1ra-1288/20 — art.190 alin.5 CP

Dosarul nr. 1ra-1288/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Ruban Sava, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 05 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Ruban Sava xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în or xxxxx, stradela xxxxx .

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.05.2018– 14.06.2019;

Instanța de apel: 03.07.2019 –05.02.2020;

Instanța de recurs: 08.05.2020 – 14.07.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită activitate legată de gestionarea bunurilor

materiale și bănești pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Tomac Ana a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă.

Ruban Sava, la data de 08.05.2014, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane prin escrocherie, sub pretextul căutării și procurării unui imobil în orașul

Drochia, a dobândit și însușit de la Tomac Ana, locuitoare a satului xxxxx, raionul xxxxx,

bani în sumă de 5 150 de euro, sumă care conform cursului BNM a RM la zi constituia 97

285,50 lei în valută națională, 6 800 de dolar SUA, sumă care conform cursului BNM a

1

RM la zi constituia 92 208 lei în valută națională și 16 000 lei, până în prezent nu a

procurat victimelor nici un imobil și nu a restituit banii însușiți, cauzându-le proprietarilor

un prejudiciu în proporții deosebit de mari în sumă totală de 205 491 lei.

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care Ruban Sava să fie achitat de sub învinuirea formulată în baza art.190 alin.(5)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea apelului, avocatul a susținut că atât la urmărirea penală cât și în ședința

de judecată Ruban Sava nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate. Acesta a

declarat, că de la Tomac Ana și Tomac Nicolae a primit cu titlu de împrumut 6 800

dolari, 5 150 euro și 16 000 lei pe care i-a schimbat în 10 200 euro. Conform recipisei

eliberate părții vătămate, inculpatul s-a obligat să restituie aceste sume plus dobânda de

2% lunar în termen de 6 luni. În continuare, prin acordul ambelor părți au prelungit

contractul de împrumut eliberând noi recipise. Inițial, a propus părții vătămate să le

procure casa din or. xxxxx, casă cu sarai pe str xxxxx, dar ei din diferite motive au

refuzat. Datoria lui, din contractele de împrumut a crescut de la 10 200 euro la 18 300

euro, sumă de care la moment nu dispune, dar recunoaște că urmează să o restituie. Partea

vătămată a confirmat declarațiile inculpatului. Martorii Repețchii Andrei și Moldovanu

Aliona au confirmat că, inculpatul le-a propus variante de imobile soților Tomac, dar

aceste variante n-au fost acceptate.

A opinat apărătorul-apelant că, instanța a apreciat incorect probele prezentate de

partea acuzării, or între părți persistă relații civile ce izvorăsc din contractele de

împrumut, iar Ruban Sava nu poate fi supus răspunderii penale pentru faptul că nu și-a

onorat obligațiunile sale civile.

respins ca nefondat apelul avocatului Vangheli Ion în numele inculpatului și menținută

sentința fără modificări.

4.1. În decizia adoptată, instanța de apel a relevat că, instanța de fond a analizat

obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Verificând argumentele invocate în apelul apărării, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele

stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul

procedurii de examinare a apelului.

Alegațiile apărării care a solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare pe motiv că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, instanța de apel le-a

respins ca neîntemeiate și a indicat că nu există temei de a da o apreciere nouă probelor,

deoarece constatările instanței de fond la acest capitol sunt juste și întemeiate, iar

concluzia privind vinovăția inculpatului este motivată din punct de vedere a temeiniciei și

legalității, fapta reținută prin sentință întrunește elementele infracțiunii incriminate.

2

În acest context, instanța de apel a reținut că din declarațiile parților vătămate a

martorilor s-a constatat, că Ruban Sava, punând la bază relațiile contractuale izvorâte din

recipisă întocmită personal de ultimul precum, având amprenta încrederii, inducând în

eroare partea vătămată Tomac Ana, creându-i o falsă reprezentare a realității, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase: precum că s-ar ocupa cu vânzarea –

cumpărarea imobilelor și anume că îi va căuta, pentru ulterioara procurare, un apartament

conform solicitărilor și preferințelor sale, a dobândit de la ultima bani, însă după însușirea

lor și-a procurat un imobil de pe stradela Trandafirilor nr.1 din orașul Drochia, pe care

peste trei ani l-a vândut, eschivându-se de la restituirea banilor, neexecutând obligațiile

asumate față de Tomac Ana.

Poziția părții apărării precum că, inculpatul și partea vătămată sunt în prezența

relațiilor civile și nu penale, instanța de apel le-a respins menționând că, infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului, corespund faptei prejudiciabile săvârșite de acesta și

semnelor componenței infracțiunii prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal, iar limita între

un acord civil și escrocherie este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este

caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei, prin intenția inducerii

în eroare și prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.

În speța, a fost confirmată latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, manifestată

prin intenția directă a inculpatului, care dorea și admitea obținerea mijloacelor bănești de

la partea vătămată, prin inducerea în eroare a ei și prezentarea ca adevărată a faptei

mincinoase privitor la unele situații născocite din viața sa, cunoscând cu certitudine că

nu-și va onora obligațiile asumate.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a reținut că, prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod penal, iar pedeapsa

penală a fost aplicată inculpatului în limitele legii, în coraport cu elementele

complementare ce vizează personalitatea lui Ruban Sava și atitudinea sa față de procesul

penal desfășurat, acesta nu s-a căit și nu a recunoscut vina în comiterea faptei

infracționale, nu a recuperat dauna cauzată părții vătămate. S-a ținut cont de faptul că

inculpatul a comis o infracțiune ce se atribuie categoriei celor deosebit de grave, părții

vătămate fiindu-i cauzată dauna materială în proporții deosebit de mare, inculpatul nu este

căsătorit, are la întreținere un copil minor, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența

medicilor narcolog și psihiatru, anterior nu s-a aflat în conflict cu legea.

Instanța de apel a rezumat că, prin aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de

închisoare vor fi atinse scopurile pedepsei penale: de corectare a inculpatului, de

restabilire a echității sociale, de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, și doar respectiva

pedeapsă fiind aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la

reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Totodată, instanța de apel a statuat că la caz, nu este aplicabil instituția liberării

condiționate de pedeapsa penală, or, fapta comisă de inculpat este catalogată ca una

deosebit de gravă, fapt ce relevă neîntrunirea condițiilor prevăzute de art.90 CP.

3

Cât privește soluția instanței de fond pe marginea acțiunii civile, instanța de apel a

apreciat-o ca fiind întemeiată, aceasta fiind admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să decidă instanța civilă.

Sava a atacat-o cu recurs ordinar, prin care a invocat că, nu este de acord cu pedeapsa

aplicată de către instanța de judecată, nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate.

5.1 În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură penală,

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit

de temeiuri legale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă vreun temei de drept

prevăzut la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, însă reieșind din motivarea acestuia

reiese că dânsul solicită să fie achitat, întrucât în opinia lui instanțele de judecată eronat

au apreciat probele administrate în speța dată. Recurentul mai invocă dezacordul față de

pedeapsa aplicată.

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate de recurent în

recursul declarat, Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului instanța a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în

partea condamnării lui Ruban Sava în baza art.190 alin.(5) Cod penal, care este

argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată,

luîndu-se în considerație și modificările operate în legislație.

La fel, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate,

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8)

Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile ce au dus la adoptarea soluției expuse

în pct.4 - 4.1. din prezenta decizie.

Din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a examinat obiectiv probele administrate la dosar,

verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât cele ale apărării, cât și cele ale

acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Ruban Sava de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal să fie una legală și întemeiată, care se

menține și de instanța de recurs.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că criticile recurentului nu și-au găsit

4

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs relevă că, argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra

cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului.

Cu referire la criticele formulate referitor la pedeapsa aplicată în privința sa, Colegiul

penal menționează că, pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Or, ca măsură

de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv are și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Reieșind din criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod

penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel, se constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei

inculpatului Ruban Sava, instanța de fond a ținut cont de criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art. art.61, 75 Cod penal, pedeapsa fiind stabilită corespunzător

gravității faptei și personalității autorului, în raport cu pericolul social concret al faptei

comise și atitudinea pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării cauzei. Din aceste

considerente, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a apreciat faptul că,

inculpatul Ruban Sava poate fi reeducat cu executarea reală a pedepsei închisorii pe

termenul stabilit, care este în limita sancțiunii reglementate de art.190 alin.(5) Cod penal.

La fel, Colegiul penal consideră că, instanțele judecătorești inferioare corect au

statuat că, în speță, nu este posibilă aplicarea instituției liberării condiționate de pedeapsa

penală, dat fiind faptul că infracțiunea comisă de inculpat este catalogată ca una deosebit

de gravă, ceia ce relevă neîntrunirea condițiilor prevăzute de art.90 Cod penal.

În aceste condiții instanța de recurs conchide că, n-a fost constatată prezența în speța

examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

5

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul penal reține că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.art.414-419 Cod de

procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul Ruban Sava urmează a

fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Ruban Sava,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2020, în cauza

penală privindu-l pe Ruban Sava xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 30 iulie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6