1ra-74/2019 — Art. 151 al. 1, 90 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 18.08.2017, Scripcaru Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciat de tip închis. S-a dispus încasarea de la Scripcaru Vladimir în beneficiul părții vătămate Ibrian Vasile a prejudiciului material în sumă de 57 970 lei, a celui moral – 30 000 lei și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice – 23 600 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Scripcaru Vladimir în ziua de 19.02.2013 ca urmare a relațiilor ostile cu Ibrian Vasile, urmărind intenția omorului acestuia, a procurat din magazinul specializat ,,Cartuș”, pistolul de model ,,CZ-75 P-07 Duty” cu nr B 192086 și muniții pentru el, după care în realizarea intenției criminale, la 26.02.2013 pe la orele 11:30, s-a deplasat cu automobilul de model ,,BMV X5” cu numerile 1 de înmatriculare neidentificate de către OUP, în apropierea stației auto de la pereferia localității Vulcănești, r-nul Nisporeni, unde intenționat a efectuat o împușcătură în direcția acestuia, care însă din motive independente de voința lui, nu și-a produs efectul, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, acțiuni ce i-au fost încadrate la art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a) a Cod penal, cu calificativele: ,,tentativa de omor intenționat săvârșit cu premeditare”.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: - partea vătămată Ibrian Vasile cu solicitarea majorării cuantumului daunei morale la 500 000 lei; - inculpatul Scripcaru Vladimir și avocatul Marian Babărăm atât în partea ce ține de încadrarea acțiunilor la art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, de rând ce acuzarea nu a reușit să probeze scopul și motivul omorului premeditat a victimei V. Ibrian, în raport cu care s-a aflat în legitimă apărare, pentru a-i evita atacul direct, imediat și real, ca urmare a amenințării aplicării cuțitului în vederea cauzării vătămărilor periculoase pentru viață, de către o persoană ce anterior a fost condamnat în FR pentru omor, fiind foarte agresivă și social-periculoasă, cât și în latura pedepsei penale pe care o apreciază una exagerat de aspră în raport cu urmările prejudiciabile survenite.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2018 a fost respins, ca nefondat, apelul declarant de către partea vătămată Ibrian Vasile. Admis apelul comun declarat de către avocatul Babără Marian și inculpat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează: Scripcaru Vladimir Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu suspendare condiționată a executării, în corespundere cu art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 5 ani. Dispozițiile sentinței în latura civilă și cu privire la corpurile delicte au fost păstrate fără modificări încasându-se suplimentar de la Scripcaru Vladimir în beneficiul părții vătămate Ibrian Vasile cheltuieli judiciare pentru asistență juridică în mărime de 6 000 lei. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, probatoriul administrat la caz de către OUP vine să confirme integral vinovăția lui Vladimir Scripcaru în cauzarea intenționată a vătămărilor corporale grave periculoase pentru viața și sănătatea lui V. Ibrian, doar că din partea instanței ele au primit o apreciere neobiectivă în raport cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a pertenenței, concludentei, utilității, veridicității și coraborării reciproce, printr-o 2 interpretare incorectă a normelor dreptului material - penal prevăzut la art. 113 alin. (1) Cod penal, în corespundere cu care se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală, a dus la condamnarea lui greșită pe art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal. Ajungând la această concluzie, instanța de apel a reținut, aprecierea incorectă de către instanță a probatoriului administrat la caz, pe care deși l-a redat în conținutul sentinței de condamnare, l-a tălmăcit exclusiv în detrementul inculpatului, neluând în considerație aspectele de fapt relatate de el și martorii oculari, care vin să confirme alte împrejurări decât cele constatate de ea. Din conținutul relatărilor inculpatului Vladimir Scripcaru s-au confirmat relațiile ostile cu partea vătămată Vasile Ibrian, ce-i este naș de cununie, instalate de mai mult timp ca urmare a răspândirii de către el a unor zvonuri umilitoare la adresa sa și a membrilor familiei, fapt ce în ziua de 26.02.2013 după refuzul unui cunoscut de origine rom pe nume Nicolae de a-i strânge mâna ca salutare, l-a determinat să se deplaseze cu automobilul spre Vulcănești, Nisporeni, unde parcându-l lângă stația auto de la pereferie și văzându- l pe Vasile Ibrian, i-a cerut încetarea răspândirii vorbelor defăimătoare cel puțin până la clarificarea situației la o ședință comună a romilor, la care însă acesta a reacționat abuziv, luând din buzunarul hainei un cuțit și pe măsura apropierii, amenințându-l cu punerea în aplicare prin cauzarea vătămărilor corporale periculoase pentru viață, astfel încât fiind o persoană foarte agresivă ce anterior a executat pedeapsa închisorii pentru comiterea omorului în Federația Rusă, amenințându-l de repetate ori pe el și membrii familiei sale de aplicarea violenței, într-u evitarea atacului real îndreptat asupra sa, l-a împușcat din arma ce o deținea în mod legal, procurată nu cu mult timp până la incident și doar în exclusiuvitate pentru autoapărare, lipsindu-i scopul de omor, or pentru realizarea acestei intenții a avut toate condițiile necesare, fiind la circa 1-1,5 metri distanță la care ar fi putut ținti în organele vital importante și pe măsura căderii victimei la pământ să-l doboare definitiv, lipsindu-l de viață, ceea ce însă nu a făcut, dar întru excluderea continuării atacului cu cuțitul, a părăsit locul impactului, presupunând că prin punerea în aplicare a pistolului, ar fi putut trauma victima, negând amenințarea lui, inclusiv pe perioada aflării în condiții de penitenciar. Pe de altă parte, deși victima Ibrian Vasile recunoscând existența între ei a relațiilor ostile, a neagat păstrarea și amenințarea inculpatului cu cuțitul, susținând, că în ziua de 26.02.2013 văzându-l în stradă, parcând lângă stația auto automobil de model "BMW", coborând din el și reproșindu-i ,,ce-ai crezut, că nu voi trage?” a scos pistolul, împușcând 3 spre el, doborându-l la pământ, după care peste ceva timp plecase la fața locului făcându- și apariția Serghei Sicorschi ce i-a comunicat, că prin ceață nu a văzut cele întâmplate, apreciindu-i comportamentul inculpatului ca dorință de a-l lipsi de viață și nu pentru al speria. Martorii acuzării audiați în instanța de fond, al căror declarații au fost citite în instanța de apel, Svetlana și Serghei Sicorschi au susținut, că în ziua de 26.02.2013 lângă stația auto de la periferia localității Vulcănești, Nisporeni, au observat două persoane ce stăteau la o distanță de aproximativ un metru, certându-se și întinzându-se, după care peste puțin timp auzise o împușcătură de la care una căzu jos, iar cealaltă plecând de la fața locului cu automobilul de model "BMW", de care apropiindu-se, l-au văzut pe V. Ibrian ce ținea în mână un cuțit cu mâner de culoare cafenie, spunându-le că a fost împușcat de către VI. Scripcari, vecinul Axente Gheorghe transportându-l cu automobilul propriu la spital. La rândul său, Axente Gheorghe la fel a susținut, că dinstanța dintre inculpat și victimă în timp ce se certau lângă stația auto, era de aproximativ un metru, neobservând la ei careva obiecte și doar după ce auzi împușcătura de la care V. Ibrian căzu la pământ, iar inculpatul plecase de la fața locului, apropiindu-se de primul, l-a observat telefonând, rugându-l să-l transporteze la spital, fapt pentru care plecase după automobil, iar când reveni, îi văzu pe soții Sicorschi și la victimă în buzunarul hainei un cuțit cu mânerul cafeniu, ce probabil căzu și rămăsese-ră pe bancheta din spate a automobilului său, pe care ulterior l-a transmis rudelor acestuia. Declarații cu conținut analogic, acești trei martori oculari au depus și la faza urmăririi penale, care însă nu se regăsesc în conținutul actului de sesizare a instanței, deși prin sentință s-a constatat prezența la partea vătămată V. Ibrian a cuțitului, doar că el nu ar fi fost pus în aplicare prin amenințarea inculpatuilui, instanța nereușind prin alte probe pertinente să înlăture contradicțiile în acest sens, depozițiile celui de-al patrulea martor ocular, Bîrsan Ludmila, fiind contrare aspectelor faptice a cauzei în care a susținut, că distanța dintre inculpat și victimă la momentul producerii împușcăturii era de lățimea șoselei, pe când din rezultatele expertizei medico-legală nr. 24D din 19.03.2014 efectuată în baza fișei medicale de staționar nr. 1297, prin care la Ibrian Vasile s-au depistat vătămări corporale grave, periculoase pentru viață în formă de plagă penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu lezarea ficatului, venei gastroduadenale și polul inferior a splinei, ce a putut surveni în urma acțiunii unui obiect dur contondent care putea fi un glonț tras dintr-o armă de foc, posibil la timpul și împrejurările indicate în conținutul ordonanței privind despunerea expertizei medico-legale din 12.03.2013, potrivit căreia 4 Ibrian Vasile a fost împușcat dintr-o armă de foc în regiunea toracică pe dreapta de către o persoană necunoscută cu care discuta. Totodată, potrivit lui Ion Pădureanu, inculpatul a procurat pistolul după revelionaul din 2013 în mod legal, Raiu Nicolae confirmând, că refuzul de ai întinde mâna e ca urmare a unor vorbe murdare despre el, iar Stoica Ilie negând, că ar fi primit de la careva persoane cuțitul lui V. Ibrian. Concomitent cu relatările martorilor supra nominalizați, împrejurările cauzei în care s-a produs incidental a rezultat și din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului din 26.02.2013 și planșa forografică anexată la el, potrivit căror în apropierea stației auto din localitarea Vulcănești, Nisporeni a fost depistat și ridicat un tub de cartuș de 9 mm., iar de la Ibrian Vasile potrivit procesului-verbal de ridicare din 26.04.2013 a fost ridicat un maiou alb și o bluză roșietică cu o gaură de la glonț și pete de culoare brun- roșietică asemănătoare cu sângele. Din raportul de expertiză balistică nr. 808 din 04.03.2013 a rezultat, că tubul prezentat la examinare, reprezintă parte componentă a cartușului de calibru 9x19mm (9mm Luger) cu lovitură central, tubul de cartuș de calibru 9x19mm, fiind tras dintr-un pistol de model ,,CZ-75, 85, 99”, sau din alte modele de arme cu amplasarea și dimensiunile pieselor creatoare de urme. În rezultatul controlului urmelor de pe tubul prezentat la examinare după colecția de tuburi de cartușe și gloanțe a DT-C a MAI, efectuat cu ajutorul sistemului balistic automatizat ,,poisc”, stabilindu-se, că tubul de cartuș prezentat la examinare a fost tras din pistolul de model ,,CZ-75 P-07 Duty” cu nr. Bl92086, importat de către magazinul specializat ,,Cartuș”, tras experimental conform procesului-verbal nr. 4 din 05.02.2013, care se atribuie la categoria armelor de foc. La fel, potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 71a-2014 din 11.02.2014, efectuată în condiții de ambulator, Scripcaru Vladimir nu suferă de maladii psihice cronice, în perioada comiterii infracțiunii ce i se incriminează, neavând dereglări psihice temporare, manifestând capacitate de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, fapt pentru care a fost recunoscut responsabil. Respectiv, efectuând o cercetare amplă și multeaspectuală a probatoriului administrat pe caz, instanța de apel a conchis prezența în acțiunile lui Scripcaru Vladimir a elementelor infracțiunii de vătămare intenționat gravă a integrității corporale ce este periculoasă pentru viață și sănătate, motiv pentru care le-a reîncadrat de la art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal la art. 151 alin. (1) Cod penal, reținându-i în fapt, că deținând în mod legal asupra sa pistolul de model ,,CZ-75 P-07 Duty” cu nr. B 192086 și muniții pentru el, procurat la 19.02.2013 din magazinul specializat ,,Cartuș”, în ziua de 26.02.2013 pe la orele 11:30, 5 deplasându-se cu automobilul de model ,,BMV X5” cu numerile de înmatriculare neidentificate de către OUP, în apropierea stației auto de la periferia localității Vulcănești, Nisporeni, unde văzându-l pe Vasile Ibrian cu care de mai mult timp se afla în relații ostile și urmărind scopul provocării lui intenționate a vătămărilor corporale grave, a efectuat o împușcătură în direcția acestuia, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 24D din 19.03.2014, efectuată în baza fișei medicale de staționar nr. 1297, vătămări corporale grave periculoase pentru viață și sănătate în formă de plagă penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu lezarea ficatului, venei gastroduadenale și polului inferior a splinei, ce au putut surveni în urma acțiunii unui obiect dur contondent care putea fi un glonț tras dintr-o armă de foc, posibil la timpul și împrejurările indicate. În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a atestat, lipsa la caz a probatoriului ce ar demonstra cu certitudine motivul, scopul și ca rezultat intenția inculpatului de a-l lipsi de viață pe Ibrian Vasile în condițiile constatate a cauzei, în care pentru aceasta a avut suficient timp și spațiu, nefiind oprit de alte împrejurări și circumstanțe. Or, la caz acuzarea nu a reușit să demonstreze, că inculpatul VI. Scripcaru a procurat la 19.02.2013 pistolul de model ,,CZ-75 P-07 Duty” cu nr. Bl92086 tocmai cu scopul de a-l lipsi pe V. Ibrian de viață, în situația în care potrivit lui Ion Pădureanu acesta s-a făcut în mod legal, fapt confirmat și de către magazinul specializat ,,CARTUȘ” (f.d. 49, vol. IV), ceea ce prin sine exclude respectiva intenție, nefiind tăinuit obiectul cu aplicarea căruia a fost comisă crima, ce a fost ridicat împreună cu un încărcător de culoare neagră cu opt cartușe ,,Лпз” de calibru 9xl9mm, la 14.12.2013 de la soția acestuia, Stoica Aliona. Dealtfel, motivul și scopul infracțiunii de omor intenționat, chiar și atunci când nu sunt semne obligatorii ale laturii subiective, necesită a fi stabilite în fiecare caz aparte, deoarece influențează perioculozitatea socială a faptei și a făptuitorului, precum și individualizarea pedepsei penale. Deși între inculpatul VI. Scripcari și victima V. Ibrian de mai mult timp se formase relații ostile ca urmare al unor expuneri defaimătătoare, influiențabile în comunitatea romilor, respectiva situație nu poate fi determinantă pentru a-i dovedi intenția lipsirii de viață a nașului său de cununie, pe timp de zi și în plină stradă, fiind respinsă de împrejurările speței, în care împușcătura a fost produsă ca urmare a prevenirii acțiunilor victimei de punere în aplicare a cuțitului și necătând la distanța mica între ei, nu în organul vital important cum ar fi capul și toface din regiunea inimii, ci în abdomen. Deținerea de către victimă asupra sa a cuțitului, fiind confirmată de martorii acuzării soții Sicorschi și Axente Gheorghe, care au intervenit la locul faptei, imediat după producerea împușcăturii, văzându-l în mână, mișcările lui active confirmând lipsa intenției 6 inculpatului de a-l lipsi de viață. Nici premeditatea în cazul din speță nu s-a confirmat. Pentru, că întrunind concomitent trei condiții necesare în care din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până la momentul executării infracțiunii trebuie să treacă un anumit interval de timp, în care făptuitorul să mediteze, concentrându-și eforturile, după care să treacă la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată în vederea realizării ei, ea nu putea exista dacă decizia infracțională nu se exteriorizează prin acte pregătitoare, de natură nu doar psihică, dar și materială, obiectivizată. Or, procurarea legală a armei de foc pe la începutul lui februare 2013, nici decum nu poate fi interpretată ca o pregătire pentru exteriorizarea intenției de a lipsi victima de viață, cu atât mai mult, prin aplicarea ei spontană în cadrul conflictului din 26.02.2013. Ba dimpotrivă, potrivit inculpatului aceasta a fost procurată în vederea asigurării apărării vieții și securității membrilor familiei sale, inclusiv a copiilor minori, de realizarea amenințărilor și atacurtilor permanente și durabile din partea victimei, ce au dus la înrăutățirea relațiilor, fiind acceptate ca un pericol real de exteriporizare, reieșind din precedenta lui condamnare pentru omor intenționat pe teritoriul Federației Ruse, fapt confirmat prin copia sentinței de condamnare de la f.d. 73-77 vol. III., acuzarea nereușind să demonstrze vice-versa prin combaterea acestor argumente. Mai mult ca atât, potrivit materialelor lecturate, V. Ibrian anterior a fost atras la răspunderea contravențională pentru tragerea din arma de foc în loc public, fapt confirmat prin procesul-verbal cu privire la contravenție de la f.d. 17 vol. II, ce alături de caracteristica lui negativă de la locul de trai, vin să confirme temerile inculpatului pentru securitatea sa. Drept urmare a celor supra menționate, instanța de apel a considerat, că la caz nu s- a dovedit nici tentativa de omor, imputată inculpatului Vl. Scripcari, care în esența sa doctrinală se manifestă prin executarea acțiunii îndreptate nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite de Legea penală, ce nu și-a produs efectul din cauze independente de voința făptuitorului, apărute contrar voinței lui, întrerupându-i acțiunile criminale și făcând imposibilă continuarea lor prin înlăturarea producerii rezultatului, fiind întreruptă prin intervenirea anumitor factori ce au împiedicat desfășurarea în continuare a activității infracționale. Pe când în cazul din speță, activitatea criminală a inculpatului nu a fost întreruptă de careva factori exteriori, ce ar fi făcut imposibilă realizarea intenției de omor, el dispunând pentru aceasta de toate condițiile, pe care însă nu a realizat-o, ceea ce și dovedește, că acțiunile lui nu au fost îndreptate spre lipsirea lui V. Ibrian de viață, ci doar 7 de a-i cauza vătămări corporale pentru a-i evita acțiunile provocatoare, motiv pentru care acțiunile lui urmează a fi încadrate reieșind din rezultatul final survenit de cauzare intenționată a vătămărilor corporale grave a integrității corporale. Potrivit doctrinei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, se exprimă prin fapta prejudiciabilă ce constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a vătămării grave a integritărții corporale sau a sănătății, urmările survenite în acest sens și legătura de cauzalitate din fapta prejudiciabilă și urmărirle prejudiciabile, creînd un pericol real pentru viață, în aspect subiectiv caracterizându-se prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă, în care făptuitorul prevede, dorește sau admite în mod conștient survenirea lor. Raportând aspectele faptice a cauzei la normele dreptului material, instanța de apel a menționat, că acțiunile lui Vl. Scripcari de punere în aplicare a armei de foc, inclusiv și ca urmare a acțiunilor provocatoare a victimei, se încadrează pe deplin la componența infracțiunii prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, or conștientizând pericolul urmat de efectuarea împușcăturii, prevăzându-i urmările și de altfel acceptându-le, precum a și menționat la interogatoriu, a admis în mod conștient cauzarea acestuia a vătămărilor corporale grave, periculoase pentru viață, ce prin prizma art. 17 Cod penal, denotă caracterul lor intenționat. Respingând argumentele avocatului M. Babără cu privire la pretinsa ,,legitima apărare” în care ar fi acționat inculpatul, instanța de apel a reținut, că potrivit legiuitorului ,,este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public”, context în care, se prezumă comiterea faptei prejudiciabile de către făptuitor, doar că în împrejurările enunțate supra, ce-i înlătură caracterul ei penal, impunând proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și împrejurările atacului sau în condițiile în care s-au depășit limitele acestei proporționalități. Condițiile ce ar determina legitimă apărare, nu și-au găsit confirmare prin aspectele faptice a cauzei în care deși s-a constatat, că victima V. Ibrian deținea asupra sa un cuțit cu care l-a amenințat pe inculpat, raportul dintre cauzarea vătămărilor corporale prin aplicarea lui și a armei de foc de către inculpat, nu pare a fi unul proporțional. Nici starea de afect în viziunea instanței de apel, nu și-a găsit confirmare în aspectele faptice a cauzei, care potrivit doctrinei penale, survine în mod subit, fiind provocată de acte de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, manifestându-se prin fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiunea sau inacțiunea de lipsire 8 ilegală de viață a unei alte persoane, urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Pe când în speță, ostilitatea relațiilor ca urmare a răspândirii de către V. Ibrian a vorbelor defăimătătoare și amenințărilor la adresa inculpatului și membrilor familiei sale, inclusiv în dimineața cu pricina, în care Stoica Nicolae i-a refuzat salutarea la binețe prin strîngerea mânii, a durat pe o perioadă îndelungată de timp, ceea ce exclude survenirea subită a afectului fiziologic, ca urmare a acțiunilor provocatoare a victimei, actele ilegale întreprinse de acesta la moment, ne fiind pe măsură să-i afecteze inculpatului Vl. Scripcari starea psihică, printr-o emoție intensă, de scurtă durată, legată de activitatea instinctivă și de reflexe necondiționate față de comportamentul victimei, cu atât mai mult, că potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 71a-2014 din 11.02.2014 Scripcaru Vladimir a fost recunoscut responsabil, având capacitatea de prevedere și deliberare, acționând cu descernământ, ceea ce exclude elementele afectului fiziologic. Respectiv, constatând ca fiind dovedită fapta comisă de inculpatul Scripcaru Vladimir pe art. 151 alin. (1) Cod penal, la deliberare asupra categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de apel a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 Cod penal, ce ține de scopul ei în restabilirea echității sociale întru prevenirea continuării activității criminale atât de către el, cât și de alte persoane. La fel, instanța de apel a ținut cont și de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale stipulate la art. 75 Cod penal, rezultate din gravitatea faptei comise de Vl. Scripcari care prin prisma art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor grave cu urmările prejudiciabile survenite, determinându-i stabilirea pedepsei închisorii prevăzută de legiuitor ca sancțiune la art. 151 alin. (1) Cod penal, în vederea restabilirii echilibrului social dintre valorile ocrotite de legea penală, ce au fost afectate prin acțiunile inculpatului și caracterul retribuitiv a pedepsei pe care urmează să o execute pentru a-și face concluziile necesare și de a nu admite pe viitor fapte antisociale. Totodată, atitudinea manifestată de inculpatul Vl. Scripcari față de urmările survenite pe care le-a recunoscut, regretând de suferințele provocate victimei, chiar și în situația în care imediat după consumarea faptei a părăsit locul infracțiunii, neacordându- i ajutorului necesar, fiind la prima abatere de lege, întreținând relații de căsătorie în care crește și educă copii minori, având o caracteristică pozitivă la locul de trai, muncind la munci sezoniere, neaflându-se la evidența narcologică sau psihiatrică, a permis în opinia instanței de apel suspendarea condiționată prin prisma art. 90 Cod penal, a executării pedepsei închisoarii pentru perioada de probațiune, în care urmează să-și demonstreze 9 corectarea în cadrul societății civile, ne având interdicții la alin. (4). Aceasta pentru, că fapta inculpatului care nici pe departe nu-i îndreptățește acțiunile, a fost comisă ca urmare a provocărilor și amenințărilor sistematice intervenite din partea lui V. Ibrian, creîndu-i o imagine negativă în comunitatea romilor, despre care au confirmat persoanele audiate la caz, ce i-a stârnit înfricoșare pentru siguranța sa și membrilor familie, ținând cont de personalitatea victimei anterior condamnat pentru omor intenționat fără circumstanțe agravante pe teritoriul Federației Ruse, ispășind pedeapsa închisorii, la moment urmând să-și execite pedeapsa închisorii pentru trafic de ființe umane, având o caracteristică negativă de la locul de trai. Deaceea, delebirând asupra cerințelor formulate de către victima V. Ibrian cu privire la majorarea cuantumului despăgubirilor materiale cu caracter moral, reieșind din suferințele fizice și psihice suportate post factum, instanța de apel a considerat, că cel material în sumă de 57 970 lei, moral - 30 mii lei și cheltuieli juidiciare - 23 600 lei (confirmate prin bonurile anexate la metrialele cauzei), acordat de către instanță prin sentință, este suficient pentru acoperirea lor.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către: 5.1. Procuror, care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței. În argumentarea recursului invocă următoarele: - la adoptarea deciziei de recalificarea a acțiunilor lui Scripcaru Vladimir de la art. 27, 145 alin. (2) lit.a) Cod penal, la art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de apel nu a dat deplină eficiență acestor prevederi, astfel dând o aprecierie a probelor care nu se racordă la valoarea acestora și reținând inutilitatea unor probe, care întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare, eronat a admis apelul apărării și a dispus casarea sentinței; - instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a cercetat actele cauzei apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea justă a instanței precum că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, pe deplin a fost dovedită; - considerăm justă concluzia instanței de fond precum că, intenția inculpatului Scripcaru Vl. în speță a fost îndreptată la omor intenționat or, faptul dat se confirmă prin obiectul (pistol) cu care au fost produse vătămările corporale grave, periculoase pentru 10 viață, localizarea împușcăturii efectuate, și anume faptul că lovitura a fost îndreptată asupra cavității abdominale, organ de importanță vitală, în urma căreia Ibrian Vasile a suportat plaga penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu lezarea ficatului, venei gastroduadenale și polul inferior a splinei; - totodată, instanța de fond just, a dat apreciere critică declarațiilor inculpatului, precum că el nu a avut intenția de a-l omorî pe Ibrian Vasile, a vrut doar să se apere de partea vătămată care ar fi avut în mîini ,,presupusul cuțit”, calificând acestea drept o încercare de a induce instanța în eroare or, aceste declarații se combat întru totul prin probe cercetate, care de fapt, urmăresc scopul evitării pedepsei pentru fapta săvârșită; - în același sens, instanța de fond just, a concluzionat că inculpatul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și admitea în mod conștient survenirea decesului victimei or, acest fapt se confirmă și prin raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 71 a-2014 din data de 11.02.2014 prin care. s-a stabilit că Scripcaru Vl. de maladii psihice cronice nu suferă. În perioada comiterii infracțiunii ce i se impută, după cum rezultă din studiul dosarului penal și examenul psihiatric, dereglări psihice temporare nu manifesta, avea păstrată capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, astfel a fost recunoscut ca fiind responsabil; - considerăm, eronată poziția Colegiul, care a pus la baza deciziei adoptate doar declarațiile ulterioare ale martorilor, soții Sicorschii, și Axente Gheorghe, care au relatat, că deplasîndu-se la fața locului victima deținea în mână un cuțit or, acest fapt nu a fost confirmat nici prin procesul-verbal de cercetarea la fața locului din 26.02.2016, și nici prin declarațiile date de către acestea la începutul urmăririi penale, ulterior, fiind influențați de către partea apărării au dat depoziții în favoarea inculpatului. Mai mult, din declarațiile martorilor, a părții vătămate și a inculpatului s-a constatat, că victima fiind împușcată a căzut la pământ pe burtă ținându-se în mâni or, în asemenea circumstanțe victima ar fi avut posibilitatea să țină cuțitul în mână; - cu toate acestea, Axente Gheorghe în ședința instanței de fond a declarat, citez: În drum spre spital, a observat la Ibrian Vasile în buzunarul din spate de la pantaloni un cuțit cu mânerul de culoare cafenie. La spital, când l-au coborât din automobil acel cuțit a rămas pe bancheta automobilului și nu exclude faptul că când l-au coborât pe Ibrian V. din mașină acel cuțit l-ar fi văzut și Sicorschi Serghei, or, în asemenea condiții cuțitul urma a fi predat organului de urmărire penală; - eronată este poziția instanței de apel și în ce privește lipsa în speță a premedității or, considerăm că procurarea pistolului de către inculpat anume în această perioadă, inclusiv și discuția purtată la Pădureanu Ion privind rezolvarea cazului pe altă cale decât 11 cea pornită de către acesta din urmă dovedesc prezența premedității; - în circumstanțele descrise conchidem, că partea apărării nu a prezentat careva probe în susținerea poziției sale precum că pistolul a fost procurat de către inculpat în alt scop și la reduceri după cum a declarat, care ar fi fost necesitatea deplasării sale la stația auto din s.Vulcănești, r-nul Nisporeni; - pe cale de consecință, acuzarea consideră, că probele prezentate de către procuror în învinuirea formulată inculpatului conform indicilor infracțiunii prevăzuți de art. 27, 145 alin. (2) lit.a) Cod penal, în cadrul judecării cauzei sânt suficiente, veridice, pertinente, concludente și incontestabile care ar putea fi puse la baza unei decizii de condamnare în conformitate cu învinuirea adusă. 5.2. Partea vătămată Ibrian Vasile, care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței. În argumentarea recursului invocă următoarele: - atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu s-au respectat cerințele art. 6 CEDO privitor la asigurarea unui proces achitabil. La fel, neîntemeiat a ajuns la concluzia recalificării acțiunilor inculpatului Scripcaru Vladimir în art. 151 alin. (1) CP, aplicându-i o pedeapsă non-privativă, astfel inculpatul nu va putea înțelege inadmisibilitatea comportării sale în societate, iar aplicarea pedepsei non-privative nu va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la prevenirea săvârșirii de acesta și alte persoane a acestui gen de infracțiuni; - argumentarea instanței de apel precum că soluția Colegiului privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului Vladimir Scripcaru de la tentativa de omor intenționat săvârșit cu premeditate, la cauzarea intenționată de vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sănătate, rezultă din structura celor două componențe de infracțiune, ce sunt incluse într-un capitol unic din partea specială a Codului penal, referindu-se la infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei, doar că comise cu intenții și prin acțiuni diferite, cea de-a doua infracțiune fiind cu un grad prejudiciabil mai redus, ne înrăutățind în fapt și de drept situația inculpatului și neafectându-i dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 a Convenției, este o argumentare nefondată; - instanța de apel nu a făcut o cercetare amplă și multeaspectuală a probatoriului administrat pe caz, și greșit a conchis prezența în acțiunile lui Scripcaru Vladimir a elementelor infracțiunii de vătămare intenționat gravă a integrității corporale ce este periculoasă pentru viață și sănătate, motiv pentru care le-a reîncadrat de la art. art. 27, 145 12 alin. (2) lit. a) CP la art. 151 alin. (1) CP, iar motivul, scopul și ca rezultat intenția inculpatului de a-l lipsi de viață pe Ibrian Vasile au fost probate însă instanța nu le ia în considerație. Or, la caz s-a demonstrat, că inculpatul VI. Scripcaru a avut scop și intenție de omor, a procurat la 19.02.2013 pistol tocmai cu scopul de a-l lipsi pe V. Ibrian de viață, iar plecarea de la fața locului demonstrează intenția sa directă; - argumentele instanței de apel referitor la recalificarea acțiunilor inculpatului vin în contradicție cu probele acumulate și examinate în cadrul cercetării judecătorești, iar învinuirea imputată și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul examinării cauzei în instanța de apel; - prima instanță a apreciat obiectiv prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea penală și examinat în ședința de judecată a primei instanțe, descrise și în sentință și corect a adoptat soluția de condamnare a lui Scripcaru Vladimir în baza art. 27, 145 alin. (2) CP, după cum e expusă în rechizitoriu, iar instanța de apel greșit a admis apelul, a casat sentința și a recalificat acțiunile lui Scripcaru Vladimir în art. 151 alin. (1) CP, deoarece a apreciat unilateral probele administrate la dosar, a acordat o valoare primară declarațiilor inculpatului, în detrimentul probelor administrate de partea acuzării, fără a aduce argumente plauzibile de respingere a valorii probatorii a acestor probe, or este neclară poziția instanței de apel care a specificat în decizia sa că există mai multe dubii în probarea învinuirii lui Scripcaru Vladimir în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) CP, pe când prima instanță și-a întemeiat soluția de condamnare a inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (2) CP, pe un cumulul de probe care au demonstrat vinovăția lui Scripcaru Vladimir în săvârșirea infacțiunii imputate; - astfel, instanța de apel a adoptat soluția bazându-se pe aceleași probe examinate în prima instanță, enumerând aceste probe în decizia sa, însă nejustificat a dat valoare primordială declarațiilor inculpatului care și-a negat vinovăția și a omis de a le corobora cu celelalte probe cercetate de prima instanță conform cerințelor prevăzute de art. art. 366 - 373 CPP, din analiza cărora prima instanță just a concluzionat că s-a confirmat cu certitudine că inculpatul a avut intenția de a-l omorî pe Ibrian Vasile. La fel, a fost relevat că, instanța de apel fără motiv, contrar principiului contradictorialității prevăzut în art. 2 alin. (2) Cod de procedură penală, la examinarea cauzei nu a supus cercetării obiective întregul material probator administrat la dosar inclusiv și probele scrise administrate de partea acuzării, examinate în ședința primei instanțe care au stat la baza soluției primei instanțe de condamnare a lui Scripcaru Vladimir; 13 - versiunea inculpatului precum că, el nu a pregătit și nu avea intenția de a o omorî pe partea vătămată nu poate fi luată în considerare, după cum urmează: 1. Declarațiile părții vătămate Ibrian Vasile care, a declarat că inculpatul a coborât din vehicul și zicându-i „Ce ai crezut că nu voi trage în tine” a scos pistolul și a tras în el; 2. Declarațiile martorului Axenti Gheorghe care, a declarat că aflându-se în ogradă, a observat două persoane de gen masculin, care discutau fără a se certa, după care a auzit o împușcătură; 3. Declarațiile martorului Bîrsan Liudmila care, a declarat că a văzut cum automobilul condus de inculpat s-a oprit lângă stație, în dreptul părții vătămate, care se deplasa pe partea cealaltă a carosabilului, după care din automobil a ieșit inculpatul și în acel moment a auzit un sunet asemănător cu o împușcătură: 4. Informația furnizată de către magazinul specializat „CARTUȘ”, potrivit căreia pistolul de model „CZ-75 P-07 Duty” cu nr. B 192086, din care a fost efectuată împușcătura a fost procurat de către inculpatul Scripcaru Vladimir la data de 19 februarie 2013, cu o săptămână înainte de delict, or faptul dat denotă că inculpatul s-a pregătit de săvârșirea infracțiunii; - la caz, prima instanță corect a constatat infracțiunea de omor, întrucât este adevărat că, din punct de vedere subiectiv, forma vinovăției pentru existența infracțiunii în discuție este „intenția”, în ambele sale modalități, directă sau indirectă, își stăpânea emoțiile și era conștient de cele ce face, efectuînd împușcătura, el își dădea seama că pune în pericol viața victimei, prevăzând posibilitatea cauzării morții și admițând în mod conștient survenirea acesteia, fiindcă este imposibil să nu prevezi că în urma acestor acțiuni poate surveni moartea victimei; - potrivit materialelor cauzei, s-a constatat că, la caz, lipsesc probe ce ar confirma faptul că la momentul aplicării armei, inculpatul ar fi fost atacat de victimă cu scopul de a fi pusă în pericol viața și sănătatea acestuia; - referitor la declarațiile soților Sicorschi precum că, când s-au apropiat de partea vătămată Ibrian Vasile acesta avea în mână un cuțit, prima instanță le-a apreciat critic, deoarece nu impun credibilitate din motivul că la începutul urmăririi penale nu au menționat de cuțit, iar ulterior și-au amintit de acest cuțit; - mai mult ca atât, martorul Axenti Gheorghe, care a fost prima persoană care s-a apropiat de Ibrian Vasile, a declarat că acesta nu avea în mână nici un cuțit, iar în instanța de judecată toți acești 3 martori au dat depoziții contradictorii, soții Sicorschi au declarat că au văzut cuțitul în buzunarul scurtei, altul a zis că în buzunarul din față la pantaloni și Axenti Gh. în buzunarul din spate la pantaloni, pe când aceste relatări nu le-au expus la 14 urmărirea penală, or aceasta este o versiune a apărării făcută în scopul eschivării inculpatului de la răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită; - la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de judecată va ține cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate, or recompensa pentru prejudiciul moral în sumă de 30000 lei este neechivalent circumstanțelor cauzei de tentativ de omor. Partea vătămată și membrii familiei până la moment sunt amenințați ca să nu fie contestată cu recurs decizia Curții de Apel, or în ședință am prezentat o scrisoare adresată părții vătămate în penitenciarul nr. 11 scrisă personal de Scripcaru Vladimir unde invocă amenințări cu probleme ( scrisoarea se anexează la recurs). 5.3. Avocatul inculpatului, Babără Marian, care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui Scripcaru Vladimir. În argumentarea recursului invocă următoarele: - prin probatoriul administrat la dosar, inclusiv cel acumulat cu concursul direct al apărării, se atestă cert că starea reală de lucruri a fost alta decât acea indicată de prima instanță și puțin diferită, decât acea stabilită de instanța de apel, manifestată prin existența unei animozități evidente între inculpat și victimă, cauzată de conduita ilegală și abuzivă a victimei, care a răspândit informații neveridice despre inculpat, care i-au afectat considerabil cinstea și onoarea ultimului, ce au dus la disprețul semenilor săi. Mai mult, acuzarea a tăinuit un alt element important - faptul că victima era înarmată cu un cuțit și cu câteva secunde până la producerea împușcăturii acesta se îndrepta amenințător spre inculpat, indicând direct asupra intenției sale de a-l tăia cu acel cuțit, iar prima instanță omite să aprecieze la justa valoare această împrejurare, ignorând declarațiile martorilor. cât și faptul că acel cuțit a fost documentat ca fiind prezent la pretinsa victimă, circumstanțe ce au fost menționate de instanța de apel, doar că ele au fost eronat ignorate de această instanță; - un prim argument al cererii de apel s-a rezumat la greșita calificare a acțiunilor lui Scripcaru Vl.; indicate de acuzare și de prima instanță, în coroborare cu norma legală imputată. În speță, inculpatul a fost acuzat pentru comiterea tentativei la omor premeditat, adică acțiuni intenționate îndreptate nemijlocit spre săvârșirea omorului unei persoane care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul. În această privință accentuăm că instanța de apel just a motivat asupra lipsei elementele infracțiunii de omor premeditat, dar eronat a recalificat acțiunile în cauzarea 15 intenționată a leziunilor corporale grave; - un aspect separat al cauzei îl constituie motivul conflictului apărut între inculpat și victimă. După cum au stabilit instanțele de judecată între cei doi exista o neînțelegere legată de defăimarea de către Ibrian V. a lui Scripcaru Vl. prin intermediul unor declarații despre întreținerea de către ultimul a relațiilor sexuale orale cu soția sa. Pentru comunitatea romilor aceasta faptă este una gravă, care duce la stigmatizarea celui presupus că a comis-o, ce îl înjosește pe el, deoarece semenii săi refuză să comunice cu el, nu se salută, i se dau tacâmuri separate la petreceri, fiind o înjosire enormă a demnității umane. Inculpatul era afectat foarte mult de comunicarea acestor neadevăruri de către victimă, el fiind într-o stare psihică precară. Această stare este detaliat descrisă și constatată și prin raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 71a-2014 din 11.02.2014, doar că experții, nefiind întrebați, nu s-au pronunțat asupra stării psihice și psihologice a inculpatului ci doar asupra responsabilității lui. Desigur că, Scripcaru Vl. era responsabil la momentul producerii împușcăturii, doar că apăsarea pe trăgaci s-a efectuat într-o perioadă de timp când el era sub imperiul unor retrăiri enorme și în cadrul unei afectări considerabile a comportamentului său. Aici amintim că starea de afect în accepțiunea penală survine ca rezultat al actelor de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui; - un aspect aparte a cauzei, care s-a conturat și mai clar în instanța de apel, îl constituie apărarea inculpatului de atacul și acțiunile agresive ale victimei. În cadrul dosarului a fost documentată suficient și corect faptul că, la momentul împușcăturii victima se îndrepta spre inculpat având în mână un cuțit, situație corect constatată de instanța de apel. Legitima apărare, așa cum este definită de legislația penală, este o acțiune pe care o realizează o persoană săvârșind o faptă prevăzută de legea penală pentru a înlătura efectele unui atac care periclitează valorile sociale ocrotite de lege. Legitima apărare este o activitate social-utilă, deoarece fapta săvârșită în condițiile enunțate de lege nu este prejudiciabilă. Lipsește și vinovăția persoanei care, fiind în stare de legitimă apărare, a fost impusă să acționeze pentru a apăra valorile sociale periclitate de un atac; - îndreptarea spre inculpat de către victimă cu un cuțit, în toiul unei certe, însoțită de amenințarea din partea lui Ibrian V. cu aplicarea cuțitului, precum și cunoașterea despre faptul că anterior pretinsa victimă a mai aplicat cuțitul în privința persoanelor, a 16 fost întemeiat perceput de Scripcari Vl. ca fiind un atac direct, iminent, material și real. Contracararea acestui atac s-a efectuat printr-o modalitate ce nu depășește limitele atacului - prin efectuarea unei singure împușcături în direcția atacatorului, cu scopul de a curma acel atac și a-și apăra viațași integritatea sa fizică. Scripcari Vl. nu a mai întreprins și alte acțiuni, nu a efectuat o altă împușcătură, ci fiind sub imperiul retrăirilor sufletești, deoarece pentru prima dată a efectuat o împușcătură în direcția unei persoane, iar aceasta este un șoc pentru orice om normal, văzând că atacul a fost întrerupt, a părăsit imediat locul fapte. Suntem în fața unei calificări vădit eronate a pretinsei fapte imputate recurentului, deoarece acuzarea nu a demonstrat existența unei intenții la săvârșirea nici a infracțiunii de omor și nici a celei de cauzare a leziunilor grave.

Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuserecursului pentru a repara erorile de drept comise deinstanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de drept. Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța deapel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conformart. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază se concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a 17 corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și dedrept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr. 22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel). Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate(pct. 4.din decizie): 1) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, și nu a indicat care dovezi a pus la baza sentinței de condamnare, cât și motivele pentru care a respins alte probe. Mai mult, nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu, adică în limitele învinuirii formulate or, în fapta constatată și în descriptivul deciziei lipsește analiza și aprecierea împrejurărilor imputate acestuia, cum ar fi: „…intenționat a efectuat o împușcătură în direcția acestuia, care însă din motive independente de voința lui, nu și-a produs efectul, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață”; 2) nu și-a raportat în nici un fel soluția de recalificare a acțiunilor inculpatului de la art. 145 alin. (2) lit. a) la art. 151 alin. (1) Cod penal, la jurisprudența națională potrivit cărei instanța, soluționând chestiunea de vinovăție în cazul infracțiunilor săvârșite prin omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor circumstanțelor infracțiunii comise, să țină cont, în special, de anturajul, modul de săvârșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și a altor vătămări corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei, relațiile dintre ei. Absența urmării prejudiciabile, adică a morții cerebrale, demonstrează că omorul s-a întrerupt la etapa tentativei. Tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă subiectul nu a putut să-și continue 18 fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională. În alte cazuri, tentativa de omor poate fi o tentativă perfectă (terminată), atunci când făptuitorul depune toate eforturile pe care le consideră necesare pentru lipsirea de viață a victimei și care în realitate au fost necesare pentru aceasta, fără ca fapta să-și fi produs efectul (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 24.12.2012, nr. 11 - Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor, pct. 1., 4.). Tot aici urmează a fi remarcat și faptul, că vătămările corporale grave, periculoase pentru viață i-au fost produse părții vătămate cu un pistol, iar împușcătura efectuată a fost îndreptată asupra cavității abdominale, organ de importanță vitală, în urma căreia Ibrian Vasile a suportat plaga penetrantă cu ieșire prin spate a cavității abdominale cu lezarea ficatlui, venei gastroduadenale și polul inferior a splinei. De asemenea, de menționat este și faptul, că potrivit proceselor-verbale de audiere a martorilor Sicorschi Serghei, Sicorschi Galina și Axente Gheorghe din 26.02.2013 (vol. I, f.d. 65, 68, 71-72), ultimii nu au menționat despre faptul că ar fi văzut la partea vătămată vre-un cuțit în momentul când s-au apropiat de el, ca ulterior, fiind audiați suplimentar (vol. I, f.d. 66-67, 69-70, 73-74), să-și amintească despre cuțit și să declare că partea vătămată ar fi avut în mână un cuțit cu lama desfăcută, fapt ce trezesc dubii referitor la veridicitatea declarațiilor date de către martori. Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursurile ordinare sunt întemeiate. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel, urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului și să verifice corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor acestuia în coroborare cu probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le evalueze cuvenit cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe 19 examinate și toate în ansamblu, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, partea vătămată Ibrian Vasile și avocatul Babără Marian în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2018, în privința lui Scripcaru Vladimir Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 19 februarie 2019. Președinte: Diaconu Iurie Judecători: Guzun Ion Catan Liliana Burduh Victor Ghervas Maria 20