1ra-1137/2020 — Art.264/1 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 06 noiembrie 2019, adoptată în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Scripcaru Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal la 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la data de 27.07.2019, la ora 01.40, în or. Glodeni str. Suveranității de către agenții constatatori a IIP Bălți RP Nord al INP a fost stopat automobilul de model Audi 100 cu numărul de înmatriculare xxxxx, condus de către Scripcaru Valeriu. În timpul verificării actelor s-a stabilit că Scripcaru Valeriu nu deține permis de conducere, tot atunci s-a simțit miros puternic de alcool din cavitatea bucală, vorbă neclară, 1 fapt care a trezit o bănuială rezonabilă precum că acesta conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică. Astfel, fiind testat cu alcooltestul pentru stabilirea gradului de ebrietate, s-a stabilit că în aerul expirat de Scripcaru Valeriu, există alcool etilic în cantitate de 0,56 mg/1. Ulterior, acesta a fost escortat la IMSP SR or. Glodeni, pentru stabilirea stării de ebrietate, unde cet. Scripcaru Valeriu din nou a fost testat cu alcooltestul prin ce s-a stabilit că în aerul expirat, există alcool etilic în cantitate de 0,63 mg/1, la cerințele legale ale angajaților poliției de a fi prelevate probele biologice (sânge) Scripcaru Valeriu a refuzat comunicând că nu dorește să fie prelevate probele biologice. Fapt confirmat prin procesul- verbal de ridicare a mostrelor pentru stabilirea stării de ebrietate din 27.07.2019. Prin acțiunile sale, Scripcaru Valeriu a comis infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal - refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Împotriva sentinței a declarat apel, procurorul Guida Pavel, care a solicitat casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Scripcaru Valeriu să-i fie aplicată o pedeapsă sub forma de 8 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în temeiul art.72 alin.(4) Cod penal în penitenciar de tip semiînchis. În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat că nu este de acord sentința, în partea ce ține de individualizarea pedepsei, consideră că pedeapsa aplicată de instanță de judecată este prea blîndă. A indicat că instanța la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului, urma să țină cont de gravitatea faptei comise, în contextul circumstanțelor reale de săvârșire a infracțiunii și a celor personale ale inculpatului, de comportarea inculpatului în timpul și după consumarea infracțiuni, că inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară, nu s-a reeducat, nu s-a reintegrat în societate, nu și-a făcut concluzii pentru a refuza comiterea infracțiuni, duce un mod de viață antisocial, nu este încadrat și nici nu a întreprins careva măsuri să fie încadrat în câmpul muncii, nu a dat dovadă de simț de regret pentru faptele comise anterior, astfel pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de 4 luni închisoare, este una prea blândă, nu poate servi ca temei de reeducare și îndreptarea acestuia, nu poate preîntâmpina săvârșirea de Scripcaru Valeriu a unor noi infracțiuni similare, iar pedeapsa aplicată acestuia nu duce la restabilirea echității sociale, precum si prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de acest gen din partea altor persoane, instanța nu sa luat în considerație faptul că inculpatul Scripcaru Valeriu are statut de inculpat și în altă cauză penală de învinuire în comiterea infracțiuni prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, examinarea căreia la moment nu este finisată; de asemenea infracțiunea comisă de inculpatul Scripcaru Valeriu a fost comisă în stare de recidivă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2020, a fost admis apelul procurorului, s-a casat sentința parțial în latura pedepsei penale și s-a 2 pronunțat o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Scripcaru Valeriu considerat condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prezenta cauză a fost judecată de către prima instanță în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat, prin cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești pe caz (f.d.121). Instanța de apel a menționat că, instanță de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului Scripcaru Valeriu în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal după indicii calificativi - refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport. Referitor la numirea pedepsei, instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul procurorului, or, la stabilirea pedepsei inculpatului Scripcaru Valeriu, instanța de fond nu a luat în considerație circumstanțele de fapt și de drept a cauzei penale analizate în cumul, precum caracterul infracțional al faptei comise și gravitatea comiterii infracțiuni. În contextul dat, instanța de apel a indicat, că prima instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul Scripcaru Valeriu anterior a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea infracțiunilor similare, fiind pedepsit inclusiv cu pedeapsa închisorii cu executarea ei reală, ultima dată fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Glodeni din 16.11.2018, în baza art.2641 alin.(4) Cod penal cu aplicarea prevederilor art.85 alin.(l) Cod penal la 7 (luni) închisoare, fiind eliberat din locurile de detenție în luna iunie 2019, la data de 27.07.2019, din nou a comis o infracțiune similară, astfel se constată că inculpatul nu a făcut concluziile corespunzătoare și nu a încetat comportamentul său infracțional. Prin urmare, instanța de apel a conchis că pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) luni, cu executarea ei reală este echitabilă faptelor infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs ordinar avocatul Movila Corina în numele inculpatului Scripcaru Valeriu, prin care solicită admiterea recursului, casarea parțială a sentinței în latura pedepsei penale, invocând faptul că instanța la individualizarea pedepsei nu a luat în considerație circumstanțele de fapt și de drept a cauzei penale analizate în cumul, de caracterul infracțional al faptei comise, de gravitatea comiterii infracțiunii (infracțiunea imputată face parte din categoria infracțiunilor ușoare - 3 nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială, că inculpatul are la întreținere opt copii. Mai mult, chiar și jurisprudența CEDO, stipulează expres că „Soluția mai potrivită pentru problema supraaglomerării ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea mai frecventă a măsurilor punitive non-privative de libertate prin minimizarea recurgerii la detenția preventivă”, amintind în acest scop Recomandările Comitetului de Miniștri nr. R(99)22 și nr. R(2006)13, care invită statele să încurajeze procurorii și judecătorii de a folosi cît mai mult posibil alternativele de detenție având scopul de a rezolva problema creșterii numărului deținuților în închisori. Astfel, apărarea a indicat că ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare și coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retribuția al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, precum și aplicând efectul circumstanțelor atenuante prezente, consideră că Scripcaru Valeriu a conștientizat urmările care pot surveni în rezultatul comiterii infracțiuni pentru care a fost condamnat, iar perioada în care acesta și-a ispășit pedeapsa, este suficientă pentru conștientizarea celor comise și corectarea inculpatului. 5.1 În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat, prin care solicită ca acesta să fie declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Lecturând recursul declarat, Colegiul penal constată că partea apărării nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor, din care considerente instanța de recurs nu se va expune referitor la aceste aspecte. Este expusă critica decizia instanție de apel numai referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei, argumente, ce se încadrează în temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, iar argumentele invocate în conținutul acestuia sunt neîntemeiate și nu justifică necesitatea casării deciziei instanței de apel. În susținerea acestei concluzii, Colegiul penal consideră că prevederile la care se 4 referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel, deoarece recurentul nu a indicat care prevederi legale concrete au fost încălcate de către instanțe la individualizarea pedepsei inculpatului. Astfel, Colegiul penal relevă că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșiri de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Subsecvent celor expuse, Colegiul penal reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență prevederilor art. art.6, 7, 16, 61, 75, Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, corect a conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse privativă de libertate, or, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunile comise de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului. Mai mult, instanța de apel corect a statuat, că inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, anterior inculpatul a fost atras la răspundere penală, însă nu și-a făcut concluzii de rigoare, săvârșind o nouă infracțiune cu intenție, astfel încât doar pedeapsa închisorii cu executarea reală va asigura atingerea scopurilor pedepsei penale prevăzute la art.61 Cod penal. Colegiul penal remarcă faptul că, circumstanțele invocate de către apărător în recurs, au fost luate în considerare de către instanțele de fond la numirea pedepsei, astfel, argumentele invocate nu pot fi acceptate întru casarea hotărârilor judecătorești. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.4145 alin.(1), 5 (5) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct.4.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. În aceste condiții, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Movila Corina în numele inculpatului Scripcaru Valeriu se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Movila Corina în numele inculpatului Scripcaru Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Scripcaru Valeriu xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 23 iulie 2020. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac 6