1ra-1272/2018 — Art. 165 alin. 2 lit. b CP

1ra-1272/2018 — Art. 165 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1272/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocații Babără Marian și Dorfman Igor în numele inculpatului, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Orhei /sediul Rezina/ din 31 mai 2017 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Cocarcea Vasile XXXXX, născut la xxxxx, originar din

xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 8 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de conducere în domeniul prestării serviciilor pe un

termen de 5 ani.

perioada lunii martie 2014, aflându-se în s. Cinișeuți, r-nul Rezina, în scop de

profit, intenționat, urmărind scopul traficului de ființe umane în scop de exploatare

în muncă, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea de angajare la un lucru

bine plătit în Federația Rusă, or. Moscova, precum și profitând de poziția de

vulnerabilitate, manifestată prin situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale (starea socială, materială grea și lipsa surselor financiare de

întreținere), i-a recrutat pe XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX, toți locuitori

ai XXXXX, r-ul Rezina, cu consimțământul acestora.

Ulterior, la 20.03.2014, Cocarcea Vasile, urmărind realizarea scopului

infracțional, din cont propriu, personal a transportat pe cale auto victimele

1

XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX până în or. Moscova, Federația Rusă,

unde i-a adăpostit într-o încăpere de tip vagon, fără condiții decente de trai, și

acționând în scopul privării victimelor de posibilitatea de a reveni în Republica

Moldova, le-a confiscat acestora pașapoartele naționale, iar apoi, deținând

controlul asupra victimelor XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX, care erau în

stare de vulnerabilitate determinată de aflarea într-o țară străină și lipsa de mijloace

financiare strict necesare pentru supraviețuire, i-a exploatat prin muncă, la diverse

lucrări de amenajare a parcurilor, pe parcursul câtorva luni, fără achitarea salariului

promis.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate de către prima instanță conform

prevederilor art. 165 alin. (2) lit. b) Cod penal – „Traficul de ființe umane, adică

recrutarea, transportarea, adăpostirea unei persoane, cu sau fără consimțământul

acesteia, în scop de exploatare, prin muncă sau servicii forțate, săvârșită asupra a

două sau mai multor persoane”.

Igor în numele inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

să fie achitat de învinuirea de comitere a infracțiunii din motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate, invocând că: învinuirea este

formală, fiind doar enumerate semnele calificative ale infracțiunii; prima instanță a

dat apreciere greșită probelor ignorând argumentele apărării; declarațiile părților

vătămate XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX sunt subiective; în acțiunile

inculpatului nu se întrunește latura obiectivă a infracțiunii, nefiind prezentă

acțiunea de recrutare, or, părțile vătămate singure i s-au adresat inculpatului pentru

a fi ajutate să li se găsească de lucru; nu s-a demonstrat că inculpatul a acționat cu

scopul de a obține profit și nici că părțile vătămate au fost exploatate prin muncă.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

conchis corect că inculpatul Cocarcea Vasile a comis infracțiunea prevăzută de art.

165 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că în rechizitoriu, inculpatului Cocarcea Vasile i s-a

incriminat componența de infracțiune prevăzută la art. 165 alin. (2) lit. b) Cod

penal, inclusiv cu semnul calificativ „acțiune săvârșită prin amenințare cu aplicare

și aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei”, totodată, semnul calificativ nominalizat nu și-a găsit confirmare, or

părțile vătămate nu au declarat nimic despre astfel de circumstanțe, iar partea

vătămată XXXXX a declarat că asupra sa a aplicat violența fizică XXXXX, fiul

inculpatului Cocarcea Vasile. Prin urmare, dat fiind că alte probe în acest sens

procurorul nu au fost prezentate, instanța de apel a considerat că prima instanță a

2

conchis corect că semnul dat urmează a fi exclus din învinuirea înaintată lui

Cocarcea Vasile.

Cu referire la ansamblul de probe administrate de acuzatorul de stat privind

stabilirea vinovăției inculpatului Cocarcea Vasile în privința comiterii infracțiunii

prevăzute de art.165 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a constatat că

acuzatorul de stat a acumulat suficiente probe pertinente și concludente care atestă

culpabilitatea inculpatului. Astfel, reieșind din materialele cauzei, s-a confirmat cu

certitudine faptul recrutării, transportării și adăpostirii părților vătămate XXXXX,

XXXXX, XXXXX și XXXXX, cu consimțământul acestora, în scop de exploatare

prin muncă, prin confiscarea documentelor, precum și prin înșelăciune și abuz de

poziție de vulnerabilitate asupra acestora.

În ceea ce privește declarațiile martorilor Țîbuliscaia Elena și Porcari Mihail,

Colegiul penal consideră că acestea sunt subiective, or reieșind din explicațiile

părților, rezultă că martorul Țîbuliscaia Elena concubinează cu fiul inculpatului, iar

Porcari Mihail este un consătean și bun prieten al inculpatului, aceștia fiind, în

opinia instanței, cointeresați ca inculpatul să nu fie atras la răspundere penală.

Astfel, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite

– una deosebit de gravă, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost

condamnat, de lipsa circumstanțelor agravante și atenuante, reținând faptul că

inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale incriminate

acestuia, instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis corect de a-i

aplica inculpatului Cocarcea Vasile pedeapsa cu închisoare pe termen de 8 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

exercita activitate de conducere în domeniul prestării serviciilor pentru un termen 5

ani, această pedeapsă fiind una care va asigura realizarea scopului legii penale și îl

va face pe inculpat să-și corijeze comportamentul.

5.1 Avocatul Babără Marian în numele inculpatului, indicând temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9) și 12) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea sentinței și a deciziei, dispunând achitarea

inculpatului, invocând că:

- potrivit jurisprudenței CtEDO, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță,

martorii acuzării și părțile vătămate se audiază din nou;

- instanța de apel lăsând fără o apreciere justă argumentele apărării și probele

materiale administrate în instanța de apel, fără a fi audiați suplimentar părțile

vătămate cât și unii martori;

- în pofida faptului că în cererea de apel apărarea a indicat expres asupra

inadvertențelor declarațiilor părților vătămate, ultimele nu au fost audiate

suplimentar, apărarea neavând posibilitatea să le adreseze întrebări;

3

- inculpatul nu a recrutat pe nimeni, doar a relatat unde lucrează și că sunt

locuri de muncă;

- starea materială a inculpatului nu este diferită de cea a pretinselor victime,

astfel nu poate fi vorba despre un abuz de poziție de vulnerabilitate;

- inculpatul a muncit de rând cu pretinsele victime și a locuit în condiții

asemănătoare;

- inculpatul nu a sustras/ridicat actele de la pretinsele victime, ele au fost

preluate de angajator pentru a fi perfectate permisele de ședere;

- toate pretinsele victime au indicat asupra unei alte persoane care era

responsabil de evidența timpului de muncă și de achitarea remunerației, iar această

persoană nu era inculpatul ci un exponent al angajatorului, inculpatul fiind doar

intermediar pe motiv că știa limba rusă;

- nu a fost nici o înșelare la remunerare, de la început a fost clar stabilit

criteriul corespunderii muncilor ce urmau să fie efectuate condițiilor de sănătate,

cărora două victime nu au corespuns, fapt stabilit prin acte medicale;

- nu au fost munci silnice, ci munci ordinare, aferente întreținerii și îngrijirii

parcurilor, în locuri publice, împrejurări în care pretinsele victime aveau oricând

posibilitatea de a apela la ajutorul organelor de poliție;

- elementele obligatorii ale infracțiunii imputate nu s-au confirmat în ședințele

de judecată și ele nici nu au fost constatate de instanțele de judecată;

5.2 Avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului, indicând temeiul pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea sentinței și a deciziei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat pe motivul că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii, invocând argumente similare privind lipsa elementelor infracțiunii ca

și avocatul Babără Marian în recursul său.

Dorfman Igor în numele inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursurile înaintate, a solicitat respingerea recursurilor

motivând prin faptul că recursurile avocaților sunt vădit neîntemeiate și lipsite de

temeiuri legale.

Mai mult, procurorul a indicat că, din conținutul recursurilor, se constată că

recurenții își motivează contestațiile prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă, motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, la fel,

procurorul a menționat că, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

apelanților.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

4

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Babără

Marian în numele inculpatului:

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct.6), 8), 9), 12) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, inculpatul a fost condamnat

pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Ce ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” prevăzute de art.

165 alin. (2) lit. b) Cod penal, Colegiul penal verificând probatoriul administrat în

cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că inculpatul nu a săvârșit

infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează între ele, consideră că nu sa

confirmat în speța dată, argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la

nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel(f.d.42

– 49 v. III), asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le

însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010.

Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele (f. d. 42 – 47

v.III) în ședința de judecată, a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma

propriei metode de apreciere a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea

elementelor de fapt, pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză,

5

expunându-se argumentat și corect din care motive a ajuns la concluzia de

vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit.

b) Cod penal.

Colegiul penal apreciază critic argumentele avocatului precum că, inculpatul a

muncit de rând cu pretinsele victime și a locuit în condiții asemănătoare, toate

pretinsele victime au indicat asupra unei alte persoane care era responsabil de

evidența timpului de muncă și de achitarea remunerației, iar această persoană nu

era inculpatul ci un exponent al angajatorului, inculpatul fiind doar intermediar pe

motiv că știa limba rusă, or, prin declarațiile inculpatului date în ședința instanței

de apel(f.d. 28 v. III), ultimul a declarat că era angajat la firma dată în calitate de

administrator și nu un simplu intermediar cum afirmă avocatul, documentele de

identitate se aflau la firmă, astfel, părțile vătămate erau lipsite de acte și

posibilitatea de a se întoarce acasă, mai mult ca atât ei nu cunosc limba rusă, fapt

confirmat și de inculpat.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate, examinate și verificate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine corect toate aspectele de fapt și de

drept, iar pedeapsa aplicată în baza infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b)

Cod penal este aproape de limita minimă a sancțiunii.

Cât ține de temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 9) și 12) Cod de

procedură penală, în sensul că „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu

este prevăzută de legea penală și faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică

greșită”, Colegiul penal menționează că sunt declarative, or, recurentul doar a

indicat aceste temeiuri fără a le argumenta.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Dorfman

Igor în numele inculpatului, în care a indicat temeiuri și argumente similare cu

cele descrise în recursul declarat de către avocatul Babără Marian în numele

inculpatului (pct. 5.1 din prezenta decizie), Colegiul penal, indică că instanța de

recurs s-a expus pe aceste argumente în punctul 7.1 a prezentei decizii, care sunt

valabile și în privința recursului declarat de către avocatul Dorfman Igor în numele

inculpatului.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

6

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Babără

Marian și Dorfman Igor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Cocarcea Vasile XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7