1ra-2164/2020 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-2164/2020 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2164/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Criclivîi Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Tabunșcic Victor Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat mun.

Xxxxx, str. Xxxxx ap.xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Tabunșcic Victor Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191

alin.(5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat din contul lui Tabunșcic V.

în beneficiul Zini Claudio suma de 30 000 euro, cu titlu de prejudiciul material

cauzat și suma de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

2010, având scopul și intenția de însușire ilegală a bunurilor altei persoane, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, după un plan bine chibzuit, l-a

convins pe cetățeanul Italiei Claudio Zini, să investească mijloace financiare în

desfășurarea activității de antreprenoriat în domeniul producerii materialelor

combustibile reciclabile. Astfel, la 05.08.2010, a fost înregistrată la Camera

Înregistrării de Stat întreprinderea cu denumirea „Pure Nature” SRL, iar în calitate

de administrator a fost numit cet. Tabunșcic Victor, în scopul finanțării

întreprinderii, la 07.09.2010 de pe contul lui Claudio Zini s-au transferat pe contul

SRL „Pure Nature” suma de 10 000 euro, iar la 24.09.2011 suma de 20 000 euro.

Ulterior, în timp ce se afla în sediul B.C. „Victoriabank” SA, filiala nr.11, situată pe

bd. Ștefan cel Mare, 77, or. Chișinău, împreună cu contabila Gujuman Maria, au

ridicat de pe contul SRL „Pure Nature”, la 09.09.2010 suma de 77 900 lei, la

13.09.2010 suma de 78 600 lei și la 29.09.2010 suma de 79 146 lei, iar în sumă totală de

235 546 lei. Apoi, avînd același scop, sub pretextul achiziționării bunurilor pentru

necesitatea SRL „Pure Nature”, a însușit ilegal mijloace bănești restante pe contul

curent al întreprinderii în cauză. În așa mod, Tabunșcic Victor a cauzat SRL „Pure

1

Nature” pagubă materială în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 474 522

lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Tabunșcic Victor Xxxxx a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 191 alin.(5) Cod penal, delapidarea averii străine, adică

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului,

săvîrșită în proporții deosebit de mari.

inculpatului Tabunșcic Victor, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tabunșcic Victor

să fie achitat, pe motiv că în acțiunile sale, faptele nu întrunesc elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(5) Cod penal.

În susținerea apelului depus, avocatul a invocat următoarele argumente:

- prin raportul de expertiză judiciar-contabilă nr.1/15 din 12.03.2015, potrivit

căruia s-a stabilit că, datoria ÎM „Pure Nature” SRL față de fondatorul Zini Claudio

constituie suma de 30000 euro. Însă tot în sentință, instanța a concluzionat că,

probele în formă de înscrisuri prezentate de Tabunșcic Victor întru justificarea

cheltuielilor privind mijloacele bănești ridicate de pe contul „Pure Nature” SRL nu

au fost contabilizate și ștampilate, din care motive nu au fost luate în considerație;

- la adoptarea sentinței de condamnare, instanța judecătorească eronat a

interpretat prevederile art. 24 alin.(2) Cod de procedură penală, neîntemeiat și-a luat

atribuții ale organului de urmărire penală și prin respingerea probelor în formă de

înscrisuri prezentate de inculpat pe motiv că nu sunt contabilizate și ștampilate a

acționat în favoarea acuzării, fără a-i acorda posibilitate inculpatului să prezinte

probele ștampilate din numele ÎM „Pure Nature” SRL;

- instanța neîntemeiat a concluzionat că, numai Tabunșcic Victor se face vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(5) Cod penal, fără a se expune și

asupra faptelor constate că, Zini Claudio benevol și neinfluențat de nimeni,

conștientizând despre riscurile, cât de profit, cât și de faliment ce pot interveni într- o

activitate de antreprenoriat, în condiții egale a fondat împreună cu Tabunșcic Victor

IM ’’Pure Nature” SRL întru producerea materialelor combustibile reciclabile, de la

administrarea căreia unilateral s-a înlăturat, atribuindu-și numai funcția de

supraveghere;

- instanța judecătorească prin sentința de condamnare din 26.06.2019 a lui

Tabunșcic Victor a admis o eroare judiciară prin faptul că, greșit a interpretat legea

că proprietarul bunului poate fi concomitent parte vătămată și inculpat, fapt care a

fost posibil în cazul cînd nu s-a dat o apreciere juridică la caz a calității procesuale a

IM „Pure Nature” SRL, adică s-a luat ca bază numai relațiile între Zini Claudio și

Tabunșcic Victor, dar nu relațiile a trei părți procesuale, inclusiv a ÎM ” Pure Nature”

SRL împreună cu Zini Claudio și Tabunșcic Victor.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, just ajungând la concluzia că, inculpatul Tabunșcic Victor a săvârșit

infracțiunea imputată lui.

2

Astfel, în viziunea instanței de apel, deși inculpatul vina nu a recunoscut-o,

instanța de apel a reținut că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat

referitor la vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate. Prima instanță s-a

bazat pe următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

care coroborează între ele, după cum urmează: declarațiile părții vătămate Zini

Claudioe, declarațiile martorilor Ciomîi Olga, Gujuman Maria, Morari Mariana

Tabunșcic Alexandru, Lipcean Ion, plîngerea depusă de către Zini Claudio din data

de 10.07.2014 (f.d.13-15, vol.I); decizia privind înregistrarea persoanei Juridice la

Camera înregistrării de Stat din data de 005.08.2010 (f.d.16-17, Vol.I); extrasul din

Registrul de Stat al Persoanelor Juridice, prin care se confirmă că Tabunșcic Victor a

fost înregistrat ca administrator al SC „Pure Nature” (f.d. 18, vol.I); ordinele de plată

din 07.09.2010, 24.09.2010 (f.d.20-21, Vol.I); dispoziția de plată nr. 1,2,3, din data de

09.09.2010, 13.09.2010, 29.09.2010, (f.d.22- 24, vol.I); informația despre persoana

juridică SRL „Pure Nature” din data de 21.07.2014 (f.d.29-31, vol.I); extrasul de la

cadastru, prin care se atestă că terenul procurat pe care se afla construcția, a fost

înregistrată cu drept de proprietate pe numele inculpatului Tabunșcic Victor, la data

de20.09.2010, conform contractului de vînzare cumpărare, și nu pe Societate conform

planului stabilit, (f.d.33-34, vol.I); cartela transportului, prin care se confirmă că

transportul procurat a fost înregistrat pe numele inculpatului, (f.d.35, vol.I); extrasul

din contul bancar al Societății prin care este reflectat rulajul bancar (f.d.85-87, vol.I);

raportul de expertiză judiciar-contabilă nr.1/15 din 12.03.2015 (f.d.66-123, vol.I).

Astfel, analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu- le

din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, instanța de apel a

constatat că ele demonstrează vina inculpatului Tabunșcic Victor în privința

comiterii infracțiunii imputate și care combat argumentele declarate de inculpat.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpatului prin care nu-și recunoaște

vina în comiterea infracțiunii imputate, sunt declarații ce nu corespund adevărului,

depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală și se combat prin

probele analizate și apreciate, prin prisma prevederilor art. 101 Codul de procedură

penală. Instanța de apel a constatat că Tabunșcic Victor a comis infracțiunea

imputată lui, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima

instanță prin prisma art. 191 alin.(5) Codul penal, delapidarea averii străine, adică

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului,

săvîrșită în proporții deosebit de mari.

Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință pentru a evita

repetări inutile, instanța de apel le-a însușit, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligația instanței să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile

esențiale supusă atenției sale.

3

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, apelul declarat de avocatul Criclivîi

Sergiu, în interesele inculpatului Tabunșcic Victor este neîntemeiat, motiv pentru

care instanța de apel l-a respins, ca fiind nefondat.

La caz, urmează a fi analizat minuțios comportamentul inculpatului după

primirea banilor. Inculpatul din banii primiți de la partea vătămată a procurat un

automobil și un bun imobil. Este relevant că aceste bunuri au fost înregistrate în

registrele după inculpat ca persoană fizică și unic proprietar și, în același timp,

inculpatul și partea vătămată au constituit o persoană juridică SRL ’’Pure Nature”,

bunurile respective nefiind înregistrate după această persoană juridică. Asemenea

situație nu are nici o explicație economică, financiară și era contrară înțelegerii dintre

părți. Totodată, inculpatul a trecut sub tăcere acest fapt. Partea vătămată a aflat

despre înregistrările respective în cadrul procesului penal. După ce părțile au

convenit încetarea activității comune, aceste bunuri nu au fost returnate părții

vătămate. Urmează a fi reținut faptul că, inculpatul a încetat orice comunicare cu

partea vătămată și ultima nu îl putea găsi. Ulterior, după ce au decis încetarea

activității comune, inculpatul nu a restituit nimic părții vătămate. Lipsa restituirii,

chiar și una parțială, într-un termen de mai mult de 7 ani indică la existența intenției.

Aceste aspecte indică la intenția inculpatului și la faptul că această intenție exista

inițial și, respectiv, există infracțiunea de delapidare.

Instanța de apel, apreciind probele administrate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora constată că argumentele

inculpatului precum că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele

componenței de infracțiune, făcând referire la faptul că au avut loc relații civile, nu

pot fi reținute. Instanța de apel le apreciază critic fiind declarative fără suport

probatoriu având scopul evitării răspunderii penale or, în baza probelor

administrate de acuzatorul de stat s-a constatat cu certitudine că inculpatul, a

acționat prin înșelăciune, manifestând rea-credință în raport cu partea vătămată.

În viziunea instanței de apel, instanța de fond corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția lui Tabunșcic Victor în săvârșirea infracțiunii menționate, punând

la baza sentinței de condamnare declarațiile părții vătămate, confirmate prin

declarațiile martorilor și probele scrise, probe care, analizate în ansamblu,

coroborează între ele și demonstrează cert intenția inculpatului de a delapidare a

averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, săvîrșită în proporții deosebit de mari.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61,75 Codul penal și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, având în vedere nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat, instanța de apel a ajuns la concluzia că, corectarea

inculpatului este pasibilă cu aplicarea unei pedepse privative de libertate sub formă

de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, Colegiul apreciind

o asemenea pedeapsă ca fiind echitabilă în raport cu fapta comisă și care va atinge

4

scopul educativ și preventiv stabilit la art.61 alin.2 Codul penal, în acest sens fiind

întemeiată și argumentată poziția primei instanțe.

Totodată, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea

comisă, instanța de judecată a luat în considerație toate circumstanțele în care

aceasta a fost săvârșită: tipul intenției - cu intenție directă, modul, condițiile și

circumstanțele de săvârșire a infracțiunii și gravitatea urmărilor.

Instanța de apel la verificarea corectitudinii individualizării și stabilirii

categoriei și termenului pedepsei inculpatului Tabunșcic Victor a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave

prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită

cu intenție, de scopul infracțiunii - cel de cupiditate, de faptul că prejudiciul material

nu a fost restituit, de personalitatea inculpatului, care este fără antecedente penale,

este căsătorit, are la întreținere trei copii minori.

Astfel, instanța de fond just a considerat oportună și eficientă în sensul

corectării și reeducării inculpatului, stabilirea unei pedepse minime sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis, considerând că, anume această pedeapsă va atinge scopul

legii penale, va restabili echitatea socială și va duce la reeducarea și corectarea

inculpatului, prevenind săvîrșirea de noi infracțiuni atît din partea condamnatului,

cît și din partea altor persoane.

Instanța de apel a constatat că, partea vătămată Claudio Zini, a depus acțiune

împotriva lui Tabunșcic Victor, prin care solicită: a încasa de la Tabunșcic Victor, în

beneficiul lui Claudio Zini, prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de

30000 Euro sau echivalentul în lei la Cursul BNM din ziua achitării și a încasa de la

Tabunșcic Victor, în beneficiul lui Claudio Zini, echivalentul bănesc al prejudiciul

moral cauzat prin infracțiune în mărime de 125478 lei.

La fel, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a admis parțial

acțiunea civilă si a încasat din contul lui Tabunșcic Victor Xxxxx în beneficiul Zini

Claudio suma de 30 000 (treizeci mii euro) euro, cu titlu de prejudiciul material

cauzat și suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Criclivîi Sergiu în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel a omis să se expună asupra unor probe ce demonstrează

nevinovăția inculpatului, fiind încălcate prevederile art. 8 Cod de procedură penală,

cât și prevederile art. 6 CEDO;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul expus de apărare în ședința de

judecată din 15.07.2020, că inculpatul este în imposibilitate să se achite cu partea

vătămată Zini Claudio, din motiv că ultimul refuză să prezinte la banca la care se

deservește ÎM „PURE NATURE” SRL, datele sale personale, care sunt expirate,

pentru ca întreprinderea să se acjite cu ultimul, fapt ce demonstrează existența

relațiilor civile între Tabunșcic V. și Zini Claudio;

5

- apărarea nu a avut acces la eliberarea proceselor-verbale ale ședinței de

judecată;

- instanța de apel a admis erori grave de fapt și de drept, s-a dat o încadrare

juridică greșită faptei, pronunțându-se greșit asupra motivelor invocate în cererea de

apel de avocatul inculpatului, nu a cercetat amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

nu a verificat și nu a apreciat profund probele administrate și examinate în instanță

în strică conformitate cu cerințele legii, nu a dat o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fierărei probe examinate, nu a

analizat în modul cuvenit prezenza sau lipsa elementelor infracțiunii imputate

inculpatului, nu a elucidat faptele importate pentru soluționarea justă și promtă a

cauzei date, nu șe-a argumentat clar concluziiile în decizia adoptată, precum și de

practica relevantă a CEDO, prin ce a dat o hotărîre ilegală și neîntemeiată, erori care

după părerea apărării pot fi reparate numai de instanța de apel și nu de instanța de

recurs.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea prezentului recurs, deoarece recurentul își motivează

recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, astfel criticile formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul

casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală. Instanța de apel a aplicat corect normele de

drept material, evaluând probele în conformitate cu prevederile art. 100-101 Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Criclivîi Sergiu în numele

inculpatului, se reține, că acesta invocă ca temei de drept pct. 6), 12) din alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat

de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu

6

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța

de apel, judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat

detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a

probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei,

expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de menținere a

sentinței de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat, că Tabunșcic V. este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod

penal.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că

instanța de apel a omis să se expună asupra unor probe ce demonstrează nevinovăția

inculpatului, fiind încălcate prevederile art. 8 Cod de procedură penală, cât și

prevederile art. 6 CEDO. La acest aspect, instanța de recurs atestă, că în ședința de

judecată a instanței de apel, avocatul Criclivîi S. în numele inculpatului, a înaintat

cererea de anexare a înscrisurilor, ce țin de personalitatea inculpatului și anume

extrasul din Registrul de Stat al persoanelor juridice și certificatele de naștere a celor

3 copii ai săi, astfel Colegiul penal reține că, probele în cauză nu confirmă

nevinovăția inculpatului, totodată au fost luate în considerație de instanța de apel,

inclusiv la individualizarea pedepsei, ținându-se cont de faptul că, inculpatul are la

întreținere 3 copii minori, iar ce ține de faptul că, ÎM „PURE NATURE”SRL la

moment este înregistrată în Registrul de Stat a persoanelor juridice, faptul dat nu îl

dezvinovățește pe inculpat. În acest sens, fiind întemeiată și concluzia instanței de

apel, precum că inculpatul din banii primiți de la partea vătămată a procurat un

automobil și un bun imobil. Este relevant că aceste bunuri au fost înregistrate în

registre după inculpat ca persoană fizică și unic proprietar și, în același timp,

inculpatul și partea vătămată au constituit o persoană juridică SRL „Pure Nature”,

bunurile respective nefiind înregistrate după această persoană juridică. Asemenea

situație nu are nici o explicație economică, financiară și era contrară înțelegerii dintre

părți. Totodată, inculpatul a trecut sub tăcere acest fapt. Partea vătămată a aflat

despre înregistrările respective în cadrul procesului penal. Urmează a fi reținut

faptul că inculpatul a încetat orice comunicare cu partea vătămată și ultima nu îl

putea găsi. Ulterior, după ce au decis încetarea activității comune, inculpatul nu a

restituit nimic părții vătămate. Lipsa restituirii, chiar și una parțială, într-un termen

7

de mai mult de 7 ani indică la existența intenției. Aceste aspecte indică la intenția

inculpatului și la faptul că, această intenție exista inițial și, respectiv, există

infracțiunea de delapidare. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal respinge critica

recurentului precum că, inculpatul este în imposibilitate să se achite cu partea

vătămată, care nu prezintă la bancă datele personale, or în ședințele de judecată

partea vătămată a declarat că, inculpatul a încetat orice comunicare cu partea

vătămată și ultima nu îl putea găsi, fapt confirmat și de către martorul Gujuman M.

Cu referire la critica recurentului, precum că la 17.08.2020 apărarea a depus

cerere, însă nu a avut acces la eliberarea proceselor-verbale ale ședinței de judecată,

Colegiul penal o consideră declarativă, astfel reieșind din materialele cauzei, nu se

atestă depunerea căreiva cereri de către inculpat sau avocatul acestuia, de a face

cunoștință cu procesele-verbale ale ședinței de judecată a instanței de apel.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu

se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs

invocate și stipulate la pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs vre-o

eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești

atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de

către recurent în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Criclivîi Sergiu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Tabunșcic Victor Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 02 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

8