1ra-1052/2017 — art. 190 al. 2 lit. c, art. 191 al. 2 lit. c, d CP

1ra-1052/2017 — art. 190 al. 2 lit. c, art. 191 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1052/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

12 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana, Diaconu Iurie,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului Bădărău Vasile, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Nisporeni din 15 aprilie 2016 și decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Bădărău Vasile Xxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxx,

originar din xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. c), d) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 700 unități convenționale, ceea ce constituie 14 000 lei, cu privarea de

dreptul de a exercita funcții de răspundere, ce țin de domeniul jurisprudenței pe un

termen de un an.

Măsura preventivă obligația de a se prezenta în fața organelor de drept, aplicată

în privința lui Bădărău Vasile Xxxxxx, s-a dispus a fi menținută până la devenirea

sentinței definitive.

Tot prin sentința s-a dispus încasarea din contul inculpatului Bădărău Vasile în

beneficiul lui Cojocari Denis, a prejudiciului material în sumă de 3100 euro,

echivalentul sumei de 49 611,78 lei.

1

Vasile, la 03 ianuarie 2013, activând în calitate de inspector al SPR a CPR, la moment

Inspectoratul de Poliție Nisporeni, aflându-se în apropierea Biroului Examinare și

Evidență a Transportului Nisporeni situat în or. Nisporeni, str. Suveranității 2, având

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, folosindu-se de situația de serviciu, a luat bani în sumă de 3100 euro,

echivalentul a 49611,78 lei MD, în calitate de plată pentru vânzarea lui Cojocari Denis

a unui automobil de model „VOLKSWAGEN GOLF”, cu n/î Xxxxxxxxx, ulterior

transmițându-i de fapt în posesie părții vătămate Cojocari Denis, un alt automobil cu

alți parametri tehnici și de evidență și nu cei indicați în actele ce confirmă posesia legală

a automobilului, care de asemenea au fost transmise sus-numitului de către Bădărău

Vasile, cauzând părții vătămate o daună considerabilă.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin aceste acțiuni inculpatul Bădărău

Vasile a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

individualizată prin „escrocherie, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții considerabile, cu folosirea

situației de serviciu”.

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Nisporeni din 15 aprilie 2016 și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care să fie achitat în

baza învinuirii pe art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

În susținerea apelului declarat a invocat că, prin declarațiile depuse, partea

vătămată Cojocari Denis a dus instanța în eroare, urmând a fi apreciate critic, deoarece

ultimul s-a adresat organelor de poliție abia la trei luni după ce a procurat automobilul.

Prin declarațiile martorului Vatavu Eugen se confirmă declarațiile depuse de către el,

referitoare la faptul că automobilul de modelul „Volksfagen Golf”, se alimentează cu

benzină. Prin declarațiile martorului Vatavu Eugen, se confirmă că anume stăpânul

automobilului Luncaș Alexei l-a scos de la evidență, cu acordul și la insistența lui

Cojocari Denis, iar în urma controlului efectuat de către BEET Nisporeni, s-a adeverit

că careva încălcări nu s-au constatat, totodată s-a dispus pornirea urmăririi penale, care

ulterior a fost încetată din motivul că nu se conțin elementele constitutive ale

infracțiunii, cât și abateri referitoare la radierea automobilului menționat.

Inculpatul a mai menționat că prin raportul de expertiză nr. 7117 din 21 octombrie

2013, se adeverește că automobilul de modelul „Volkswagen Golf”, era alimentat cu

2

benzină. De asemenea, inculpatul a indicat că intrarea pe teritoriul Republicii Moldova,

poate fi efectuată și prin intermediul Transnistriei, teritoriul necontrolat de autoritățile

Republicii Moldova, fără a fi înregistrată informația în baza de date „Acces”, iar pentru

a confirma acest fapt urmau a fi audiați vecinii martorului Luncaș Alexei și consătenii,

însă procurorul nu a întreprins careva acțiuni în acest sens. Automobilul de modelul

„Volkswagen Golf”, cu n/î Xxxxxxxxx, a fost ridicat la 04 aprilie 2012, iar expertiza fiind

dispusă abia la data de 14 octombrie 2013, timp în care automobilul dat s-a aflat la

Cojocari Denis.

3.1. Avocatul Petcu Dragomir în numele inculpatului Bădărău Vasile, a declarat

un apel suplimentar, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Nisporeni din

15 aprilie 2016, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Bădărău Vasile să fie achitat, din motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile

martorilor Gheorghiev Alexei și Vatavu Eugen, care confirmă caracterul legal al

acțiunilor lui Bădărău Vasile, de altfel fapt confirmat și prin ordonanța procuraturii

Nisporeni din 31 decembrie 2014, privind clasarea procesului penal nr. 2013248018,

pornit pe faptul neglijenței în serviciu de către colaboratorii Biroului Evidență a

Transportului Nisporeni, la înmatricularea automobilului de modelul „Volkswagen

Golf”, cu n/î Xxxxxxxxx, nefiind astfel clar în ce mod Procuratura Nisporeni, cât și

instanța de fond a constatat în acțiunile inculpatului componența infracțiunii.

De asemenea, a invocat că declarațiile martorilor Gheorghiev Alexei și Vatavu

Eugen, sunt confirmate integral prin raportul de expertiză grafoscopică nr. 1342, din 05

martie 2014, conform căruia cererea de scoatere a automobilului de la evidență și

cererea în legătură cu transmiterea autovehiculului din 03 ianuarie 2013, nu au fost

efectuate de către inculpat, ci de o altă persoană, totodată semnăturile în rubricile

„semnătură personală”, „confirm datele din chestionar”, „semnătura”, din „cererea de

a scoate de la evidență autoturismul, „chestionar pentru eliberarea certificatului de

înmatriculare a autovehiculului”, „cererea în legătură cu transmiterea vehiculului”, nu

a fost stabilit dacă au fost executate de către inculpatul Bădărău Vasile, cu atât mai mult

că raportul de expertiză nu a fost inclus nici în rechizitoriu și nici în sentința de

condamnare.

În viziunea apelantului, instanța de fond a omis a se expune asupra declarațiilor

martorului Ciurin Ion, cât și ale martorului Terguță Ion, care combat cele relatate de

3

către partea vătămată Cojocari Denis, precum că la Ciurin Ion, pentru eliberarea facturii

INVOICE, s-a prezentat inculpatul Bădărău Vasile și nu Luncașu Alexei, care este

proprietarul automobilului de modelul „Volkswagen Golf”, cu n/î Xxxxxxxx, totodată

este combătută și versiunea părții vătămate Cojocari Denis, precum că i-ar fi transmis

în original lui Bădărău Vasile, actele asupra automobilului.

Apărătorul a considerat că instanța de fond a omis a se expune și asupra

divergențelor dintre declarațiile părții vătămate Cojocari Denis, depuse în cadrul

urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, deoarece în realitate inculpatul a

achitat ultimului suma de 2300 euro și nicidecum suma de 3100 euro. De asemenea, s-

a omis și faptul că deși a fost audiat martorul Smîntaniuc Iurie, care a confirmat că

Cojocari Denis a transmis inculpatului anume suma de 3100 euro, acesta la data de 03

ianuarie 2013, era minor și nu dispunea de permis de conducere. Au fost ignorate și

declarațiile martorului Butnaru Vladimir, care a combătut cele spuse de partea

vătămată Cojocari D. și martorul Smîntaniuc Iurie și a confirmat versiunea

inculpatului, că a fost transmisă anume suma de 2300 euro.

Apelantul a mai indicat și asupra erorilor procesuale admise în cadrul urmăririi

penale și anume faptul că ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit a lui Bădărău

Vasile, nu este semnată de către avocatul acestuia, ordonanța de efectuare a

investigațiilor în vederea căutării bănuitului Bădărău Vasile din 06 august 2013, este

una ilegală, ordonanțele de prelungire a urmăririi penale din 06 septembrie 2013, din

02 ianuarie 2014 și din 28 februarie 2014, sunt neîntemeiate și nemotivat s-a prelungit

termenul urmăririi penale peste termenul de 30 de zile.

De asemenea, avocatul a specificat că însuși inculpatul nu a cunoscut despre

faptul că numărul de identificare al automobilului de modelul „Volkswagen Golf”, cu

n/î Xxxxxxxx a fost modificat, cu atât mai mult că el personal a fost cu acest automobil

peste hotarele țării în anul 2012, totodată pe marginea acestui caz nu a fost audiat

martorul Luncașu Alexei, iar alegațiile procurorului precum că acesta nu putea fi

prezent pe teritoriul țării la momentul depunerii cererii de scoatere a automobilului de

la evidență sunt neîntemeiate, deoarece acesta a intrat în țară prin regiunea

Transnistreană.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul Bădărău Vasile și apelul

suplimentar declarat de către avocatul inculpatului, Petcu Dragomir, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, în urma

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelantului,

instanța de apel a ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea

pune la îndoială vinovăția inculpatului Bădărău Vasile, în comiterea faptei incriminate,

astfel că la acest capitol au fost reținute drept declarative argumentele atât ale

inculpatului, cât și ale apărătorului acestuia cu referire la faptul că învinuirea este

formală și nu este confirmată prin probe.

Reexaminând și cercetând din nou probatoriul administrat la caz, instanța de apel

a notat că la caz soluția instanței de fond, cu referință la vinovăția inculpatului Bădărău

Vasile, este pe deplin justificată, or, verificând la acest capitol sentința pronunțată,

instanța de apel a considerat că vina lui Bădărău V. în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, individualizată prin „escrocherie, dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzare de daune în

proporții considerabile, cu folosirea situației de serviciu”, este dovedită integral prin probele

administrate și cercetate conform art. 101 Cod de procedură penală, și anume:

- declarațiile părții vătămate Cojocari Denis;

- declarațiile martortorilor Smîntaniuc Iurie; Vatavu Eugen; Gheorghiev Alexei;

Prodan Radu; Butnari Vladimir;

- descifrările convorbirilor telefonice ale lui Cojocaru Denis eliberate la data de 23

martie 2013, pe faptul evidențierii apelurilor telefonice pe nr. xxxxxxxxxx și de pe nr.

xxxxxxxxxxx, în perioada ianuarie-februarie 2013 (vol. I, f.d. 46-58);

- ordonanțele și procesele-verbale de ridicare din 09 iulie 2013, din 30 august 2013

și din 18 octombrie 2013, în cadrul cărora au fost ridicate actele de la BEET Nisporeni

pe faptul punerii și scoaterii de la evidență a automobilului de modelul ,,VW Golf” cu

n/î Xxxxxxxxx (vol. I, f.d. 72-73; 90-91; 104-108);

- raportul de expertiză nr. 7117, din 21 octombrie 2013, potrivit căruia numărul de

identificare al caroseriei automobilului de modelul „VW Golf”, cu n/î xxxxxxxxxxx

prezentat la examinare, a fost supus modificării prin înlăturarea prin tăiere a panelului

de metal de formă dreptunghiulară cu numărul inițial, cu montare apoi a unui

fragment analog cu numărul prezent „WVWZZZIHZRB042510” și fixarea lui prin

sudare. Valoarea inițială a numărului caroseriei este „WVWZZZIHZVW279667” (vol.

I, f.d. 165-167);

- informația sistemului de căutare ACCES, conform căreia Luncaș Alexei în

perioada 21 aprilie 2012 - 24 octombrie 2013, nu a fost în Republica Moldova fiind plecat

5

peste hotarele Republicii Moldova, ieșirea datând din 21 aprilie 2012, prin PTF

Vălcineț-Moghiliov-Podolsk Feroviar (vol. I, f.d. 174);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 04 aprilie 2014, conform cărora a

fost ridicat automobilul de model ,,VW Golf” cu n/î xxxxxxxxxx, de la Cojocari Denis

(vol. I, f.d. 212-213).

Sub egida împrejurărilor de drept, raportate la cele de fapt, instanța de apel a

considerat că, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Bădărău V. este corect

efectuată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, concluzie

bazată pe probele administrate la caz, cercetate în ședința instanței de fond și verificate

pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, apelul declarat de către apărătorul

Petcu Dragomir conține doar critici la general cu referință la probele administrate, fără

a fi combătute careva anume dintre aceste probe și fără a se descrie concret prin ce

anume se demonstrează nevinovăția inculpatului Bădărău V. și respectiv care anume

probe denotă concluzia abordată de către avocat și inculpat privind pronunțarea unei

soluții de achitare.

Sub aspectul interpretării situației de fapt, instanța de apel a reținut că persoanele

care intră în relații sociale cu privire la patrimoniu trebuie să manifeste un minim de

promptitudine, pentru ca interesele lor patrimoniale să nu fie încălcate prin anumite

manopere frauduloase. În același timp, în vederea formării, desfășurării și dezvoltării

normale a relațiilor amintite, este nevoie de o bună-credință a participanților la ele.

Buna-credință este o categorie etico-morală. De aceea, și actele de conduită, care aduc

atingere bunei-credințe - înșelăciunea și abuzul de încredere - se pot transforma din

acte imorale în acte cu relevanță juridico-penală numai în prezența unor anumite

condiții. Acestea sunt considerentele din care legiuitorul, urmărind obiectivul

asigurării unui climat de credibilitate reciprocă, prevede, în art. 190 Cod penal,

răspunderea nu pentru înșelăciune sau abuz de încredere, ci pentru dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Instanța de apel a reținut că forma pasivă de realizare a înșelăciunii, aleasă de

către inculpatul Bădărău V., a constat în trecerea cu bună știință a circumstanțelor a

căror necunoaștere putea determina partea vătămată Cojocari D., să nu procure

automobilul „Volkswagen Golf”, cu n/î xxxxxxxx, or, inițial s-a adeverit din declarațiile

părții vătămate, ale martorilor, cât și însuși ale inculpatului, că ultimului în momentul

deplasării pentru a se întâlni cu pătimitul Cojocari D., i s-a defectat automobilul.

6

Instanța de apel a reținut de la bun început că, inculpatul a ales anume această

metodă și anume pretextul că automobilul ar fi fost defectat și că se află pe evacuator,

iar pentru a exclude careva alte dubii inculpatul Bădărău V., a insuflat părții vătămate

că dânsul este polițist, iar însuși partea vătămată a menționat că în momentul ce a văzut

chipiul în automobilul inculpatului, l-a întrebat dacă este polițist, la ce inculpatul a

răspuns afirmativ.

Ține de evidențiat în situația dată, că neprezentarea automobilului la BEET

Nisporeni, pentru a fi verificat, a fost generată anume de situația creată de către

inculpat, referitoare la defecțiunea automobilului „Volkswagen Golf”, iar în cele din

urmă, inculpatul a mers la BEET Nisporeni, unde s-a întors cu șeful instituției date

Gheorghiev Alexei, care a verificat automobilul și a menționat că numărul de pe

caroserie și motor, corespundeau pașaportului tehnic al automobilului, iar careva

nereguli nu a constatat.

În continuare, instanța de apel a remarcat și faptul că ulterior reparării

automobilului „Volkswagen Golf”, partea vătămată a mers totuși la BEET Bălți, unde

i s-a refuzat însă înmatricularea automobilului, din motivul că numărul de motor și

numărul caroseriei erau falsificate.

Conform raportului de expertiză nr. 7117 din 21.10.2013, numărul de identificare

al caroseriei automobilului de modelul „Volkswagen Golf”, prezentat la examinare, a

fost supus modificării prin înlăturarea prin tăiere a panelului de metal de formă

dreptunghiulară cu numărul inițial, cu montare apoi a unui fragment analog și fixarea

lui prin sudare, acesta atestând falsificarea numărului caroseriei.

Instanța de apel a reiterat și faptul că în acțiunile inculpatului Bădărău V., este

evidentă intenția de abuz de încredere a părții vătămate Cojocari D., datorită insuflării

că acesta este colaborator de poliție, fapt ce l-a determinat pe pătimit să uite de

prudență și să fie convins că careva probleme nu sunt, cu atât mai mult că în momentul

verificării automobilului de către colaboratorul BEET Nisporeni, s-a adeverit că

automobilul nu era pus sub sechestru, nu avea numărul de înmatriculare fals, ceea ce

a determinat acordul părții vătămate de a procura acest automobil.

Sub acest aspect, intanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele

inculpatului Bădărău V., precum că prin declarațiile depuse, partea vătămată Cojocari

D. duce instanța în eroare, deoarece ultimul s-a adresat organelor de poliție abia la trei

luni după ce a procurat automobilul, or, partea vătămată a menționat că s-a adresat

către inculpat din momentul în care a depistat frauda dată cu cerința de a i se restitui

7

banii care i-a transmis, iar inculpatul a menționat că va clarifica această situație, ceea ce

determină intenția inculpatului de inducere în eroare și continuare a înșelăciunii, deși

cunoștea cu certitudine că nu va putea clarifica așa cum i-a promis pătimitului.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondat și argumentul inculpatului precum

că, prin declarațiile martorului Gheorghiev Alexei se confirmă că automobilul de

modelul „Volkswagen Golf”, era benzină, or, acest fapt este combătut integral prin

declarațiile părții vătămate, care a menționat că a văzut anunțul pe internet despre

faptul că automobilul „Volkswagen Golf”, este alimentat cu motorină, totodată faptul

dat a fost demonstrat și prin declarațiile martorului Smîntaniuc Iurie, totodată martorul

Gheorghiev Alexei deși a menționat că automobilul era alimentat cu benzină, acesta a

menționat că nu putea greși, deși de la bun început a relatat că automobilul dat se afla

pe evacuator și a constatat că automobilul se alimentează cu benzină, doar din cele

spuse de inculpatul Bădărău V., cât și din actele prezentate de către ultimul.

În viziunea instanței de judecată sunt declarative afirmațiile inculpatului potrivit

cărora prin declarațiile martorului Vatavu Eugen, se confirmă că anume stăpânul

automobilului, Luncaș Alexei, l-a scos de la evidență, cu acordul și la insistența lui

Cojocari Denis, or, aceste declarații vin în contradicție cu informația sistemului de

căutare ACCES, conform căreia Luncaș Alexei în perioada 21 aprilie 2012 - 24 octombrie

2013, nu a fost în Republica Moldova fiind plecat peste hotarele Republicii Moldova,

ieșirea datând din 21 aprilie 2012, prin PTF Vălcineț-Moghiliov-Podolsk Feroviar.

În opinia instanței de apel nu a putut fi reținut nici argumentul inculpatului

precum că Luncașu Alexei a intrat pe teritoriul Republicii Moldova, prin intermediul

teritoriului necontrolat de către autoritățile de stat din Transnistria, or, acest motiv este

unul declarativ și neîntemeiat, dar și combătut prin declarațiile părții vătămate Cojocari

D., cât și ale martorului Smîntaniuc Iurie, care au indicat că nu au văzut o altă persoană,

în afară de Prodan Radu, care era șoferul evacuatorului cu care a fost transportat

automobilul, cât și pe Butnari Vladimir, care în cele din urmă s-a adeverit a fi cumnatul

inculpatului.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat și argumentul apelantului precum că,

pentru a confirma faptul că Luncașu Alexei a intrat în RM, prin Transnistria, urmau a

fi audiați vecinii martorului Luncaș Alexei și consătenii, dar procurorul nu a întreprins

careva acțiuni în acest sens, or, în situația dată, inculpatul cât și apărătorul acestuia nu

au formulat careva cereri sau demersuri conform art. 66 alin. (2), pct. 22), art. 68 alin.

(1), pct. 14 și art. 244 – art. 247 Cod de procedură penală, nici pe parcursul urmăririi

8

penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești în instanța de fond și apel, privind

audierea vecinilor dar și a consătenilor, cât și a altor martori, ce să confirme/infirme

cele susținute de către inculpat.

Este neîntemeiat și argumentul inculpatului Bădărău V., precum că în urma

controlului efectuat de către BEET Nisporeni, s-a adeverit că careva încălcări nu s-au

constatat, totodată s-a dispus pornirea urmăririi penale, care ulterior a fost încetată din

motivul că nu se conțin elementele constitutive ale infracțiunii, cît și abateri referitoare

la radierea automobilului menționat, or, această circumstanță nu influențează într-un

careva mod starea de fapt a lucrurilor în prezenta cauză penală, deoarece prin

ordonanța procurorului adjunct al procurorului r. Nisporeni, Diaconu Teodor din 31

decembrie 2014, s-a dispus clasarea procesului penal nr. 2013248018, din motivul că

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin.

(1) Cod penal, pornite la data de 15 decembrie 2013, pe faptul neglijenței în serviciu, în

cadrul căreia s-a stabilit că la data de 24 august 2013, colaboratorii Biroului Examinare

și Evidență a Transportului Nisporeni, au înmatriculat automobilul de modelul

„Volkswagen Golf”, cu n/î xxxxxxxx, cu numărul de identificare al caroseriei falsificat

prin înlăturarea și tăierea panelului din metal din formă dreptunghiulară cu numărul

inițial, cu montarea de apoi a unui fragment analogic cu numărul de identificare al

caroseriei WVWZZZIZRB042510 și fixarea lui prin sudare.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat și argumentul inculpatului precum

că, prin raportul de expertiză nr. 7117 din 21 octombrie 2013, se adeverește că

automobilul de modelul „Volkswagen Golf”, era alimentat cu benzină, or, acest fapt

deși a fost confirmat și de către inculpatul Bădărău V., s-a adeverit că inițial inculpatul

a menționat că automobilul era alimentat cu diesel, ceia ce i-a și declarat părții vătămate

Cojocari D.

Nu a putut fi reținut nici argumentul precum că automobilul de modelul

„Volkswagen Golf”, a fost ridicat la data de 04 aprilie 2012, iar expertiza fiind dispusă

abia la data de 14 octombrie 2013, timp în care automobilul dat s-a aflat la Cojocari D.,

or, faptul dat nu poate trezi careva dubii, în primul rând s-a adeverit că ultimul a

confirmat în ședința judiciară a instanței de apel că nu deține nici-un service auto și

automobilul l-a cumpărat pentru sine, în al doilea rând s-a reținut și faptul că încălcarea

și nemijlocit imposibilitatea înmatriculării automobilului a fost generată de refuzul

expertului din cadrul BEET Bălți, privind înregistrarea și punerea vehiculului dat la

evidență, cu atât mai mult că automobilul în cauză a fost transmis spre păstrare părții

9

vătămate Cojocari D., sub răspundere și contra semnătură, fapt care exclude alte dubii

așa cum consideră inculpatul apelant.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate și declarațiile avocatului Dragomir

Petcu, precum că instanța de fond nu ar fi ținut cont de declarațiile martorilor

Gheorghiev Al. și Vatavu E., de vreme ce declarațiile acestor martori au fost cercetate

și analizate din punct de vedere al pertinenței și coroborării cu celelalte probe, însă

chiar dacă martorii vizați au confirmat că nu s-au depistat careva încălcări în actele, cât

și în numărul de înmatriculare ale automobilului de modelul „Volkswagen Golf”, or,

aceștia nu au calitatea de experți, și însuși martorii au specificat că verifică numărul

motorului, cât și al caroseriei automobilului prin intermediul utilajului în dotare,

totodată aceștia nu au calitatea de expert, astfel că pentru acest fapt a și fost chemat

expertul de către părții vătămate care a depistat falsificarea numărului de identificare

al caroseriei automobilului de modelul „Volkswagen Golf”.

Nu a putut fi privită ca fiind veridică nici afirmația apărătorului precum că prin

raportul de expertiză grafoscopică nr. 1342 din 05 martie 2014, s-a adeverit că cererea

de scoatere a automobilului de la evidență și cererea în legătură cu transmiterea

autovehiculului din 03 ianuarie 2013, nu au fost efectuate de către inculpat, ci de o altă

persoană, or, în primul rând acest raport nu se regăsește în lista probelor nici a apărării,

nici a acuzării, iar apărarea nu a pledat pentru includerea și cercetarea probei date în

coroborare cu celelalte probe.

Este inadmisibil și argumentul apărării cu referință la faptul că instanța de fond a

omis a se expune asupra declarațiilor martorului Ciurin Ion, cât și ale martorului

Terguță Ion, care combat cele relatate de către partea vătămată Cojocari D., or,

asemenea martori nu au fost audiați în ședința instanței de fond, totodată lipsește o

cerere a avocatului înaintată instanței privind audierea acestor martori, astfel că

instanța de apel nu se va expune asupra veridicității declarațiilor acestor martori.

Apărătorul a considerat că instanța de fond a omis a se expune și asupra

divergențelor dintre declarațiile părții vătămate Cojocari D., depuse în cadrul urmăririi

penale și în cadrul cercetării judecătorești, deoarece în realitate inculpatul a achitat lui

Cojocari D. suma de 2300 euro și nicidecum suma de 3100 euro, or, în ședința de

judecată, fiind audiată partea vătămată a confirmat că a achitat inculpatului anume

suma de 3100 euro, totodată faptul dat a fost confirmat și prin declarațiile martorului

Smîntaniuc Iurie, care a indicat că se afla pe bancheta din spate a automobilului și a

văzut momentul când pătimitul i-a transmis inculpatului Bădărău V., anume suma de

10

3100 euro.

Nu au putut fi reținute nici argumentele precum că s-a omis și faptul că deși a fost

audiat martorul Smîntaniuc Iurie, care a confirmat că Cojocari D. a transmis

inculpatului anume suma de 3100 euro, acesta la data de 03 ianuarie 2013, era minor și

nu dispunea de permis de conducere, or, martorul Smîntaniuc Iurie a relatat că în

momentul transmiterii banilor, Cojocari D. se afla pe bancheta din față, la volanul

automobilului, iar inculpatul Bădărău V. alături, martorul Smîntaniuc Iurie, în

momentul transmiterii banilor aflându-se pe bancheta din spate a automobilului.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondat și argumentul apărării precum că au

fost ignorate și declarațiile martorului Butnaru Vladimir, care a combătut cele spuse de

partea vătămată Cojocari D. și martorul Smîntaniuc Iurie și a confirmat versiunea

inculpatului, că a fost transmisă anume suma de 2300 euro, or, în primul rând urmează

a se reține că martorul Butnari Vladimir Xxxxxx este cumnatul inculpatului, astfel că

declarațiile acestuia urmează a fi privite ca un mijloc de ameliorare a situației

inculpatului, cu atât mai mult că martorul Smîntaniuc Iurie a menționat că în timpul

transmiterii banilor, persoana care a venit cu inculpatul Bădărău V. se afla afară și se

uita la un alt automobil, respectiv nu putea vedea momentul transmiterii banilor.

În opinia instanței de apel a fost convențional și declarativ și argumentul precum

că însuși inculpatul nu a cunoscut despre faptul că numărul de identificare al

automobilului de modelul „Volkswagen Golf” a fost modificat, acest motiv fiind

inventat cu scopul inducerii instanței în eroare și eludării de la pedeapsa penală, pentru

infracțiunea comisă.

În cele din urmă, instanța de apel a considerat argumentele apelanților formale și

convenționale, acestea din urmă referindu-se în general la principiile naționale de drept

referitoare la probatoriu, cât și la cele internaționale, fără însă a se aduce o critică

argumentată probelor concrete și a invoca o anumită încălcare, sau o apreciere eronată

așa cum consideră apărarea, or, învinuirea a fost probată integral, iar careva contra

argumente cît și erori instanța de apel nu a identificat.

În viziunea instanței de apel este corectă și soluția instanței de fond la capitolul

soluționării acțiunii civile, atâta timp cât prin declarațiile părții vătămate, cât și prin

declarațiile martorului Smîntaniuc Iurie, s-a adeverit transmiterea către inculpatul

Bădărău V., a sumei de 3100 euro, care la momentul transmiterii, constituiau suma de

49 611,78 lei, astfel fiind respectate atât circumstanțele de fapt, cât și circumstanțele de

drept conform art. 219 – art. 221 și art. 225 Cod de procedură penală, cu atât mai mult

11

că la acest capitol sentința de condamnare nu a fost contestată.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate afirmațiile procurorului precum că

apelul avocatului Petcu Dragomir este depus peste termen, deoarece la momentul

depunerii acestui apel, inculpatul Bădărău V., deja depuse-se în termen apel, iar

avocatul Dragomir Petcu a depus un apel suplimentar în interesele inculpatului.

La capitolul numirii pedepsei inculpatului Bădărău V., instanța de apel a

considerat concluzia instanței de fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din

punct de vedere al principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei penale.

Gheorghe în numele inculpatului Bădărău Vasile, prin care, indicând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărârilor judecătorești, cu achitarea lui Bădărău Vasile Xxxxx deoarece fapta

incriminată nu constituie elementele infracțiunii.

În motivarea recursului declarat invocă următoarele argumente:

- la soluționarea cauzei instanțele inferioare nu au ținut cont si nu au interpretat

în favoarea inculpatului toate dubiile în probarea învinuirii, iar condamnarea este

bazată pe presupuneri, fără a lua în calcul principiul legalității;

- reiterează că fapta incriminată, în exclusivitate reprezintă realații civile, realizate

în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, care sunt valabile și la moment, or

eroarea gravă de drept s-a datorat și interpretării extensiv defavorabilă, care nu se

bazează pe calificarea juridică corectă a faptei ca escrocherie, ca și forma de sustragere

ce presupune mai multe semne obligatorii, asa cum luarea nu doar "ilegală", ci și

gratuită a bunurilor, respectiv doar din aceste considerente este evident că fapta nu

întrunește elementele infracțiuni de sustragere, inclusiv prin escrocherie, deoarece este

lipsa scopului cupidant si caracterul GRATUIT al obținerii bunurilor, fiindcă în schimb

la pretinsa suma de 3100 euro, pretinsa victimă a pretinsei infracțiuni a obținut în

proprietate un bun si anume automobilul de model VW Golf cu xxxxxxxxx.

Conform acestui contract de vânzare-cumpărare și circumstanțelor de fapt și de

drept, Cojocari Denis este și rămâne a fi proprietar al automobilului de model

„VOLKSWAGEN GOLF" cu n/î xxxxxxx, de altfel, contractul de vânzare-cumpărare

este în vigoare si nu a fost declarant nul, nu a fost anulat sau altfel reziliat sau rezolvit,

respectiv produce efecte juridice și în continuare, așa că este ireală și inexecutorie

pretinsa soluție a instanței de fond, susținută de cea de apel, prin care precum că

automobilul de model VW Golf cu n/î xxxxxxxx ar urma a fi restituit lui Luncaș Alexei;

12

- menționează că indiferent de faptul că acest bun nu ar fi fost de calitatea

corespunzătoare, oricum fapta civilă nu ,,creste” în una penală, deoarece și în acest caz,

pretinsa victimă a CUMPĂRAT automobilul de model „VOLKSWAGEN GOLF” cu n/î

xxxxxxxx, nu de la Bădărău Vasile, dar în baza FACTURII din 03 ianuarie 2013,

VINZĂTOR fiind magazinul de consignație, II ,,Ion Ciurin”, așa că cumpărătorul este

apărat prin Legea nr. 105 privind protecția consumatorilor, care și reglementează

problema vizată și relațiile între părți, indiferent de dorința vânzătorului de a remedia

cazul, aceasta chiar și dacă: ,,Cojocari Denis nu ar fi avut posibilitatea să-și înregistreze

legal bunul procurat, adică automobilul de model „VOLKSWAGEN GOLF” cu n/î

xxxxxxxxx, or conform legii - articolelor 321-322 Cod civil - bunul în referință a trecut

în proprietatea cumpărătorului din momentul încheierii contractului și transmiterii

efective către cumpărător și nu așa cum greșit concluzionează instanța, că: "Ultimul,

neavând posibilitatea să-și înregistreze legal bunul în proprietatea sa".

De altfel, dacă ar fi avut careva probleme, Cojocari Denis urma să înainteze

pretenții nu lui Bădărău Vasile, dar magazinului de consignație, ÎI "Ion Ciurin", de la

care și a procurat automobilul în baza FACTURII (invoice) din 03 ianuarie 2013, iar

vânzătorul, la rândul său putea face pretenții regrese deja persoanei de la care a

achizițonat acest automobil;

- în confirmarea temeiului pentru recurs în ceea ce privește că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției este în contrazicere cu

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, menționează că chiar instanța de fond și

de apel constată și accentuiază, că Bădărău Vasile pe data de 03 ianuarie 2013 a vândut

la prețul de 3100 euro lui Cojocari Denis un automobil „VOLKSWAGEN GOLF" cu n/î

xxxxxxxxx, fapt ce denotă caracterul civil al relațiilor și exlude faptul sustragerii, chiar

și dacă ulterior ar fi transmis lui Cojocari Denis un automobil cu alți parametri tehnici

și de evidență;

- în realitate automobilul a fost vândut magazinului de consignație, II ,,Ion

Ciurin” de către Doroschevici Ivan, ultimul fiind reprezentat de către Luncaș Alexei.

Ulterior, magazinul de consignație, ÎI "Ion Ciurin" a vândut automobilul Iui Cojocari

Denis. Prin urmare este falsă AFIRMAȚIA DE FAPT, precum că Bădărău Vasile pe data

de 03 ianuarie 2013 a vândut la prețul de 3100 euro lui Cojocari Denis un automobil

„VOLKSWAGEN GOLF" cu N/î xxxxxxx, această afirmație greșită a afectat soluția.

Contrar circumstanțelor de fapt, înainte de adoptarea sentinței de condamnare,

partea acuzării nu a infirmat prin probe dincolo de orice dubiu, iar instanțele nu au luat

13

în calcul, cel puțin nu au interpretat în favoarea inculpatului nici faptul că au fost două

contracte de vânzare-cumpărare, unul cu magazinul de consignație, II "Ion Ciurin",

care a recepționat automobilul de la cet. Doroschevici Ivan, în numele căruia a acționat

Luncaș Alexei și al doilea, deja între magazinul de consignație, care i-a vândut lui

Cojocari Denis în baza FACTURII (invoice) din 03 ianuarie 2013 din care rezultă că

VÎNZĂTOR al automobilului este magazinul de consignație, ÎI "Ion Ciurin";

- pentru justa soluționare a cazului, Doroschevici Ivan și Luncașu Alexei urmau a

fi atrași în proces, pentru că anume ei formal au dispus de automobilul cu pricina și cel

puțin ei puteau fi parte în procesul civil, cu atât mai mult, că în consecință, instanța a

dispus că automobilul de model VW Golf cu n/î xxxxxxx de restituit lui Luncaș Alexei,

deși ultimul nici nu a fost atras în proces, nu a fost citat în ordinea stabilită și nici nu a

solicitat această restituire, iar conform materialelor cauzei acest automobil, fiind deja

vândut, a fost transmis, primit și se află în posesiunea și proprietatea lui Cojocari Denis;

- atenționează că contrar prevederilor art. 281, alin. (1) pct. 1), art. 394 Cod de

procedură penală, nici ordonanța de învinuire și nici hotărârile contestate nu cuprind

descrierea amănunțită a pretinsei fapte, a acțiunilor inculpatului, respectiv în cazul dat

au fost ignorate și cerințele legale aferente la mod amănunțit al învinuirii și au fost

încălcate garanții procesuale contra abuzului, consfințite de alin. (3) lit. a) art. 6 din

CțEDO, conform căreia orice acuzat are, dreptul să fie informat... în mod amănunt

asupra naturii și cauzei acuzării aduse împotriva sa, însă până astăzi nu este clară

învinuirea ce se referă ori la vânzarea bunului chiar si necalitativ, ori la sustragerea

gratuită a sumei de bani;

- hotărârile contestate nu conțin motivele pentru care instanțele au respins alte

probe, mai cu seamă probele apărării, inclusiv necesitatea audieri persoanei ce a vândut

bunul în referință, Luncaș Alexei, care evident denotă nevinovația incupatului, alte

probe invocate de apărare, care coraboreaza între ele și în ansamblu îi permit a stabili

situația obiectivă și caracterul civil al relațiilor între părți.

Decizia contestată, nu este motivată, deoarece nu cuprinde probele concrete, care

permit a face o oarecare conluzie, mai cu seamă, de vinovăție, cuprinzând doar formule

generale;

- instanțele au aplicat o pedeapsă neclară si contrară prevederilor legale, prin ce

au admis o alta eroare gravă de fapt si de drept, care a afectat soluția, exprimată în

aplicarea unei pedepse complimentare irealizabile, neprevăzute de lege și neclare, or

conform sentinței, Bădărău Vasile Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat pe art.

14

190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la amendă în mărime de 700 unități convenționale, ce

constituie - 14 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere ce țin de

domeniul jurisprudentei pe termen de un an.

În primul rând, cu referire la art. 65 Cod penal, atenționează că privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate constă în

interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care

s-a folosit condamnatul la săvîrșirea infracțiunii.

În speța, comdamnatul nu s-a folosit la săvârșirea pretinsei infracțiuni de careva

funcție sau activitate din "domeniul jurisprudenței", așa că pedeapsa complementară,

nu este de natura aceleia pe care a ocupat-o acesta și care ar fi conformă legii.

către avocatul inculpatului, Malic Gheorghe, invocând că acesta urmează a fi respins,

ca inadmisibil, deoarece autorul recursului critică aprecierea probelor administrate de

către instanțele de judecată, care ține de starea de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de

competența instanțelor ierarhic inferioare, iar un asemenea temei nu este prevăzut de

lege pentru a judeca cauza la etapa actuală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul

ordinar declarat urmează a fi respins din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci cînd hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în

apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod

de procedură penală.

15

Din textul recursului declarat de către avocatul inculpatului, Malic Gh., se

constată că acesta își exprimă dezacordul cu calificarea juridică a acțiunilor

inculpatului, deoarece acestea reprezintă relații civile realizate în baza unor contracte

de vânzare-cumpărare, care sunt valabile și la moment.

Analizând textul deciziei instanței de apel atacate, instanța de recurs atestă că,

motivele invocate de recurent în cererea de recurs, nu au constituit obiectul

dezbaterilor în instanța de apel, din care considerent acestea nu mai pot constitui temei

pentru recurs, reieșind din prevederile alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, analizând materialele dosarului, Colegiul penal lărgit, ține să

menționeze că, la cercetarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în plină măsură de

prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, a cercetat sub toate

aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-a dat o apreciere

justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat a dedus concluzia că, fapta

inculpatului Bădărău V., întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul probelor

16

și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și minuțioase a acestora în

textul deciziei instanței de apel.

Analizând probele descrise în punctul 4.1 al prezentei decizii și expuse în decizia

instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că, instanțele de fond corect au încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

În aceste condiții, Colegiul conchide că, recursul ordinar declarat este inadmisibil

ca vădit neîntemeiat, deoarece motivele invocate de către avocatul inculpatului în

recurs, nu au fost obiect de discuție în instanța de apel.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către avocatul Malic

Gheorghe în numele inculpatului Bădărău Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Bădărău

Vasile Xxxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicarea integrală la 03 octombrie 2017.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

17