1ra-1388/2020 — art. 152 alin. 1; art. 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 1; art. 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1388/2020 — art. 152 alin. 1; art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.1ra-1388/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
08 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Cobzac Elena și Boico Victor
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpatul Gîțu Petru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 11 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe
Gîțu Petru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.11.2018 – 24.12.2019;
Instanța de apel : 27.01.2020 – 11.03.2020;
Instanța de recurs ordinar : 22.05.2020 – 08.07.2020.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 24 decembrie 2019, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Gîțu
Petru Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 152 alin. (1) Cod penal - 2 (doi) ani închisoare;
- art. 287 alin. (3) Cod penal - 4 (patru) ani închisoare;
În corespundere cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani 6 luni
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința
respectivă și decizia Curții de Apel Bălți din 23. 01.2019, sub formă de închisoare de 2
ani și o lună, instanța a considerat necesar a-i stabili lui Gîțu P., pedeapsă definitivă
sub formă de închisoare, pe un termen de 5 ani, cu executare în enitenciar de tip
semiînchis.
Conform art. 87 Cod penal, a fost înlocuită cu zile de închisoare pedeapsa
stabilită prin sentința Judecătoriei Drochia din 05.11.2018 de 240 ore muncă
neremunerată în folosul comunității și prin cumul parțial al pedepselor aplicate în
baza art. 84 alin. (4) Cod penal, instanța a considerat necesar de a-i stabili lui Gîțu P.
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 2 luni, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis.
Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă
de 1166 lei a fost admisă.
1
Potrivit sentinței, s-a constatat că Gîțu Petru la 11.08.2018, în jurul orelor
20:00, aflându-se în localitatea Nicoreni, r-l Drochia, urmare a conflictului declanșat
cu Livițchi Nicolai Xxxxx, l-a apucat de gât îmbrâncindu-l, aplicându-i lovituri cu
mâinile pe suprafața corpului, cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară
nr. 201818D0075 din 18.09.2018, vătămări corporale ce puteau fi cauzate în rezultatul
acțiunii traumatice a unui obiect contondent, dur și prin lovire de el, calificându-se ca
vătămări corporale medii cu dereglarea de lungă durată a sănătății, respectivele
acțiuni fiindu-i încadrate la art. 152 alin. (1) Cod penal, cu calificativele vătămare
intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, nepericuloasă pentru viață, cu
dereglarea de lungă durată a sănătății.
Tot el, în seara de 11.09.2018 în jurul orei 20:30, fiind în stare de ebrietate
alcoolică și aflându-se pe una din străzile localității Nicoreni, r-l Drochia, din intenții
huliganice, inițiind conflict cu consătenii Popa Alexandr Xxxxx și Cebotari Victoria
Xxxxx i-a numit cu cuvinte necenzurate, aplicându-i primului lovituri cu un lanț pe
diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămare corporală neînsemnată, iar celei din
urmă lovitură cu capul în regiunea părții frontale a capului, cauzându-i vătămare
corporală neînsemnată, respectivele acțiuni fiindu-i încadrate la art. 287 alin. (3) Cod
penal, cu semnele de calificare huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care
încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, cu
aplicarea altor obiecte pentru - vătămarea integritărții corporale sau a sănătății.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Gîțu Petru, cu solicitarea
atenuării pedepsei penale, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i
numită cea neprivativă de libertate, ținându-se cont de prezența în cauză a unui
cumul de circumstanțe atenuante cum ar fi: recunoașterea vinovăției, căința sinceră,
prezența la întreținere a mamei, cu grave probleme de sănătate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 martie 2020, a fost
respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, prezenta
cauză a fost judecată în procedura recunoașterii probelor administrate la faza
urmăririi penale, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, neobiectată de părți
nici în instanța de fond și nici în cea de apel, precum și, că probele verbale și materiale
scrise, pe care instanța și-a bazat concluziile de vinovăție a inculpatului, detaliat sunt
redate în conținutul sentinței de condamnare, astfel instanța de apel a conchis
inutilitatea expunerii lor repetate, cu atât mai mult că, în această parte ea nu a fost
atacată, inculpatul recunoscându-le și neobiectând asupra încadrării juridicie a
acțiunilor infracționale.
Astfel încât, constatând cu certitudine vinovăția inculpatului Gîțu P. în fapta
comisă, instanța de fond deliberând asupra pedepsei penale, a dat deplină eficiență
dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal și în special celor de la art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, ce determină scopul, criteriile generale de individualizare a ei,
precum și dreptul garantat a vinovatului de a beneficia de reducerea cu o 1/3 a
termenului ei, în cazul acceptării examinării cauzei în baza probelor administrate la
2
faza urmăririi imperiale, corect reținând, că scopul pedepsei penale este cel de
restabilire a echității sociale și corectarea celui vinovat, întru prevenirea comiterii pe
viitor a faptelor penale, luându-se în considerație personalitatea lui, ce nu este la
prima abatere de legea penală, anterior fiind condamnat de nenumărate ori, inclusiv
la pedeapsa închisori cu suspendare condiționată conform art. 90 Cod penal,
acordându-i-se posibilitatea de a-și revedea acțiunile și a-și face concluziile necesare,
întru excluderea recidivării, ceea ce însă nu s-a reușit, el continuându-și activitat
criminală prin comiterea de noi fapte antisociale pasibile răspunderii penale, cu un
pericol social-sporit, iar aflarea la întreținere a trei copii minori și a mamei sale cu
grave probleme de sănătate, ne fiind în măsură să determine aplicarea unei pedepse
de natura celei solicitate, ele fiind corect apreciate de instanța ca circumstanțe
atenuante și nu excepționale.
De aceea, preluând opinia instanței de fond în ce privește categoria și termenul
pedepsei numite, instanța de apel a reținut caracterul ei proporțional faptelor comise,
ce este îndreptat spre conștientizarea pericolului social și urmărilor prejudiciabile, iar
în lipsa altor circumstanțe, decât cele prezentate la soluționarea cauzei în fond, căror
instanța le-a dat o apreciere obiectivă, instanța de apel a constatat netemeinicia
apelului inculpatului, motiv pentru care l-a respins ca fiind nefondat.
În atare împrejurări, instanța de apel a conchis, că soluția instanței de fond
privind constatarea prin prisma probelor administrate, în acțiunile lui Gîțu Petru a
infracțiunilor, prevăzute la art. art. 152 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal este corectă,
fiind bazată pe împrejurările de fapt și aspectele de drept cărora li s-a dat o apreciere
obiectivă pe parcursul soluționării cazului.
Decizia instanței de apel adoptată pe caz este atacată cu recurs ordinar de
către inculpat, care solicită casarea acesteia, menționând că a comis infracțiunea și se
căiește, părțile vătămate l-au iertat, nu a cunoscut că așa se va întâmpla. Mama sa este
paralizată, iar soției cu copii îi este greu să o îngrijească. Deja a executat o parte din
termen și a înțeles că a făcut o greșeală mare, și la moment nu îi poate ajuta pe cei
dragi, astfel solicită modificarea termenului rămas neexecutat, ca să poată ajuta mama
și soția.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Recurentul în recursul declarat nu indică un careva temei de recurs, însă critică
decizia în partea stabilirii pedepsei inculpatului, semnalând astfel temeiul pentru
recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce prevede că,
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
3
comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Totodată, din recursul declarat de către inculpat, nu contestă starea de fapt
stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor acestuia,
din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste aspecte
Din conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul critică decizia,
solicitând modificarea termenului pedepsei rămas neexecutat.
Instanța de recurs consideră că, în prezenta cauză nu și-a găsit confirmarea
temeiul pentru recurs invocat de către inculpat și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, în ce privește individualizarea pedepsei.
La acest capitol, în viziunea Colegiului în cazul supus examinării nu persistă
temeiul de casare invocat, iar pedeapsa stabilită de către instanțele de fond este în
limitele legii, luînd în considerație criteriile generale de individualizare prevăzute în
art. 75 Cod penal, nefiind constatate careva încălcări ale drepturilor inculpatului,
căruia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, iar pedeapsa sub formă de închisoare
stabilită va duce la corectarea și reeducarea acestuia, luînd în considerație scopul
pedepsei penale prevăzut în art. 61 Cod penal.
Referitor la argumentul invocat de către inculpat, prin care solicită modificarea
termenului rămas neexecutat, ca să poată ajuta mama și soția, deoarece mama sa este
bolnavă, părțile vătămate l-au iertat, nu a cunoscut că așa se va întâmpla, deja a
executat o parte din termen și a înțeles că a făcut o greșeală mare, și la moment nu îi
poate ajuta pe cei dragi, Colegiul penal menționează că chestiunile privind executarea
hotărîrilor judecătorești, inclusiv și înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o
pedeapsă mai blîndă, se soluționează de către instanța de judecată din raza de
activitate a organului sau a instituției care execută pedeapsa, la demersul instituției
care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului, fapt
prevăzut la art. art. 469 - 471 Cod de procedură penală.
Astfel, instanța de recurs reține că, pedeapsa definitivă stabilită de prima
instanță, menținută și de cea de apel, conform art. 84 Cod penal, sub formă de
închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, stabilită în sarcina inculpatului, cu reducere a 1/3 din limitele de pedeapsă
prevăzute de lege, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în
viziunea Colegiului a fost individualizată corect și în așa fel încât persoana vinovată
să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii
unor fapte similare, totodată în cauză just fiind aplicate și prevederile art.84 alin. (4),
87 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen
de 5 ani și 2 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar chestiunea privind
executarea hotărârii, se soluționează de către judecătorul de instrucție la demersul
instituției care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a
apărătorului acestuia, reieșind din circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest
sens.
4
Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atît principiului
proporționalității, cît și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi
infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.
Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele de judecată au ținut cont de
prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și i-au stabilit corect inculpatului pedeapsa sub
formă de închisoare, iar modificarea termenului de pedeapsă rămas neexecutat, este o
chestiune ce poate fi soluționată în corespundere cu prevederile art. art. 469-471 Cod
de procedură penală și nu este incidență a temeiului pentru recurs stipulat de pct. 10)
alin. (1) art. 427 Cod penal, în cazul dat.
În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat de către inculpatul Gîțu O., ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Gîțu Petru,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 martie 2020, în cauza
penală privindu-l pe Gîțu Petru Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Cobzac Elena
Boico Victor
5