1ra-1752/2020 — art.187 alin.2 lit. d, f CP

1ra-1752/2020 — art.187 alin.2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1752/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Dănoi Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, în cauza penală în privința lui,

Trinca Mihail XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.06.2019 – 29.11.2019

instanța de apel: 22.01.2020 – 03.06.2020

instanța de recurs: 04.08.2020 – 28.10.2020

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată conform dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură

penală, Trinca Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin.(3)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani și 4 luni, fără amendă.

În conformitate cu prevederile art. 901 Cod penal, a fost suspendată

parțial executarea pedepsei aplicate inculpatului Trinca Mihail, perioada de

executare a pedepsei cu închisoarea fiind stabilită de 1 an, 2 luni și perioada

de probațiune de 1 an, 2 luni. Prima parte a pedepsei urmând a fi executată

în penitenciar, iar restul pedepsei a fost suspendată.

Termenul pedepsei închisorii urmând a fi executat din momentul

reținerii, iar până la intrarea sentinței în vigoare fiindu-i aplicată

inculpatului măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara.

în jurul orelor 14:30, aflându-se în mun. Bălți pe str. XXXXX, pe teritoriul

fostei uzine de producere a semințelor de porumb, observând parcat

automobilul de model „Hyndai H200” cu nr. XXXXX, ce aparține lui Bulgac

Vitalie, s-a apropiat de el uitându-se prin geamul lateral stâng, în interiorul

salonului observând pe scaun un încărcător pentru acumulatoare de

1

autoturisme, confecționat din metal combinat din plastic de culoare neagră,

hotărându-se să-l sustragă, luând o piatră de jos, cu care a spart geamul

automobilului, pătrunzând în interiorul lui, sustrăgând încărcătorul și în

moment ce îl punea în rucsac, la el a strigat proprietarul automobilului

Bulgac Vitalie să lase bunurile sustrase și să stea pe loc, în momentul-în care

se afla lângă automobilul de model „Dacia Duster”, Trinca Mihail, văzând

că a fost observat de proprietarul automobilului, a ascuns în geantă

încărcătorul sustras și a fugit într-o direcție necunoscută, cauzând astfel

părții vătămate Bulgac Vitalie o daună materială în sumă de 550 lei, acțiuni

încadrate la art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, cu calificativele jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoanei, săvârșită prin pătrunderea

în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu aplicarea unei

pedepse nonprivative de libertate în conformitate cu prevederile art.79, 90

Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Iftodi Elvira în numele

inculpatului a menționat că:

- pedeapsa închisoriI nu-și va atinge scopul prevăzut la art. 61 Cod

penal, de reeducare și prevenirea continuării activității criminale, reieșind

din prezența în cauză a circumstanțelor atenuante cum ar fi: recunoașterea

vinovăției, acceptarea judecării cauzei în procedură simplificată prevăzută

de art. 364/1 Cod procedură penală, căința sinceră și minoratul acestuia,

recurgând la săvârșirea infracțiuni ca urmare a împrejurărilor grele de ordin

familial, provenind dintr-o familie social vulnerabilă;

- potrivit jurisprudenței CtEDO în cauza Varga și alții c. Ungariei din

10.03.2015 soluția cea mai potrivită pentru problema supraaglomerării

penitenciarelor ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea mai

frecventă a măsurilor punitive non-privative de libertate și minimalizarea

recurgerii la detenția preventivă.

a fost admis din alte motive apelul avocatului Iftodi Elvira în numele

inculpatului Trinca Mihail, casată parțial sentința primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima isntanță

prin care Trinca Mihail a fost condamnat pe art. 187 alin (2) lit. d), f) Cod

penal fiindu-i stabilită pedeapsa penală prin aplicarea dispozițiilor art. 70

alin. (3) Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală de 2 (doi)

ani 4 (patru) luni închisoare, fără amendă, dintre care un an două luni

închisoare cu executare, conform art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciar de

tip semiînchis, iar termenul rămas de un an două luni a fost suspendat

2

condiționat conform art. 90/1 alin. (1) Cod penal pentru perioada de

probațiune de un an.

Trinca Mihail urmând a fi luat sub arest din sala de ședință, termenul

pedepsei penale fiindu-i calculat din data adoptării deciziei - 03.06.2020.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel, în baza probelor

administrate pe caz și în limita procedurii în care cauza a fost soluționată,

apreciază a fiind obiectivă constatarea obiectivă de către instanța de fond a

tuturor împrejurărilor de fapt și aspectelor de drept ce au importantă pentru

justa ei soluționare.

Fapta săvârșită de către inculpat a fost constatată prin probele

administrate, depunând declarații benevole în ce privește circumstanțele

comiterii lor. Împrejurările expuse colaborând întru-tot cu ansamblul

probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanța de fond li-a dat o

apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al concludenții, utilității, pertinenței, veridicității și

coroborării reciproce, cu expunerea lor nemijlocită în conținutul p/v al

ședinței de judecată și sentința pronunțată pe caz, motivare pe care instanța

de apel o acceptă și pentru a evita repetarea ei inutilă o însușește, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), noțiunea de proces echitabil implicând ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Ținând cont de faptul, că probele pe care instanța și-a bazat concluziile

de vinovăție a inculpatului, detaliat sunt redate în conținutul sentinței de

condamnare, instanța de apel a conchis inutilitatea expunerii lor repetate, cu

atât mai mult că în această parte temeinicia sentinței nici nu a fost atacată.

Respectiv, constatând cu certitudine vinovăția inculpatului Trinca

Mihail în faptele comise, prima instanță, la stabilirea pedepsei penale a dat

deplină eficiență normelor internaționale și art. art. 61, 75 Cod penal ce

determină scopul pedepsei penale, criteriilor generale de individualizare a

ei și în special celor de la art. 70 alin. (3) Cod penal, potrivit căror persoanele

care la data săvârșirii infracțiunii, nu au atins vârsta de 18 ani, maximul

pedepsei se reduce cu jumătate, precum și celor de la art. 364/1 alin. (8) Cod

de procedură penală ce garantează vinovatului reducerea cu o 1/3 a

termenului pedepsei în cazul acceptării examinării cauzei în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, corect reținând, că scopul pedepsei

penale este cel de restabilire a echității sociale și corectarea celui vinovat,

3

întru prevenirea comiterii atât de către el, cât și de către alte persoane a

faptelor penale cu conținut analogic.

Numindu-i inculpatului pedeapsa închisorii, instanța a ținut cont de

personalitatea făptașului, care nu este la prima abatere de legea penală, de

faptele antisociale comise de Trinca Mihail pe o perioadă relativ scurtă de

timp (f.d.44, 96-97, 98-99).

Instanța de apel a reținut caracterul proporțional și echitabil a pedepsei

numite în raport cu fapta comisă și personalitatea inculpatului, fapt pentru

care în respingerea solicitării atenuării pedepsei penale a reținut că,

recunoașterea vinovăției prin acceptarea probatoriului administrat pe caz și

manifestarea unei căințe sincere prin contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, săvârșirea infracțiuni în legătură cu starea materială precară a

familiei sale, au constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 364/1 alin.

(8) Cod de procedură penală, asigurându-i reducerea cu 1/3 a limitelor

pedepsei penale, iar comiterea faptei în minoratul acesteia, determinând

aplicarea în speță a dispoziției art. 70 alin. (3) Cod penal, pedeapsa numită

fiind redusă sub limita minimă stabilită de norma penală.

Deși, prima instanță corect i-a individualizat inculpatului Trinca

Mihail pedeapsa în coraport cu personalitatea lui, însă a admis o eroare de

drept în dispozitivul sentinței, ne indicând perioada de probațiune pentru

termenul de executare condiționată conform art. 90/1 Cod penal.

fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Dănoi Ion în numele

inculpatului Trinca Mihail, prin care fără a invoca vre-un temei pentru

recurs ordinar prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei , rejudecarea cazuei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care față de inculpatul Trinca Mihail să fie aplicată o pedeapsă

nonprivativă de libertate în conformitate cu prevederile art. 79, 90 Cod

penal.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Dănoi Ion în numele

inculpatului Trinca Mihail a menționat că:

- sentința în latura stabilirii pedepsei este ilegală, or, inculpatul și-a

recunoscut pe deplin vina, cauza penală în privința lui fiind examinată

conform probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641

Cod de procedură penală;

- instanțele la individualizarea pedepsei nu au ținut cont de faptul că

în momentul comiterii faptei inculpatul era minor, fapt care constituie o

circumstanță atenuantă, la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se

află;

- având în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului penal,

conduita acestuia prin recunoașterea faptelor comise, căinței sincere, alte

4

circumstanțe, apărarea a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea în penitenciar, îndeplinite fiind condițiile prevăzute de art. 90

Cod penal;

- la individualizarea pedepsei în cazul minorilor instanța de judecată

trebuie să țină seama de nevoile speciale ale minorul, de diversitatea

măsurilor posibile, prevăzute de lege la aplicarea pedepsei copilului.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Lecturând textul recursului ordinar declarat de către avocat, Colegiul

penal constată că nu sa indicat expres nici unul dintre temeiurile pentru

declararea recursului ordinar prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul

cererii de recurs critică decizia instanței de apel, în latura stabilirii pedepsei,

invocând totodată că în privința inculpatului urma a fi aplicate prevederile

art. 79, 90 Cod penal.

Instanța de recurs reține că, potrivit recursului, partea apărării își

exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa stabilită inculpatului este

prea aspră, insistând asupra aplicării unei pedepse nonprivative de libertate

în privința inculpatului. Astfel, instanța de recurs ordinar supune verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

5

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele

recursului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, or, instanța de apel în

motivarea deciziei adoptate, s-a expus asupra acestor argumente, pe care

instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră

necesară.

În acest sens, Colegiul penal reiterează că potrivit prevederilor art. 7

Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

În esență, argumentele recurentului se axează pe dezacordul cu

aplicarea de către instanța de apel a pedepsei sub formă de închisoare,

considerând că instanța de apel a făcut o individualizare greșită a pedepsei

penale aplicate inculpatului și nu au ținut cont de prevederile art. 79, 90 Cod

penal.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiului

de casare invocat, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei

acestora, din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

6

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă,

legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și

să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal.

Aceste pedepse sunt: minimum și maximum general și minimum și

maximum special prevăzut de fiecare infracțiune în textul incriminator.

Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul

penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă – amenda până la

cea mai aspră – detențiunea pe viață.

Astfel, Colegiul penal reține, că în speța dată, persoanei declarate

vinovate, i s-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii prevăzute

articolului respectiv din Codul penal.

Colegiul penal accentuează că, pedeapsa este echitabilă când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de

a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Colegiul penal în acest sens indică că, la stabilirea pedepsei instanța de

apel a argumentat detaliat soluția adoptată și a ținut cont de dispozițiile art.

75 Cod penal. Pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 187 alin.(2) lit. d),

f) Cod penal, prin aplicarea dispozițiilor art. 70 alin.(3) Cod penal și art. 3641

alin.(8), a fost aplicată de către instanța de apel în limita sancțiunii prevăzute

de articolul incriminat, just aplicând și prevederile art. 901 alin.(1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal conchide, că în speță instanța de apel a ținut cont

în măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, de influența

7

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel fiind

respectate dispozițiile art. art. 61, 75 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă pentru fapta săvârșită, sub formă de închisoare pe termen de 2 ani

4 luni, dintre care 1 an 2 luni închisoare cu executare, iar termenul rămas de

1 an 2 luni fiind suspendat condiționat conform art. 901 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal ține să menționeze că, este neîntemeiat argumentul

recurentului privind aplicarea art. 79, 90 Cod penal în privința inculpatului

Trinca Mihail, invocând că instanțele nu au ținut cont de toate

circumstanțele cauzei la aplicarea pedepsei, or, la aplicarea pedepsei

instanța de apel a ținut cont de personalitatea inculpatului care nu este la

prima abatere de legea penală, în raport cu șirul de fapte antisociale comise

de Trinca Mihail pe o perioadă relativ scurtă de timp (f.d.44, 96-97, 98-99),

care însă nu l-a făcut să conștientizeze rolul educativ al pedepsei, precum și

cel de prevenire a continuării activității criminale.

Totodată, instanța de apel a reținut și vulnerabilitatea familiei

inculpatului Trinca Mihail, făcând parte din categoria celor cu risc, părinții

acestuia ne fiind încadrați în câmpul munci, fapt pentru care minorul Trinca

Mihail are o atitudine neserioasă față de procesul de studii și propriul

comportament, manifestând responsabilitate scăzută față de acțiunile

comise, neavând un sistem de valori pozitive, ci dimpotrivă indiferență față

de consecințele comportamentului infracțional.

De asemenea, cercetând decizia instanței de apel sub aspectul aplicării

pedepsei inculpatului Trinca Mihail, Colegiul penal reieșind din

circumstanțele și de vinovăția inculpatului stabilită de instanța de apel,

conchide că pedeapsa aplicată este corectă, legală și echitabilă, corespunde

atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea acestuia cât și a altor persoane.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care

s-a bazat avocatul Dănoi Ion în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei

atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că instanța de apel

a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele

expuse în apel în coraport cu poziția apărării și a argumentelor de motivare

a soluției emise de prima instanță, astfel fiind atestat că decizia instanței de

apel corespunde normelor procesual-penale, este legală și întemeiată.

În rest, Colegiul penal consideră că celelalte argumente invocate de

către recurent, au o formulare generală și nu pot servi temei pentru casarea

deciziei instanței de apel, or, ultima și-a motivat complet soluția emisă

acordând deplină eficiență prevederilor legale relevante cauzei.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile

pentru recurs indicate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea

8

recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune soluția casării

deciziei instanței de apel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat în cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dănoi

Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 03 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Trinca Mihail

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9