1ra-521/20 — art. 190 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 4, 5, 8 CPP
1ra-521/20 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-521/20
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,
a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către
avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2019, în
cauza penală în privința lui
Tertiuc Mihail XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare:
prima instanță: 23.04.2018 – 26.11.2018
instanța de apel: 17.01.2019 – 18.09.2019
instanța de recurs ordinar: 04.12.2019 – 26.05.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din 26 noiembrie
2018, Tertiuc Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru:
- săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal
(episodul din 13.01.2018, partea vătămată Secrieru Viorel), fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani;
- săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal
(episodul din 14.01.2018, partea vătămată Damian Veronica), fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani;
- săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal
(episodul din 15.01.2018 și 17.01.2018, partea vătămată Sîlța Nicanor), fiindu-
i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani;
- săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal
(episodul din 16.01.2018, partea vătămată Damian Veronica), fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani;
În temeiul art. 84 alin. (1) Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului Tertiuc Mihail i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) ani, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, termenul executării urmând a fi
calculat din 26.11.2018, cu aplicarea față de Tertiuc Mihail a măsura preventive
arestul până la devenirea definitivă a sentinței.
A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Secrieru Viorel,
Damian Veronica și Sîlța Nicanor, dispunându-se încasarea de la Tertiuc Mihail
1
în beneficiul lui Secrieru Viorel suma 550, 00 (cinci sute cincizeci, 00) Euro
convertiți în lei moldovenești, la cursul BNM, la data executării hotărârii cu titlu
de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat, în rest în latura prejudiciului
moral pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. Încasarea de la
Tertiuc Mihail în beneficiul lui Damian Veronica suma de 8000,00 (opt mii, 00)
lei și 300, 00 (trei sute, 00) Euro convertiți în lei moldovenești, la cursul BNM,
la data executării hotărârii cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material
cauzat, în rest în latura prejudiciului moral, pretențiile au fost respinse ca
neîntemeiate. Încasarea de la Tertiuc Mihail în beneficiul lui Sîlța Nicanor suma
de 3000,00 (trei mii, 00) lei și 180, 00 (una sută optzeci, 00) Euro convertiți în
lei moldovenești, la cursul BNM, la data executării hotărârii cu titlu de
despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat, în rest în latura prejudiciului
moral, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.
În sentință prima instanță a constatat în fapt că:
Tertiuc Mihail, la 13 ianuarie 2018, ora exactă de către organul de
urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, aflându-se în s. XXXXX XXXXX,
acționând ilegal și cu intenție directă, cu un scop unic privind dobândirea ilicită
a bunurilor altor persoane, prin îndeletnicire, cunoscând cu certitudine faptul
că duce în eroare o persoană cu privire la autenticitatea și valabilitatea unui
document de importanță deosebită care face posibilă (autorizează) admiterea
în traficul rutier a deținătorului unui asemenea document (permis de
conducere), deoarece un asemenea document se eliberează exclusiv de
instituțiile statului conform Regulamentul cu privire la permisul de conducere,
organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de
conducere și condițiile de admitere la traficul rutier, adoptat prin hotărârea de
Guvern nr. 1452 din 24.12.2007 pct. 35 „Permisul de conducere se eliberează de
către Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor” doar ca urmare a
absolvirii de către solicitant a cursurilor unei școli auto, organizate de unitățile
licențiate și evaluări teoretic-practice de către Comisia de examinare din cadrul
Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, contrar prevederilor
stabilite de pct. 10 a prezentului regulament care stabilește că: „Persoanele care
solicită examinarea în vederea obținerii permisului de conducere sau a unor noi
categorii/subcategorii ale acestuia, trebuie să facă dovada absolvirii cursurilor
unei școli auto, organizate de unitățile licențiate (în continuare - școli), conform
legislației în vigoare, care activează potrivit normelor stabilite de Guvern, cu
excepția persoanelor specificate la punctul 11 al prezentului Regulament să
îndeplinească condițiile psihofiziologice intelectuale, de vârstă și să fie apte din
punct de vedere medical, conform instrucțiunilor aprobate de Ministerul
Sănătății., și a pct. 24 care prevede că: ,,Permisul de conducere se obține în baza
examenului care se desfășoară în prezența unei comisii desemnate de către
autoritatea competentă din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și
Comunicațiilor”, creând o falsă reprezentare a realității prezentându-se cu
numele de XXXXX Mihail, locuitor al satului XXXXX XXXXX și angajat al poliției
2
care activează în cadrul Inspectoratului Național de Patrulare în mun. Chișinău,
sub pretextul că are posibilitatea de a interveni în sensul acordării unui sprijin
la perfectarea permiselor de conducere naționale valabile pentru diverse
categorii de mijloace de transport în favoarea cet. Secrieru Doina a pretins și
însușit în mod ilegal de la Sercieru Viorel suma de 550 Euro echivalentul
conform ratei de schimb a BNM din luna ianuarie 2018 constituind 11.379 lei,
fără a-și onora în acest sens careva obligațiuni asumate fapt prin care a cauzat
lui Secrieru Viorel un prejudiciu material considerabil.
Tot el, la 14.01.2018, aproximativ la ora 18:00, aflându-se în s. XXXXX
XXXXX, acționând ilegal și cu intenție directă, cu un scop unic privind
dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane, prin îndeletnicire, cunoscând cu
certitudine faptul că duce în eroare o persoană cu privire la autenticitatea și
valabilitatea unui document de importanță deosebită care face posibilă
(autorizează) admiterea în traficul rutier a deținătorului unui asemenea
document (permis de conducere), deoarece un asemenea document se
eliberează exclusiv de instituțiile statului conform Regulamentul cu privire la
permisul de conducere, organizarea și desfășurarea examenului pentru
obținerea permisului de conducere și condițiile de admitere la traficul rutier,
adoptat prin hotărârea de Guvern nr. 1452 din 24.12.2007 pct. 35 ,,Permisul de
conducere se eliberează de către Ministerul Tehnologiei Informației și
Comunicațiilor" doar ca urmare a absolvirii de către solicitant a cursurilor unei
școli auto, organizate de unitățile licențiate și evaluări teoretic-practice de către
Comisia de examinare din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și
Comunicațiilor, contrar prevederilor stabilite de pct. 10 a prezentului
regulament care stabilește că: „Persoanele care solicită examinarea în vederea
obținerii permisului de conducere sau a unor noi categorii/subcategorii ale
acestuia, trebuie să facă dovada absolvirii cursurilor unei școli auto, organizate
de unitățile licențiate (în continuare - școli), conform legislației în vigoare, care
activează potrivit normelor stabilite de Guvern, cu excepția persoanelor
specificate la punctul II al prezentului Regulament, să îndeplinească condițiile
psihofiziologice intelectuale, de vârstă și să fie apte din punct de vedere medical,
conform instrucțiunilor aprobate de Ministerul Sănătății., și a pct. 24 care
prevede că: ,,Permisul de conducere se obține în baza examenului care se
desfășoară în prezența unei comisii desemnate de către autoritatea competentă
din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor”, creând o falsă
reprezentare a realității prezentându-se cu numele de XXXXX Mihail, locuitor al
satului XXXXX XXXXX și angajat al poliției care activează în cadrul
Inspectoratului Național de Patrulare în mun. Chișinău, sub pretextul că are
posibilitatea de a interveni în sensul acordării unui sprijin la perfectarea
permiselor de conducere naționale valabile pentru diverse categorii de
mijloace de transport în favoarea cet. Damian Mihail a pretins și însușit în mod
ilegal de la Damian Veronica suma de 300 Euro echivalentul conform ratei de
schimb a BNM din luna ianuarie 2018 constituind 11.379 lei MD, fără a-și onora
3
în acest sens careva obligațiuni asumate fapt prin care a cauzat cet.
Damian Veronica un prejudiciu material considerabil.
Tot el, la 16.01.2018 ora exactă nu a fost stabilită, aflându-se în satul
XXXXX r- nul Hîncești, acționând ilegal și cu intenție directă, cu un scop unic
privind dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane, prin îndeletnicire,
cunoscând cu certitudine faptul că duce în eroare o persoană cu privire la
faptele descrise de el acționând sub pretextul că poate să procure de peste
hotare un automobil de model ,,Skoda Superb” a determinat-o pe cet.
Damian Veronica să-i transmită mijloace bănești fapt prin care a estorcat și
primit de la ultima cu titlu de avans suma de bani în mărime de 8000 lei,
mijloace bănești pe care acesta i-a însușit fără a întreprinde ulterior careva
acțiuni pentru care a primit banii respectivi prin ce a cauzat părții vătămate un
prejudiciu material considerabil.
Tot el, la 15.01.2018, ora exactă de către organul de urmărire penală nu
a fost posibil de stabilit, aflându-se în s. XXXXX XXXXX, acționând ilegal și cu
intenție directă, cu un scop unic privind dobândirea ilicită a bunurilor altor
persoane, prin îndeletnicire, cunoscând cu certitudine faptul că duce în eroare
o persoană cu privire la autenticitatea și valabilitatea unui document de
importanță deosebită care face posibilă (autorizează) admiterea în traficul
rutier a deținătorului unui asemenea document (permis de conducere),
deoarece un asemenea document se eliberează exclusiv de instituțiile stalului
conform Regulamentul cu privire la permisul de conducere, organizarea și
desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de conducere și
condițiile de admitere la traficul rutier, adoptat prin hotărârea de Guvern
nr.1452 din 24.12.2007 pct. 35 ,,Permisul de conducere se eliberează de către
Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor” doar ca urmare a absolvirii
de către solicitant a cursurilor unei școli auto, organizate de unitățile licențiate
și evaluări teoretic-practice de către Comisia de examinare din cadrul
Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, contrar prevederilor
stabilite de pct. 10 a prezentului regulament care stabilește că: „Persoanele care
solicită examinarea în vederea obținerii permisului de conducere sau a unor noi
categorii/subcategorii ale acestuia, trebuie să facă dovada absolvirii cursurilor
unei scoii auto, organizate de unitățile licențiate (în continuare - școli), conform
legislației în vigoare, care activează potrivit normelor stabilite de Guvern, cu
excepția persoanelor specificate la punctul 11 al prezentului Regulament să
îndeplinească condițiile psihofiziologice intelectuale, de vârstă și să fie apte din
punct de vedere medical, conform instrucțiunilor aprobate de Ministerul
Sănătății și a pct. 24 care prevede că: ,,Permisul de conducere se obține în baza
examenului care se desfășoară în prezența unei comisii desemnate de către
autoritatea, competentă din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și
Comunicațiilor”, creând o falsă reprezentare a realității prezentându-se cu
numele de XXXXX Mihail, locuitor al satului XXXXX XXXXX și angajat al poliției
care activează în cadrul Inspectoratului Național de Patrulare în mun. Chișinău,
4
sub pretextul că are posibilitatea de a interveni în sensul acordării unui sprijin
la perfectarea permiselor de conducere naționale valabile pentru diverse
categorii de mijloace de transport în favoarea cet. Sîlță Nicanor a pretins și
însușit în mod ilegal de la ultimul suma de 3000 lei MD, iar la 17.01.2018 suma
de 180 euro echivalentul conform ratei de schimb a BNM din luna ianuarie
2017 constituind 3724 lei MD, fără a-și onora în acest sens careva obligațiuni
asumate fapt prin care a cauzat cet. Sîlță Nicanor un prejudiciu material
considerabil.
Inițial, inculpatului Tertiuc Mihail i se incrimina pentru fiecare episod,
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Ulterior, prin ordonanța procurorului în procuratura Hîncești,
Sturzu Veaceslav. din 11 octombrie 2018 a fost modificată învinuirea în sensul
atenuării cu încadrarea acțiunilor lui Tertiuc Mihail în temeiul art. 190 alin. (1)
Cod penal, după indicii calificativi escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii obiectului
și părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al
încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este
determinată de comportamentul dolosiv și viclean care a produs daune
considerabile, pentru fiecare din episoadele infracționale enumerate supra.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, inculpatul Tertiuc Mihail, a
atacat-o cu apel prin care a solicitat casarea sentinței cu remiterea cauzei la
rejudecare în prima instanță.
3.1. În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că:
- instanța nu a respectat prevederile legale și nu a făcut o analiză
obiectivă a tuturor probelor anexate la dosar cât și cele examinate în cadrul
cercetării judecătorești preferând doar probe convenabile pentru concluzia
făcută în ședință, ignorând de a da apreciere declarațiilor inculpatul;
- în urma cercetării judecătorești nu au fost aduse probe veridice și
incontestabile care ar demonstra că în acțiunile inculpatului se conțin
elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, și anume:
latura subiectivă a infracțiunii care se caracterizează în primul rând prin
vinovăția sub formă de intenție directă, nu s-a stabilit;
- depozițiile părților vătămate nu pot fi puse la baza unei sentințe de
condamnare atât timp cât cele relatate constituie părerea lor proprie, care nu
indică asupra faptului că inculpatul ar fi comis infracțiunea care i se
încriminează mai multe probe certe care ar confirma deducțiile părților
vătămate și martorilor la materialele cauzei lipsesc;
- sentința nu poate fi pronunțată dacă nu au fost înlăturare toate dubiile
privind vinovăția persoanei. Sentința de condamnare poate fi dată doar în
situația când toate probele în apărare au fost combătute de către probele în
acuzare, fiind înlăturate toate dubiile privind nevinovăția persoanei.
5
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
18 septembrie 2019, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat cu
menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că la
pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de
fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Tertiuc Mihail a săvârșit
infracțiunile imputate. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de
probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-
se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
În pofida faptului că inculpatul Tertiuc Mihail vina nu a recunoscut-o,
instanța de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat
referitor la vinovăția lui în comiterea infracțiunilor imputate, prin următorele
probe: declarațiile părților vătămate Secrieru Viorel; Damian Veronica;
Sîlța Nicanor, declarațiile martorului Damian Mihail; proces-verbal privind
consemnarea celor constatate din 01.02.2018 (vol.I, f.d.22); rapoarte potrivit
cărora în urma măsurilor speciale de investigații, s-a stabilit că persoana ce
figurează în materialele REI-2 nr. 522 din 30.01.2018 și anume plângerii cet.
Secrieru Viorel și Damian Veronica privind acțiunile unei persoane care se
prezintă cu numele XXXXX Mihail, s-a constatat a fi Tertiuc Mihail
(vol. I, f.d.26;42); copia actelor ce confirmă absolvirea cursurilor de instruire
teoretico-practică privind conducerea mijloacelor de transport, precum și
certificatele medicale deținute de persoanele în privința cărora au fost
perfectate (vol. I, f.d. 27-36; 43-49; 53); proces-verbal privind consemnarea
celor constatate din 01.02.2018 (vol.I, f.d.37); proces-verbal privind
consemnarea celor constatate din 01.02.2018 (vol.I, f.d.50); proces-verbal de
percheziție din 06.03.2018 (vol.I, f.d. 93-94); proces-verbal de examinare a
obiectului din 06.03.2018 (permis Document auto) (vol.I, f.d.95); proces-verbal
de recunoaștere a persoanei din 04.04.2018 (vol.I, f.d.98-99).
Astfel, analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și
apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a
constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Tertiuc Mihail în
comiterea infracțiunii imputate și care combat argumentele declarate de către
inculpat.
În raport de întreg materialul probator administrat, instanța de apel a
constatat că situația de fapt stabilită este în deplină concordanță cu acesta,
încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția inculpatului pentru
infracțiunile reținute, rezultă în mod neîndoielnic din actele dosarului. De altfel,
declarațiile părților vătămate care sub jurământ au oferit informații ample
despre modul de derulare a evenimentelor infracționale, instanța consideră că
acestea sunt veridice, consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului
penal, care coroborează cu probele scrise, nominalizate mai sus și dovedesc cu
6
certitudine că inculpatul a comis faptele incriminate, în baza mijloacelor de
probă administrate în cadrul cercetării judecătorești și a urmăririi penale,
stabilindu-se în mod concret că inculpatul a acționat prin intenție directă,
manifestând superficialitate în raport cu relațiile sociale cu privire la posesia
asupra bunurilor și libertatea manifestării de voință. Din analiza coroborată a
tuturor probelor administrate în cauză, în ambele faze ale procesului penal
desfășurate, în cauză fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului
pentru infracțiunile pentru care este cercetat.
Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o
motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de
evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta
incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu
exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, iar potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea
situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă,
acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. În cazul în
care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la
împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de
recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de
primă instanță (Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).
La caz, instanța de apel a reținut că, datorită particularităților cazului,
declarațiile părților vătămate au un rol definitoriu în probarea vinovăției
inculpatului. Declarațiile părților vătămate au fost aceleași pe parcursul
procesului și ultimii l-au recunoscut în cadrul acțiunii procedurale respective.
În cadrul examinării cauzei nu au fost relevate circumstanțe ce ar pune la
îndoială declarațiile martorilor. De asemenea, martorii, deși nu se cunoșteau
între ei, au comunicat aceleași circumstanțe (faptul în calitate de cine se
prezenta inculpatul), fapt ce indică la credibilitatea declarațiilor lor. Totodată,
prin declarațiile părților vătămate se exclude și posibilitatea precum că sumele
acordate de către părțile vătămate inculpatului constituie împrumuturi. Părțile
vătămate inițial și pe parcursul procesului au comunicat despre scopul
acordării acestor sume de bani, și anume – facilitarea obținerii permisului de
conducere. Faptul respectiv este probat și prin înscrierea din agenda ridicată în
cadrul percheziției.
Totodată, instanța de apel a considera necesar de a menționa că prima
instanță în temeiul art. 321 Codul de procedură penală, a dispus finisarea
judecării cauzei în lipsa inculpatului, iar în sensul dat instanța de apel a notat
că pentru data de 26.10.018 și 26.11.2018, ședința de judecată a avut loc în lipsa
inculpatului. În ambele cazuri a fost dispusă escortarea inculpatului și în
ambele ultimul a refuzat să fie escortat, conform datelor medicale fiind apt să
participe la ședințe. Inculpatul, refuzând să fie escortat, indica alte motive decât
cele de imposibilitate de participare pe motiv de boală. Pentru data de
7
26.10.2018, a indicat în cererea de refuz că dorește să fie consultat de medicul
stomatolog, dar în extrasul prezentat o asemenea consultație nu este reflectată.
Astfel, instanța de apel a considerat că inculpatul a avut posibilitatea
reală să participe la ședințele din prima instanță, însă, folosindu-se cu rea-
credință de drepturile sale, a refuzat de a se prezenta. În același timp, urmează
a fi reținut faptul că inculpatul a avut posibilitatea în instanța de apel de a audia
părțile vătămate și de a se expune referitor la probatoriu.
Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a reiterat că
aceasta reprezintă un proces personal – rezultat al propriei convingeri al
instanței de judecată, ce nu trebuie conceput ca fiind un proces arbitrar,
subiectiv, el implicând obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei
concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii
penale și pedepsei penale, menționând că prima instanță a ținut cont de toate
prevederile legale relevante acestui aspect a procesului penal.
Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, având în vedere
nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța de apel a ajuns la
concluzia că corectarea inculpatului este pasibilă cu aplicarea unei pedepse
privative de libertate sub formă de închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, apreciind o asemenea pedeapsă ca fiind
echitabilă în coraport cu faptele comise și va atinge scopul educativ și preventiv
stabilit la art. 61 alin. (2) Cod penal, în acest sens fiind întemeiată și
argumentată poziția primei instanțe, care la stabilirea pedepsei pentru
infracțiunile comise, a luat în considerație toate circumstanțele în care acestea
au fost săvârșite.
Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, au declarat recursuri
ordinare:
5.1. Avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului, prin care, invocând
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care a
solicitat casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin
care inculpatul Tertiuc Mihail să fie achitat de sub învinuirea înaintată din
motiv că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii.
În motivarea recursului, avocatul a menționat că:
- întreg probatoriul acuzării se bazează doar pe declarațiile părților
vătămate care sunt destul de dubioase;
- în acțiunile incriminate lui Tertiuc Mihail, nu se regăsește elementul
laturii obiective a infracțiunii imputate, deoarece ultimul nu a obținut
automobile litigioase în mod fraudulos sau prin înșelăciune ori abuz de
încredere. Între părți a avut loc o înțelegere sub formă de contract, respectiv
confirmându-se relațiile civile între aceștia, care urma a fi ghidată în instanța
de drept civil;
8
- instanța s-a limitat doar la denumirea probelor scrise, dar nu s-a expus
ce denotă aceste probe, mai mult ca atât că sunt niște contracte de împrumut,
care face acest litigiu să aibă aspecte civile și nu penale.
5.2. Inculpatul Tertiuc Mihail, prin care, invocând prevederile art. 427
alin. (1) pct. 4) și 5) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei
instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului, inculpatul a menționat că:
- a primit decizia instanței de apel prin intermediul oficiului poștal la
21 octombrie 2019;
- atât în prima instanță cât și în instanța de apel i-a fost încălcat dreptul
la apărare, la ultimul cuvânt, la prezentarea martorilor, probe suplimentare
pentru a-și demonstra nevinovăția. Nu a fost luat în considerație că la judecarea
cauzei se afla în spital în stare gravă. La recurs a anexat copia certificatelor
medicale care confirmă că nu sa putut prezenta la ultimul cuvânt și pronunțarea
sentinței;
- probele administrate în speță au fost apreciate eronat de către
instanțele de fond, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată numai pe
declarațiile părților vătămate.
Referință asupra recursurilor declarate, a fost depusă de către
procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,
Suvac N., prin care a pledat pentru inadmisibilitatea recursurilor.
Judecând recursurile ordinare pe baza materialelor din dosarul cauzei
și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi
respinse, ca inadmisibile, din considerentele ce urmează a fi expuse în
continuare.
În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs
judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de
recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,
fără a agrava situația condamnaților.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu
a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori
nu este întemeiat legal (este nefondat).
Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,
întemeiată și motivată.
După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate de către
partea apărării, Colegiul penal lărgit atestă, recurenții au invocat în calitate de
9
temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 4), 5), 8) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 4) judecata a avut loc fără
participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului
și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii; 5) cauza a
fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau
care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința
instanța despre această imposibilitate; 8) nu au fost întrunite elementele
infracțiunii.
Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept invocate
de către recurenți, Colegiul penal lărgit constată, că aceste erori de drept nu
și-au găsit confirmare la examinarea recursului, dat fiind faptul, că instanța de
apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417
alin. (8) Cod de procedură penală.
Deși în recursul ordinar declarat de către inculpatul Tertiuc Mihail, se
face referire la temeiurile pentru casarea deciziei instanței de apel prevăzute
de art. 427 alin. (1) pct. 4), 5) Cod de procedură penală, în conținut recurentul
nu a expus argumente în susținerea respectivelor temeiuri, de fapt alegațiile
acestuia referindu-se la dezacordul cu aprecierea probelor oferite de către
instanțele de fond.
Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi
invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la
etapa judecării recursului nu se analizează conținutul mijloacelor de probă, nu
se dă apreciere materialului probator și nu se stabilește o altă situație de fapt,
decât cea constatată de instanțele de grad inferior, aceasta fiind atributul
exclusiv al instanțelor de fond. Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu
va analiza și verifica probele administrate în cauză.
Concomitent Colegiul penal lărgit conchide că în speța supusă judecării
nu s-a constatat discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea
condamnării inculpatului Tertiuc Mihail și conținutul real al probelor sau
ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei
soluții decât cea pe care materialul probator o redă.
De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu
privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil
pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită inculpatul.
Deci, Colegiul penal lărgit consemnează că instanțele ierarhic inferioare,
verificând minuțios cele imputate lui Tertiuc Mihail, au conchis corect că în
speța dată au fost acumulate și prezentate instanței probe verosimile,
pertinente și concludente, ce demonstrează vinovăția acestuia în săvârșirea
infracțiunilor incriminate, acestea fiind apreciate în conformitate cu
prevederile art.101 Cod de procedură penală.
10
Totodată, din materialele cauzei Colegiul penal lărgit atestă că instanțele
de fond au expus suficient de clar și întemeiat asupra faptului de finisare a
judecării cauzei în prima instanță și pronunțarea sentinței în lipsa inculpatului,
cauza fiind amânată pe parcursul a șase luni de mai multe ori din motivul
refuzului prezentării inculpatului din diferite motive, iar prima instanță
întemeiat în baza art. 321 alin. (2) pct. 2) a dispus continuarea examinării în
lipsa acestuia. Conform datelor medicale fiind apt să participe la ședințe.
Inculpatul, refuzând să fie escortat, indica alte motive decât cele de
imposibilitate de participare pe motiv de boală. Pentru data de 26.10.2018, a
indicat în cererea de refuz că dorește să fie consultat de medicul stomatolog,
dar în extrasul prezentat o asemenea consultație nu este reflectată.
Prin urmare se atestă că inculpatul a avut posibilitatea reală să participe
la ședințele din prima instanță, însă, folosindu-se cu rea-credință de drepturile
sale, a refuzat de a se prezenta. În același timp, urmează a fi reținut faptul că
inculpatul a avut posibilitatea în instanța de apel de a audia părțile vătămate și
de a se expune referitor la probatoriu.
Potrivit procesului verbal al ședințelor de judecată în instanța de apel,
Colegiul penal lărgit constată că în ședința instanței de apel a fost audiat atât
inculpatul cât și părțile vătămate, prin urmare părțile având posibilitate reală
de a acorda întrebări reciproce, după care instanța a cercetat probele scrise
prezente la materialele cauzei, însă la această etapă a judecării nici inculpatul
nici apărătorul ales al acestuia, nu au invocat necesitatea audierii unor martori
sau de prezentare a unor probe suplimentare, partea apării fiind de acord cu
încheierea cercetării judecătorești și oferirea posibilității expunerii la etapa
dezbaterilor judiciare, unde partea apărării la fel a fost foarte reținută în
declarații, menționând doar că este pe aceiași poziție.
Astfel, alegațiile inculpatului precum că atât în prima instanță cât și în
instanța de apel i-a fost încălcat dreptul la apărare, la ultimul cuvânt, la
prezentarea martorilor, probe suplimentare pentru a-și demonstra
nevinovăția, Colegiul penal lărgit le apreciază ca fiind declarative și
neîntemeiate.
Din considerentele enunțate, Colegiul penal conchide că, temeiurile
invocate de recurenți și prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4) și 5) Cod de
procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de
erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată
este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
Cu referire la criticile invocate de apărare sub aspectul pct. 8) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de
drept menționat, prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)
Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea
11
juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și
semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.
Colegiul penal lărgit reține că acest temei include cazurile când nu a fost
stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele
constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele
atenuante și agravante ale infracțiunii.
Colegiul penal lărgit consideră că nu pot fi reținute argumentele apărării
cu privire la necesitatea achitării inculpatului, deoarece la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de
procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția pronunțată.
Mai mult, Colegiul penal lărgit a constatat că în motivarea recursului
avocatul Cojocaru Dorin, acționând în calitate de avocat prin contract ce
reprezintă interesele inculpatului Tertiuc Mihail, a expus următoarele
argumente, care în opinia acestuia justifică solicitările înaintate și anume că: „în
acțiunile incriminate lui Tertiuc Mihail, nu se regăsește elementul laturii obiective
a infracțiunii imputate, deoarece ultimul nu a obținut automobile litigioase în
mod fraudulos sau prin înșelăciune ori abuz de încredere. Între părți a avut loc o
înțelegere sub formă de contract, respectiv confirmându-se relațiile civile între
aceștia, care urma a fi ghidată în instanța de drept civil”, însă sub acest aspect
Colegiul penal lărgit a stabilit că respectivele circumstanțe în genere nu sunt
relevante speței, or, acțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul Tertiuc
Mihail au cu totul o altă natură, și nu sunt legate nici într-un fel cu automobile
litigioase sau înțelegeri sub formă de contract, prin urmare respectivele alegații
ale avocatului au deviat total de la speța judecată.
Instanța de recurs mai notează și faptul, că argumentele apărării cu
privire la necesitatea achitării inculpatului, au constituit deja obiect de
examinare la judecarea cauzei în ordine de apel, în privința cărora instanța s-a
expus motivat și amplu argumentat, soluție care este descrisă la pct. 4.1. a
acestei decizii și pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, considerând
că reiterarea acesteia nu este necesară, or, în cazul în care instanțele de fond și-
au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă
sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient
orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se
mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle împotriva
Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997, § 60).
Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera
casarea deciziei adoptate, fapt ce impune respingerea, ca inadmisibile, a
recursurilor ordinare declarate de către avocatul Cojocaru Dorin în numele
inculpatului și de către inculpat, cu menținerea deciziei instanței de apel ca fiind
legală și întemeiată.
12
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către
avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului și de către inculpat, cu
menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18
septembrie 2019, în cauza penală în privința lui Tertiuc Mihail XXXXX.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020.
Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătură/ Toma Nadejda
/semnătură/ Țurcan Anatolie
/semnătură/ Cobzac Elena
/semnătură/ Boico Victor
13