1ra-877/2020 — art. 287 al. 1 CP

1ra-877/2020 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-877/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Boico Victor, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Roibu Vasile în numele inculpatului Bulancea Andrei, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Bulancea Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost

achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul

Bulancea Andrei, prin rechizitoriu se învinuiește că, la data de 06 decembrie 2017,

aproximativ la ora 21:30, aflându-se în apropiere de marketul de la stația de

alimentare cu combustibil „Lukoil” din s. Pîrlița, r-nul Ungheni, adică într-un loc

public, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând grosolan

ordinea publică, din intenții huliganice, dorind să-și manifeste poziția de

superioritate față de alte persoane, în cadrul unui conflict inițiat cu Țîlica Emilian, i-

a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii pe toată regiunea corpului, astfel

cauzându-i ultimului conform raportului de constatare medico-legală nr.493 din data

de 11.12.2017, vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de lungă durată sub

formă de fractură intraarticulară a bazei falangei bazale a degetului 4 a mânii stângi,

excoriația din regiunea frontală.

Astfel, acțiunile inculpatului Bulancea Andrei au fost calificate de organul de

urmărire penala în baza art. 287 alin. (1) Cod penal – huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

1

asupra persoanelor, acțiuni, care prin conținutul său se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită.

Procuratura raionului Ungheni, Zaharia Ludmila, solicitând casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Bulancea Andrei să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal și să-i fie numită pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 850 unități convenționale, în conformitate cu art. 85 Cod penal, la

pedeapsa stabilită să i se adauge partea neexecutată a pedepsei sub formă de privare

de a conduce mijloace de transport aplicată prin sentința Judecătoriei Ungheni din

13.11.2017, invocând că:

- din probele administrate și examinate în ședința de judecată și anume: din

declarațiile părții vătămate și a martorilor, rezultă cu certitudine că inculpatul

Bulancea Andrei a realizat latura obiectivă a infracțiunii incriminate;

- probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată nu sunt

argumentate și nu sunt indicate motivele admiterii sau respingerii lor: atât de

învinuire, cât și de apărare;

- prima instanță urma să supună analizei toate probele examinate în ședință,

indiferent de faptul că sunt cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de către

părți direct în ședință;

- prima instanță a pronunțat o sentință care este contrară legii.

3 Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie

2019, s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința în partea penală și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Bulancea Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 600 u.c. ceea ce constituie 30 000 lei;

În baza art. 85 Cod penal, prin adăugarea integrală la pedeapsa numită a părții

neexecutate a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13.11.2017

sub formă de amendă în contul statului în mărime de 600 u.c., adică 30 000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe o durată de 3 ani.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul Bulancea

Andrei, la data de 06 decembrie 2017, aproximativ la ora 21:30, aflându-se în

apropiere de marketul de la stația de alimentare cu combustibil „Lukoil” din s. Pîrlița,

r-nul Ungheni, adică într-un loc public, manifestând o vădită lipsă de respect față de

societate, încălcând grosolan ordinea publică, din intenții huliganice, dorind să-și

manifeste poziția de superioritate față de alte persoane, în cadrul unui conflict inițiat

cu Țîlica Emilian, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii pe toată regiunea

corpului, astfel cauzându-i ultimului conform raportului de constatare medico-legală

nr. 493 din data de 11.12.2017, vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de

lungă durată sub formă de fractură intraarticulară a bazei falangei bazale a degetului

4 a mânii stângi, excoriația din regiunea frontală.

2

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal – huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni, care prin

conținutul său se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

În continuare, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului în comiterea

faptelor sus indicate, este dovedită prin următoarea sistemă de probe veridice,

concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Țîlica Emilian, care în ședința de judecată a

instanței de fond a declarat că, cu Bulancea Andrei, sunt rude, la data de 06

decembrie 2017, seara, se afla la marketul de la stația de alimentare cu combustibil

„Lukoil” din sat. Pîrlița, r-nul Ungheni, cu intenția de a servi o bere și a procura

produse de tutungerie. Între el și Bulancea Andrei, a apărut un conflict, iar ultimul i-

a aplicat mai multe lovituri în regiunea corpului, provocându-i dureri fizice și leziuni

corporale.

- declarațiile martorilor Oboroc Mihail, Rădeanu Vasile, Savciuc Ion și

Ostopovici Alexandru, Cantemir Gheorghe;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 07 decembrie 2017 cu

planșa fotografică (f. d. 18);

- raportul de constatare medico-legală nr. 493 din data de 11.12.2017, potrivit

căruia la Țilica Emilian s-a constatat: vătămare corporală medie cu dereglarea

sănătății de lungă durată sub formă de fractură intraarticulară a bazei falangei bazale

a degetului 4 a mânii stângi, excoriația din regiunea frontală (f. d. 25).

Mai mult, instanța de apel a menționat că, prima instanță neîntemeiat a dispus

achitarea lui Bulancea Andrei pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, deoarece prin probele mai sus indicate și apreciate de către instanța de

apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care coroborează

între ele, se demonstrează incontestabil faptul comiterii de către inculpat a

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Roibu Vasile în numele inculpatului, care indică temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și solicită casarea deciziei cu

menținerea sentinței, invocând că:

- în instanța de apel nu au fost prezentate probe ce ar dovedi vinovăția

inculpatului;

- nu au fost audiați martori, declarațiile cărora ar fi constituit o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului, ci dimpotrivă, martorii audiați în cadrul primei instanțe au confirmat cu

desăvârșire nevinovăția lui Bulancea A. în comiterea infracțiunii incriminate.

Martorii solicitați de acuzare și audiați au depus aceleași declarații ca și în prima

instanță;

- instanța de apel a făcut trimitere doar la declarațiile lui Țîlică E. care atât în

instanța de fond, cât și în instanța de apel a declarat, că nu ține minte detalii ale

3

conflictelor pe care le-a avut în seara respectivă la stația de alimentare cu carburanți;

- acuzarea nu a stabilit persoana pe nume Andrei cu care Țîlică E. ar fi avut

conflict în seara respectivă până la conflictul cu Bulancea A. și nu a exclus

posibilitatea căpătării leziunilor corporale stabilite la acela în timpul acelui conflict

ori în urma căderilor lui Țîlică E. în magazinul din stația de alimentare „Lukoil”,

fiind în stare de ebrietate avansată;

- acuzarea s-a bazat doar pe un raport de constatare medico-legală, în rezultatul

căreia la Țîlică a fost stabilit: „edem pronunțat al țesuturilor moi pe fața dorsală a

mânii stângi și fractură intra articulară a bazei falangei bazale a degetului 4 a mânii

stângi”, însă acuzarea nu a solicitat numirea unei expertize medico-legală pentru a

exclude posibilitatea primirii acestor leziuni în urma căderilor de la propria înălțime

fiind în stare de ebrietate;

- nu s-a constatat cu certitudine cauzarea leziunilor corporale lui Țîlică E.

anume de către Bulancea A. și acestea nu au apărut ca urmare a altui conflict ori în

urma căderilor;

- nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală, care îi obligă

pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanța, să

prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința

inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare;

- ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală, lezează dreptul inculpatului

la un proces echitabil;

- instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare

bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese

achitat. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori

ai acuzării solicitați de părți.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Totodată, notează că recurentul își motivează contestația pe dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

probator, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Mai indică că, instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate, instanța de apel just a constatat circumstanțele de drept și de fapt

ale cauzei și corect a încadrat acțiunile incriminate.

4

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele

că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar".

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei de recurs nu

s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, prin prisma cazurilor specificate de recurent, Colegiul

penal lărgit constată că acest temei nu este incident în speță, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, întemeindu-și soluția în baza

probelor verificate și apreciate corect de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizie (f.d. 180-187), decizia instanței de

apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de casare totală a

sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a

inculpatului Bulancea Andrei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, motivarea soluției corespunde dispozitivului deciziei, care este

expus clar, or în speță instanța de apel corect a constatat că au fost administrate

suficiente probe care confirmă prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal, în acțiunile inculpatului Bulancea Andrei, fără ca instanța

de apel să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt ce ar afecta legalitatea și

corectitudinea deciziei contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4, se atestă

că acesta primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța

de apel pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, și în

special că "instanța de apel a făcut trimitere doar la declarațiile lui Țîlică E. care

atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel a declarat, că nu ține minte detalii

ale conflictelor pe care le-a avut în seara respectivă la stația de alimentare cu

carburanți, acuzarea nu a stabilit persoana pe nume Andrei cu care Țîlică E. ar fi

5

avut conflict în seara respectivă până la conflictul cu Bulancea A. și nu a exclus

posibilitatea căpătării leziunilor corporale stabilite la acela în timpul acelui conflict

ori în urma căderilor lui Țîlică E. în magazinul din stația de alimentare „Lukoil”,

fiind în stare de ebrietate avansată. Acuzarea s-a bazat doar pe un raport de

constatare medico-legală, în rezultatul căreia la Țîlică a fost stabilit: „edem

pronunțat al țesuturilor moi pe fața dorsală a mânii stângi și fractură intra

articulară a bazei falangei bazale a degetului 4 a mânii stângi”, însă acuzarea nu a

solicitat numirea unei expertize medico-legală pentru a exclude posibilitatea

primirii acestor leziuni în urma căderilor de la propria înălțime fiind în stare de

ebrietate", și astfel în opinia lui nu se confirmă vinovăția inculpatului Bulancea

Andrei în comiterea infracțiunii de huliganism și că probele respective nu au fost

apreciate corect conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate aceste argumente, din

considerentul că din decizia instanței de apel (f.d. 180-186), rezultă cert că toate

probele administrate în prezenta cauză penală au fost apreciate de instanța de apel

prin coroborare între ele, fiind reținut just ca demonstrată pe deplin vinovăția

inculpatului Bulancea Andrei în comiterea infracțiunii de huliganism, iar obiecțiile

recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or instanța de recurs

ordinar nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate

de recurent, în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată.

Totodată, în privința criticii că " acuzarea nu a solicitat numirea unei expertize

medico-legală pentru a exclude posibilitatea primirii acestor leziuni în urma

căderilor de la propria înălțime fiind în stare de ebrietate", Colegiul penal lărgit

consideră că este irelevant, or în speță instanța de apel în temeiul probelor

administrate a considerat demonstrate acțiunile huliganice săvârșite de inculpatul

Bulancea Andrei într-un loc public, mai mult că pentru calificarea faptei în baza art.

287 alin. (1) Cod penal, care prevede în dispoziție elementul calificativ "însoțite de

aplicarea violenței", este suficientă constatarea aplicării violenței, or huliganismul

însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe se cuprinde de dispoziția art. 287 alin. (1) Cod penal, unde nu

este strict necesară să fie constatată gravitatea vătămărilor corporale.

Totodată, se conchide că instanța de apel a apreciat corect probele prin prisma

cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie cu

privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor

prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face o

proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat soluția,

argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, susținând că

probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatului Bulancea Andrei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, iar instanța de recurs

ordinar la acest capitol notează că nu poate fi acceptată această versiune, or

6

contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță privind

vinovăția inculpatului Bulancea Andrei în comiterea infracțiunii incriminate,

concluzii ce au fost întemeiate just pe cumulul de probe descris și apreciat de instanța

de apel în decizia sa.

De asemenea, cu referire la alegațiile recurentului că "nerespectarea

jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor art. 24, 26 Cod de procedură

penală, duce la încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, care obligă

acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, să

prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința

inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori a

acuzării solicitați de părți", Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate, fiind

neîntemeiate, din considerentul că deși în speță prima instanță a pronunțat o sentință

de achitare, instanța de apel a casat sentința în partea penală și a pronunțat o nouă

hotărâre de condamnare, a reapreciat probele administrate în prima instanță,

verificate prin citire în instanța de apel (f.d. 174-175), având în vedere și principiul

liberii aprecieri a probelor stipulat în art. 27 Cod de procedură penală, cu respectarea

rigorilor prevăzute în art. 101, 414, 415 alin. (21) Cod de procedură penală, totodată

cu audierea pe viu în instanța de apel a inculpatului Bulancea Andrei (f.d. 171),

precum și a părții vătămate Țîlica Emilian (f.d. 170) și a martorului acuzării

Cantemir Gheorghe (f.d. 169). Prin urmare, din aceste considerente Colegiul penal

nu identifică vreun temei de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma

criticilor invocate de recurent.

Referindu-se la nerecunoașterea vinovăției, instanța de recurs mai invocă că

inculpatul fiind interogat la urmărirea penală în prezența avocatului, ca bănuit (f.d.

37), ca învinuit (f.d. 66) a declarat că l-a tăvălit pe jos pe partea vătămată Țîlica

Emilian, ce se confirmă prin declarațiile părții vătămate Țilica Emilian din prima

instanță (f.d. 103) și în instanța de apel (f.d. 170).

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că CtEDO în hotărârea sa din

cauza Kashlev vs. Estonia din 26.04.2016, nu a reținut încălcarea art. 6 CEDO în

cazul anulării de către instanța de apel a sentinței de achitare, în condițiile în care

instanța de apel și-a motivat deosebit de riguros diferența de opinie în privința

evaluării probelor de către prima instanță. Această diferență a rezultat în special din

abordarea distinctă a celor două instanțe privind coerența sau discrepanțele pe care

le prezentau probele și cu referire la mărturiile anumitor martori și interpretarea

circumstanțelor infracțiunii ca întreg.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă o situație similară și în prezenta

speță, or după cum s-a specificat în argumentele prezentate supra, instanța de apel a

respectat toate rigorile procesual penale impuse la o nouă judecare a cauzei și și-a

motivat riguros și detaliat soluția adoptată.

7

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste

aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus

în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale particulare

speței, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Roibu

Vasile în numele inculpatului Bulancea Andrei împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Bulancea Andrei XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

Catan Liliana

Guzun Ion

8