1ra-206/2019 — art. 145 alin. 2 lit. i; 27, 172 alin. 2 lit. c CP

1ra-206/2019 — art. 145 alin. 2 lit. i; 27, 172 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-206/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza

materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Harti Vladislav și de către avocatul Panov Diana în numele inculpatului

Covcaliuc Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2018, în cauza penală în privința

lui

Covcaliuc Andrei XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 09.02.2018 - până la 26.04.2018

instanța de apel:

de la 14.06.2018 – până la 19.09.2018.

instanța de recurs ordinar:

de la 26.11.2018 – până la 06.02.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) și art. 27, 172 alin. (2) lit. c)

Codul penal.

1.1. Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul central din 26 aprilie 2018,

Covcaliuc Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de 12 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Covcaliuc Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 172 alin. (2) lit. c) Codul penal și în baza acestei

normei, s-a stabilit pedeapsa sub formă de 6 ani închisoare în penitenciar

de tip închis.

1

Conform art. 84 Cod penal lui Covcaliuc Andrei i s-a stabilit

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, sub formă de 15 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip închis.

XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, Covcaliuc Andrei, împreună cu o altă

persoană aflându-se la iazul situat în extravilanul XXXXX, fiind în stare de

ebrietate și urmărind intenția de a-l omorî pe Goleac Iurii, în urma unui

conflict brusc apărut între aceștia, i-au aplicat în mod intenționat lui Goleac

Iurii multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe toată suprafața corpului și

câteva lovituri în regiunea parietală a capului, organ vital al corpului, pe

cale de consecință cauzând decesul acestuia.

Tot el, în același loc, timp și circumstanțe, ora exactă nefiind stabilită

de organul de urmărire penală, continuându-și acțiunile infracționale de

comun acord cu XXXXX, urmărind scopul realizării unui act de

homosexualitate cu XXXXX, care în acel moment era încă în viață, l-au

urcat forțat pe ultimul într-un autocamion, situat în apropierea iazului din

XXXXX, unde dându-și seama de acțiunile sale prejudiciabile, prevăzând

urmările lor și dorindu-le în mod conștient, în același timp profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra, fapt datorat loviturilor aplicate față

de el, a încercat să introducă organul sexual în anusul lui XXXXX, în

timpul ce o altă persoană îl ținea pe XXXXX de la spate, însă din cauze

independente de voința sa, nu și-a putut duce până la capăt acțiunile

infracționale din motivul lipsei de erecție a organului sexual.

apeluri:

- inculpatul Covcaliuc Andrei, la 04 iunie 2018;

- procurorul în procuratura Orhei, Carasec Ana, la 10 mai 2018;

- procurorul în procuratura Orhei, Carasec Ana, la 05 iunie 2018;

3.1. Inculpatul Covcaliuc Andrei, a solicitat admiterea apelului și

casarea sentinței.

3.2. Procurorul Carasec Ana, prin apelurile sale, a solicitat casarea

sentinței în ce privește latura penală, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Covcaliuc Andrei să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Codul penal și în baza acestei Legi, sa-i

fie stabilită pedeapsa sub formă de 18 ani închisoare în penitenciarul de tip

închis.

Covcaliuc Andrei Vladimir să fie recunoscut culpabil în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 172 alin. (2) lit. c) Codul penal și în baza

2

acestei Legi, cu aplicarea prevederile art. 81 alin. (3) să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de 7 ani închisoare în penitenciarul de tip închis.

În conformitate cu prevederile art. 84 Codul penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate de stabilit definitiv

pedeapsa sub formă de 20 ani de închisoare în penitenciar de tip închis.

Încasarea de la Covcaliuc Andrei a cheltuielilor judiciare în mărime

de 13819,78 lei.

septembrie 2019, a fost:

Respins ca nefondat, apelul inculpatului Covcaliuc Andrei.

Admis parțial apelul procurorului, sentința casată în partea privind

învinuirea în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal și în partea cumulului

parțial al pedepselor, și pronunță în această parte o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Covcaliuc Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 17 (șaptesprezece) ani cu

executarea în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial, a

fost stabilită pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni sub formă

de închisoare pe un termen de 20 (douăzeci) ani cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a menționat că prima

instanță, la pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și

just a ajuns la concluzia că inculpatul a comis faptele imputate lui. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Codul de procedură.

În pofida faptului că inculpatul vina a recunoscut-o parțial, instanța

de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat

referitor la comiterea faptelor imputate. Prima instanță s-a bazat pe

următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele, cum sunt: declarațiile succesorului părții vătămate

XXXXX; martorului Cojocari Boris; Pîslari Eugenia; martorului minor

Pîslari Sergiu; martorului minor Pîslari Gheorghe; procesul-verbal de

ridicare din 22 octombrie 2017; procesul-verbal de ridicare din 22

octombrie 2017; procesul-verbal de ridicare a mostrelor de comparație din

02 noiembrie 2017; procesul-verbal de ridicare a mostrelor de comparație

din 02 noiembrie 2017; procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul

3

infracțiunii din 06 decembrie 2017; procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la locul infracțiunii din 06 decembrie 2017; raport de expertiză

biologică judiciară din 17 noiembrie 2017; raportul de expertiză medico-

legală judiciară din 24 decembrie 2017; raportul de expertiză psihiatrică

judiciară din 05 ianuarie 2018; raportul de expertiză psihiatrică judiciară

din 05 ianuarie 2018.

La argumentele ce combat versiunea apărării, instanța de apel a

menționat sentința definitivă a Judecătoriei Orhei, sediul Central din 07

martie 2018, prin care a fost constatat că au fost acumulate suficiente probe

ce dovedesc săvârșirea de către XXXXX a faptelor prejudiciabile prevăzute

de art. 145 alin. (2) lit. i) și art. 27, 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, or, XXXXX

a fost pus sub învinuire anume pentru comiterea infracțiunilor în coautorat

cu Covcaliuc Andrei. De asemenea, prin aceiași sentință s-a constatat că

faptul comiterii acestor infracțiuni, a fost dovedit în afară de orice dubiu

rezonabil, astfel XXXXX i-a fost aplicată măsura de constrângere cu

caracter medical - internarea în instituția psihiatrică cu supraveghere

obișnuită a IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie pentru tratament în condiții

de staționar.

În cauză, instanța de apel a evidențiat că poziția apărării a fost pusă

sub aspectul prezentării probelor suplimentare pentru a diminua nivelul

acțiunilor criminale ale lui Covcaliuc Andrei, iar toată responsabilitatea

pentru omorul comis și actele de homosexualitate să rămână pe seama

inculpatului iresponsabil XXXXX. Cu referire la declarațiile martorilor

minori XXXXX, copiii inculpatului Covcaliuc Andrei, instanța de apel a

considerat că acestea urmează a fi apreciate critic, deoarece copiii au o

vârstă de 10 și respectiv 8 ani, sunt influențați de relațiile de rudenie (fiu-

tata), de perceperea situației în corespundere cu vârsta sa fragedă. Perioada

îndelungată de la data comiterii faptei 21 octombrie 2017 și conținutul

declarațiilor la audierea lor din 03 aprilie 2018 au demonstrat că copii au

fost pregătiți pentru a da anume astfel de declarații cu scopul de al ajuta în

așa mod pe tatăl lor să evite pedeapsa.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Covcaliuc Andrei a

comis infracțiunile imputate prin rechizitoriu, menționând în această parte

că calificarea decesului victimei, a fost eronat recalificată de către prima

instanță. Faptei respective nu i-a fost dată o apreciere corectă din punct de

vedere al laturii subiective. Astfel, prima instanță trebuia să constate și să

indice prin ce s-a manifestat intenția directă față de vătămarea gravă și prin

ce s-a manifestat imprudența față de decesul victimei.

La caz, instanța de apel a reținut că a apărut un conflict spontan

dintre victimă, pe de o parte și Covcaliuc Andrei și cea de-a doua persoană,

4

pe de altă parte. Circumstanțele apariției conflictului și împrejurările

constatate indică la faptul că inculpatul și cea de-a doua persoană au

început a lovi victima spontan. Totodată, luând în considerație

multitudinea loviturilor și localizarea acestora, instanța de apel a reținut că

inculpatul acționa cu intenție indirectă.

În cazul realizării faptei cu intenție indirectă, fapta urmează a fi

calificată în conformitate cu urmările prejudiciabile survenite de fapt.

În cazul dat, instanța de apel a opinat că nu au fost relevate probe

care ar indica că inculpatul a acționat cu intenție directă de a provoca

vătămare gravă. Circumstanțele enumerate de către prima instanță au fost

insuficiente pentru recalificarea faptei în coraport cu împrejurările cauzei,

omorul intenționat a persoanei și tentativă la homosexualitate comisă de

două persoane.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a menționat că a ținut cont de prevederile art.

7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Ținând cont de prevederile art. 16 alin. (5) Cod penal, instanța de apel

a considerat necesar de a numi pedeapsa pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal sub formă de închisoare pe

un termen de 17 ani cu executarea în penitenciar de tip închis.

La fel instanța de apel a menționat că în speță nu a fost făcută dovada

existenței unor alte circumstanțe personale care să justifice diminuarea

cuantumului pedepsei stabilite inițial, motiv pentru care s-a dat eficiență

principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul

socio-moral al inculpatului.

octombrie 2018, au declarat recursuri ordinare:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti

Vladislav, la 02 noiembrie 2018;

- avocatul Panov Diana în numele inculpatului Covcaliuc Andrei, la

16 noiembrie 2018.

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti

Vladislav, indicând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Co de procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, a solicitat casarea

deciziei în partea ce ține de soluția dispusă cu privire la cheltuielile

5

judiciare și dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în instanța de

apel în o altă componență.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- decizia în partea ce ține de soluția dispusă pe caz cu privire la

cheltuielile judiciare suportate la efectuarea expertizelor pretinse de la

Cavcaliuc Andrei este neîntemeiată și contrară normelor procesuale,

instanța în mod incorect respingând solicitarea acuzării de a fi încasate de

la inculpat cheltuielile suportate;

- instanța de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărâri nu a

luat în considerație faptul că în cadrul cauzei penale de către stat au fost

suportate cheltuieli în sumă de 640 lei la realizarea expertizelor, sumă ce

urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform

prevederilor art. 227 - 229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar

prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod procedură penală,

nu a dispus acest fapt;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare,

cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- de către instanța de apel nu s-a ținut cont de faptul că prin

modificările survenite în Codul de procedură penală în vigoare din data de

09.02.2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală și deci norma legală care instituia obligația statului a

suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale a fost

exclusă. Acest fapt, luat în coraport cu dispoziția art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală și constituie temeiul ce impune suportarea cheltuielilor

de judecată pretinse de la inculpat, or, după cum s-a expus, aceste

cheltuielile au fost suportate de către stat doar din cauza că a fost comisă

infracțiunea în cauză, în caz contrar aceste cheltuieli nu ar fi fost generate;

- instanța de apel a omis din vedere prevederile art. 4 alin. (1) ale

Codului de procedură penală, conform cărora ”în desfășurarea procesului

penale se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăriri penale sau al judecării

cauzei în instanța judecătorească”. Prin urmare, legea procesual penală nu are

caracter retroactiv și deci este irezonabil a fi invocate prevederile art. 8 și

art. 10 ale Codului penal în partea ce ține aplicabilitatea normelor

procesuale penale;

- fapta infracțională generează o situație preferențială a acelor

persoane care au comis infracțiuni și defavorabilă față de ceilalți membri ai

6

societății, care în mod indirect sunt impuși să suporte acele cheltuieli

financiare generate anume ca urmare acelei/acelor infracțiuni săvârșite de

inculpat;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează conform

prevederilor art. 435 Cod de procedură penală cu nerezolvarea fondului

apelului, din care considerente decizia urmează a fi casată cu rejudecarea

cauzei în apel.

5.2. Avocatul Panov Diana în numele inculpatului Covcaliuc Andrei,

indicând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct.

12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu menținerea

sentinței dar și cu aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- decizia instanței de apel este una mult prea aspra și neîntemeiată,

pasibilă de casat cu menținerea sentinței emise de către prima instanță ori

cu aplicarea unei pedepse mai blânde;

- pedeapsa aplicată de prima instanță este una mult prea aspra,

deoarece pedeapsa aplicată corespunde gradului și caracterului

socialmente periculos al faptei săvârșite de către inculpat și își va atinge

scopul impus prin restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Pedeapsa aplicată de instanța de

fond poate fi considerată legală din motivul, că aceasta va duce la

corectarea inculpatului și restabilește echitatea socială;

- instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că inculpatul a avut

intenția de a-l omorî pe XXXXX, chiar dacă acesta susține faptul că toate

loviturile față de victimă a fost aplicate doar de către XXXXX. Chiar și din

învinuirea adusa acestuia este evident faptul că toate acțiunile întreprinse

față de victimă nicidecum nu au avut ca scop omorârea acestuia, iar

decesul acestuia a survenit din motive independente de voința celor

prezenți;

- Covcaliuc Andrei fiind în stare de ebrietate, era în incapacitate de a

reacționa fiziologic printr-o erecție a organului sexual și astfel fiind în

imposibilitate de a comite actul homosexual forțat cu victima, nu a comis

actul de homosexualitate din motiv stării psihologice, ceea ce l-a stopat sa

comită infracțiunea imputata. În situația dată consideră pedeapsa aplicata

de către instanța de fond mult prea aspră și că de către instanță a fost

admisă discriminarea, deoarece dacă victima ar fi fost de genul feminin,

7

instanța nicidecum nu i-ar fi aplicat făptuitorului pedeapsa sub forma de 6

ani închisoare, pentru aceleași acțiuni și în aceleași circumstanțe.

fost depusă de către avocatul Panov Diana prin care a expus poziția

privind respingerea solicitărilor procurorului.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Din materialele cauzei, Colegiul penal constată că recurenții au

declarat recursuri ordinare în termenul prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

7.1. Cu referire la recursul declarat de către procuror, Colegiul penal

consideră necesar de a menționa că recurentul în susținerea temeiului de

drept indicat, nu a adus o argumentare suficientă ce ar impune necesitatea

casării deciziei instanței de apel în partea solicitată.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat de către

procuror, constată că acesta în esență își exprimă dezacordul cu soluția

instanței de apel în partea ce ține de neîncasarea de la inculpatul Covcaliuc

Andrei a cheltuielilor judiciare, solicitând prin invocarea art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, casarea deciziei și remiterea la rejudecare

în această parte, însă recurentul pe lângă înaintarea temeiului pentru

recurs menționat, nu a prezentat careva motive verosimile și temeiuri

legale ce ar sprijini solicitările înaintate, și anume, nu a fost abordată o

careva problemă de drept, nu a fost indicat la careva erori comise de

instanța de apel ce ar genera casarea acestei, nu și-a argumentat recursul în

sensul declarat, adică în adresa instanței supreme a parvenit un recurs

nemotivat cu solicitări vădit neîntemeiate.

Reieșind din dispozițiile art. 385 alin. (1) pct.14) și art. 397 pct. 5) Cod

de procedură penală în coroborare cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură

8

penală, Colegiul penal denotă că circumstanțele suportării cheltuielilor

judiciare, nu urmează a fi puse în sarcina inculpatului, întrucât acestea sunt

puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc

urmărirea penală și sunt cheltuieli evidente și necesare în vederea

constatării faptei infracționale, dar nu cheltuieli suplimentare suportate de

către organul de urmărire penală.

Atât timp cât statul are obligația, în sensul art. 6 CEDO, de a dovedi

vinovăția persoanei trasă la răspundere penală în conformitate cu

prevederile art. 24, 56 Cod de procedură penală, prin intermediul agenților

săi, care la rândul lor, conform art. 96, 97 Cod de procedură penală, au

sarcina probațiunii, legea penală îi garantează acuzatului dreptul la

prezumția nevinovăției prin prisma art. 8 Cod de procedură penală,

liberându-l de obligația de a-și demonstra nevinovăția, raționament care își

găsește aplicabilitate și în raport cu orice chestiune conexă, necesară pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului, cum este efectuarea la caz a

expertizelor.

Astfel, dispunerea de către organul de urmărire penală a efectuării

expertizelor, a fost o acțiune indispensabilă procesului penal, or, la acea

etapă inculpatul beneficia de prezumția nevinovăției, care îl libera de

obligația de a-și demonstra nevinovăția, așadar ultimul neavând careva

îndatoriri pecuniare față de dispozițiile și acțiunile organului de urmărire

penală, care în virtutea legii are obligația de a acumula probe pentru

stabilirea adevărului pe caz, iar punerea în sarcina persoanei recunoscute

vinovate de comiterea unei infracțiuni, a achitării cheltuielilor judiciare

pentru acțiunile organului de urmărire penală, nu poate fi reținută atât

timp cât legea procesual-penală reglementează clar și explicit acest aspect,

având un efect imperativ, or, o altă aplicare a încasării cheltuielilor

judiciare decât cea prevăzute de lege poate fi privită ca o majorare indirectă

a pedepsei penale, ce la fel este stabilită cert și clar de legea penală, și poate

depăși limitele sancțiunii, fapt care atrage după sine agravarea situației

condamnatului.

În plenitudinea celor constatate, apreciind netemeinicia argumentelor

invocate în recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către apărătorul

inculpatului, Colegiul penal, verificând motivele înaintate, constată că

acesta în esență își exprimă dezacordul cu soluția instanței de apel în

partea ce ține de stabilirea pedepsei inculpatului Covcaliuc Andrei, și în

acest sens solicitând, prin invocarea art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, casarea deciziei cu menținerea sentinței ori a aplicării

9

unei pedepse mai blânde, adică aplicarea unei pedepse mai blânde

indiferent ce hotărâre va fi menținută.

Lecturând recursul înaintat, Colegiul penal conchide că poziția

recurentului, motivele și solicitările înaintate, nu coroborează cu temeiul

indicat, or, solicitarea avocatului privind aplicarea unei pedepse mai

blânde nu este în corespundere cu temeiul că faptei săvârșite i sa dar o

încadrare juridică greșită, astfel temeiul indicat fiind declarativ.

La fel, Colegiul penal stabilește o neconcordanță în corpul recursului,

fapt ce impune aprecierea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, or, recurentul

pe lângă înaintarea temeiului pentru recurs menționat, și indicarea unor

motivări denaturate, nu a prezentat careva motive verosimile și temeiuri

legale ce ar sprijini solicitările înaintate, și anume, nu a fost abordată o

careva problemă de drept, nu a fost indicat la careva erori comise de

instanța de apel ce ar genera casarea acestei, nu și-a argumentat recursul în

sensul declarat, adică în adresa instanței supreme a parvenit un recurs

nemotivat cu solicitări nefondate, or, dezacordul cu pedeapsa stabilită nu

este prevăzut de legislația procesual-penală ca un temei pentru recurs

ordinar.

Sub acest aspect, Colegiul penal consideră necesar de a menționa că

recurentul în susținerea temeiului de drept indicat, nu a adus nici o

argumentare ce ar impune necesitatea casării deciziei instanței de apel în,

or, instanța de apel s-a expus desfășurat, argumentat și motivat asupra

tuturor chestiunilor necesare unei examinări obiective și multe laterale, în

rezultat cu emiterea unei decizii legale și întemeiate.

Instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența constantă a CtEDO.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat

ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza

Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să

examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Subsecvent, Colegiul penal stabilește că instanța de apel la judecarea

cauzei, a dat deplină eficiență tuturor normelor relevante la caz ce erau în

vigoare la data examinării, astfel careva temeiuri pentru implicarea în

soluția instanței, nefiind reținute.

10

În consecință, instanța de recurs conchide că totalitatea argumentelor

invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

ordinare înaintate și ca urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui

erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor instanței

de apel.

În prezența constatărilor nominalizate, având în vedere că motivele

invocate de către recurenți nu s-au confirmat, iar careva erori de drept

apreciate din oficiu, nu au fost stabilite, Colegiul penal va dispune

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, deoarece sunt vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și de către

avocatul Panov Diana în numele inculpatului Covcaliuc Andrei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie

2018, în cauza penală în privința lui Covcaliuc Andrei XXXXX, deoarece

sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11