1ra-475/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-475/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-475/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Timofti Vladimir

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

Procuraturii de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017,

în cauza penală privindu-l pe

Blendarenco Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxx, a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal.

penală și trimis în judecată pentru faptul, că nefiind o persoană care dispune de

licență/autorizație eliberată de către Comitetul Permanent de Control asupra

Drogurilor de pe lângă Ministerul Sănătății, care potrivit Ordinului Ministerului

Sănătății nr. 478 din 09 iulie 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului

Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor de pe lângă Ministerul

Sănătății, potrivit prevederilor art. 4 lit. a) Comitetul exercită următoarele atribuții:

eliberează și retrage autorizații pentru activități cu substanțe narcotice și psihotrope

și cu precursorii, în conformitate cu legislația în vigoare. Astfel, în perioada de timp

11 mai 2016 – 29 mai 2016 în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx, în timp ce se afla la domiciliu

său pe terenul din grădina gospodăriei proprii, intenționat și în mod ilegal, fără

scop de înstrăinare a cultivat prin îngrijire 320 fire de plante de cânepă în stare

verde de vegetație care sunt interzise pentru cultivare pe teritoriul Republicii

Moldova și pentru a căror cultivare este necesară o autorizație specială conform

Hotărârii Guvernului nr. 1382 privind aprobarea „regulamentului cu privire la

reglementarea activităților de cultivare a plantelor care conțin substanțe narcotice sau

1

psihotrope” care conform art. 4 stabilește că: „cultivarea cânepei se permite persoanelor

fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător individual, și persoanelor juridice, în scopuri

științifice și/sau pentru producerea de semințe și/sau fibre, în cazul deținerii autorizației

pentru genul respectiv de activitate, eliberate de către Comitet (Comitetul Permanent de

Control asupra Drogurilor de pe lângă Ministerul Sănătății)”. Prin urmare, la data de 07

iunie 2016, la domiciliul lui Blendarenco S. au fost depistate în trafic ilicit și ridicate

de către colaboratorii Inspectoratului de poliție Hîncești, iar potrivit concluziei

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-31199 din 15 iunie 2016, 320

plante de canabis (cânepă), care conține componentul narcotic activ

(tatrahidrocannabinol) ce se atribuie la categoria: substanțe narcotice/droguri în

redacția Legii nr. 193 din 28 iulie 2016 pentru modificare și completarea unor acte

legislative publicată în Monitorul Oficial nr. 315-328 din 23 septembrie 2016,

cantitățile cărora, conform Hotărârii Guvernului R. Moldova nr. 79 din 23 ianuarie

2006 privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

reprezintă cantități deosebit de mari, iar potrivit Hotărârii Guvernului R. Moldova

nr. 1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor

substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, nu

sunt utilizate în scopuri medicale, acțiuni ce au fost săvârșite fără scop de

înstrăinare.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Blendarenco Serghi Xxxxx au fost încadrate în

baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică, cultivarea ilegală a plantelor care conțin

droguri săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Blendarenco S. să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, la 6 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,

procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, etnobotanicilor sau

analogelor acestora, pe termen de 5 ani.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- concluziile primei instanțe privind achitare inculpatului sunt greșite,

deoarece în ședințele de judecată a fost pe deplin confirmată vina acestuia, prin

probele acumulate de către organul de urmărire penală și examinate de către

instanța de judecată;

- prima instanță neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorilor, deoarece

acestea în ansamblu coroborează cu restul probelor acumulate de către organul de

urmărire penală și demonstrează vinovăția inculpatului;

- prima instanță nu a ținut cont, că inculpatul anterior a mai comis infracțiuni

similare, fapt ce trezește suspiciuni rezonabile și întemeiate cu privire la

autenticitatea și veridicitatea declarațiilor făcute.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

2

instanță a pus la baza sentinței probele la cercetarea cărora au avut acces toate

părțile în egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru susținerea

pozițiilor sale.

Instanța de apel a conchis, că inculpatul pe tot parcursul procesului penal,

inclusiv și în ședința de judecată, a respins învinuirea, motivând că nu se consideră

vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, prezentând explicații. Astfel,

versiunea inculpatului nu a fost combătută prin probe prezentate de partea

acuzării, totodată sentința cuprinzând și descrierea circumstanțelor cauzei

constatate de prima instanță, cu enumerarea temeiurilor de achitare a inculpatului

și indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării.

Mai mult, instanța de apel a verificat suplimentar declarațiile martorilor Cioră

E., Filat F., Dănuță V., Ciobanu N. și probele prezintate de către părți, după cum

urmează: procesul verbal de cercetare la fața locului din 07 iunie 2016 (f.d. 16-18, v.

1); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3199 din 15 iunie 2015 (f.d.

23-26, v. 1); informația din 14 septembrie 2016 (f.d. 96, v. 1).

În continuare, instanța de apel a susținut, că sentința de condamnare trebuie să

se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele

apărute au fost înlăturate și apreciate în modul corespunzător. Prin urmare,

vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul când

instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat

răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală.

Având în vedere cele expuse, instanța de apel nu a identificat probe pertinente,

admisibile, concludente, veridice și utile prin care se confirmă existența în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii de cultivare ilegală a

plantelor ce conțin droguri, în proporții deosebit de mari.

La fel, instanța de apel a notat, că în cadrul urmării penale, de către organul de

urmărire penală nu au fost administrate suficiente probe ce să demonstreze cu

certitudine și indubitabil, că fapta incriminată inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii imputate, iar în situația în care întreaga învinuire este

bazată pe declarația a doi martori ai acuzării, colaboratori de poliție, dar și pe un

act procesual întocmit în afara procesului penal, care nu au fost confirmate prin alte

probe, totodată se contrazic față de declarațiile inculpatului depuse în cadrul

ședinței de judecată în instanța de apel.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut, că procurorul la etapa judecării

cauzei în instanța de apel, a făcut referire și a pledat pentru cercetarea doar a

acelorași declarații și probe scrise, care au servit obiectul examinării și analizei de

către prima instanță, care a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatului, fără a

fi prezentate la etapa verificării probatoriului dat de către instanța de apel a altor

probe noi, care ar demonstra cu vehemență existența în acțiunile inculpatului a

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate.

3

Astfel, instanța de apel a considerat, că prima instanță la pronunțarea soluției

a făcut o amplă motivare a sentinței, aplicând legislația internă incidentă, cât și cea

internațională, soluția fiind una întemeiată și legală.

prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei penale la rejudecare, în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat :

- vina inculpatului este dovedită prin declarațiile martorilor, ce coroborează cu

restul probelor administrate de către organul de urmărire penală;

- cumulul de probe prezentat în cadrul cercetării judecătorești de către partea

acuzării, dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

incriminate;

- instanța de apel nu a apreciat probele prezentate de către acuzare ce

dovedesc pe deplin vina inculpatului.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța

de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

4

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Luând în considerație faptul că

instanța de apel a menținut concluziile primei instanțe privind achitarea

inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, Colegiul întru expunerea concluziilor sale va purcede la verificarea deciziei

în cumul cu sentința adoptată pe caz.

Deci, recurentul invocă ca temei pentru recurs prevederile pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume – hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și apel în cazurile

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă

sau motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Așadar, instanța de recurs atestă faptul că, conform rechizitoriului și sentinței

inculpatul a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal, cultivarea ilegală a plantelor care conțin droguri săvârșită în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare, însă instanțele de judecată au

emis hotărâri de achitare.

Astfel, instanța de recurs rezumând constatările instanței de apel, prin care

această instanță a stabilit, că versiunea inculpatului nu este combătută prin probele

prezentate de partea acuzării, totodată sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei

constatate de instanța de judecată și enunțate temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu

indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării. Iar audiind

participanții la proces, examinând materialul probator prezentat de procuror, prin prisma

temeiurilor apelurilor declarate, instanța de apel, consideră că, faptele acesteia nu

întrunesc elementele infracțiunii. Prin urmare, instanța de apel a considerat că

aceste probe dovedesc incontestabil corectitudinea concluziilor primei instanțe

privind achitarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal.

Analizând conținutul deciziei recurate în raport cu învinuirea adusă

inculpatului, în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, Colegiul penal consideră, că

instanța de apel nu a verificat toate probele în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate probe ce nu

coroborează între ele, fără a fi supuse analizei minuțioase în coroborare cu celelalte

probe existente și administrate pe învinuirea adusă inculpatului.

Mai mult, instanța de recurs ține să menționeze că potrivit învinuirii, în

gospodăria lui Blendarenco S. de către organul de urmărire penală au fost depistate 320

fire de plante de canabis în stare verde de vegetație care sunt interzise pentru cultivare pe

5

teritoriul Republicii Moldova și pentru a căror cultivare este necesară o autorizație

specială, iar probe ce confirmă vina inculpatului în cele incriminate de către

organul de urmărire penală au fost prezentate: declarațiile martorilor Cioară E.,

Filat F., Dănuță V. și Ciobanu N., precum și procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 07 iunie 2016; raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/1-R-

31199 din 15 iunie 2016; informația din 14 septembrie 2016. Prin urmare, Colegiul

lărgit stabilește, că instanțele de judecată au dat apreciere tuturor probelor

prezentate de către partea apărării, respingând procesul-verbal de cercetare la fața

locului din data de 07 iunie 2016.

În opinia Colegiului lărgit, instanța de apel, neargumentat a respins procesul-

verbal de cercetare la fața locului din data de 07 iunie 2016, motivând că ”cercetarea

la fața locului a început la ora 11:00 și s-a încheiat la ora 11:35, iar conform informației

telefonice primită la data de 07 iunie 2016, ora 11:55, șeful sectorului nr. 4 al IP Hîncești,

Drăguță V., a transmis informația, că la data de 07 iunie 2016 în s. Xxxxx r-nul Xxxxx, la

domiciliul lui Blendarenco S., au fost depistate 320 fire de canabis, informația fiind

înregistrată la data de 07 iunie 2016 în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la

infracțiuni R-II cu nr. 2863”. Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel

conducându-se de prevederile art. 93 alin. (3), art. 118 alin. (1) și art. 279 alin. (1)

Cod de procedură penală, a constatat în cele din urmă atragerea și excluderea

procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 07 iunie 2016 din dosar în

temeiul art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, pe motiv că a fost obținut

cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală.

Astfel, Colegiul lărgit ține să menționeze faptul, că prezența a careva abateri

ai colaboratorilor poliției urma în primul rând a fi contestată de către inculpat la

faza urmăririi penale, fapt care nu a fost întreprins. Totodată, potrivit declarațiilor

inculpatului, date atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată, acesta

personal le-a permis colaboratorilor de poliție să intre în curtea gospodăriei

sale, unde s-a constatat și documentat comiterea infracțiunii imputate în prezența

martorilor Cioară E. și Filat F. Mai mult, instanțele de judecată nu au întreprins

îndeajuns acțiuni pentru a stabili cu certitudine data și ora efectuării cercetării la

fața locului în coroborare cu informația telefonică din 07 iunie 2016, acestea

limitându-se doar la înscrisurile de pe acestea (ex: posibilitatea audierii inspectorului

operativ).

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care

le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a

probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt

supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

6

de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării

lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale pro-

cesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de

urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se

concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Analiza probelor

după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă,

fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la

aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La

aprecierea probelor nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea

probantă a unei sau altei probe. Aceasta determină una din regulile esențiale ale

aprecierii probelor - nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită.

Totodată, instanța de recurs reține, că la judecarea apelului, instanța de apel

urma să stabilească, cercetând probele prezentate, sau după caz solicitând

organelor abilitate să prezinte noi probe, pentru a stabili cu certitudine dacă

inculpatul a cultivat plantele de canabis și intenția acestuia, luând în vedere și

faptul cât a fost prezent la domiciliul, peste hotare sau internat în spital (acest

fapt urmând a fi stabilit prin probe concrete și veridice), să consulte opinia unui

specialist după caz (conform declarațiilor participanților la dosar lungimea unei plante

de canabis avea 150 cm., iar inculpatul afirmă că o bună parte a timpului a fost plecat peste

hotare, la revenire fiind cu piciorul în ghips ulterior internat în spital (putea planta de

canabis să crească (150 cm.) în perioada de timp cât inculpatul se afla la domiciliul,

obligatoriu trebuia să fie îngrijită sau nu..)), să țină cont de faptul că martorii au

declarat că pe adresa lui Blendarenco S. acesta locuiește de unul singur, acestea

jucând un rol important la judecarea cauzei și stabilirii adevărului privind

vinovăția/nevinovăția inculpatului în cele incriminate.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat

în această parte, din motivul prezenței erorii de drept invocate de recurent și

prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, eroare care nu

poate fi corectată de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța ce a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel în prezenta cauză penală, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate; să elucideze faptele importante pentru

7

soluționarea justă și promptă a cauzei date; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și

corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor ultimului; totodată în caz că va

ajunge la concluzia achitării inculpatului urmează să stabilească care de fapt este

motivul achitării, expunându-se detailat asupra motivului, argumentându-și clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate

și de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Blendarenco Sergiu Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 03 iulie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8