1ra-304/20 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-304/20 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-304/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Boico Victor, Filincova Svetlana, Craiu Nicolae,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către

inculpatul Blendarenco Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal a Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Blendarenco Sergiu XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 11.11.2016 – 03.05.2017

instanța de apel: 12.06.2017 – 08.11.2017

instanța de recurs: 30.01.2018 – 05.06.2018

instanța de apel: 12.09.2018 – 20.06.2019

instanța de recurs: 18.09.2019 – 28.05.2020

A C O N S T A T A T :

Blendarenco Sergiu a fost achitat de sub învinuirea înaintată în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4). lit. b) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii încriminate.

Blendarenco Sergiu a fost învinuit de organul de urmărire penală și trimis

în judecată pentru faptul, că nefiind o persoană care dispune de

licență/autorizație eliberată de către Comitetul Permanent de Control asupra

Drogurilor de pe lângă Ministerul Sănătății, care potrivit Ordinului Ministerului

Sănătății nr. 478 din 09.07.2010 cu privire la aprobarea Regulamentului

Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor de pe lângă Ministerul

Sănătății, potrivit prevederilor art. 4 lit. a) Comitetul exercită următoarele

atribuții: eliberează și retrage autorizații pentru activități cu substanțe

narcotice și psihotrope și cu precursorii, în conformitate cu legislația în vigoare,

în perioada de timp 11.05.2016 - 29.05.2016 în sat. XXXXX, XXXXX, în timp ce

se afla la domiciliu său pe terenul din grădina gospodăriei proprii, intenționat

și în mod ilegal, fără scop de înstrăinare a cultivat prin îngrijire 320 fire de

plante de cânepă în stare verde de vegetație care sunt interzise pentru cultivare

1

pe teritoriul Republicii Moldova și pentru a căror cultivare este necesară o

autorizație specială conform Hotâririi Guvernului nr. 1382 privind aprobarea

„Regulamentului cu privire la reglementarea activităților de cultivare a plantelor

care conțin substanțe narcotice sau psihotrope” care conform art. 4 stabilește că:

„Cultivarea cânepei se permite persoanelor fizice, înregistrate în calitate de

întreprinzător individual, și persoanelor juridice, în scopuri științifice și/sau

pentru producerea de semințe și/sau fibre. în cazul deținerii autorizației pentru

genul respectiv de activitate, eliberate de către Comitet (Comitetul Permanent de

Control asupra Drogurilor de pe lîngă Ministerul Sănătății) la 07.06.2016 au fost

depistate în trafic ilicit și ridicate de către colaboratorii Inspectoratului de

Poliție Hâncești, iar potrivit concluziei raportului de constatare tehnico-

științifică nr.34/12/l-R-31199 din 15.06.2016 reprezintă 320 plante de

cannabis (cânepă) care conține componentul narcotic activ

(tatrahidrocannabinol) ce se atribuie la categoria: substanțe narcotice/droguri

în redacția Legii nr. 193 din 28.07.2016 pentru modificară și completarea unor

acte legislative publicată în Monitorul Oficial nr. 315-328 din 23.09.2016,

cantitățile cărora, conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din

23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și

cantitățile acestora, reprezintă cantități deosebit de mari, iar potrivit Hotărârii

Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora,

supuse controlului, nu sunt utilizate în scopuri medicale, acțiuni ce au fost

săvârșite fără scop de înstrăinare.

Astfel, de către organul de urmărire penală, acțiunile lui Blendarenco

Sergiu au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal, după indicii

calificativi: cultivarea ilegală a plantelor care conțin droguri, săvârșită în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

Scutelnic Ovidiu a atacat-o cu apel prin care a solicitat casarea sentinței,

pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Blendarenco Sergiu să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4), lit. b) Cod penal și condamnat la o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu executare în

penitenciar de tip închis, și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani legată de

producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor,

etnobotanicelor sau analogii acestora. A dispune nimicirea corpurilor delicte.

3.1. În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- instanța a ignorat faptul că vina inculpatului a fost demonstrată integral

prin declarațiile martorilor: XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX; procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 07.06.2016; raportul de constatare tehnico-

2

științifică nr. 34/12/1 -R-3199 din 15.06.2016; informația din 14.09.2016

eliberată de Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Raional Hîncești;

- în acțiunile inculpatului se regăsește fapta intenționată de cultivare a

plantelor care conțin droguri cu atât mai mult că potrivit informației prezentate

de acuzare inculpatul, în anul 2016 a mai fost recunoscut vinovat de același

complet de judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale, și având în vedere cele relatate, luînd în

considerație ansamblul probelor cercetate se constată că vinovăția inculpatului

a fost dovedită pe deplin iar fapta sa este una care întrunește elementele

constitutive ale componenței de infracțiune incriminată în prezenta cauză;

- instanța nemotivat, la emiterea sentinței de achitare a pus la bază doar

declarațiile inculpatului privind faptul că nu a cunoscut despre existența acelor

plante pe teritoriul locuinței sale și nici nu a întreprins careva acțiuni de

cultivare și îngrijire a plantelor de cannabis;

- rămân inexplicabile motivele pentru care instanța a pronunțat o

asemenea sentință de achitare și anume, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, soluție ce contravine cu temeiurile pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată care potrivit părții constatatoare a

sentinței sunt orientate spre explicarea faptului că inculpatul nu era în

posibilitatea de a cultiva asemenea plante care conțin droguri odată ce starea

sănătății acestuia nu îi permitea acest lucru cu toate că în acest sens pentru

perioada de timp care îi este încriminată nu a fost prezentată nici o probă

relevantă cum ar fi careva certificate medicale eliberate de o careva instituție

medicală care ar confirma acele concluzii pe care instanța în mod neîntemeiat

le-a constatat din oficiu ori o asemenea soluție contravine direct concluziilor

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3199 din 15.06.2016

care confirm că plantele depistate sunt plante de cannabis ce conțin droguri, iar

potrivit declarațiilor martorilor a fost stabilit că aceste plante erau îngrijite prin

plivire a altor plante care creștea haotic în preajma printre plantele de

cannabis, circumstanță care reprezintă una din acțiunile de alternativă ale

făptuitorului ce este indicată de legiuitor ca suficientă pentru ca infracțiunea să

poată a fi considerată consumată;

- instanța odată cu adoptarea unei sentințe de achitare nici nu a reținut

faptul că inculpatul Blendarenco Sergiu a fost condamnat anterior pentru

infracțiuni analogice cum este art. 217 alin. (2) Cod penal precum și pentru o

serie de alte infracțiuni intenționate fapt care trezește suspiciuni rezonabile și

întemeiate cu privire la autenticitatea și veridicitatea declarațiilor făcute în

cadrul cercetării judecătorești, însă pe care instanța de judecată le-a reținut

drept unele relevante și superioare întreg probatoriului prezentat de acuzare

care contravin atât din punct de vedere legal cât și din punct de vedere a unei

logici firești care este bazată pe o rațiune clară și lucidă ori în acest caz nu putea

fi admisă poziția acuzării cu privire la neobservarea de către inculpat a creșterii

3

pe teritoriul gospodăriei sale a 320 plante de cannabis care potrivit tuturor

declarațiilor martorilor erau cu o lungime cuprinsă între 150 cm -200 cm;

- odată cu pronunțarea chiar și a unei sentințe de achitare instanța de

judecată urma să adopte o hotărâre cu privire la corpurile delicte și anume a

320 plante de cannabis (marihuana) care au fost remise instanței de judecată

spre soluționare, însă probabil instanța de judecată adoptând o soluție de

achitare nici nu a dorit să ia în calcul existența în natură a unor asemenea plante

care formează obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4),

lit. b) Cod penal, iar într-un final urmează a fi nimicite potrivit prevederilor

art. 162 alin.(1), pct. 2)-3) Cod de procedură penală.

08 noiembrie 2017, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

Bradu Valentina a declarat recurs ordinar prin care a solicitat casarea deciziei,

cu remiterea cauzei penale la rejudecare, în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

iunie 2018, recursul procurorului a fost admis, decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017, casată total, cu remiterea cauzei la

rejudecare de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a menționat că, instanța de

apel nu a verificat toate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, fiind reținute probe ce nu coroborează între ele, fără a fi

supuse analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe existente și

administrate pe învinuirea adusă inculpatului.

Potrivit învinuirii, în gospodăria lui Blendarenco Sergiu de către organul

de urmărire penală au fost depistate 320 fire de plante de canabis în stare verde

de vegetație care sunt interzise pentru cultivare pe teritoriul Republicii

Moldova și pentru a căror cultivare este necesară o autorizație specială, iar

probe ce confirmă vina inculpatului în cele incriminate de către organul de

urmărire penală au fost prezentate: declarațiile martorilor Cioară E., Filat F.,

Dănuță V. și Ciobanu N., precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 07 iunie 2016; raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-

R31199 din 15 iunie 2016; informația din 14 septembrie 2016.

Prin urmare, instanța de recurs a stabilit că instanțele de judecată au dat

apreciere tuturor probelor prezentate de către partea apărării, respingând

procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 07 iunie 2016.

În acest context instanța de recurs a conchis că instanța de apel,

neargumentat a respins procesul verbal de cercetare la fața locului din data de

07 iunie 2016, cu motivarea precum că instanța de apel conducându-se de

prevederile art. 93 alin. (3), art. 118 alin. (1) și art. 279 alin. (1) Cod de procedură

penală, a constatat în cele din urmă excluderea procesul-verbal de cercetare la

fața locului din data de 07 iunie 2016 din dosar în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 8)

4

Cod de procedură penală, pe motiv că a fost obținut cu încălcări esențiale de către

organul de urmărire penală, or, în opinia instanței de recurs prezența a careva

abateri ai colaboratorilor poliției urma în primul rând a fi contestată de către

inculpat la faza urmăririi penale, fapt care nu a fost întreprins. Totodată,

potrivit declarațiilor inculpatului, date atât la urmărirea penală cât și în

instanța de judecată, acesta personal le-a permis colaboratorilor de poliție să

intre în curtea gospodăriei sale, unde s-a constatat și documentat comiterea

infracțiunii imputate în prezența martorilor Cioară E. și Filat F. Mai mult,

instanțele de judecată nu au întreprins îndeajuns acțiuni pentru a stabili cu

certitudine data și ora efectuării cercetării la fața locului în coroborare cu

informația telefonică din 07 iunie 2016, acestea limitându-se doar la

înscrisurile de pe acestea (ex: posibilitatea audierii inspectorului operativ).

La judecarea apelului, instanța de apel urma să stabilească, cercetând

probele prezentate, sau după caz solicitând organelor abilitate să prezinte noi

probe, pentru a stabili cu certitudine dacă inculpatul a cultivat plantele de

canabis și intenția acestuia, luând în vedere și faptul cât a fost prezent la

domiciliul, peste hotare sau internat în spital (acest fapt urmând a fi stabilit prin

probe concrete și veridice), să consulte opinia unui specialist după caz (conform

declarațiilor participanților la dosar lungimea unei plante de canabis avea 150

cm., iar inculpatul afirmă că o bună parte a timpului a fost plecat peste hotare, la

revenire fiind cu piciorul în ghips ulterior internat în spital (putea planta de

canabis să crească (150 cm.) în perioada de timp cât inculpatul se afla la

domiciliul, obligatoriu trebuia să fie îngrijită sau nu..), să țină cont de faptul că

martorii au declarat că pe adresa lui Blendarenco S. acesta locuiește de unul

singur, acestea jucând un rol important la judecarea cauzei și stabilirii

adevărului privind vinovăția sau nevinovăția inculpatului în cele incriminate.

Chișinău din 20 iunie 2020, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și

pronunțată o hotărâre nouă, potrivit ordinii prevăzute pentru prima instanță

prin care:

Blendarenco Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții și de a exercita activități în domeniul circulației legale a

substanțelor narcotice pe o durată de 4 (patru) ani.

Conform art. 90 Codul penal a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță eronat a apreciat probele, fără a ține cont de cerințele art. 101 Cod

procedură penală, și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l achita pe

Blendarenco Sergiu pe art. 217 alin. (4), lit. b) Cod Penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii încriminate.

5

În instanța de ape, alte probe noi acuzarea și apărarea nu au prezentat și

doar s-a solicitat verificarea și aprecierea probelor cercetate în instanța de

fond.

Instanța de apel analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod procedură penală, a constatat în fapt că:

Blendarenco Sergiu, nefiind o persoană care dispune de licență/autorizație

eliberată de către Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor de pe lângă

Ministerul Sănătății, care potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 478 din

09.07.2010 cu privire la aprobarea Regulamentului Comitetului Permanent de

Control asupra Drogurilor de pe lângă Ministerul Sănătății, potrivit prevederilor

art. 4 lit. a) Comitetul exercită următoarele atribuții: eliberează și retrage

autorizații pentru activități cu substanțe narcotice și psihotrope și cu precursorii,

în conformitate cu legislația în vigoare. în perioada de timp 11.05.2016 -

29.05.2016 în sat. XXXXX, XXXXX, în timp ce se afla la domiciliu său pe terenul din

grădina gospodăriei proprii, intenționat și în mod ilegal, fără scop de înstrăinare

a cultivat prin îngrijire 320 fire de plante de cânepă în stare verde de vegetație

care sunt interzise pentru cultivare pe teritoriul Republicii Moldova și pentru a

căror cultivare este necesară o autorizație specială conform Hotâririi Guvernului

nr. 1382 privind aprobarea „Regulamentului cu privire la reglementarea

activităților de cultivare a plantelor care conțin substanțe narcotice sau

psihotrope” care conform art. 4 stabilește că: „Cultivarea cânepei se permite

persoanelor fizice. înregistrate în calitate de întreprinzător individual, și

persoanelor juridice. în scopuri științifice și/sau pentru producerea de semințe

și/sau fibre. în cazul deținerii autorizației pentru genul respectiv de activitate,

eliberate de către Comitet (Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor de

pe lîngă Ministerul Sănătății) la 07.06.2016 au fost depistate în trafic ilicit și

ridicate de către colaboratorii Inspectoratului de poliție Hâncești, iar potrivit

concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-31199 din

15.06.2016 reprezintă 320 plante de cannabis (cânepă) care conține

componentul narcotic activ (tatrahidrocannabinol) ce se atribuie la categoria:

substanțe narcotice/droguri în redacția Legii nr. 193 din 28.07.2016 pentru

modificară și completarea unor acte legislative publicată în Monitorul Oficial nr.

315-328 din 23.09.2016. cantitățile cărora, conform Hotărîrii Guvernului

Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, reprezintă cantități deosebit de mari,

iar potrivit Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și

precursorilor acestora, supuse controlului, nu sunt utilizate în scopuri medicale,

acțiuni ce au fost săvârșite fără scop de înstrăinare.

Instanța de apel a considerat că prin acțiunile sale intenționate

Blendarenco Sergiu a comis infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (4), lit. b)

Cod penal, după indicii calificativi, cultivarea ilegală a plantelor care conțin

droguri săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

6

În pofida faptului că inculpatul Blendarenco Sergiu nu și-a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii încriminate, în opinia instanței de apel vina

acestuia se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum sunt:

declarațiile martorului XXXXX (f. d. 229-230 Vol. I); declarațiile martorului

XXXXX (f. d. 231-234, vol. I), instanța de apel analizându-le conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța a constatat că ele

demonstrează cu certitudine vina lui Blendarenco Sergiu privind cultivarea

ilegală a plantelor care conțin droguri săvârșită în proporții deosebit de mari,

fără scop de înstrăinare.

În continuare instanța de apel a reținut declarațiile martorului XXXXX

(f. d. 227, vol. I) și declarațiile martorului XXXXX (f. d. 228, vol. I), apreciindu-le

că deși nu indică direct la faptul cultivării ilegale a plantelor care conțin droguri

de către Blendarenco Sergiu ele coroborează cu declarațiile martorilor XXXXX

și XXXXX.

La fel, instanța de apel a reținu următoarele probe: procesul-verbal de

cercetare la fața locului din data de 07 iunie 2016, în cadrul căruia a fost

examinată casa lui Blendarenco Sergiu, cât și plantele de cânepă, depistate la

fața locului, (f. d. 16-18, vol. I); raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-3199, din data de 15 iunie 2015, (f. d. 23-26, vol. I); informația din

data de 14 septembrie 2016 (f. d. 96, vol. I).

Astfel, analizând informația din data de 14 septembrie 2016, eliberată de

către Instituția Medico-Sanitară Publică r. Hîncești, apreciind-o, conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat că

această informație nicidecum nu demonstrează nevinovăția lui

Blendarenco Sergiu, or, deși potrivit acestei informații inculpatul a fost internat

la data de 29 mai 2016 și externat la data de 05 iunie 2016 cu diagnoza ulcer

cronic duodenal complicat cu perforație, acest fapt nicidecum nu exclude

posibilitatea inculpatului de a cultiva aceste plante până a fi internat în

Instituția Medico-Sanitară Publică r. Hîncești.

Instanța de apel a apreciat că aceste probe, documente, coroborează cu

declarațiile martorilor și confirmă, cu certitudine, că inculpatul prin acțiunile

sale intenționate a comis fapta incriminată.

La fel instanța de apel a reținut declarațiile inculpatului din prima

instanță (f.d. 236-238, vol. I), apreciind că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Blendarenco Sergiu, în săvârșirea infracțiunii încriminate, este o

metodă de apărare, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

procesuală de bănuit, învinuit sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru

depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de

legea procesual penală, iar nerecunoașterea vinovăției pe întreg procesul penal

se apreciază ca un drept al acestuia și ca o metodă de apărare.

În opinia instanței de apel, prima instanță conducându-se de prevederile

art. 93 alin. (3), art. 118 alin. (1) și art. 279 alin. (1) Cod de procedură penală,

neargumentat a dispus excluderea procesului-verbal de cercetare la fața locului

7

din data de 07 iunie 2016 din dosar în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, pe motiv că a fost obținut cu încălcări esențiale de către

organul de urmărire penală, or, prezența a careva abateri ai colaboratorilor

poliției urma în primul rând a fi contestată de către inculpat sau de apărătorul

acestuia la faza urmăririi penale, fapt care nu a fost întreprins, or, potrivit

procesului-verbal din 03.11.2016, de prezentare învinuitului și apărătorului

său a materialelor de urmărire penală, după luarea cunoștinței de materialele

urmăririi penale (f. d. 111, vol. I), ultimii nu au avut careva obiecții referitor la

întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 07 iunie

2016, însă apărătorul inculpatului Blendarenco Sergiu, Bernicova Marina a

solicitat încetarea procesului penal în privința inculpatului deoarece în

acțiunile lui lipsesc semnele infracțiunii încriminate, iar prin ordonanța

procurorului Scutelnic Ovidiu din 03.11.2016, a fost respins ca neîntemeiat

demersul apărătorului Bernicova Marina (f. d. 112, vol. I).

Totodată, instanța de apel a considerat ca nefondată și concluzia primei

instanțe, referitor la raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-

3199 din 15.06.2016, constatând, că proba dată nu poate fi pusă la baza unei

sentințe de condamnare, deoarece materialele puse la dispoziție expertului

pentru examinare (320 plante în stare verde de vegetație), au fost dobândite în

urma cercetării la fața locului din 07.06.2016, efectuată cu încălcarea gravă a

dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală, or, potrivit procesului de

comunicare a raportului de expertiză din 14.07.2017 (f. d. 27, vol. I), lui

Blendarenco Sergiu, în prezența apărătorului său Bernicova Marina i s-a

explicat dreptul să dea explicații, să facă obiecții, precum și să ceară a se pune

expertului întrebări suplimentare, a se efectua expertiza suplimentară ori o

contraexpertiză, însă atât învinuitul cât și apărătorul său n-au avut careva

obiecții referitor la raportul de expertiză efectuat. Prin urmare, este

neîntemeiată concluzia primei instanțe în partea nominalizată, deoarece

inculpatul și apărătorul său nu au abordat nulitatea procesului-verbal de

cercetare la fața locului din data de 07 iunie 2016 și a raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3199 din 15.06.2016, în termenul prevăzut de

lege, adică la terminarea urmăririi penale, prezumându-se că inculpatul și

apărătorul său au acceptat modul în care s-a desfășurat respectivul proces

penal, iar prima instanță, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nici nu a

avut temei și suport legal pentru a invoca din oficiu chestiunile abordate.

Potrivit declarațiilor inculpatului, date atât la urmărirea penală cât și în

instanța de judecată, acesta personal le-a permis colaboratorilor de poliție să

intre în curtea gospodăriei sale, unde s-a constatat și documentat comiterea

infracțiunii imputate în prezența martorilor XXXXX și XXXXX.

La fel instanța de apel a concluzionat că prima instanță, odată cu

adoptarea unei sentințe de achitare nici nu a reținut faptul că inculpatul

Blendarenco Sergiu a fost condamnat anterior pentru o infracțiune analogică

prevăzută de art. 217 alin.(2) Cod penal precum și pentru o serie de alte

infracțiuni intenționate (f. d. 102-107, vol. I), fapt care vine să întregească

8

autenticitatea și veridicitatea declarațiilor făcute în cadrul cercetării

judecătorești, însă pe care instanța de fond le-a reținut drept unele relevante și

superioare întreg probatoriului prezentat de acuzare care contravin atât din

punct de vedere legal cât și din punct de vedere a unei logici firești care este

bazată pe o rațiune clară și lucidă, ori în acest caz nu putea fi admisă poziția

acuzării cu privire la neobservarea de către inculpat a creșterii pe teritoriul

gospodăriei sale a 320 plante de cannabis, care potrivit tuturor declarațiilor

martorilor erau cu o lungime cuprinsă între 150 cm - 200 cm.

Mai mult, inculpatul Blendarenco Sergiu a declarat că dânsul nici nu

cunoștea că aceste sunt plante de cânepă, însă instanța de apel a considerat că

aceste declarații nu corespund adevărului, or, dânsul anterior a mai fost

condamnat pe art. 217 Cod penal, și în cadrul acelui caz penal, dânsul a declarat

a găsit niște plante de cânepă și a luat ceva plate pentru a încerca să le fumeze

(f. d. 105, vol. I). În speță a fost constatat cu certitudine că Blendarenco Sergiu

a cultivat plantele de cânepă, or, martorii sus-indicați au declarat că ele erau

îngrijite, prășite și chiar și irigate, iar celelalte locuri, unde nu creștea cânepă,

pământul nu era îngrijit.

Prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

inculpatului, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața

locului, raportul de constatare tehnico-științifică, care fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța

de apel a susținut convingerea că faptele încriminate inculpatului

Blendarenco Sergiu, prevăzute de ar. 217 alin. (4), lit. b) Codul penal au fost

săvârșite de către acesta prin analiza faptului dacă acuzările sunt bine

justificate înafara oricăror dubii rezonabile.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă inculpatului

Blendarenco Sergiu, instanța de apel a menționat că a luat în considerație

prevederile art. 76-77, 90 Cod penal, și a stabilit o pedeapsă echitabilă și

proporțională faptei comise ce va duce la realizarea scopului prevăzut la art. 61

Cod penal.

termen recursuri ordinare:

8.1. Procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea parțială a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că.

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția precum și

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

- instanța de apel, a admis erori de drept cu privire la individualizarea

pedepsei penale numite și a modalității ei de executare. În cauza lui

Blendarenco Sergiu nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or, personalitatea

9

inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis

instanței de apel de a da dovadă de clemență în privința respectivului;

- inculpatul Blendarenco Sergiu nu a recunoscut pe tot parcursul

procesului penal vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate, fost

anterior tras la răspundere venală de 4 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni

intenționate, inclusiv de circulație ilegală a drogurilor, într-un caz condamniat

la pedeapsă sub formă de închisoare.

- din textul sentinței Judecătoriei Hîncești din 10 august 2016 rezultă că

Blendarenco Sergiu a fost tras la răspundere penală pentru o faptă săvârșită și

constatată de către organul de urmărire penală la 17 decembrie 2015. În

condițiile precitate, se reține că noua infracțiune este săvârșită la doar 5 luni de

la constatarea ultimei infracțiuni, inculpatul Blendarenco Sergiu aflându-se în

așteptarea condamnării sale care a avut loc la 10 august 2016;

- pedeapsa stabilită inculpatului Blendarenco Sergiu nu va duce la

atingerea deplină a scopului pedepsei penale privind corectarea și reeducarea

acestuia în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept și

nici nu v-a constitui o avertizare publică pentru alte persoane predispuse de a-

și însuși comportamente similare celui manifestat de către inculpat.

8.2. Inculpatul Blendarenco Sergiu, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie achitat de sub

învinuirea înaintată.

În motivarea recursului, inculpatul a menționat că:

- până la adoptarea sentinței menționate, ofițerul de urmărire penală

Cociu Sergiu , care a instrumentat prezenta cauză penală, la 14.12,2016, a fost

condamnat pe art. 326 alin. (1) Cod penal, sentință care este definitivă și

irevocabilă, pentru faptul că: „având în gestiune prezenta cauză penală,

susținând că are influență asupra procurorului XXXXX, a pretins de la

Blendarenco Sergiu suma de 2000 euro, pentru ca procurorul sa nu înainteze

demers de prelungire a mandatului de arest privința ultimului, menționând că

anume procurorul a insistat la transmiterea mijloacelor bănești pentru a nu

înainta demersul”. În asemenea circumstanțe, reieșind din faptul că procurorul

XXXXX a fost vizat într-un dosar de corupție, și nu oricare, dar anume pe cazul

în care exercita nemijlocit urmărirea penală, el a continuat să conducă

urmărirea penală, reprezentarea și susținerea învinuirii în instanță, deși

conform rigorilor impuse de Codul de procedură penală, precum și de art. 6

CEDO el era obligat să se abțină de la instrumentarea cazului.

- în perioada 29.12.2015 până la 11.05.2016 inculpatul nu s-a aflat pe

teritoriul Republicii Moldova, inclusiv și o perioadă îndelungată până la

29.12.2015, și înscrisurile din dosar mai confirmă că în perioada 29.05.2016-

05.06.2016 s-a aflat în spital. În perioada de timp de la 11.05.2016 până la

29.05.216 (data când a fost internat în spital), respectiv de la 05.06.2016 ( data

externării din spital) până la data de 07.06.2016 (data depistării) el nu a putut

să cultive plantele de cannabis, este imposibil ca într-o perioadă atât de scurtă

10

de timp să fie posibilă cultivarea canabisuiui, astfel încât planta să ajungă la o

înălțime de 150 cm;

- la rejudecarea cauzei instanța de apel s-a bazat pe declarațiile date de

către martori în ședința instanței de fond, și pe înscrisurile administrate

anterior, necătând la faptul că în baza acestor probe, instanța de fond l-a achitat

pe inculpat. Acuzarea, în instanța de apel, nu a prezentat probe noi care ar fi

confirmat vinovăția inculpatului, urmare a cărui fapt rezultă că în instanța de

apel, inculpatul Blendarenco Sergiu, a fost condamnat în baza acelorași probe

pentru care instanța de fond l-a achitat, ceea ce contravine art. 6 CEDO;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.06.2016, pe care în

mare parte și-a întemeiat învinuirea acuzatorul de stat este afectat de nulitate

absolută, nulitate care conform art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, poate

fi invocată în orice fază a procesului. Motivele nulității absolute este că

persoana care a întocmit procesul-verbal respectiv nu era investită

corespunzător legii procesual-penale să efectueze acțiuni de urmărire penală.

Prin urmare, mijlocul de probă este afectat de nulitate absolută și nu relativă,

nulitate, care poate fi invocată ia orice etapă a procesului, în primul rând,

pentru că a fost întocmit de o persoană care nu avea dreptul să efectueze acțiuni

de urmărire penală, dar și din cauza încălcărilor esențiale în procesul de

administrare a acestui mijloc de probă după cum urmează: de către ofițerul de

investigații XXXXX, a fost efectuată cercetarea la fața locului la pretinsul

domiciliu al inculpatului, cu încălcarea prevederilor art. 118 alin. (2) Cod de

procedură penală, cercetarea la fața locului a încăperii sau a domiciliului se

efectuează cu acordul în scris al proprietarului sau ai posesorului. Inculpatul

Blendarenco Sergiu nu a dat un acord scris înainte de demararea cercetării la

fața locului. Mențiunea din procesul-verbal cu privire la cercetare din

07.06.2016 prin care Blendarenco Sergiu a permis polițiștilor să între în

ogradă, a apărut după efectuarea cercetării. Acest fapt a fost confirmat și de

către martorii polițiști audiați. Totodată, mijlocul de probă cercetarea la fața

locului s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 279 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede că acțiunile procesuale se efectuează în strictă

conformitate cu prevederile prezentului cod și numai după înregistrarea

sesizării cu privire la infracțiune;

- prin probele administrate se exclude latura obiectivă a infracțiunii, or

acuzarea nu a dovedit că inculpatul ar fi cultivat plantele de canabis și ar fi

îngrijit de ele. Blendarenco Sergiu nu a avut absolut nici un rol în cultivarea sau

îngrijirea lor. Martorii XXXXX și XXXXX, care sunt martori ai acuzării, au relatat

că buruiana din ograda inculpatului creștea pretutindeni și era înaltă, terenul nu

era prășit și nici îngrijit de el datorită faptului că era bolnav, mergea în cârje și

nu putea să se ocupe cu lucrări agricole. Nu s-a constatat dacă în ograda

respectivă aveau acces și alte persoane în perioada lipsei inculpatului;

- instanța de apel pe de o parte a copiat mot-a-mot argumentele indicate

în decizia CSJ pentru condamnarea inculpatului, iar pe de altă parte, aceasta nu

11

a ținut cont de sugerarea consultării opiniei unui specialist cu privire la cele

invocate în decizia CSJ din 05 iunie 2018.

către partea apărării în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit

concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în ordine apel,

iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate în speță, acestea

se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) 10) Cod de procedură

penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

12

instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, argumentele părții acuzării se concentrează asupra faptului că

instanța de apel, examinând apelul procurorului și argumentele aduse în

susținerea vinovăției inculpatului, eronat a concluzionat asupra mărimii

pedepsei cu închisoare precum și a modului executării acesteia, decizia în acest

sens fiind motivată superficial, instanța de apel omițând să se expună asupra

tuturor motivelor invocate în apel, precum și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

La fel, esența argumentelor părții apărării se axează pe poziția că instanța

de apel, eronat a interpretat legalitatea mijloacelor de probă administrate,

precum și eronat a apreciat conținutul probelor, nu a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei și de ordinea examinării la rejudecarea cauzei conform

indicațiilor instanței de recurs ordinar.

Analizând decizia atacată în raport cu argumentele recurenților și

temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit a constatat că, incidența la caz a

temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, s-a confirmat, întrucât decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în acest sens urmează a fi expuse următoarele

raționamente.

Pornind de la faptul că apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept și declanșează o continuare a judecării cauzei în fond, producând un efect

devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și

în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat, Colegiul penal lărgit reține

că, în cauza dată, instanța de apel nu și-a exercitat în deplină măsură atribuțiile

prevăzute de lege.

În descrierea respectivei constatări, Colegiul penal lărgit notează că

potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu

excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță, putând da o nouă

apreciere probelor și fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, fiindcă dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat

efectiv decât dacă susținerile parților sunt examinate de către instanță, aceasta

având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor

și elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia (hotărârea CtEDO Achina

versus Romania).

Prima instanță a emis o sentință de achitare, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate și anume nu a

fost demonstrată prezența laturii obiective de cultivare de către

13

Blendarenco Sergiu a plantelor care conțin droguri săvârșită în proporții

deosebit de mari, fără scop de înstrăinare, iar instanța de apel a dispus

condamnarea inculpatului potrivit învinuirii înaintate, dispunând totodată

suspendarea executării pedepsei principale.

Însă, urmează a fi menționat că în speță a fost emisă decizia instanței de

recurs ordinar prin care cauza a fost remisă la rejudecare, fiind indicate erorile

care urmau a fi corectate și anume necesitatea întreprinderii acțiunilor pentru a

stabili cu certitudine data și ora efectuării cercetării la fața locului în coroborare

cu informația telefonică din 07 iunie 2016, precum și cercetarea suplimentară a

probatoriului administrat și în caz de necesitate la cererea părților de a

administra probe noi pentru a stabili cu certitudine dacă anume inculpatul a

cultivat plantele de canabis și intenția acestuia, luând în vedere și faptul cât timp

a fost prezent la domiciliul, peste hotare sau internat în spital, să consulte opinia

unui specialist cu privire la (conform declarațiilor participanților la dosar

lungimea unei plante de canabis avea 150 cm., iar inculpatul afirmă că o bună

parte a timpului a fost plecat peste hotare, la revenire fiind cu piciorul în ghips

ulterior internat în spital (putea planta de canabis să crească (150 cm.) în

perioada de timp cât inculpatul se afla la domiciliul, obligatoriu trebuia să fie

îngrijită sau nu..)), orientările instanței de recurs fiind notate prin prisma

prevederilor art. 101 și 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura

în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Astfel, deși instanța de recurs ordinar a indicat asupra chestiunilor

esențiale ce urmau a fi stabilite pentru justa și obiectiva soluționare a cauzei,

fiind investită cu judecarea cauzei într-un nou set de proceduri, instanța de apel

nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs, repetând aceleași erori, fără a

pune în discuție problemele abordate în decizia instanței de recurs printre care

și posibilitatea audierii specialistului pentru a determina aspectele esențiale

între învinuirea înaintată și posibilitatea reală de cultivare ilegală anume a

plantelor recunoscute în calitate de corpuri delicte în prezenta speță, în

perioada de timp 11.05.2016-29.05.2016.

Or, în acest sens Colegiul penal lărgit notează că potrivit art. 325 alin. (1)

Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează

numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu.

Conform rechizitoriului: „…Blendarenco Sergiu a fost învinuit de organul

de urmărire penală și trimis în judecată pentru faptul în perioada de timp

11.05.2016 - 29.05.2016 în sat. XXXXX, XXXXX, în timp ce se afla la domiciliu său

pe terenul din grădina gospodăriei proprii, intenționat și în mod ilegal, fără scop

de înstrăinare a cultivat prin îngrijire 320 fire de plante de cânepă în stare verde

de vegetație…”.

Potrivit, art. 385 alin. (1) pct. 1), 2), 3) Cod de procedură penală, printre

altele chestiuni, instanța de judecată la adoptarea sentinței, soluționează

14

următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat; 3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1)

Cod de procedură penală, ghidându-se de regulile generale pentru judecarea

cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II

capitolul IV secțiunea 1, urma să soluționeze anume consecutiv chestiunile

stipulate de art. 385 alin. (1) pct. 1), 2), 3) Cod de procedură penală, însă acest

aspect nu a fost elucidat și constatat complet, fapt care a dus la emiterea unei

soluții premature ce reiese din examinarea superficială a materialului probator

în raport cu circumstanțele cauzei și inclusiv cu soluția primei instanțe ce a fost

întemeiată pe prevederile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală,

care la fel a omis expunerea asupra consecutivității temeiurilor de achitare

prevăzute de art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a trecut cu vederea respectivele aspecte esențiale

pentru procesul penal, cu toate că fiind învestită cu atribuții de judecarea cauzei

conform normelor stabilite pentru prima instanță, în speță după o sentință de

achitare, aceasta urma să analizeze toate aspectele învinuirii înaintate, inclusiv

prin prisma problemelor ridicate de partea apărării la etapa judecării în prima

instanță.

În continuare, Colegiul penal lărgit constată că partea apărării pe

parcursul procesului a invocat nulitatea procesului verbal de cercetare la fața

locului din 07.06.2016, menționând că acesta a fost întocmit cu încălcarea

prevederilor art. 93 alin. (3), 118 alin. (1), 279 alin. (1) Cod de procedură

penală, fapt care duce la excluderea acestuia din lista probelor în temeiul art.

94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Analizând decizia atacată, sub aspectul menționat, Colegiul penal lărgit

atestă că instanța de apel expunându-și considerentele în partea de motivare a

hotărârii, în favoarea respingerii argumentelor atât a părții apărării cât și a

constatărilor primei instanțe, a oferit o motivare la admiterea procesului verbal

de cercetare la fața locului din 07.06.2016 (f. d. 16-18, vol. I) în calitate de probă,

or, la expunerea instanței precum că, „…prezența a careva abateri ai

colaboratorilor poliției urma în primul rând a fi contestată de către inculpat sau

de apărătorul acestuia la faza urmăririi penale, fapt care nu a fost întreprins, or,

potrivit procesului-verbal din 03.11.2016, de prezentare învinuitului și

apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după luarea cunoștinței de

materialele urmăririi penale (f. d. 111, vol. I), ultimii nu au avut careva obiecții

referitor la întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de

07 iunie 2016…”, însă instanța de apel a abordat-o superficial, fără a oferi

răspunsuri argumentate prin prisma prevederilor legale relevante în raport cu

constatările primei instanțe care a descris întreg procesul de excludere a

procesului-verbal de cercetare la fața locului din 07 iunie 2016.

15

Mai mult, Colegiul penal constată, că instanța de apel, admițând procesul

verbal de cercetare la fața locului în calitate de mijloc de probă, a omis

totalmente să aprecieze conținutul acestui proces verbal, menirea căruia era

anume constatarea faptului cultivării prin îngrijire a plantelor de cânepă

depistate în gospodăria inculpatului, urmând să conțină descrierea locului

unde creșteau plantele și urmelor de cultivare prin îngrijire a acestora.

Mai mult, informațiile obținute prin procesul verbal urmau să fie

confirmate prin alte probe, cum ar fi declarațiile martorilor care au asistat la

înfăptuirea acestei acțiuni procedurale și mai puțin a martorilor, colaboratori

ai organelor de poliție, care au înfăptuit această acțiune.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile

judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se întemeiază

soluția. În cazul în care o instanță nu este obligată să furnizeze un răspuns

detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos din

19 aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că

problemele invocate în speță au fost abordate (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, pct. 30).

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

superficială sau motivarea în termeni vagi, reprezintă motiv de casare.

Totodată, potrivit art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de

judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe, la a

căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Astfel, în caz de admitere a apelului și rejudecării cauzei, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța de fond,

care cerințe ale Legii au fost încălcate de către această instanță, apoi motivele

adoptării soluției date de instanța de apel. Instanța este obligată la examinarea

probelor care confirmă vinovăția sau nevinovăția persoanei, să argumenteze

motivele admiterii sau respingerii probelor atât de învinuire, cât și cele de

apărare. În orice caz se supun analizei toate probele, indiferent de faptul că sunt

cuprinse în dosarul penal sau prezentate de către părți în ședință.

În acest sens Colegiul penal lărgit a stabilit că la întemeierea concluziei

privind vinovăția inculpatului Blendarenco Sergiu de comitere a infracțiunii

incriminate, instanța de apel a reținut printre altele declarațiile martorului

XXXXX (f. d. 227, vol. I) și declarațiile martorului XXXXX (f.d. 228, vol. I),

apreciindu-le că deși nu indică direct la faptul cultivării ilegale a plantelor care

conțin droguri de către Blendarenco Sergiu ele coroborează cu declarațiile

martorilor XXXXX și XXXXX, însă, instanța de recurs ordinar nu a stabilit

motivarea concluziilor instanței de apel, în ce anume constă coroborarea

acestor declarații, or, prima instanță a reținut că între declarațiile celor patru

16

martori ai părții acuzării sunt divergențe, însă declarațiile martorilor XXXXX și

XXXXX coroborează cu declarațiile inculpatului Blendarenco Sergiu, iar

declarațiile martorilor XXXXX și XXXXX sub nici o formă nu demonstrează

cultivarea de către Blendarenco Sergiu în perioada 11.05.2016-29.05.2016 a

celor 320 plante de cânepă.

Mai mult, instanța de apel nu a dat nici o apreciere declarațiilor

martorilor XXXXX și XXXXX, care au declarat că la momentul când au intrat în

ograda inculpatului, unde avea loc cercetarea la fața locului, plantele deja erau

smulse, astfel că aceștia nu au confirmat faptul că ar fi văzut locul unde au

crescut plantele și dacă acestea au fost „cultivate prin îngrijire”.

Astfel se atestă o poziție contradictorie dinte constatările primei instanțe

și concluziile instanței de apel, prin urmare ultima urma să le desfășoare și să

ofere o apreciere fiecărei probe în partea din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, inclusiv prin prisma perioadei comiterii

infracțiunii puse în sarcina inculpatului și altor date de referință ce atestă

aflarea reală a acestuia în preajma locului unde au fost depistate plantele de

cânepă.

Sub acest aspect fiind relevante prevederile legale care stabilesc că

persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată

atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul

cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate

garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre

judecătorească de condamnare definitivă. Concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile Codului de

procedură penală, se interpretează în favoarea inculpatului.

În continuare analizând decizia instanței de apel prin prisma

argumentelor părții acuzării, Colegiul penal lărgit de asemenea a stabilit că

instanța de apel, deși a admis apelul procurorului, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția de condamnare a inculpatului inclusiv la mărimea

pedepsei și modului de executare a acesteia.

Astfel, Colegiul penal lărgit analizând hotărârea atacată, inclusiv prin

prisma argumentelor expuse de recurenți cu temeiurile de drept invocate,

reține că decizia instanței de apel este afectată de erorile prescrise la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot

fi corectate de instanța de recurs.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

17

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale

să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora și să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de

casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere

prevederile art. art. 93-95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către

inculpatul Blendarenco Sergiu, se casează total decizia Colegiului penal a Curții

de Apel Chișinău din 20 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Blendarenco Sergiu XXXXX și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Boico Victor

Filincova Svetlana

Craiu Nicolae

18