1ra-503/23 — art. 27, 145 alin. 2, lit. a CP

1ra-503/23 — art. 27, 145 alin. 2, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-503/2023

1-19018676-01-1ra-30032023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte Daguța Sergiu,

Judecători Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie,

a examinat, fără citarea părților, admisibilitatea recursurilor împotriva deciziei

din 24 ianuarie 2023 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, declarate de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana și de avocatul

Babără Marian în numele inculpatului

Scripcaru Vladimir X, născut la xxxxx în or. X,

cetățean al RM, domiciliat în mun. X, str. X, x ap. x,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare:

instanța de fond: 21.05.2014 – 18.08.2017,

instanța de apel: 07.09.2017 – 16.07.2018,

instanța de recurs: 13.09.2018 – 22.01.2019,

instanța de apel: 25.02.2019 – 28.07.2021,

instanța de recurs: 07.10.2021 – 22.02.2022,

instanța de apel: 16.06.2022 – 24.01.2023,

instanța de recurs: 30.03.2023 – 18.09.2023.

Asupra recursurilor menționate, instanța de recurs,

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

145 alin. (2) lit. a) Cod penal, și condamnat la 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la inculpatul Scripcaru Vladimir în beneficiul părții vătămate

Ibrian Vasile, prejudiciului material în sumă de 54970 lei, dintre care cheltuielile

pentru tratament în sumă totală de 31370 lei și cheltuieli de asistență juridică de

23600 lei, și prejudiciul moral în sumă de 30000 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

19.02.2013, ca urmare a relațiilor ostile cu Ibrian Vasile, urmărind intenția omorului

1

acestuia, a procurat din magazinul specializat ,,Cartuș”, pistolul de model ,,CZ-75

P-07 Duty” cu nr. B 192086 și muniții pentru el, după care în realizarea intenției

criminale, la 26.02.2013 pe la orele 11:30, s-a deplasat cu automobilul de model

,,BMW X5” cu numerele de înmatriculare neidentificate de către OUP, în apropierea

stației auto de la periferia localității Vulcănești, r-nul Nisporeni, unde intenționat a

efectuat o împușcătură în direcția acestuia, care însă din motive independente de

voința lui, nu și-a produs efectul, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase

pentru viață.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod

penal, adică tentativa de omor intenționat, săvârșit cu premeditare.

3.1. Partea vătămată Ibrian Vasile, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie majorat cuantumul compensației

pentru dauna morală la 500.000 lei.

3.2. Avocatul Babără Marian cu inculpatul, care au solicitat casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, în partea ce ține de încadrarea acțiunilor în baza art.

27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, de rând ce acuzarea nu a reușit să probeze scopul

și motivul omorului premeditat al victimei Ibrian Vasile, în raport cu care s-a aflat

în legitimă apărare, pentru a evita atacul direct, imediat și real, ca urmare a

amenințării aplicării cuțitului în vederea cauzării vătămărilor periculoase pentru

viață, de către o persoană ce anterior a fost condamnat în Federația Rusă pentru

omor, fiind foarte agresivă și social-periculoasă, cât și în latura pedepsei penale ca

una exagerat de aspră în raport cu urmările survenite.

Ibrian Vasile a fost respins, ca nefondat. A fost admis apelul avocatului Babără

Marian și a inculpatului, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Scripcaru Vladimir a fost condamnat în baza art.151 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu suspendare

condiționată a executării, în corespundere cu art. 90 Cod penal, pe o perioadă de

probațiune de 5 ani.

Dispozițiile sentinței în latura civilă și cu privire la corpurile delicte au fost

păstrate fără modificări, încasându-se suplimentar de la Scripcaru Vladimir în

beneficiul părții vătămate Ibrian Vasile cheltuieli judiciare pentru asistență juridică

în mărime de 6000 lei.

vătămată Ibrian Vasile și avocatul Babără Marian în numele inculpatului.

declarate au fost admise, casată total decizia din 16 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți

și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

nefondate apelurile părții vătămate Ibrian Vasile și avocatului Babără Marian cu

inculpatul, cu menținerea sentinței, fără modificări.

2

S-a dispus a calcula termenul de pedeapsă stabilit lui Scripcaru Vladimir

începând cu data de 28.07.2021, cu includerea în termen a perioadei reținerii și aflării

acestuia în stare de arest și arest la domiciliu de la 03.12.2013 până la 28.11.2014 și

de la 15.12.2017 până la 16.07.2018, cu arestarea inculpatului din sala de judecată.

Marian în numele inculpatului.

avocatului Babără Marian în numele inculpatului, a fost admis, casată total decizia

din 28 iulie 2021 a Curții de Apel Bălți și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. Potrivit părții descriptive a deciziei, instanța de recurs a statuat că deși în

decizia instanței de apel sunt expuse considerentele teoretice privind gradul de

realizare a tentativei (întreruptă sau consumată), nu s-a adus claritate asupra cazului

din speță, cum este individualizată tentativa la caz.

De asemenea, a fost apreciată ca fiind confuză poziția instanței de apel privind

atribuirea calificativului ,,omor săvârșit cu premeditare”. Or, instanța de apel în acest

sens a reținut doar declarațiile pârții vătămate Ibrian Vasile, precum și faptul că

inculpatul Scripcaru Vladimir a procurat arma din care a efectuat tragerea cu o

săptămână înainte de săvârșirea infracțiunii.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel nu a dat apreciere argumentelor

aduse de către partea apărării, precum că ,,intrarea în posesie și proprietate a armei

de către Scripcaru Vladimir a precedat o perioadă îndelungată de timp, de peste 3

luni, timp în care au fost depuse cereri, obținute autorizații, etc, iar legalizarea armei

determina o ușurință la identificarea persoanei care a împușcat, dat fiind evidența

specială deținută de poliție, care identifică armele și proprietarii în baza cartușelor

împușcate. Or, este lesne de înțeles că dacă Scripcaru Vladimir intenționa să-1

omoare, prin împușcare, pe Ibrian Vasile nu o făcea prin intermediul unui pistol

înregistrat pe numele său, pentru a permite identificarea sa ca autor al acestei

infracțiuni privind deținerea armei în limitele legale. Mai mult, la data depunerii

cererii de obținere a dreptului de port-armă, între inculpat și pretinsa victimă nu

existau relații ostile”.

Totodată, instanța de apel nu a făcut claritate asupra circumstanțelor de fapt

privind prezența cuțitului la victima Ibrian Vasile, în virtutea faptului că martorii

oculari Axenti Gheorghe, Sicorschii Serghei și Sicorschii Svetlana, care au fost

preveniți de răspundere penală pentru declarații false, au confirmat prezența cuțitului

la victimă.

Raportând cererea de apel declarată de avocatul Babără Marian în numele

inculpatului la conținutul, argumentele și motivarea cuprinsă în decizia instanței de

apel constată că, instanța de apel nu s-a expus argumentat, fără a lăsa loc de

interpretări asupra motivelor esențiale invocate în apel. Or, instanța de apel urma să

dea o apreciere chestiunilor importante semnalate de către apărare, privind

calificarea acțiunilor săvârșite de inculpatul Scripcaru Vladimir.

vătămate Ibrian Vasile a fost respins, ca nefondat. A fost admis apelul declarat de

3

avocatul Marian Babără și inculpatul, casată partial sentința în latura penală și

pronunțată o nouă hotărâre prin care:

Scripcaru Vladimir a fost condamnat în baza art.151 alin. (1) Cod penal la 6

ani 2 luni închisoare.

În temeiul art. 901 alin. (1) și (3) Cod penal, s-a suspendat parțial executarea

pedepsei cu închisoarea stabilită lui Scripcaru Vladimir, urmând ca prima parte a

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 1 lună să fie executată în

penitenciar de tip semiînchis, iar executarea celeilalte părți din pedeapsa stabilită pe

un termen de 3 ani și 1 lună s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 2

ani, obligându-l pe Scripcaru Vladimir să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Scripcaru Vladimir s-a dispus a fi

calculat de la data pronunțării deciziei, din 24.01.2023, cu includerea în termenul

pedepsei perioadei deținerii în stare de arest preventiv și arest la domiciliu din

03.12.2013 până la 28.11.2014 și termenului ispășirii pedepsei de la 15.12.2017 până

la 16.07.2018 și de la 28.07.2021 până la 24.01.2023.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute, fără modificări.

10.1. Instanța de apel a statuat că, fiind cercetate în cumul probele

administrate în cadrul urmăririi penale și prezentate în susținerea învinuirii înaintate

lui Scripcaru Vladimir, ținând cont de indicațiile instanței de recurs, instanța de fond

în mod pripit și neîntemeiat a dispus condamnarea lui Scripcaru Vladimir pentru

comiterea infracțiunii prevăzută la art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, fără a ține

cont de intenția reală a inculpatului, care este confirmată atât prin declarațiile sale,

cât și prin declarațiile părții vătămate și martorilor Axenti Gheorghe, Sicorschi

Svetlana, Sicorschi Serghei, precum și de urmarea prejudiciabilă real survenită.

Or, analizând probele prezentate de către acuzatorul de stat în susținerea

învinuirii înaintate, prin prisma prevederilor art. 27, 99-101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, apreciindu-le conform

propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele

și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, s-a ajuns la concluzia de a reîncadra

acțiunile inculpatului Scripcaru Vladimir din prevederile art. 27, art. 145 alin. (2) lit.

a) Cod penal în prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal, cu următoarele semne

calificative: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

care este periculoasă pentru viață.

La caz, nu s-a dovedit tentativa de omor imputată inculpatului Scripcaru

Vladimir, care în esență se manifestă prin executarea acțiunii îndreptate nemijlocit

împotriva valorii sociale ocrotite de Legea penală, ce nu și-a produs efectul din cauze

independente de voința făptuitorului, apărute contrar voinței lui, întrerupându-i

acțiunile criminale și făcând imposibilă continuarea lor prin înlăturarea producerii

rezultatului, fiind întreruptă prin intervenirea anumitor factori independente de

voința făptuitorului, ce au împiedicat desfășurarea în continuare a activității

infracționale.

4

Or, lipsa intenției lui Scripcaru Vladimir de a-l lipsi de viață pe Ibrian Vasile

s-a confirmat și prin comportamentul inculpatului, or, în situația în care inculpatul

urmărea scopul lipsirii de viață a părții vătămate, acesta a avut posibilitatea reală de

a-și duce la bun sfârșit intenția sa, atât sub aspectul țintirii armei în direcția unui

organ vital, precum și în cazul unei eventuale eșuării a țintei, avea posibilitatea de a

mai efectua o împușcătură în direcția părții vătămate, însă ceea ce nu s-a realizat în

speță, or, din declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale părții vătămate se

deduce cu certitudine că, de la împușcătură partea vătămată a căzut jos la sol, fără a

spune ceva, ținându-se de burtă, iar inculpatul a mai stat câteva secunde, fără a

întreprinde careva acțiuni, a urcat în automobil și a plecat spre mun. Chișinău, iar în

acest timp din ogradă a ieșit martorul Axente Gheorghe. Urmare a celor menționate

supra instanța de apel a considerat că, la caz nu s-a dovedit tentativa de omor

imputată inculpatului Scripcaru Vladimir, care în esență se manifestă prin executarea

acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite de Legea penală, ce

nu și-a produs efectul din cauze independente de voința făptuitorului, apărute contrar

voinței lui, întrerupându-i acțiunile criminale și făcând imposibilă continuarea lor

prin înlăturarea producerii rezultatului, fiind întreruptă prin intervenirea anumitor

factori independente de voința făptuitorului ce au împiedicat desfășurarea în

continuare a activității infracționale.

În speța dedusă judecății, activitatea criminală a inculpatului nu a fost

întreruptă de careva factori exteriori ce ar fi făcut imposibilă realizarea intenției de

omor, el dispunând pentru aceasta de toate condițiile, pe care însă nu le-a realizat,

ceea ce și dovedește că acțiunile lui Scripcaru Vladimir nu au fost îndreptate spre

lipsirea de viață a lui Ibrian Vasile, ci doar de a-i cauza vătămări corporale pentru a

evita acțiunile provocătoare și urmările prejudiciabile ce puteau surveni ca urmare a

amenințării cu cuțitul.

Prezența cuțitului la Ibrian Vasile, s-a confirmat integral prin declarațiile

martorilor Axentin Gheorghe, Sicorschi Svetlana și Sicorschi Serghei.

În urma raționamentelor expuse, instanța de apel a constatat că: ”Scripcaru

Vladimir X la data de 26.02.2013 în jurul orelor 11:30, deplasându-se cu

automobilul de model „BMV X5” cu numerele de înmatriculare neidentificate de

către organul de urmărire penală în direcția mun. Chișinău, în apropierea stației auto

de la periferia satului Vulcănești r-nul Nisporeni, l-a observat pe Ibrian Vasile, cu

care de mai mult timp se afla în relații ostile din cauza răspândirii de către ultimul a

informațiilor defăimătoare și influențabile în comunitatea romilor despre Scripcaru

Vladimir X și familia sa, cu scopul de a clarifica situația și de a-l ruga pe Ibrian

Vasile să înceteze răspândirea informațiilor defăimătoare, a oprit automobil în

dreptul acestuia, după care a coborât jos.

Ulterior, în urma conflictului verbal spontan apărut între aceștea, ca urmare a

amenințărilor verbale parvenite de la Ibrian Vasile în adresa lui Scripcaru Vladimir

X, inclusiv și cu folosirea unui cuțit, Scripcaru Vladimir X în mod intenționat, cu

ajutorul pistolului de model „CZ-75 P-07 Duty” cu nr B 192086, procurat la

19.02.2013 din magazinul specializat „Cartuș” și deținut în mod legal, a efectuat o

împușcătură în direcția victimei, în urma căruia i-a cauzat lui Scripcaru Vladimir X

5

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 24D din 19.03.2014 o plagă

penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu lezarea ficatului, venei

gastroduadenale și polului inferior a splinei, ce au putut surveni în urma acțiunii unui

obiect dur contondent, care putea fi un glonț tras dintr-o armă de foc, posibil la

timpul și împrejurările indicate, care se califică ca vătămării corporale grave și care

sunt periculoase pentru viața și sănătatea persoanei.”

Astfel, s-a constatat, în afara oricăror dubii rezonabile că, acțiunile

inculpatului Scripcaru Vladimir întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Instanța de apel a notat că, prin recalificarea acțiunilor inculpatului Scripcaru

Vladimir din prevederile art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal în baza art. 151

alin. (1) Cod penal, inculpatului nu i s-a agravat situația, nu i s-a încălcat dreptul la

apărare, fiind respectate prevederile art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală.

În ceea ce privește alegațiile privind existența circumstanțelor ce înlătură

caracterul penal al faptei, și anume pretinsa legitima apărare în care ar fi acționat

inculpatul, instanța de apel a apreciat-o ca fiind una declarativă și lipsită de suport

juridic și probatoriu, fiind făcută cu scopul dezincriminări inculpatului și evitării

răspunderii penale pentru faptele comise. Or, în cadrul cercetării judecătorești s-a

constatat că partea vătămată Ibrian Vasile deținea asupra sa un cuțit cu care l-a

amenințat pe inculpat, iar raportul dintre cauzarea vătămărilor corporale prin

aplicarea lui și a armei de foc de către inculpat a fost unul disproporțional.

Nu a fost reținută nici poziția privind aflarea inculpatului în stare de afect,

instanța notând în sensul dat că potrivit doctrinei penale, starea de afect survine în

mod subit, fiind provocată de acte de violență sau de insulte grave ori de alte acte

ilegale sau imorale ale victimei, manifestându-se prin fapta prejudiciabilă, exprimată

în acțiunea sau inacțiunea de lipsire ilegală de viață a unei alte persoane, urmările

prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei și legătura de cauzalitate

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Pe când în speță, ostilitatea relațiilor ca urmare a răspândirii de către Ibrian

Vasile a informațiilor defăimătoare și amenințărilor la adresa inculpatului și

membrilor familiei sale, inclusiv în dimineața cu pricina, în care Raiu Nicolae i-a

refuzat salutarea prin strângerea mânii, au durat o perioadă îndelungată de timp, ceea

ce exclude survenirea subită a afectului fiziologic ca urmare a acțiunilor

provocătoare a victimei, iar actele ilegale întreprinse de acesta la acel moment nu au

fost pe măsură să-i afecteze inculpatului Scripcaru Vladimir, starea psihică printr-o

emoție intensă, de scurtă durată, legată de activitatea instinctivă și de reflexe

necondiționate față de comportamentul victimei, fapt care integral s-a confirmat și

prin raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 71a-2014 din 11.02.2014, potrivit

căruia Scripcaru Vladimir a fost recunoscut responsabil, având capacitatea de

prevedere și deliberare, acționând cu discernământ, ceea ce exclude elementele

afectului fiziologic (f.d. 55-57, vol. I).

6

11.1. Procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, la

29.03.2023, invocând incidența pct. 6) și 12) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală (redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012),

și care solicită casarea deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Bălți, cu

menținerea sentinței din 18 august 2017 a Judecătoriei Ungheni.

Procurorul consideră ca fiind justă concluzia instanței de fond precum că,

intenția inculpatului în speță a fost îndreptată la omor intenționat or, faptul dat se

confirmă prin obiectul (pistol) cu care au fost produse vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață, localizarea împușcăturii efectuate, și anume faptul că

lovitura a fost îndreptată asupra cavității abdominale, organ de importanță vitală, în

urma căreia Ibrian Vasile a suportat plaga penetrantă cu ieșire prin spate a cavității

abdominale, cu lezarea ficatului, venei gastroduadenale și polul inferior a splinei.

Totodată, consideră că instanța de fond just a dat apreciere critică declarațiilor

inculpatului, precum că el nu a avut intenția de a-1 omorî pe Ibrian Vasile, a vrut

doar să se apere de partea vătămată care ar fi avut în mâini „presupusul cuțit”,

calificând acestea drept o încercare de a induce instanța în eroare or, aceste declarații

se combat întru totul prin probe cercetate, care de fapt, urmăresc scopul evitării

pedepsei pentru fapta săvârșită. Or, acesta, în ședința de judecată a declarat că

conștientiza posibilele urmări ale împușcăturii efectuate.

În același sens, susține că instanța de fond just a concluzionat că inculpatul își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și admitea în mod conștient

survenirea decesului victimei or, acest fapt se confirmă și prin raportul de expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie nr. 71 a-2014 din data de 11.02.2014 prin care, s-a

stabilit că Scripcaru Vladimir de maladii psihice cronice nu suferă. În perioada

comiterii infracțiunii ce i se imputa, după cum rezulta din studiul dosarului penal și

examenul psihiatric, dereglări psihice temporare nu manifesta, avea păstrată

capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, astfel a fost recunoscut ca

fiind responsabil.

Reieșind din circumstanțele constatate, a conchis ca fiind justă concluzia

instanței de fond, și în latura pedepsei stabilite, care ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, de lipsa circumstanțelor atenuante,

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, urmările prejudiciabile, motivul

săvârșirii infracțiunii, precum că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă

doar în condițiile izolării lui de societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de

închisoare.

Consideră recurentul că, instanța de fond corect a reținut în sarcina

inculpatului fapta încriminată lui Scripcaru Vladimir de către acuzare susținând

totodată, că cumulul de probe prezentate de către partea acuzării dovedesc pe deplin

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

Ca urmare, recurentul menționează că instanța de apel nu a dat apreciere

probelor prezentate de către părți într-un proces contradictoriu din punct de vedere

al coroborării lor reținând eronat, ca fiind pertinente și utile doar declarațiile

inculpatului, și anume: informația furnizată de către magazinul specializat

7

„CARTUȘ”, potrivit căreia pistolul de model „CZ-75 P-07 Duty” cu nr. B 192086

din care a fost efectuată împușcătura a fost procurat de către inculpatul la data de 19

februarie 2013, cu o săptămână înainte de delict, care este în strânsă coraborare cu

declarațiile părții vătămate or, acest fapt denotă că inculpatul s-a pregătit de

săvârșirea infracțiunii.

La baza deciziei adoptate au fost puse doar declarațiile ulterioare ale

martorilor, soților Sicorschii și Axente Gheorghe, care au relatat, că deplasându-se

la fața locului victima deținea în mâină un cuțit or, acest fapt nu a fost confirmat nici

prin procesul verbal de cercetarea la fața locului din 26.02.2016 și nici prin

declarațiile date de către acestea la începutul urmăririi penale, ulterior fiind

influențați de către partea apărării, au dat depoziții în favoarea inculpatului. Mai

mult, atât din declarațiile martorilor, a părții vătămate și a inculpatului s-a constatat,

că victima fiind împușcată a căzut la pământ pe burtă, ținându-se în mâini or, în

asemenea circumstanțe, victima ar fi avut posibilitatea să țină cuțitul în mâină.

Cu toate acestea, martorul Axente Gheorghe în ședința instanței de fond a

declarat, că: ”În drum spre spital, a observat la Ibrian Vasile în buzunarul din spate

de la pantaloni un cuțit cu mânerul de culoare cafenie. La spital, când l-au coborât

din automobil, acel cuțit a rămas pe bancheta automobilului și nu exclude faptul că

când l-au coborât pe Ibrian din mașină, acel cuțit l-ar fi văzut și Sicorschi Serghei”,

or în asemenea condiții, cuțitul urma a fi predat organului de urmărire penală.

În circumstanțele descrise, partea apărării nu a prezentat careva probe în

susținerea poziției sale precum că pistolul a fost procurat de către inculpat în alt scop

și la reduceri după cum a declarat, care ar fi fost necesitatea deplasării sale la stația

auto din s. Vulcănești, r-nul Nisporeni.

Consideră recurentul, că instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor

directe și indirecte prezentate de către partea acuzării, și eronat a ajuns la concluzia

precum că inculpatul Scripcaru Vladimir a comis infracțiunea prevăzută de art. 151

alin. (1) Cod penal.

Afirmă recurentul că, probele prezentate de către procuror în învinuirea

formulată inculpatului conform indicilor infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.

(2) lit. a) Cod penal în cadrul judecării cauzei sunt suficiente, veridice, pertinente,

concludente și incontestabile care ar putea fi puse la baza unei decizii de condamnare

în conformitate cu învinuirea adusă.

A menționat recurentul că, reieșind din cele expuse, instanța de apel nu a

clarificat obiectiv circumstanțele cazului astfel, greșit a admis apelul avocatului și a

ajuns la concluzia privind recalificarea acțiunilor inculpatului pe motiv că probele

prezentate nu confirmă vinovăția ultimului de comiterea infracțiunii incriminate

conform indicilor infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal.

11.2. Avocatul Babără Marian în numele inculpatului, la 14.03.2023,

invocând incidența pct. 6), 8), 9), 11) și 12) a dispozițiilor art. 427 alin.(1) Cod de

procedură penală (redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012),

prin care solicită casarea deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Bălți și a

sentinței din 18 august 2017 a Judecătoriei Ungheni, cu pronunțarea unei decizii de

achitare a lui Scripcaru Vladimir.

8

Apărătorul invocă că de către acuzare și prima instanță s-a făcut o total greșită

calificare a faptelor inculpatului, care nu pot constitui elementele tentativei la omor

premeditat, adică acțiuni intenționate, îndreptate nemijlocit spre săvârșirea omorului

unei persoane care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a produs

efectul.

În cadrul procedurii precedente, instanța de apel a conchis just despre lipsa

acestui calificativ și întemeiat a opinat despre lipsa tentativei la omorul intenționat

al presupusei victime. În același timp, instanța de apel nu s-a referit și nu a ținut cont

de toate circumstanțele acelei fapte și de împrejurările reale ale comiterii ei.

Un aspect separat al cauzei îl constituie motivul conflictului apărut între

inculpat și victimă. După cum au stabilit instanțele de judecată, între cei doi exista o

neînțelegere legată de defăimarea de către Ibrian Vasile a lui Scripcaru Vladimir prin

intermediul unor declarații denigratoare în privința acestuia, care, pentru

comunitatea romilor este una gravă, care duce la stigmatizarea celui presupus că a

comis-o, ce îl înjosește pe el, deoarece semenii săi refuză să comunice cu el, nu se

salută, i se dau tacâmuri separate la petreceri, fiind o înjosire enormă a demnității

umane.

Recurentul indică că inculpatul era afectat foarte mult de comunicarea acestor

neadevăruri de către victimă, el fiind într-o stare psihică precară. Această stare este

detaliat descrisă și constatată și prin raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 71a-2014 din 11.02.2014, doar că experții, nefiind întrebați, nu s-au

pronunțat asupra stării psihice și psihologice a inculpatului, ci doar asupra

responsabilității lui.

Afirmă recurentul că, Scripcaru Vladimir, desigur era responsabil la

momentul producerii împușcăturii, doar că apăsarea pe trăgaci s-a efectuat într-o

perioadă de timp când el era sub imperiul unor retrăiri enorme și în cadrul unei

afectări considerabile a comportamentului său.

Îndreptarea spre inculpat de către victimă cu un cuțit, în toiul unei certe,

însoțită de amenințarea din partea lui Ibrian Vasile cu aplicarea cuțitului, precum și

cunoașterea despre faptul că anterior pretinsa victimă a mai aplicat cuțitul în privința

persoanelor și a fost condamnat pentru această infracțiune, a fost întemeiat perceput

de Scripcaru Vladimir ca fiind un atac direct, iminent, material și real.

Contracararea acestui atac s-a efectuat printr-o modalitate ce nu depășește

limitele atacului - prin efectuarea unei singure împușcături în direcția atacatorului,

cu scopul de a curma acel atac și a-și apăra viața și integritatea sa fizică.

Scripcaru Vladimir nu a mai întreprins și alte acțiuni, nu a efectuat o altă

împușcătură, ci fiind sub imperiul retrăirilor sufletești, deoarece pentru prima dată a

efectuat o împușcătură în direcția unei persoane, iar aceasta este un șoc pentru orice

om normal, văzând că atacul a fost întrerupt, a părăsit imediat locul faptei.

Consideră apărătorul inculpatului că, este o calificare vădit eronată a pretinsei

fapte imputate ultimului, deoarece acuzarea nu a demonstrat existența unei intenții

la săvîrșirea nici a infracțiunii de omor și nici a celei de cauzare a leziunilor grave.

Având în vedere cele expuse, consideră recurentul că de competența instanței

de recurs, ține de stabilit că, acuzațiile aduse lui Scripcaru Vladimir sunt vădit

9

neîntemeiate, iar presupusa faptă a acestuia a fost total eronat calificată, și acțiunile

lui Scripcaru Vladimir s-au derulat sub imperiul unei stări de afect, în vederea

contracarării unui atac armat asupra sa, în limitele legitimei apărări.

cauzei și motivele invocate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din considerentele ce

urmează.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet din 3

judecători declară inadmisibil recursul dacă recursul este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport

cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

la art. 427 invocate în recurs.

Sub acest aspect se reține că, recursurile declarate sunt fondate pe temeiurile

din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 11) și 12) Cod de procedură penală (redacția Legii

nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012).

Implicit în textului recursurilor declarate de procuror și de avocatul Babără

Marian în numele inculpatului, se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de

apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală (redacția Legii nr.66 din

05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012), însă instanța de recurs ajunge la concluzie

că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurenți, dat fiind faptul că, instanța de apel,

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a stabilit din nou

circumstanțele de fapt ale cauzei, cât și încadrarea juridică a acesteia, recalificând

acțiunile inculpatului în mod just, corespunzător intenției urmărite și consecințelor

prejudiciabile produse.

Potrivit prevederilor art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală (redacția

Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012), hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

însă nici unu din recurenți nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din

oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă

și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală (redacția

Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012), nu-și găsește confirmare la

examinarea cauzei în ordine de recurs.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală (redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012), invocat de

apărătorul inculpatului în recursul său, completul de judecată menționează că, sub

aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri

10

când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește obiectul, latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea nici a infracțiunii

incriminate, nici a celei de care instanța l-a recunoscut vinovat, instanța de recurs a

ajuns la concluzie că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective a

inculpatului nu generează achitarea acestuia precum s-a solicitat în recurs, or în

cursul judecării cauzei în apel au fost analizate probe care înlătură orice dubiu și

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru

viață.

De asemenea, supunând analizei subsidiare actele cauzei, se constată că nici

eroarea de drept semnalată de procuror și de avocatul Babără Marian în interesul

inculpatului, stipulată în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală (redacția

Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012), care prevede situația când

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, cu certitudine nu a fost admisă

de instanța de apel. La trasarea acestei concluzii, instanța de recurs are ca bază

argumentele temeinice și pertinente expuse în textul deciziei recurate la pag. 25-33,

(f.d. 165-169, vol. VII).

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel

se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,

instanța de apel a respectat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar soluția acesteia de

reîncadrare a acțiunilor inculpatului se întemeiază pe o apreciere rezonabilă a

probelor, cât și pe bună motivare, nefiind lăsat loc pentru interpretări justificate în

vederea existenței infracțiunii imputate prin învinuire adusă.

12.1 Analizând probele acuzării precum și materialele cauzei, cercetate atât în

prima instanță, cât și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel,

completul de judecată constată că instanța de apel corect a reîncadrat acțiunile

inculpatului și a concluzionat că totalitatea acestor probe demonstrează vinovăția lui

Scripcaru Vladimir și prezența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, motivele invocate în recursul procurorului au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens,

apelând din nou la declarațiile inculpatului, martorilor soților Sicorschii și Axente

Gheorghe, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.02.2013, raportul de

expertiză medico-legală nr. 24D din 19.03.2014, raportul de expertiză balistică nr.

808 din 04.03.2013, raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 71 a-

11

2014 din 11.02.2014, ce denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentul respectiv, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și anume că

în acțiunile constatate ale lui Scripcaru Vladimir nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, după cum susține

acuzarea, ci elementele infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, după

cum a conchis instanța de apel la pag.25-33 din decizia pronunțată, soluție pe care

instanța de recurs o preia, constatând că recursul declarat de procuror, este vădit

neîntemeiat.

În atare circumstanțe, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea

atribuțiilor sale procesuale expres prevăzute la art. 53 Cod de procedură penală,

reprezentând învinuirea de stat în instanța de judecată în cadrul procesului penal, are

un rol activ de a contribui la aflarea adevărului, precum și în calitatea sa de titular al

acuzației penale în procesul penal și contradictoriu trebuie să dovedească dincolo de

orice dubii rezonabile învinuirea adusă persoanei și anume, fapta incriminată și

vinovăția ultimului, întrucât instanța judecătorească, la rândul ei, nu are sarcina

probării învinuirii.

În conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal prevăzut

în art. 24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei

sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Deși, procurorul a susținut că instanța de apel a ajuns la concluzia recalificării

acțiunilor lui Scripcaru Vladimir prin ignorarea mai multor probe administrate în

cursul urmăririi penale și cercetate de instanțe, titularul recursului nu vine nici cu o

concretizare în acest sens. Astfel, invocările respective rămân pur declarative, or din

esența recursului procurorului urmează că nu este de acord cu aprecierea probelor

din cauza penală făcută de instanța de apel și pe baza cărora au fost constatate

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat de

către instanța de apel și care la caz a făcut o analiză minuțioasă a tuturor probelor

administrate pe parcursul procesului penal, ajungând la concluzia corectă că acestea

nu dovedesc vinovăția lui de cele incriminate prin rechizitoriu.

12.2. Verificând actele dosarului, raportate la criticele invocate de apărătorul

Babără Marian în numele inculpatului, instanța de recurs ajunge la concluzia că

erorile semnalate nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate neîntemeiat de titulari,

întrucât instanța de apel a adoptat soluția legală și corectă atât în partea ce ține de

încadrarea juridică a faptelor infracționale comise de inculpat, cât și privitor la

soluția de condamnare în privința acestuia.

Cauza a fost examinată minuțios de către instanța de apel, iar criticele

avansate de recurenți au primit deja răspunsuri fundamentate pe actele cauzei, motiv

pentru care instanța de recurs nu are necesitatea reluării și repetării acestora.

Criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în apel

(legitimă apărare și stare de afect), au format obiect de discuție la judecarea cauzei

în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

12

larg expusă în prezenta decizie, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, nu se identifică existența motivelor care analizate să ducă la

casarea deciziei recurate.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs nu consideră ca fiind necesar de a

motiva diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în

contextul oferirii răspunsurilor plauzibile și desfășurate de către instanța de apel.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată

de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte

de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Totodată din lucrările dosarului se constată că sentința primei instanțe a fost

contestată de către partea apărării numai în partea întrunirii elementelor infracțiunii,

încadrării juridice și vinovăției, cât privește circumstanțele prevăzute la pct. 9) și 11)

a art. 427 Cod de procedură penală (redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare

din 27.10.2012) sentința nu a fost atacată, iar recursul declarat de apărător, în sensul

dat nu este motivat.

Pornind de la aceste considerente, invocarea temeiurilor specificate, în recurs,

este contrară prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit cărora

temeiurile menționate la alin. (1) pct. 4) -7) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel. Această limitare nu se aplică dacă încălcarea a avut loc în

instanța de apel.

Astfel, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o

motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având

în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererilor de recurs cu argumente de drept, care

cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Totodată, se atestă, că instanța de apel rejudecând cauza, potrivit prevederilor

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, s-a conformat criticelor instanței de recurs

expuse la precedentă rundă de judecare în ordine de recurs, a înlăturat omisiunile

admise anterior și s-a pronunțat argumentat asupra motivelor invocate în apelurile

declarate împotriva sentinței instanței de fond.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar criticele din recursurile înaintate de procuror și avocatul

13

Babără Marian în numele inculpatului nu și-au găsit confirmarea, nefiind capabile

să influențeze fondul soluției.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Liliana Pasat și de avocatul Marian Babără în numele

inculpatului, împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți, în cauza penală în privința lui Scripcaru Vladimir X, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Daguța Sergiu

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

14