrie 2019, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului la 12 septembrie 2019, prin care, fără a invoca careva dintre temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, recurentul solicită casarea deciziei cu aplicarea față de 3 inculpat a prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal și stabilirea inculpatului a unui termen de probațiune de 1 an și 3 luni. 5.1. În motivarea recursului partea apărării a menționat că: - inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră. - Mihailov Igor a recunoscut vina integral, se caracterizează pozitiv la locul de trai și la locul de muncă, are la întreținere doi copii minori care necesită sprijinul lui, la fel are un comportament responsabil; - cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, infracțiunea săvârșită potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal este ușoară; - inculpatul poate fi reeducat fără aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Referință asupra recursului declarat nu a fost depusă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar din speță în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce urmează. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților, iar la rândul său art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din analiza recursului ordinar declarat de către partea apărării, Colegiul penal nu a stabilit că recurentul ar fi indicat în mod expres în text vreun temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitările recurentului fiind motivate sub aspectul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel că acestea se încadrează, de fapt, în temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume: au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului, Colegiul penal constată, că astfel de eroare de drept nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, deși aceleași argumente au fost invocate și în 4 cererea de apel și asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară. În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele atenuante și agravante. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an. Colegiul penal constată că instanța de apel a conchis în mod corect că la aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, prima instanță a ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și anume de faptul că a comis o infracțiune ușoară, însă la materialele cauzei se atestă și alte circumstanțe ce nu sunt reflectate de către partea acuzării și anume că Mihailov Igor nu este la prima abatere, anterior fiind condamnat în repetate rânduri pentru sustrageri, inclusiv pentru vătămarea intenționată medie a integrității corporale, fapt ce rezultă din revendicare (f. d. 50-51), sentințele anterioare (f. d. 54-55, 118-119), și aflându-se în termenul de probă a comis o nou infracțiune cu intenție, fapt care a determinat aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, cumulându-i-se în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți din 20.05.2017, de asemenea deținând și un cazier contravențional vast (f. d. 52) cu fapt comite tot cu intenție, împrejurări ce denotă în mod lucid ne dorința inculpatului de a se conforma regulilor și normelor morale de conduită stabilite în societate. 5 Totodată, Colegiul atestă că instanța de apel corect a statuat, că pedeapsa a fost stabilită de către prima instanță, ținând cont de faptul că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641 Codul de procedura penală, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. Astfel că recunoașterea vinovăției prin acceptarea probatoriului administrat pe caz și manifestarea unei căințe sincere prin contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, au constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei penale. Colegiul penal consideră corecte concluziile instanțelor de fond că aflarea la întreținere a doi copii minori, caracteristica pozitivă atât de la locul de domiciliu cât și de la locul de muncă, nu sunt pe măsură să determine dispunerea suspendării executării pedepsei întrucât însăși acțiunile intenționate a inculpatului demonstrează lipsa conștientizării gravității faptelor sale și consecințelor survenite. Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanțele de fond în mod întemeiat au considerat că în speță nu este posibilă dispunerea suspendării executării pedepsei cu închisoare, deoarece nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului Mihailov Igor, or, pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Mai mult, Colegiul penal reține că recurentul, solicitând aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal, față de inculpatul Mihailov Igor, a omis să țină cont de faptul, că prevederile acestei norme indică expres că ele pot fi aplicate de către instanța de judecată doar la propunerea organului care exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei, însă la materialele cauzei o asemenea propunere lipsește. Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță determinante pentru stabilirea pedepsei. În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Mihailov Igor pentru infracțiunea comisă prima instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și 6 întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Bălți din 28 august 2019, în cauza penală în privința lui Mihailov Igor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 21 februarie 2020. Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir Judecătorii /semnătură/ Toma Nadejda /semnătură/ Boico Victor 7