1ra-827/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-827/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-827/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22

octombrie 2019, în cauza penală în privința lui,

Frunză Nicolai xxxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în r-nul xxxxxxx.

Adam Petru xxxxxxx, născut la 29 octombrie

1987, originar și domiciliat în r-nul xxxxx.

Ichim Aurel xxxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.08.2017 – 23.01.2019

instanța de apel: 13.02.2019 – 22.10.2019

instanța de recurs: 23.01.2020 – 20.05.2020

C O N S T A T Ă:

procesul penal la acuzarea lui Frunză Nicolai și Adam Petru pe art.287

alin.(3) Cod penal, a fost încetat în temeiul art.2 al Legii nr.210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R. Moldova.

Ichim Aurel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.2641 alin.(4) și art. 287 alin.(3) Cod penal, și i-a fost aplicată

pedeapsa:

- în baza art.2641 alin.(4) Cod penal - 6 luni închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

1

- în baza art.287 alin.(3) Cod penal - 3 ani și 6 luni închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.84 Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate,

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni lui Ichim Aurel i-a fost

stabilită- 4 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpaților a

cheltuielilor judiciare în sumă de 197.50 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la orele 00:20, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, cu o

deosebită obrăznicie, în timp ce se aflau în stradă în s. xxx, Frunză Nicolai,

Adam Petru și Ichim Aurel i-au aplicat cetățeanului Colisnicenco Stepan

multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu o piatră pe diferite părți ale

corpului, cauzându-i ca urmare leziuni corporale ușoare.

Acțiunile lui Ichim Aurel, Frunză Nicolai, Adam Petru au fost încadrate

conform prevederilor art.287 alin.(3) Cod penal: „huliganismul agravat,

săvârșit cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății”.

În afară de aceasta, Ichim Aurel, fiind privat de dreptul de a conduce

vehicule pe un termen de doi ani prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din

29.02.2016, pentru comiterea contravenției prevăzute de art.233 alin.(1) Cod

contravențional, la data de 21.08.2016, aproximativ la orele 14:50, acționând

intenționat, contrar prevederilor art.14 lit. a) din Regulamentul circulației

rutiere, potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este interzisă 3

conducerea vehiculului în stare de ebrietate, a condus automobilul de

modelul „Great Wall Hover” cu numărul de înmatriculare xx, pe traseul

local din s. Capaclia r-nul Cantemir, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Ichim

Aurel constituind 1,08mg/1.

Acțiunile lui Ichim Aurel au fost încadrate în baza art.2641 alin.(4) Cod

penal: „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiune săvîrșită de către o

persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.

atacată cu apel de către inculpatul Ichim Aurel prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat pe capătul

de învinuire prevăzut de art.287 alin.(3) Cod penal, iar pentru infracțiunea

2

prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa în formă

de muncă neremunerată în folosul comunității.

3.1 În motivarea apelului inculpatul a invocat:

- consideră că nu au fost acumulate probele ce ar confirma vinovăția lui

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal;

- personal nu a bătut pe nimeni;

- prima instanță nu a menționat în sentință care a fost scopul implicării

în conflict, considerând că partea vătămată a fost bătută de toți inculpații;

- prima instanță a ajuns la concluzia că dânsul a participat la bătaia

părții vătămate, bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate;

- în sentință nu s-a dat apreciere declarațiilor celorlalți doi inculpați și

ale martorilor;

- consideră că declarațiile părții vătămate în privința lui urmează a fi

apreciate critic;

- prima instanță nu a menționat concret, care martori oculari au indicat

că el a lovit partea vătămată;

- nimeni din inculpați nu a declarat că a fost o înțelegere prealabilă;

- prima instanță nu a luat în considerație definiția infracțiunii înserată

la art.17 CP, ceea ce nu s-a dovedit în cazul dat;

- prima instanță a pus la baza sentinței raportul de expertiză, care

urmează a fi examinată în concordanță cu alte probe.

octombrie 2019, a fost admis apelul declarat de inculpatul Ichim Aurel,

casată parțial sentința în latura penală, în partea condamnării inculpatului

Ichim Aurel în baza art.287 alin.(3) Cod penal și stabilirii pedepsei definitive

inculpatului Ichim Aurel, și, prin efectul extensiv al apelului acestuia, în

partea încetării procesului penal în privința inculpatului Frunză Nicolai, cu

adoptarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care:

Ichim Aurel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, pentru care i-a fost stabilită

pedeapsa în formă de închisoare pe termen de 1 (un) an, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru concurs de infracțiuni, conform art.84 Cod penal, prin cumul

parțial al pedepselor, lui Ichim Aurel i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Frunză Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, și încetat procesul penal în

3

privința lui Frunză Nicolai în temeiul actului de amnistie - art.2 al Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr.210 din 29.07.2016.

În rest sentința Judecătoriei Cahul sediul Cantemir din 23 ianuarie 2019

a fost menținută.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit, că prima instanță la

pronunțarea sentinței în privința inculpaților Ichim Aurel și Frunză Nicolai

a încălcat normele de drept procedural prevăzute la art.389 alin.(1), 385

alin.(1) pct.1)-4), 394 alin.(1) pct.1) Cod procedură penală, ceea ce constituie

erori de drept și care sunt susceptibile de a fi corectate în procedura de

judecare a apelului, prin desființarea parțială a sentinței.

Prima instanță nu a constatat fapta săvârșită de către Ichim Aurel și

Frunză Nicolai, care trebuie dedusă din circumstanțele de fapt constatate în

ședința de judecată, reținând învinuirea adusă ultimilor de către organul de

urmărire penală, prin ce a fost încălcat prevederile art.385 alin.(1) pct.1)-3)

Cod procedură penală.

Pentru a constata în acțiunile inculpaților Ichim Aurel și Frunză Nicolai

elementele infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, prima

instanță prin încheierea protocolară din 26.12.2018 a admis administrarea

probei cu declarațiile martorului Bologan Igor de la urmărirea penală, fără

indicarea temeiului de drept al acestei dispoziții, însă acest procedeu de

administrare a probei nu corespunde prevederilor art.371 alin.(1) Cod de

procedură penală. Martorul Bologan Igor nu a fost audiat în fața primei

instanțe. În cursul urmăririi penale nu a fost efectuată confruntarea

martorului Bologan Igor nici cu unul din bănuiții/învinuiții Adam Petru,

Ichim Aurel și Frunză Nicolai, motiv pentru care declarațiile martorului

Bologan Igor de la urmărirea penală nu pot fi puse la baza sentinței, dat fiind

că este o probă inadmisibilă.

Instanța de apel a notat, la momentul judecării cauzei și pronunțării

sentinței prima instanță a calificat infracțiunea inculpaților Ichim Aurel și

Frunză Nicolai pe art.287 alin.(3) Cod penal, conform indiciilor calificativi:

„huliganismul agravat, săvârșit cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei

sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății”, însă

prima instanță neîntemeiat a reținut în integru toate circumstanțele de fapt

indicate în rechizitoriu care întrunesc latura obiectivă a acestei infracțiuni.

Analizând circumstanțele cauzei în raport cu materialele și probele

anexate, care coroborează cu declarațiile părții vătămate Colisnicenco

Stepan, instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpaților Ichim Aurel și

Frunză Nicolai încadrate de prima instanță în baza art.287 alin.(3) Cod penal,

4

prin prisma normelor înserate la art.48 Cod penal /excesul de autor/,

urmează a fi recalificate în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal –

„huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două

sau mai multe persoane”.

Eroarea admisă de prima instanță la adoptarea sentinței de condamnare

constă în faptul, că prima instanță a dat o apreciere eronată faptei

prejudiciabile săvârșite în raport cu semnele componenței infracțiunii

imputate inculpaților Frunză Nicolai și Ichim Aurel, adoptând o soluție

contrară circumstanțelor de fapt constatate în ședința instanței de fond și de

apel, cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual.

Instanța de apel a menționat, că la determinarea și constatarea juridică

a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală imputată

inculpaților, învinuirea înaintată de acuzatorul de stat inculpaților Frunză

Nicolai și Ichim Aurel în baza art.287 alin.(3) Cod penal nu poate fi reținută,

făcând o descriere amplă a elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.287 Cod penal.

Instanța de apel a notat că, deși inculpatul Ichim Aurel nu recunoaște

vinovăția, suportul probatoriu atestă contrariul, iar declarațiile ultimului

care contravin mărturiilor părții vătămate și martorilor, urmează a fi

apreciate ca o modalitate de a se apăra. Nu există nici un temei de a pune la

îndoială declarațiile părții vătămate Colisnicenco Stepan care sunt

consecutive și racordă în ansamblu cu alte probe menționate mai sus, prin

care se confirmă vinovăția inculpatului Ichim Aurel în săvârșirea faptei

imputate.

Analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel a reiterat că conflictul

fost inițiat de inculpatul Adam Petru, pe motivul unui alt conflict avut

anterior cu partea vătămată, după cum a relatat martorul Adam Natalia,

ultima l-a rugat pe soțul ei să se apropie să vorbească cu Colisnicenco Stepan

de ce a încercat să ridice mâna la ea și de ce o amenința câțiva ani în urmă,

dorind să se clarifice cu partea vătămată … admite că soțul a început bătaia

… după ce au fost despărțiți, din motiv că Colisnicenco S. a continuat să-l

numească cu cuvinte necenzurate, soțul nu a răbdat, s-a întors înapoi și s-au

luat din nou la bătaie ... conflictul la bar a durat vre-o 15-20 minute.

Instanța de apel a reținut că, acțiunile violente ale inculpatului Adam

Petru cu aplicarea pietrei nu erau coordonate cu inculpații Ichim Aurel și

Frunză Nicolai. Din totalitatea probelor examinate în instanța de apel s-a

5

dedus, că inculpații Ichim Aurel și Frunză Nicolai nu cunoșteau despre

prezența pietrei în mâna la Adam Petru, care nu era de dimensiuni mari și

era ascunsă în pumn.

Instanța de apel a conchis că întregul sistem de probe cercetate și

apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală coroborează și demonstrează faptul, că inculpații Ichim

Aurel și Frunză Nicolai au comis infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2)

lit. b) Cod penal.

Instanța de apel considerat, că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Ichim Aurel de comiterea infracțiunii imputate, nu echivalează cu

achitarea lui, fiind apreciată ca o metodă legală în realizarea dreptului la

apărare.

Din totalitatea de probe administrate de prima instanță și verificate de

instanța de apel, apreciate prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, instanța de apel a constatat că fapta inculpaților Ichim

Aurel și Frunză Nicolai a fost săvârșită în următoarele circumstanțe: în

noaptea de 10 spre 11 iulie 2016, aproximativ pe la orele 00:20, Ichim Aurel,

Frunză Nicolai și Adam Petru, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate și o

deosebită obrăznicie, în timp ce se aflau în stradă în s. Plopi, r-l Cantemir, i-

au aplicat lui Colisnicenco Stepan multiple lovituri cu pumnii și picioarele

pe diferite părți ale corpului, cauzându-i părții vătămate Colisnicenco

Stepan vătămări corporale ușoare.

Acțiunile lui Frunză Nicolai și Ichim Aurel au fost reîncadrate în baza

art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, conform indicilor: „huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două sau mai multe persoane”.

Excluderea din învinuire inculpaților Frunză Nicolai și Ichim Aurel a

acțiunilor de huliganism agravat își are amprenta asupra gradului

prejudiciabil al infracțiunii și urmează să-și aibă reflectare și asupra

individualizării pedepsei pentru inculpatul Ichim Aurel, în sensul micșorării

acesteia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Ichim Aurel

pentru fapta prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța de apel

a ținut cont de art.75 alin.(1),(2) Cod penal, totodată a luat în considerație

personalitatea inculpatului Ichim Aurel, care nu este pentru prima dată pe

banca acuzaților, reieșind din prevederile art.34 alin.(1) Cod penal,

infracțiunea de huliganism a fost comisă de Ichim Aurel în stare de recidivă,

6

se caracterizează negativ la locul de trai /f.d.92, 99 vol. I/, lipsa

circumstanțelor cauzei care i-ar fi atenuat răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării lui, și totodată respectând principiul

neagravării situației apelantului în propriul apel (art.410 CPP), astfel, a

considerat echitabil de a-i stabili inculpatului Ichim Aurel pedeapsa în formă

de închisoare

Inculpatul Frunză Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal. La faza judecării

cauzei inculpatul Frunză Nicolai a depus cerere privind aplicarea în privința

sa a amnistiei în baza Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova

și încetarea procesului penal. /f.d.186 vol. II/

Instanța de apel a remarcat, că procedura de aplicare a amnistiei față de

persoanele inculpate, este reglementată de art.2 din Legea nr. 210 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.210 din 29.07.2016. Fata pentru care inculpatul

Frunză Nicolai este învinuit, cad sub incidența actului de amnistie.

Instanța de apel a determinat că inculpatul Frunză Nicolai a manifestat

căința activă față de fapta infracțională comisă, a recunoscut vinovăția în

ședința de judecată, se caracterizează pozitiv, este pentru prima dată pe

banca acuzaților, săvârșind infracțiunea mai puțin gravă, și nu există nici o

dispută cu privire la existența prejudiciului. Iar pentru aplicarea amnistiei

față de inculpatul Frunză Nicolai este suficient să fie întrunite cel puțin unul

din criteriile stipulate în art.57 Cod penal.

Instanța de apel a constatat și lipsa prejudiciului material, cât și a celui

moral, iar în ședința de judecată, partea vătămată a declarat expres că nu are

anumite pretenții pecuniare față de inculpatul Frunză Nicolai. Partea

vătămată nu a formulat anumite cerințe ce ar fi fost valorificate prin

înaintarea acțiunii civile, din care rezultă că nu există prejudiciu, în atare

situație inculpatul Frunză Nicolai nu cade sub incidența restricțiilor

formulate în art.10 lit. k) din Legea cu privire la amnistie nr.210 din

29.07.2016.

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali prin care

invocând incidența pct. 6), 12) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe.

5.1 În susținerea cererii, procurorul a invocat că:

7

- decizia instanței de apel cu privire la recalificarea acțiunilor

inculpaților Ichim Aurel și Frunză Nicolai, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal este neîntemeiată și ilegală;

- argumentele instanței de apel precum că, nici Ichim Aurel, nici Frunză

Nicolai nu aveau intenția de a folosi piatra în scopul aplicării loviturilor și nici nu

au coordonat asemenea acțiuni cu inculpatul Adam Petru, precum și faptul că,

numai acțiunile inculpatului Adam Petru, în condițiile excesului de autor, se

încadrează într-o formă mai gravă, determinată de aplicarea obiectului ce prin sine

prezintă pericol, vin în contradicție cu pct.8 Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.4

din 19.06.2006, “Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism”;

- excesul de autor la inculpatul Adam Petru, invocat de către inculpatul

Ichim Aurel în cererea de apel, care pe deplin a fost susținută de instanța de

apel, nu este motivat prin probele convingătoare, dar este indicat pur

declarativ, fapt ce nu poate fi acceptat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să

fie motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea

de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora.

Sub acest aspect, se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427

alin. (1) pct. 6), și 12) Cod de procedură penală, și anume că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită (pct. 5.-5.1. din decizie).

8

Colegiul penal, analizând textul deciziei atacate constată că, instanța de

apel a examinat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, motivându-și concluzia precum că, acțiunile lui Ichim

Aurel și Frunză Nicolai urmează a fi calificate în baza art. 287 alin. (2), lit. b)

Cod penal, nefiind confirmate semnele calificative în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal.

În acest sens nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin.

(8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra

argumentelor principale invocate în apel, hotărârea emisă cuprinzând și

motivele pe care se întemeiază soluția.

Ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, instanța de apel, a

constatat situația de fapt și de drept, motivându-și concluziile privind

existența în acțiunile lui Ichim Aurel și Frunză Nicolai a componenței

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, argumentând

faptul neprezentării de către procurorul, în instanța de apel a unor probe

veridice, care ar răsturna esențial concluziile la acest capitol.

Instanța de recurs ordinar conchide că întregul sistem de probe

cercetate și apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor

art.101 Cod de procedură penală coroborează și demonstrează cu certitudine

faptul, că inculpații Ichim Aurel și Frunză Nicolai au comis infracțiunea

prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, în următoarele circumstanțe:

în noaptea de 10 spre 11 iulie 2016, aproximativ pe la orele 00:20, Ichim

Aurel, Frunză Nicolai și Adam Petru, din intenții huliganice, încălcând

grosolan ordinea publică, manifestând o vădită lipsă de respect față de

societate și o deosebită obrăznicie, în timp ce se aflau în stradă în s. Plopi, r-

l Cantemir, i-au aplicat lui Colisnicenco Stepan multiple lovituri cu pumnii

și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i părții vătămate

Colisnicenco Stepan vătămări corporale ușoare.

Instanța de recurs reiterează că instanța de apel a ajuns la concluzia

dată, ținând cont de gravitatea încălcării ordinii publice, care de altfel este

obiectul special al faptei infracționale, de circumstanțele cauzei, inclusiv de

locul și metodele săvârșirii de către inculpați a faptelor ilicite, intensitatea și

durata acestora, concluzionând că faptele inculpaților Frunză Nicolai și

Ichim Aurel în baza art.287 alin.(3) Cod penal nu poate fi reținută, și acțiunile

acestora urmează a fi reîncadrate în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal

conform indicilor: „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două sau

mai multe persoane”.

9

Totodată, Colegiul penal menționează, că soluția instanței de apel

coroborează cu prevederile art. 131 lit. a), b), 1347 Cod penal, cât și cu

jurisprudența națională, conform căror prin faptă săvârșită în public se

înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în

momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane.

Ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță

liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei. Încălcare

grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se consideră

săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale

de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de

către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, etc.

Prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta

săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se

concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare,

ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor

constituie violența fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii

sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent,

produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, urmate

de vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără

cauzarea prejudiciului sănătății (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

19.06.2006, nr.4 - Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism, pct.3.).

Ori, prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile

infracționale ale inculpaților Ichim Aurel și Frunză Nicolai, este demonstrată

concludent prin probele administrate pe caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune

o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Articolul 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația

de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor

10

propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora.

Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art.

6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea

sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe

care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră că, de fapt invocările

recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ și

subiectiv sub aspect de apreciere a probelor, ne fiind expuse argumente

veridice în susținerea erorii pretins a fi comise de către instanța de apel, or,

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în

fapt, cât și în drept.

Colegiul penal apreciază ca fiind nefondate alegațiile recurentului în

această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa

judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Se mai reține că, procurorul, invocă în prezenta speță incidența cazului

de casare prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Din

11

argumentele recursului declarat se constată, că în opinia acestuia, acțiunile

inculpatului urmează a fi recalificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Lecturând materialele cauzei și cercetând fapta incriminată inculpaților,

Colegiul penal apreciază ca fiind eronată invocarea de către procuror la

caz, a temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, întrucât criticile procurorului în partea ce se referă la reîncadrarea

acțiunilor inculpaților de la art. 287 alin. (3) Cod penal, la art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, deoarece o asemenea

apreciere juridică a faptei inculpaților, a fost determinată de probele

administrate, care la rândul său au fost detaliat cercetare și analizate de către

instanța de apel.

Colegiul penal reține că, în recursul declarat recurentul critică în bună

parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că recalificarea

acțiunilor inculpaților Ichim Aurel și Frunză Nicolai, în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal este neîntemeiată și ilegală.

În sensul vizat, verificând temeinicia deciziei adoptate de către instanța

de apel, în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici

nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5., 5.1. din decizie),

se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel, a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților și încadrarea

juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestora, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material,

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții

vătămate, martorilor, inculpaților precum și probele scrise, toate fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat motivele

pentru care a respins versiunile inculpaților, probele administrate

demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpaților a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, cât și că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă.

Instanța de recurs ordinar mai reține că instanța de apel corect a încetat

procesul penal în privința lui Frunză Nicolai în temeiul actului de amnistie

- art.2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr.210 din 29.07.2016,

întrucât inculpatul Frunză Nicolai a îndeplinit condiția principală prevăzută

12

de legislator în Legea nr.210 privind amnistia, manifestând căința activă și

recunoscând integral vinovăția, precum și lipsa pretențiilor de ordin

material sau moral din partea părții vătămate, nefiind constatate careva

restricții prevăzute de art.10 al Legii menționate.

În privința lui Ichim Aurel, instanța de apel corect a stabilit, reieșind

din prevederile art.34 alin.(1) Cod penal, că infracțiunea de huliganism a fost

comisă de Ichim Aurel în stare de recidivă, se caracterizează negativ la locul

de trai /f.d.92, 99 vol. I/, lipsa circumstanțelor cauzei care i-ar fi atenuat

răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui,

și echitabil i-a stabilit inculpatului Ichim Aurel pedeapsa în formă de

închisoare pe termen de 1 an, iar conform art.84 Cod penal, prin cumul

parțial al pedepselor, lui Ichim Aurel i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Totodată, raportat la criticile recurentului, Colegiul penal reiterează

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către

organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în

proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe

examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu

lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Nu în ultimul rând, Colegiul penal mai reține că criticile formulate de

recurent nu sunt susținute de o motivare corespunzătoare, argumentată în

sensul prezentei erorilor judiciare prevăzute de pct. 6) și 12) din alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind argumentată și

întemeiată. Instanța de recurs ordinar constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpaților Frunză Nicolai și Ichim Aurel.

În concluzie, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea

deciziei adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Cebotari Vitali.

13

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată

că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat,

recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 octombrie 2019, în cauza

penală în privința lui Frunză Nicolai xx, Adam Petru xxxx, Ichim Aurel xxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

14