1ra-74/2019 — art. 151 al. 1, 90 CP

1ra-74/2019 — art. 151 al. 1, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-74/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

22 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Burduh Victor și Ghervas Maria,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, partea vătămată Ibrian

Vasile și avocatul Babără Marian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 18 august 2017 și a deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Scripcaru Vladimir Xxxxx, născut la xxxxxx,

originar din Xxxxx, domiciliat în Xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.

(2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 15

ani, cu executarea pedepsei în penitenciat de tip închis.

S-a dispus încasarea de la Scripcaru Vladimir în beneficiul părții vătămate Ibrian

Vasile a prejudiciului material în sumă de 57 970 lei, a celui moral – 30 000 lei și cheltuielile

pentru acordarea asistenței juridice – 23 600 lei.

de 19.02.2013 ca urmare a relațiilor ostile cu Ibrian Vasile, urmărind intenția omorului

acestuia, a procurat din magazinul specializat ,,Cartuș”, pistolul de model ,,CZ-75 P-07

Duty” cu nr B 192086 și muniții pentru el, după care în realizarea intenției criminale, la

26.02.2013 pe la orele 11:30, s-a deplasat cu automobilul de model ,,BMV X5” cu numerile

1

de înmatriculare neidentificate de către OUP, în apropierea stației auto de la pereferia

localității Vulcănești, r-nul Nisporeni, unde intenționat a efectuat o împușcătură în

direcția acestuia, care însă din motive independente de voința lui, nu și-a produs efectul,

cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, acțiuni ce i-au fost

încadrate la art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a) a Cod penal, cu calificativele: ,,tentativa de omor

intenționat săvârșit cu premeditare”.

- partea vătămată Ibrian Vasile cu solicitarea majorării cuantumului daunei morale

la 500 000 lei;

- inculpatul Scripcaru Vladimir și avocatul Marian Babărăm atât în partea ce ține de

încadrarea acțiunilor la art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, de rând ce acuzarea nu a

reușit să probeze scopul și motivul omorului premeditat a victimei V. Ibrian, în raport cu

care s-a aflat în legitimă apărare, pentru a-i evita atacul direct, imediat și real, ca urmare

a amenințării aplicării cuțitului în vederea cauzării vătămărilor periculoase pentru viață,

de către o persoană ce anterior a fost condamnat în FR pentru omor, fiind foarte agresivă

și social-periculoasă, cât și în latura pedepsei penale pe care o apreciază una exagerat de

aspră în raport cu urmările prejudiciabile survenite.

respins, ca nefondat, apelul declarant de către partea vătămată Ibrian Vasile.

Admis apelul comun declarat de către avocatul Babără Marian și inculpat, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

după cum urmează:

Scripcaru Vladimir Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un

termen de 5 ani, cu suspendare condiționată a executării, în corespundere cu art. 90 Cod

penal, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Dispozițiile sentinței în latura civilă și cu privire la corpurile delicte au fost păstrate

fără modificări încasându-se suplimentar de la Scripcaru Vladimir în beneficiul părții

vătămate Ibrian Vasile cheltuieli judiciare pentru asistență juridică în mărime de 6 000 lei.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, probatoriul

administrat la caz de către OUP vine să confirme integral vinovăția lui Vladimir Scripcaru

în cauzarea intenționată a vătămărilor corporale grave periculoase pentru viața și

sănătatea lui V. Ibrian, doar că din partea instanței ele au primit o apreciere neobiectivă

în raport cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a

pertenenței, concludentei, utilității, veridicității și coraborării reciproce, printr-o

2

interpretare incorectă a normelor dreptului material - penal prevăzut la art. 113 alin. (1)

Cod penal, în corespundere cu care se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală, a dus la condamnarea lui

greșită pe art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Ajungând la această concluzie, instanța de apel a reținut, aprecierea incorectă de

către instanță a probatoriului administrat la caz, pe care deși l-a redat în conținutul

sentinței de condamnare, l-a tălmăcit exclusiv în detrementul inculpatului, neluând în

considerație aspectele de fapt relatate de el și martorii oculari, care vin să confirme alte

împrejurări decât cele constatate de ea.

Din conținutul relatărilor inculpatului Vladimir Scripcaru s-au confirmat relațiile

ostile cu partea vătămată Vasile Ibrian, ce-i este naș de cununie, instalate de mai mult timp

ca urmare a răspândirii de către el a unor zvonuri umilitoare la adresa sa și a membrilor

familiei, fapt ce în ziua de 26.02.2013 după refuzul unui cunoscut de origine rom pe nume

Nicolae de a-i strânge mâna ca salutare, l-a determinat să se deplaseze cu automobilul

spre Vulcănești, Nisporeni, unde parcându-l lângă stația auto de la pereferie și văzându-

l pe Vasile Ibrian, i-a cerut încetarea răspândirii vorbelor defăimătoare cel puțin până la

clarificarea situației la o ședință comună a romilor, la care însă acesta a reacționat abuziv,

luând din buzunarul hainei un cuțit și pe măsura apropierii, amenințându-l cu punerea

în aplicare prin cauzarea vătămărilor corporale periculoase pentru viață, astfel încât fiind

o persoană foarte agresivă ce anterior a executat pedeapsa închisorii pentru comiterea

omorului în Federația Rusă, amenințându-l de repetate ori pe el și membrii familiei sale

de aplicarea violenței, într-u evitarea atacului real îndreptat asupra sa, l-a împușcat din

arma ce o deținea în mod legal, procurată nu cu mult timp până la incident și doar în

exclusiuvitate pentru autoapărare, lipsindu-i scopul de omor, or pentru realizarea acestei

intenții a avut toate condițiile necesare, fiind la circa 1-1,5 metri distanță la care ar fi putut

ținti în organele vital importante și pe măsura căderii victimei la pământ să-l doboare

definitiv, lipsindu-l de viață, ceea ce însă nu a făcut, dar întru excluderea continuării

atacului cu cuțitul, a părăsit locul impactului, presupunând că prin punerea în aplicare a

pistolului, ar fi putut trauma victima, negând amenințarea lui, inclusiv pe perioada aflării

în condiții de penitenciar.

Pe de altă parte, deși victima Ibrian Vasile recunoscând existența între ei a relațiilor

ostile, a neagat păstrarea și amenințarea inculpatului cu cuțitul, susținând, că în ziua de

26.02.2013 văzându-l în stradă, parcând lângă stația auto automobil de model "BMW",

coborând din el și reproșindu-i ,,ce-ai crezut, că nu voi trage?” a scos pistolul, împușcând

3

spre el, doborându-l la pământ, după care peste ceva timp plecase la fața locului făcându-

și apariția Serghei Sicorschi ce i-a comunicat, că prin ceață nu a văzut cele întâmplate,

apreciindu-i comportamentul inculpatului ca dorință de a-l lipsi de viață și nu pentru al

speria.

Martorii acuzării audiați în instanța de fond, al căror declarații au fost citite în

instanța de apel, Svetlana și Serghei Sicorschi au susținut, că în ziua de 26.02.2013 lângă

stația auto de la periferia localității Vulcănești, Nisporeni, au observat două persoane ce

stăteau la o distanță de aproximativ un metru, certându-se și întinzându-se, după care

peste puțin timp auzise o împușcătură de la care una căzu jos, iar cealaltă plecând de la

fața locului cu automobilul de model "BMW", de care apropiindu-se, l-au văzut pe V.

Ibrian ce ținea în mână un cuțit cu mâner de culoare cafenie, spunându-le că a fost

împușcat de către VI. Scripcari, vecinul Axente Gheorghe transportându-l cu automobilul

propriu la spital.

La rândul său, Axente Gheorghe la fel a susținut, că dinstanța dintre inculpat și

victimă în timp ce se certau lângă stația auto, era de aproximativ un metru, neobservând

la ei careva obiecte și doar după ce auzi împușcătura de la care V. Ibrian căzu la pământ,

iar inculpatul plecase de la fața locului, apropiindu-se de primul, l-a observat telefonând,

rugându-l să-l transporteze la spital, fapt pentru care plecase după automobil, iar când

reveni, îi văzu pe soții Sicorschi și la victimă în buzunarul hainei un cuțit cu mânerul

cafeniu, ce probabil căzu și rămăsese-ră pe bancheta din spate a automobilului său, pe

care ulterior l-a transmis rudelor acestuia.

Declarații cu conținut analogic, acești trei martori oculari au depus și la faza

urmăririi penale, care însă nu se regăsesc în conținutul actului de sesizare a instanței, deși

prin sentință s-a constatat prezența la partea vătămată V. Ibrian a cuțitului, doar că el nu

ar fi fost pus în aplicare prin amenințarea inculpatuilui, instanța nereușind prin alte probe

pertinente să înlăture contradicțiile în acest sens, depozițiile celui de-al patrulea martor

ocular, Bîrsan Ludmila, fiind contrare aspectelor faptice a cauzei în care a susținut, că

distanța dintre inculpat și victimă la momentul producerii împușcăturii era de lățimea

șoselei, pe când din rezultatele expertizei medico-legală nr. 24D din 19.03.2014 efectuată

în baza fișei medicale de staționar nr. 1297, prin care la Ibrian Vasile s-au depistat vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață în formă de plagă penetrantă cu ieșire prin spate

a cavității abdominale cu lezarea ficatului, venei gastroduadenale și polul inferior a

splinei, ce a putut surveni în urma acțiunii unui obiect dur contondent care putea fi un

glonț tras dintr-o armă de foc, posibil la timpul și împrejurările indicate în conținutul

ordonanței privind despunerea expertizei medico-legale din 12.03.2013, potrivit căreia

4

Ibrian Vasile a fost împușcat dintr-o armă de foc în regiunea toracică pe dreapta de către

o persoană necunoscută cu care discuta.

Totodată, potrivit lui Ion Pădureanu, inculpatul a procurat pistolul după revelionaul

din 2013 în mod legal, Raiu Nicolae confirmând, că refuzul de ai întinde mâna e ca urmare

a unor vorbe murdare despre el, iar Stoica Ilie negând, că ar fi primit de la careva persoane

cuțitul lui V. Ibrian.

Concomitent cu relatările martorilor supra nominalizați, împrejurările cauzei în care

s-a produs incidental a rezultat și din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața

locului din 26.02.2013 și planșa forografică anexată la el, potrivit căror în apropierea stației

auto din localitarea Vulcănești, Nisporeni a fost depistat și ridicat un tub de cartuș de 9

mm., iar de la Ibrian Vasile potrivit procesului-verbal de ridicare din 26.04.2013 a fost

ridicat un maiou alb și o bluză roșietică cu o gaură de la glonț și pete de culoare brun-

roșietică asemănătoare cu sângele.

Din raportul de expertiză balistică nr. 808 din 04.03.2013 a rezultat, că tubul

prezentat la examinare, reprezintă parte componentă a cartușului de calibru 9x19mm

(9mm Luger) cu lovitură central, tubul de cartuș de calibru 9x19mm, fiind tras dintr-un

pistol de model ,,CZ-75, 85, 99”, sau din alte modele de arme cu amplasarea și

dimensiunile pieselor creatoare de urme. În rezultatul controlului urmelor de pe tubul

prezentat la examinare după colecția de tuburi de cartușe și gloanțe a DT-C a MAI,

efectuat cu ajutorul sistemului balistic automatizat ,,poisc”, stabilindu-se, că tubul de

cartuș prezentat la examinare a fost tras din pistolul de model ,,CZ-75 P-07 Duty” cu nr.

Bl92086, importat de către magazinul specializat ,,Cartuș”, tras experimental conform

procesului-verbal nr. 4 din 05.02.2013, care se atribuie la categoria armelor de foc.

La fel, potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 71a-2014 din 11.02.2014,

efectuată în condiții de ambulator, Scripcaru Vladimir nu suferă de maladii psihice

cronice, în perioada comiterii infracțiunii ce i se incriminează, neavând dereglări psihice

temporare, manifestând capacitate de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, fapt pentru

care a fost recunoscut responsabil.

Respectiv, efectuând o cercetare amplă și multeaspectuală a probatoriului

administrat pe caz, instanța de apel a conchis prezența în acțiunile lui Scripcaru Vladimir

a elementelor infracțiunii de vătămare intenționat gravă a integrității corporale ce este

periculoasă pentru viață și sănătate, motiv pentru care le-a reîncadrat de la art. art. 27, 145

alin. (2) lit. a) Cod penal la art. 151 alin. (1) Cod penal, reținându-i în fapt, că deținând în

mod legal asupra sa pistolul de model ,,CZ-75 P-07 Duty” cu nr. B 192086 și muniții pentru el,

procurat la 19.02.2013 din magazinul specializat ,,Cartuș”, în ziua de 26.02.2013 pe la orele 11:30,

5

deplasându-se cu automobilul de model ,,BMV X5” cu numerile de înmatriculare neidentificate de

către OUP, în apropierea stației auto de la periferia localității Vulcănești, Nisporeni, unde

văzându-l pe Vasile Ibrian cu care de mai mult timp se afla în relații ostile și urmărind scopul

provocării lui intenționate a vătămărilor corporale grave, a efectuat o împușcătură în direcția

acestuia, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 24D din 19.03.2014,

efectuată în baza fișei medicale de staționar nr. 1297, vătămări corporale grave periculoase pentru

viață și sănătate în formă de plagă penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu lezarea

ficatului, venei gastroduadenale și polului inferior a splinei, ce au putut surveni în urma acțiunii

unui obiect dur contondent care putea fi un glonț tras dintr-o armă de foc, posibil la timpul și

împrejurările indicate.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a atestat, lipsa la caz a probatoriului

ce ar demonstra cu certitudine motivul, scopul și ca rezultat intenția inculpatului de a-l

lipsi de viață pe Ibrian Vasile în condițiile constatate a cauzei, în care pentru aceasta a avut

suficient timp și spațiu, nefiind oprit de alte împrejurări și circumstanțe. Or, la caz

acuzarea nu a reușit să demonstreze, că inculpatul VI. Scripcaru a procurat la 19.02.2013

pistolul de model ,,CZ-75 P-07 Duty” cu nr. Bl92086 tocmai cu scopul de a-l lipsi pe V.

Ibrian de viață, în situația în care potrivit lui Ion Pădureanu acesta s-a făcut în mod legal,

fapt confirmat și de către magazinul specializat ,,CARTUȘ” (f.d. 49, vol. IV), ceea ce prin

sine exclude respectiva intenție, nefiind tăinuit obiectul cu aplicarea căruia a fost comisă

crima, ce a fost ridicat împreună cu un încărcător de culoare neagră cu opt cartușe ,,Лпз”

de calibru 9xl9mm, la 14.12.2013 de la soția acestuia, Stoica Aliona.

Dealtfel, motivul și scopul infracțiunii de omor intenționat, chiar și atunci când nu

sunt semne obligatorii ale laturii subiective, necesită a fi stabilite în fiecare caz aparte,

deoarece influențează perioculozitatea socială a faptei și a făptuitorului, precum și

individualizarea pedepsei penale.

Deși între inculpatul VI. Scripcari și victima V. Ibrian de mai mult timp se formase

relații ostile ca urmare al unor expuneri defaimătătoare, influiențabile în comunitatea

romilor, respectiva situație nu poate fi determinantă pentru a-i dovedi intenția lipsirii de

viață a nașului său de cununie, pe timp de zi și în plină stradă, fiind respinsă de

împrejurările speței, în care împușcătura a fost produsă ca urmare a prevenirii acțiunilor

victimei de punere în aplicare a cuțitului și necătând la distanța mica între ei, nu în

organul vital important cum ar fi capul și toface din regiunea inimii, ci în abdomen.

Deținerea de către victimă asupra sa a cuțitului, fiind confirmată de martorii acuzării soții

Sicorschi și Axente Gheorghe, care au intervenit la locul faptei, imediat după producerea

împușcăturii, văzându-l în mână, mișcările lui active confirmând lipsa intenției

6

inculpatului de a-l lipsi de viață.

Nici premeditatea în cazul din speță nu s-a confirmat. Pentru, că întrunind

concomitent trei condiții necesare în care din momentul luării hotărârii de a săvârși

omorul și până la momentul executării infracțiunii trebuie să treacă un anumit interval de

timp, în care făptuitorul să mediteze, concentrându-și eforturile, după care să treacă la

săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată în vederea

realizării ei, ea nu putea exista dacă decizia infracțională nu se exteriorizează prin acte

pregătitoare, de natură nu doar psihică, dar și materială, obiectivizată. Or, procurarea

legală a armei de foc pe la începutul lui februare 2013, nici decum nu poate fi interpretată

ca o pregătire pentru exteriorizarea intenției de a lipsi victima de viață, cu atât mai mult,

prin aplicarea ei spontană în cadrul conflictului din 26.02.2013.

Ba dimpotrivă, potrivit inculpatului aceasta a fost procurată în vederea asigurării

apărării vieții și securității membrilor familiei sale, inclusiv a copiilor minori, de realizarea

amenințărilor și atacurtilor permanente și durabile din partea victimei, ce au dus la

înrăutățirea relațiilor, fiind acceptate ca un pericol real de exteriporizare, reieșind din

precedenta lui condamnare pentru omor intenționat pe teritoriul Federației Ruse, fapt

confirmat prin copia sentinței de condamnare de la f.d. 73-77 vol. III., acuzarea nereușind

să demonstrze vice-versa prin combaterea acestor argumente.

Mai mult ca atât, potrivit materialelor lecturate, V. Ibrian anterior a fost atras la

răspunderea contravențională pentru tragerea din arma de foc în loc public, fapt

confirmat prin procesul-verbal cu privire la contravenție de la f.d. 17 vol. II, ce alături de

caracteristica lui negativă de la locul de trai, vin să confirme temerile inculpatului pentru

securitatea sa.

Drept urmare a celor supra menționate, instanța de apel a considerat, că la caz nu s-

a dovedit nici tentativa de omor, imputată inculpatului Vl. Scripcari, care în esența sa

doctrinală se manifestă prin executarea acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii

sociale ocrotite de Legea penală, ce nu și-a produs efectul din cauze independente de

voința făptuitorului, apărute contrar voinței lui, întrerupându-i acțiunile criminale și

făcând imposibilă continuarea lor prin înlăturarea producerii rezultatului, fiind

întreruptă prin intervenirea anumitor factori ce au împiedicat desfășurarea în continuare

a activității infracționale.

Pe când în cazul din speță, activitatea criminală a inculpatului nu a fost întreruptă

de careva factori exteriori, ce ar fi făcut imposibilă realizarea intenției de omor, el

dispunând pentru aceasta de toate condițiile, pe care însă nu a realizat-o, ceea ce și

dovedește, că acțiunile lui nu au fost îndreptate spre lipsirea lui V. Ibrian de viață, ci doar

7

de a-i cauza vătămări corporale pentru a-i evita acțiunile provocatoare, motiv pentru care

acțiunile lui urmează a fi încadrate reieșind din rezultatul final survenit de cauzare

intenționată a vătămărilor corporale grave a integrității corporale.

Potrivit doctrinei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal, se exprimă prin fapta prejudiciabilă ce constă în acțiunea sau inacțiunea de

cauzare a vătămării grave a integritărții corporale sau a sănătății, urmările survenite în

acest sens și legătura de cauzalitate din fapta prejudiciabilă și urmărirle prejudiciabile,

creînd un pericol real pentru viață, în aspect subiectiv caracterizându-se prin vinovăție

sub formă de intenție directă sau indirectă, în care făptuitorul prevede, dorește sau admite

în mod conștient survenirea lor.

Raportând aspectele faptice a cauzei la normele dreptului material, instanța de apel

a menționat, că acțiunile lui Vl. Scripcari de punere în aplicare a armei de foc, inclusiv și

ca urmare a acțiunilor provocatoare a victimei, se încadrează pe deplin la componența

infracțiunii prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, or conștientizând pericolul urmat de

efectuarea împușcăturii, prevăzându-i urmările și de altfel acceptându-le, precum a și

menționat la interogatoriu, a admis în mod conștient cauzarea acestuia a vătămărilor

corporale grave, periculoase pentru viață, ce prin prizma art. 17 Cod penal, denotă

caracterul lor intenționat.

Respingând argumentele avocatului M. Babără cu privire la pretinsa ,,legitima

apărare” în care ar fi acționat inculpatul, instanța de apel a reținut, că potrivit legiuitorului

,,este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct,

imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public

și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public”, context în

care, se prezumă comiterea faptei prejudiciabile de către făptuitor, doar că în împrejurările

enunțate supra, ce-i înlătură caracterul ei penal, impunând proporționalitatea apărării în

raport cu gravitatea pericolului și împrejurările atacului sau în condițiile în care s-au

depășit limitele acestei proporționalități.

Condițiile ce ar determina legitimă apărare, nu și-au găsit confirmare prin aspectele

faptice a cauzei în care deși s-a constatat, că victima V. Ibrian deținea asupra sa un cuțit

cu care l-a amenințat pe inculpat, raportul dintre cauzarea vătămărilor corporale prin

aplicarea lui și a armei de foc de către inculpat, nu pare a fi unul proporțional.

Nici starea de afect în viziunea instanței de apel, nu și-a găsit confirmare în aspectele

faptice a cauzei, care potrivit doctrinei penale, survine în mod subit, fiind provocată de

acte de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,

manifestându-se prin fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiunea sau inacțiunea de lipsire

8

ilegală de viață a unei alte persoane, urmările prejudiciabile sub formă de moarte

cerebrală a victimei și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile. Pe când în speță, ostilitatea relațiilor ca urmare a răspândirii de către V.

Ibrian a vorbelor defăimătătoare și amenințărilor la adresa inculpatului și membrilor

familiei sale, inclusiv în dimineața cu pricina, în care Stoica Nicolae i-a refuzat salutarea

la binețe prin strîngerea mânii, a durat pe o perioadă îndelungată de timp, ceea ce exclude

survenirea subită a afectului fiziologic, ca urmare a acțiunilor provocatoare a victimei,

actele ilegale întreprinse de acesta la moment, ne fiind pe măsură să-i afecteze

inculpatului Vl. Scripcari starea psihică, printr-o emoție intensă, de scurtă durată, legată

de activitatea instinctivă și de reflexe necondiționate față de comportamentul victimei, cu

atât mai mult, că potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 71a-2014 din

11.02.2014 Scripcaru Vladimir a fost recunoscut responsabil, având capacitatea de

prevedere și deliberare, acționând cu descernământ, ceea ce exclude elementele afectului

fiziologic.

Respectiv, constatând ca fiind dovedită fapta comisă de inculpatul Scripcaru

Vladimir pe art. 151 alin. (1) Cod penal, la deliberare asupra categoriei și termenului

pedepsei penale, instanța de apel a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 Cod penal, ce

ține de scopul ei în restabilirea echității sociale întru prevenirea continuării activității

criminale atât de către el, cât și de alte persoane.

La fel, instanța de apel a ținut cont și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale stipulate la art. 75 Cod penal, rezultate din gravitatea faptei comise de

Vl. Scripcari care prin prisma art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor grave cu

urmările prejudiciabile survenite, determinându-i stabilirea pedepsei închisorii prevăzută

de legiuitor ca sancțiune la art. 151 alin. (1) Cod penal, în vederea restabilirii echilibrului

social dintre valorile ocrotite de legea penală, ce au fost afectate prin acțiunile inculpatului

și caracterul retribuitiv a pedepsei pe care urmează să o execute pentru a-și face

concluziile necesare și de a nu admite pe viitor fapte antisociale.

Totodată, atitudinea manifestată de inculpatul Vl. Scripcari față de urmările

survenite pe care le-a recunoscut, regretând de suferințele provocate victimei, chiar și în

situația în care imediat după consumarea faptei a părăsit locul infracțiunii, neacordându-

i ajutorului necesar, fiind la prima abatere de lege, întreținând relații de căsătorie în care

crește și educă copii minori, având o caracteristică pozitivă la locul de trai, muncind la

munci sezoniere, neaflându-se la evidența narcologică sau psihiatrică, a permis în opinia

instanței de apel suspendarea condiționată prin prisma art. 90 Cod penal, a executării

pedepsei închisoarii pentru perioada de probațiune, în care urmează să-și demonstreze

9

corectarea în cadrul societății civile, ne având interdicții la alin. (4).

Aceasta pentru, că fapta inculpatului care nici pe departe nu-i îndreptățește

acțiunile, a fost comisă ca urmare a provocărilor și amenințărilor sistematice intervenite

din partea lui V. Ibrian, creîndu-i o imagine negativă în comunitatea romilor, despre care

au confirmat persoanele audiate la caz, ce i-a stârnit înfricoșare pentru siguranța sa și

membrilor familie, ținând cont de personalitatea victimei anterior condamnat pentru

omor intenționat fără circumstanțe agravante pe teritoriul Federației Ruse, ispășind

pedeapsa închisorii, la moment urmând să-și execite pedeapsa închisorii pentru trafic de

ființe umane, având o caracteristică negativă de la locul de trai.

Deaceea, delebirând asupra cerințelor formulate de către victima V. Ibrian cu privire

la majorarea cuantumului despăgubirilor materiale cu caracter moral, reieșind din

suferințele fizice și psihice suportate post factum, instanța de apel a considerat, că cel

material în sumă de 57 970 lei, moral - 30 mii lei și cheltuieli juidiciare - 23 600 lei

(confirmate prin bonurile anexate la metrialele cauzei), acordat de către instanță prin

sentință, este suficient pentru acoperirea lor.

5.1. Procuror, care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

sentinței.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- la adoptarea deciziei de recalificarea a acțiunilor lui Scripcaru Vladimir de la art.

27, 145 alin. (2) lit.a) Cod penal, la art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de apel nu a dat

deplină eficiență acestor prevederi, astfel dând o aprecierie a probelor care nu se racordă

la valoarea acestora și reținând inutilitatea unor probe, care întrunesc toate calitățile unei

probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare, eronat a admis apelul apărării

și a dispus casarea sentinței;

- instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 314 Cod de procedură penală,

judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a

audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a cercetat actele cauzei apreciindu-le în mod

obiectiv, care au format convingerea justă a instanței precum că, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, pe deplin a fost

dovedită;

- considerăm justă concluzia instanței de fond precum că, intenția inculpatului

Scripcaru Vl. în speță a fost îndreptată la omor intenționat or, faptul dat se confirmă prin

obiectul (pistol) cu care au fost produse vătămările corporale grave, periculoase pentru

10

viață, localizarea împușcăturii efectuate, și anume faptul că lovitura a fost îndreptată

asupra cavității abdominale, organ de importanță vitală, în urma căreia Ibrian Vasile a

suportat plaga penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu lezarea ficatului,

venei gastroduadenale și polul inferior a splinei;

- totodată, instanța de fond just, a dat apreciere critică declarațiilor inculpatului,

precum că el nu a avut intenția de a-l omorî pe Ibrian Vasile, a vrut doar să se apere de

partea vătămată care ar fi avut în mîini ,,presupusul cuțit”, calificând acestea drept o

încercare de a induce instanța în eroare or, aceste declarații se combat întru totul prin

probe cercetate, care de fapt, urmăresc scopul evitării pedepsei pentru fapta săvârșită;

- în același sens, instanța de fond just, a concluzionat că inculpatul își dădea seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și admitea în mod conștient survenirea

decesului victimei or, acest fapt se confirmă și prin raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 71 a-2014 din data de 11.02.2014 prin care. s-a stabilit că Scripcaru Vl. de

maladii psihice cronice nu suferă. În perioada comiterii infracțiunii ce i se impută, după

cum rezultă din studiul dosarului penal și examenul psihiatric, dereglări psihice

temporare nu manifesta, avea păstrată capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor

sale, astfel a fost recunoscut ca fiind responsabil;

- considerăm, eronată poziția Colegiul, care a pus la baza deciziei adoptate doar

declarațiile ulterioare ale martorilor, soții Sicorschii, și Axente Gheorghe, care au relatat,

că deplasîndu-se la fața locului victima deținea în mână un cuțit or, acest fapt nu a fost

confirmat nici prin procesul-verbal de cercetarea la fața locului din 26.02.2016, și nici prin

declarațiile date de către acestea la începutul urmăririi penale, ulterior, fiind influențați

de către partea apărării au dat depoziții în favoarea inculpatului. Mai mult, din

declarațiile martorilor, a părții vătămate și a inculpatului s-a constatat, că victima fiind

împușcată a căzut la pământ pe burtă ținându-se în mâni or, în asemenea circumstanțe

victima ar fi avut posibilitatea să țină cuțitul în mână;

- cu toate acestea, Axente Gheorghe în ședința instanței de fond a declarat, citez: În

drum spre spital, a observat la Ibrian Vasile în buzunarul din spate de la pantaloni un

cuțit cu mânerul de culoare cafenie. La spital, când l-au coborât din automobil acel cuțit a

rămas pe bancheta automobilului și nu exclude faptul că când l-au coborât pe Ibrian V.

din mașină acel cuțit l-ar fi văzut și Sicorschi Serghei, or, în asemenea condiții cuțitul urma

a fi predat organului de urmărire penală;

- eronată este poziția instanței de apel și în ce privește lipsa în speță a premedității

or, considerăm că procurarea pistolului de către inculpat anume în această perioadă,

inclusiv și discuția purtată la Pădureanu Ion privind rezolvarea cazului pe altă cale decât

11

cea pornită de către acesta din urmă dovedesc prezența premedității;

- în circumstanțele descrise conchidem, că partea apărării nu a prezentat careva

probe în susținerea poziției sale precum că pistolul a fost procurat de către inculpat în alt

scop și la reduceri după cum a declarat, care ar fi fost necesitatea deplasării sale la stația

auto din s.Vulcănești, r-nul Nisporeni;

- pe cale de consecință, acuzarea consideră, că probele prezentate de către procuror

în învinuirea formulată inculpatului conform indicilor infracțiunii prevăzuți de art. 27,

145 alin. (2) lit.a) Cod penal, în cadrul judecării cauzei sânt suficiente, veridice, pertinente,

concludente și incontestabile care ar putea fi puse la baza unei decizii de condamnare în

conformitate cu învinuirea adusă.

5.2. Partea vătămată Ibrian Vasile, care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel,

cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au analizat obiectiv circumstanțele

cauzei, nu a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu s-au respectat

cerințele art. 6 CEDO privitor la asigurarea unui proces achitabil. La fel, neîntemeiat a

ajuns la concluzia recalificării acțiunilor inculpatului Scripcaru Vladimir în art. 151 alin.

(1) CP, aplicându-i o pedeapsă non-privativă, astfel inculpatul nu va putea înțelege

inadmisibilitatea comportării sale în societate, iar aplicarea pedepsei non-privative nu va

duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la prevenirea săvârșirii de acesta și alte

persoane a acestui gen de infracțiuni;

- argumentarea instanței de apel precum că soluția Colegiului privind reîncadrarea

acțiunilor inculpatului Vladimir Scripcaru de la tentativa de omor intenționat săvârșit cu

premeditate, la cauzarea intenționată de vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață și sănătate, rezultă din structura celor două componențe de infracțiune, ce sunt

incluse într-un capitol unic din partea specială a Codului penal, referindu-se la infracțiuni

contra vieții și sănătății persoanei, doar că comise cu intenții și prin acțiuni diferite, cea

de-a doua infracțiune fiind cu un grad prejudiciabil mai redus, ne înrăutățind în fapt și de

drept situația inculpatului și neafectându-i dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 a

Convenției, este o argumentare nefondată;

- instanța de apel nu a făcut o cercetare amplă și multeaspectuală a probatoriului

administrat pe caz, și greșit a conchis prezența în acțiunile lui Scripcaru Vladimir a

elementelor infracțiunii de vătămare intenționat gravă a integrității corporale ce este

periculoasă pentru viață și sănătate, motiv pentru care le-a reîncadrat de la art. art. 27, 145

12

alin. (2) lit. a) CP la art. 151 alin. (1) CP, iar motivul, scopul și ca rezultat intenția

inculpatului de a-l lipsi de viață pe Ibrian Vasile au fost probate însă instanța nu le ia în

considerație. Or, la caz s-a demonstrat, că inculpatul VI. Scripcaru a avut scop și intenție

de omor, a procurat la 19.02.2013 pistol tocmai cu scopul de a-l lipsi pe V. Ibrian de viață,

iar plecarea de la fața locului demonstrează intenția sa directă;

- argumentele instanței de apel referitor la recalificarea acțiunilor inculpatului vin în

contradicție cu probele acumulate și examinate în cadrul cercetării judecătorești, iar

învinuirea imputată și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul examinării cauzei în

instanța de apel;

- prima instanță a apreciat obiectiv prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării lor, cumulul

de probe administrat la urmărirea penală și examinat în ședința de judecată a primei

instanțe, descrise și în sentință și corect a adoptat soluția de condamnare a lui Scripcaru

Vladimir în baza art. 27, 145 alin. (2) CP, după cum e expusă în rechizitoriu, iar instanța

de apel greșit a admis apelul, a casat sentința și a recalificat acțiunile lui Scripcaru

Vladimir în art. 151 alin. (1) CP, deoarece a apreciat unilateral probele administrate la

dosar, a acordat o valoare primară declarațiilor inculpatului, în detrimentul probelor

administrate de partea acuzării, fără a aduce argumente plauzibile de respingere a valorii

probatorii a acestor probe, or este neclară poziția instanței de apel care a specificat în

decizia sa că există mai multe dubii în probarea învinuirii lui Scripcaru Vladimir în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) CP, pe când prima instanță și-a

întemeiat soluția de condamnare a inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (2) CP, pe un

cumulul de probe care au demonstrat vinovăția lui Scripcaru Vladimir în săvârșirea

infacțiunii imputate;

- astfel, instanța de apel a adoptat soluția bazându-se pe aceleași probe examinate în

prima instanță, enumerând aceste probe în decizia sa, însă nejustificat a dat valoare

primordială declarațiilor inculpatului care și-a negat vinovăția și a omis de a le corobora

cu celelalte probe cercetate de prima instanță conform cerințelor prevăzute de art. art. 366

- 373 CPP, din analiza cărora prima instanță just a concluzionat că s-a confirmat cu

certitudine că inculpatul a avut intenția de a-l omorî pe Ibrian Vasile. La fel, a fost relevat

că, instanța de apel fără motiv, contrar principiului contradictorialității prevăzut în art. 2

alin. (2) Cod de procedură penală, la examinarea cauzei nu a supus cercetării obiective

întregul material probator administrat la dosar inclusiv și probele scrise administrate de

partea acuzării, examinate în ședința primei instanțe care au stat la baza soluției primei

instanțe de condamnare a lui Scripcaru Vladimir;

13

- versiunea inculpatului precum că, el nu a pregătit și nu avea intenția de a o omorî

pe partea vătămată nu poate fi luată în considerare, după cum urmează:

din vehicul și zicându-i „Ce ai crezut că nu voi trage în tine” a scos pistolul și a tras în el;

a observat două persoane de gen masculin, care discutau fără a se certa, după care a auzit

o împușcătură;

automobilul condus de inculpat s-a oprit lângă stație, în dreptul părții vătămate, care se

deplasa pe partea cealaltă a carosabilului, după care din automobil a ieșit inculpatul și în

acel moment a auzit un sunet asemănător cu o împușcătură:

pistolul de model „CZ-75 P-07 Duty” cu nr. B 192086, din care a fost efectuată împușcătura

a fost procurat de către inculpatul Scripcaru Vladimir la data de 19 februarie 2013, cu o

săptămână înainte de delict, or faptul dat denotă că inculpatul s-a pregătit de săvârșirea

infracțiunii;

- la caz, prima instanță corect a constatat infracțiunea de omor, întrucât este adevărat

că, din punct de vedere subiectiv, forma vinovăției pentru existența infracțiunii în discuție

este „intenția”, în ambele sale modalități, directă sau indirectă, își stăpânea emoțiile și era

conștient de cele ce face, efectuînd împușcătura, el își dădea seama că pune în pericol viața

victimei, prevăzând posibilitatea cauzării morții și admițând în mod conștient survenirea

acesteia, fiindcă este imposibil să nu prevezi că în urma acestor acțiuni poate surveni

moartea victimei;

- potrivit materialelor cauzei, s-a constatat că, la caz, lipsesc probe ce ar confirma

faptul că la momentul aplicării armei, inculpatul ar fi fost atacat de victimă cu scopul de

a fi pusă în pericol viața și sănătatea acestuia;

- referitor la declarațiile soților Sicorschi precum că, când s-au apropiat de partea

vătămată Ibrian Vasile acesta avea în mână un cuțit, prima instanță le-a apreciat critic,

deoarece nu impun credibilitate din motivul că la începutul urmăririi penale nu au

menționat de cuțit, iar ulterior și-au amintit de acest cuțit;

- mai mult ca atât, martorul Axenti Gheorghe, care a fost prima persoană care s-a

apropiat de Ibrian Vasile, a declarat că acesta nu avea în mână nici un cuțit, iar în instanța

de judecată toți acești 3 martori au dat depoziții contradictorii, soții Sicorschi au declarat

că au văzut cuțitul în buzunarul scurtei, altul a zis că în buzunarul din față la pantaloni și

Axenti Gh. în buzunarul din spate la pantaloni, pe când aceste relatări nu le-au expus la

14

urmărirea penală, or aceasta este o versiune a apărării făcută în scopul eschivării

inculpatului de la răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită;

- la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de judecată va ține cont de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice, luând în considerare circumstanțele în care a

fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate, or recompensa

pentru prejudiciul moral în sumă de 30000 lei este neechivalent circumstanțelor cauzei de

tentativ de omor.

Partea vătămată și membrii familiei până la moment sunt amenințați ca să nu fie

contestată cu recurs decizia Curții de Apel, or în ședință am prezentat o scrisoare adresată

părții vătămate în penitenciarul nr. 11 scrisă personal de Scripcaru Vladimir unde invocă

amenințări cu probleme ( scrisoarea se anexează la recurs).

5.3. Avocatul inculpatului, Babără Marian, care, indicând temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor

judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui Scripcaru Vladimir.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- prin probatoriul administrat la dosar, inclusiv cel acumulat cu concursul direct al

apărării, se atestă cert că starea reală de lucruri a fost alta decât acea indicată de prima

instanță și puțin diferită, decât acea stabilită de instanța de apel, manifestată prin existența

unei animozități evidente între inculpat și victimă, cauzată de conduita ilegală și abuzivă

a victimei, care a răspândit informații neveridice despre inculpat, care i-au afectat

considerabil cinstea și onoarea ultimului, ce au dus la disprețul semenilor săi. Mai mult,

acuzarea a tăinuit un alt element important - faptul că victima era înarmată cu un cuțit și

cu câteva secunde până la producerea împușcăturii acesta se îndrepta amenințător spre

inculpat, indicând direct asupra intenției sale de a-l tăia cu acel cuțit, iar prima instanță

omite să aprecieze la justa valoare această împrejurare, ignorând declarațiile martorilor.

cât și faptul că acel cuțit a fost documentat ca fiind prezent la pretinsa victimă,

circumstanțe ce au fost menționate de instanța de apel, doar că ele au fost eronat ignorate

de această instanță;

- un prim argument al cererii de apel s-a rezumat la greșita calificare a acțiunilor lui

Scripcaru Vl.; indicate de acuzare și de prima instanță, în coroborare cu norma legală

imputată. În speță, inculpatul a fost acuzat pentru comiterea tentativei la omor

premeditat, adică acțiuni intenționate îndreptate nemijlocit spre săvârșirea omorului unei

persoane care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul.

În această privință accentuăm că instanța de apel just a motivat asupra lipsei

elementele infracțiunii de omor premeditat, dar eronat a recalificat acțiunile în cauzarea

15

intenționată a leziunilor corporale grave;

- un aspect separat al cauzei îl constituie motivul conflictului apărut între inculpat și

victimă. După cum au stabilit instanțele de judecată între cei doi exista o neînțelegere

legată de defăimarea de către Ibrian V. a lui Scripcaru Vl. prin intermediul unor declarații

despre întreținerea de către ultimul a relațiilor sexuale orale cu soția sa. Pentru

comunitatea romilor aceasta faptă este una gravă, care duce la stigmatizarea celui

presupus că a comis-o, ce îl înjosește pe el, deoarece semenii săi refuză să comunice cu el,

nu se salută, i se dau tacâmuri separate la petreceri, fiind o înjosire enormă a demnității

umane.

Inculpatul era afectat foarte mult de comunicarea acestor neadevăruri de către

victimă, el fiind într-o stare psihică precară. Această stare este detaliat descrisă și

constatată și prin raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 71a-2014 din

11.02.2014, doar că experții, nefiind întrebați, nu s-au pronunțat asupra stării psihice și

psihologice a inculpatului ci doar asupra responsabilității lui. Desigur că, Scripcaru Vl.

era responsabil la momentul producerii împușcăturii, doar că apăsarea pe trăgaci s-a

efectuat într-o perioadă de timp când el era sub imperiul unor retrăiri enorme și în cadrul

unei afectări considerabile a comportamentului său.

Aici amintim că starea de afect în accepțiunea penală survine ca rezultat al actelor

de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste

acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui;

- un aspect aparte a cauzei, care s-a conturat și mai clar în instanța de apel, îl

constituie apărarea inculpatului de atacul și acțiunile agresive ale victimei. În cadrul

dosarului a fost documentată suficient și corect faptul că, la momentul împușcăturii

victima se îndrepta spre inculpat având în mână un cuțit, situație corect constatată de

instanța de apel.

Legitima apărare, așa cum este definită de legislația penală, este o acțiune pe care o

realizează o persoană săvârșind o faptă prevăzută de legea penală pentru a înlătura

efectele unui atac care periclitează valorile sociale ocrotite de lege. Legitima apărare este

o activitate social-utilă, deoarece fapta săvârșită în condițiile enunțate de lege nu este

prejudiciabilă.

Lipsește și vinovăția persoanei care, fiind în stare de legitimă apărare, a fost impusă

să acționeze pentru a apăra valorile sociale periclitate de un atac;

- îndreptarea spre inculpat de către victimă cu un cuțit, în toiul unei certe, însoțită

de amenințarea din partea lui Ibrian V. cu aplicarea cuțitului, precum și cunoașterea

despre faptul că anterior pretinsa victimă a mai aplicat cuțitul în privința persoanelor, a

16

fost întemeiat perceput de Scripcari Vl. ca fiind un atac direct, iminent, material și real.

Contracararea acestui atac s-a efectuat printr-o modalitate ce nu depășește limitele

atacului - prin efectuarea unei singure împușcături în direcția atacatorului, cu scopul de

a curma acel atac și a-și apăra viațași integritatea sa fizică. Scripcari Vl. nu a mai întreprins

și alte acțiuni, nu a efectuat o altă împușcătură, ci fiind sub imperiul retrăirilor sufletești,

deoarece pentru prima dată a efectuat o împușcătură în direcția unei persoane, iar aceasta

este un șoc pentru orice om normal, văzând că atacul a fost întrerupt, a părăsit imediat

locul fapte.

Suntem în fața unei calificări vădit eronate a pretinsei fapte imputate recurentului,

deoarece acuzarea nu a demonstrat existența unei intenții la săvârșirea nici a infracțiunii

de omor și nici a celei de cauzare a leziunilor grave.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuserecursului pentru a repara erorile de drept comise deinstanțele de fond și de

apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis următoarele

erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța deapel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală,și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Conformart. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază se

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe,

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

17

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

dedrept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată,

cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr. 22 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate(pct. 4.din decizie):

1) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate

în rechizitoriu, și nu a indicat care dovezi a pus la baza sentinței de condamnare, cât și

motivele pentru care a respins alte probe.

Mai mult, nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept

incriminate inculpatului în rechizitoriu, adică în limitele învinuirii formulate or, în fapta

constatată și în descriptivul deciziei lipsește analiza și aprecierea împrejurărilor imputate

acestuia, cum ar fi: „…intenționat a efectuat o împușcătură în direcția acestuia, care însă

din motive independente de voința lui, nu și-a produs efectul, cauzându-i vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață”;

2) nu și-a raportat în nici un fel soluția de recalificare a acțiunilor inculpatului de la

art. 145 alin. (2) lit. a) la art. 151 alin. (1) Cod penal, la jurisprudența națională potrivit

cărei instanța, soluționând chestiunea de vinovăție în cazul infracțiunilor săvârșite prin

omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor circumstanțelor infracțiunii comise, să țină

cont, în special, de anturajul, modul de săvârșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul,

caracterul și localizarea rănilor și a altor vătămări corporale, comportarea anterioară a

făptuitorului și a victimei, relațiile dintre ei. Absența urmării prejudiciabile, adică a morții

cerebrale, demonstrează că omorul s-a întrerupt la etapa tentativei. Tentativa de omor

poate fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă subiectul nu a putut să-și continue

18

fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe

activitatea infracțională. În alte cazuri, tentativa de omor poate fi o tentativă perfectă

(terminată), atunci când făptuitorul depune toate eforturile pe care le consideră necesare

pentru lipsirea de viață a victimei și care în realitate au fost necesare pentru aceasta, fără

ca fapta să-și fi produs efectul (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 24.12.2012, nr. 11 - Cu privire

la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor, pct. 1., 4.).

Tot aici urmează a fi remarcat și faptul, că vătămările corporale grave, periculoase

pentru viață i-au fost produse părții vătămate cu un pistol, iar împușcătura efectuată a

fost îndreptată asupra cavității abdominale, organ de importanță vitală, în urma căreia

Ibrian Vasile a suportat plaga penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu

lezarea ficatlui, venei gastroduadenale și polul inferior a splinei.

De asemenea, de menționat este și faptul, că potrivit proceselor-verbale de audiere

a martorilor Sicorschi Serghei, Sicorschi Galina și Axente Gheorghe din 26.02.2013 (vol. I,

f.d. 65, 68, 71-72), ultimii nu au menționat despre faptul că ar fi văzut la partea vătămată

vre-un cuțit în momentul când s-au apropiat de el, ca ulterior, fiind audiați suplimentar

(vol. I, f.d. 66-67, 69-70, 73-74), să-și amintească despre cuțit și să declare că partea

vătămată ar fi avut în mână un cuțit cu lama desfăcută, fapt ce trezesc dubii referitor la

veridicitatea declarațiilor date de către martori.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de

apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii

recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel, urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului și să verifice

corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor acestuia în coroborare cu probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le

evalueze cuvenit cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

19

examinate și toate în ansamblu, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală.

penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lisnic Elena, partea vătămată Ibrian Vasile și avocatul Babără Marian

în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din

16 iulie 2018, în privința lui Scripcaru Vladimir Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 19 februarie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Burduh Victor

Ghervas Maria

20