1ra-1394/20 — art. 264 alin 3 CP

1ra-1394/20 — art. 264 alin 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1394/2020

prima instanță: Judecătoria Cimișlia (jud: S. Aramă)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpatul Chele Victor XXXXX, împotriva deciziei din 18 decembrie 2019 a

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul, în cauza penală în privința lui

Chele Victor XXXXX, născut la XXXXX, cetățean al

Republicii Moldova, de naționalitate moldovean,

originar și domiciliat în or. XXXXX, str. XXXXX, fără

antecedente penale,

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264, alin. (3), lit. a) Cod penal,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 20.07.2015 până la 29.05.2017;

Instanța de apel de la 10.07.2017 până la 19.12.2017;

de la 15.06.2018 până la 18.12.2018;

de la 12.08.2019 până la 18.12.2019;

Instanța de recurs de la 06.03.2018 până la 15.05.2018;

de la 02.04.2019 până la 18.06.2019;

de la 25.05.2020 până la 30.07.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal,

A C O N S T A T A T:

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 29 mai 2017, Chele Victor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

1

Acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune, înaintată de părțile vătămate Popescu Eudochia și Buțan Tamara a fost

admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

Potrivit sentinței s-a constatat, că Chele V. este pus sub învinuire pentru faptul,

că la data de 04 decembrie 2014, în jurul orei 11:00, dispunând de permis de conducere

pentru șoferi categoria „B”, conducând automobilul de model „Dacia Logan” cu

numărul de înmatriculare XXXXX, pe str. Decebal din or. Cimișlia, avându-i în calitate

de pasageri pe bancheta din față pe Buțanu Tamara și pe bancheta din spate pe Popescu

Eudochia, încălcând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și anume: pct. 42

alin. (2), potrivit căruia „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj

sau indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de

siguranță necesare”, art. 42 alin. (3), potrivit căruia „pe drumurile cu circulația dublu

sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea

carosabilului destinată circulației în sens opus”, pct. 45 (1) lit. a) potrivit căruia

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, cât și situația rutieră”, pct. 45 alin. (2) potrivit căruia „în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, astfel,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările ei

prejudiciabile, dar considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, neținând cont

de condițiile climaterice nefavorabile și anume drumul înzăpezit și ghețuș, a ieșit pe

banda din sens opus, în timp ce din partea opusă regulamentar se deplasa autocamionul

de model „Mercedes 210 D” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr, care îi

avea în calitate de pasageri pe Sandu Alexandr, Colța Igor și Novac Mihail, care a cotit

puțin în partea dreaptă pentru a evita tamponarea, în consecință Chele Victor în urma

nerespectării prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere menționate supra, s-a

tamponat cu autocamionul de model „Mercedes 210 D”, în urma cărui fapt Popescu

Eudochia, s-a ales cu leziuni corporale, ce se califică ca vătămare corporală gravă, iar

pasagerul Buțanu Tamara s-a ales cu leziuni corporale, ce se califică ca vătămare

corporală medie, iar automobilele au fost deteriorate tehnic.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Chele Victor a fost calificată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și

anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență vătămarea medie și gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către :

Partea vătămată Buțan Tamara, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în

partea ce ține de admiterea în principiu a acțiunii civile, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie admisă integral acțiunea civilă, cu

încasarea de la Chele Victor a prejudiciul material cu titlu de compensare a cheltuielilor

de tratament, a prejudiciului moral indicat în acțiunea civilă, și a sumei de 500 lei cu

titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

2

În motivarea apelului a invocat că în ședințele de judecată a prezentat un șir de

probe care demonstrează clar pagubele materiale și morale aduse, în urma săvârșirii

infracțiunii de către inculpat, iar necesitatea suplimentară de prezentare a unor probe în

ședințele de judecată nu a apărut.

Partea vătămată Popescu Eudochia, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, în partea ce ține de admiterea în principiu a acțiunii civile, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se încaseze de la Chele V. suma de 410

lei și 2 520 dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament și îngrijire străină

pe perioada din 23 mai 2015 până la 23 noiembrie 2016, a sumei de 140 dolari lunar,

cu titlu de îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea completă, a sumei

de 100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din contul părții civilmente

responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

În argumentarea apelului a invocat că, în ședințele de judecată a prezentat un șir

de probe care demonstrează clar pagubele materiale și morale aduse în urma săvârșirii

infracțiunii de către inculpat, iar necesitatea suplimentară de prezentare a unor probe în

ședințele de judecată nu a apărut; ea, personal, a fost prezentă la toate ședințele de

judecată pentru a da declarații referitor la cele întâmplate, cu toate că această prezență i

s-a dat foarte greu, deoarece fiecare pas efectuat de sine stătător provoacă dureri fizice

insuportabile, ceea ce o face la fiecare mișcare efectuată, să strige de durere. Din cauza

că se află într-o stare fizică rea, a fost nevoită să-și angajeze un avocat cu care a încheiat

un contract de asistență juridică pentru ca să o reprezinte în ședințele de judecată, fapt

confirmat prin bonul de plată anexat.

Legalitatea sentinței primei instanțe a fost contestată și de către inculpatul Chele

Victor, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care el să fie achitat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar acțiunile civile

înaintate de părțile vătămate Popescu Eudochia și Buțan Tamara, să fie respinse.

În motivarea apelului a invocat dispoziția că, consideră că, sentința este ilegală

din motivul că vinovăția lui nu și-a găsit confirmarea prin cercetarea probelor de partea

acuzării. Dispoziția art. 264 Cod penal, este de blanchetă și în ea nu sunt enumerate

încălcările încriminate, făcându-se trimitere la anumite reguli referitoare la securitatea

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, ceea ce înseamnă că, în

ordonanța de punere sub învinuire, la descrierea laturii obiective a infracțiunii, urmează

de indicat anume care încălcări a regulilor de securitate a circulației rutiere, legate de

încălcarea uneia sau a câtorva prevederi ale Regulamentului circulației rutiere sau a

altor acte legislative ce reglementează securitatea circulației și exploatării transportului,

de către persoana care conduce mijlocul de transport, au condiționat urmările sub formă

de vătămări medii ale integrității corporale sau ale sănătății, aflate în raport de

cauzalitate cu comiterea încălcării acestor reguli;

La caz, dat fiind faptul că este un caz de accident rutier care necesită posedarea

cunoștințelor din domeniul auto tehnic, a fost dispusă expertiza auto tehnică, probă ce

a trebuit să fie luată în considerație, în cadrul aprecierii circumstanțelor producerii

accidentului și înaintării învinuirii.

Astfel, la data de 25 martie 2015 a fost întocmit raportul de expertiză auto-tehnică

nr. 2831, potrivit căruia automobilul de model Mercedes la momentul tamponării se afla

în mișcare și se deplasa dinspre contrasens, adică nu pe banda sa de circulație. Potrivit

aceluiași raport de expertiză, automobilul de model Dacia, condus de Chele Victor se

3

deplasa pe banda sa, spre contrasens. Inculpatul în ședința de judecată a declarat, că în

momentul în care a conștientizat că accidentul este inevitabil, a manevrat la stânga,

deoarece pe dreapta se afla stația auto de autobuze unde erau școlari și nu a dorit să le

pună viața lor în pericol. Totodată și direcția de deplasare a automobilului de model

Mercedes Sprinter denotă că mergea pe contrasens, adică pe partea carosabilă

nedestinată automobilului condus de Chele Victor.

Conform cercetărilor la fața locului și schițelor accidentului rutier întocmite la

data producerii impactului, este evident faptul că locul coliziunii este pe banda de

circulație a automobilului Dacia Logan, iar concluziile acuzatorului și a instanței de

judecată că anume Chele N. a ieșit pe contrasens, sunt în contradicție cu probatoriul

administrat.

Raportul de expertiză auto-tehnică și cercetările la fața locului, partea acuzării

nici nu le-a inclus în lista probelor. Mai mult, nu este clar de ce inițial a fost suspectat

de comiterea infracțiunii conducătorul celuilalt automobil, ulterior situația s-a schimbat

în defavoarea inculpatului.

Instanța de fond a manifestat o atitudine unilaterală față de aprecierea probelor,

dând prioritate declarațiilor părților vătămate și a martorilor. Mai mult ca atât, motivarea

concluziei instanței de fond este sumară și incompletă, fără a fi stabilite toate

circumstanțele de fapt și de drept.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 19 decembrie 2017,

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și admise parțial apelurile declarate

de părțile vătămate Buțan Tamara și Popescu Eudochia, fiind casată parțial sentința în

latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, a fost admisă parțial acțiunea

civilă înaintată de părțile vătămate privind încasarea prejudiciului moral, fiind încasat

de la inculpat în beneficiul părții vătămate Buțan Tamara, prejudiciul moral în mărime

de 5.000 lei și în beneficiul părții vătămate Popescu Eudochia, prejudiciul moral în

mărime de 10.000 lei, în rest pretențiile privind încasarea prejudiciului moral au fost

respinse. În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat, că reieșind din

învinuirea înaintată, precum și din înscrisurile anexate la materialele cauzei, vina

inculpatului Chele Victor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, s-a stabilit în timpul urmăririi penale, examinării dosarului de prima instanță,

precum și în cadrul examinării apelului.

Instanța de apel din materialele cauzei a stabilit, că Chele Victor, la 04 decembrie

2014, în jurul orei 11:00, dispunând de permis de conducere pentru șoferi categoria „B”,

conducând automobilul de model „Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare XXXXX,

pe str. Decebal din or. Cimișlia, având-ule în calitate de pasageri pe bancheta din față

pe Buțanu T. și pe bancheta din spate pe Popescu E., încălcând prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere și anume: pct. 42 alin. (2) potrivit căruia

„determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere

5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ținând cont de

lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare”, art.

42 alin. (3) potrivit căruia „pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două

benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în

sens opus”, pct. 45 alin. (1) lit. a) potrivit căruia „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea

4

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, cât și situația rutieră”,

pct. 45 alin.(2) potrivit căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru

a nu pune în pericol siguranța traficului”, astfel, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările ei prejudiciabile, dar considerând

în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, neținând cont de condițiile climaterice

nefavorabile și anume drumul înzăpezit și ghețuș, a ieșit pe banda din sens opus, în timp

ce din partea opusă se deplasa autocamionul de model „Mercedes 210 D” cu n/î

XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr, care îi avea în calitate de pasageri pe Sandu

Alexandr, Colța Igor și Novac Mihail, care a cotit puțin în partea dreaptă pentru a evita

tamponarea. În consecință, Chele V. în urma nerespectării prevederilor Regulamentului

Circulației Rutiere menționate supra, s-a tamponat cu autocamionul de model

„Mercedes 210 D”, în urma cărui fapt Popescu E. s-a ales cu leziuni corporale, care se

califică ca vătămare corporală gravă, iar pasagerul Buțanu T. s-a ales cu leziuni

corporale, care se califică ca vătămare corporală medie, iar automobilele au fost

deteriorate tehnic. Acțiunile lui Chele V. corect au fost încadrate în baza art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență vătămarea medie și gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

Instanța de apel în urma cercetării probelor, a ajuns la concluzia excluderii din

învinuire a faptului că regulamentar se deplasa autocamionul de model „Mercedes 210

D” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr, deoarece cert este stabilit din

concluziile expertului din raportul de expertiză nr. 2831 din 25 martie 2015, că unitatea

de transport („Mercedes 210 D”) la momentul tamponării se afla în mișcare și se deplasa

dinspre contrasens.

Totodată, instanța de apel a stabilit că pe cauza dată, reieșind din materialele

cauzei, instanța de fond neîntemeiat a admis acțiunea civilă în principiu referitor la

pretenția de încasare a prejudiciului moral, deoarece materialul probator administrat pe

cauză permite admiterea parțială a acțiunii civile, din considerentul, că în procesul penal

acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin infracțiune, iar

în condițiile în care vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii încriminate a fost

dovedită, acțiunea civilă în această parte urma să fie soluționată.

Ținând cont de circumstanțele cauzei raportate la prevederile legale enunțate,

precum și de faptul că la caz este întrunită condiția principală privind legătura cauzală

între prejudiciul suferit de partea vătămată și infracțiunea săvârșită, acestea rezultând

din faptul că Chele V. a cauzat părților vătămate Popescu E. și Buțan T. suferințe

psihice, care decurg din lezarea integrității fizice a persoanei, instanța de apel a

considerat necesar de a admite parțial acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate și de

a încasa de la inculpatul Chele V. în beneficiul părții vătămate Buțan T. suma de 5.000

lei și în beneficiul părții vătămate Popescu E. suma de 10.000 lei cu titlu de prejudiciu

moral în vederea compensării daunei morale, sume pe care le-a considerat echitabile în

condițiile cauzei, în vederea reparării daunei în urma suferințelor psihice și fizice

cauzate părților vătămate Buțan T. și Popescu E., în urma infracțiunii comise de către

inculpatul Chele V.

În partea ce ține de încasarea prejudiciului material cu titlu de compensare a

cheltuielilor de tratament și îngrijire străină, precum și a cheltuielilor de asistență

5

juridică, instanța de apel a specificat că la materialele cauzei nu au fost administrate

probe suficiente, care ar dovedi temeiurile și mărimea pagubei cerute de părțile civile,

nu a fost stabilit cercul participanților procesului civil, având în vedere că mijloacele de

transport implicate în accident aveau asigurare, prin ce se invocă implicarea în procesul

civil și a agenților de asigurare.

Hotărârile judecătorești adoptate în cauză, au fost atacate cu recursuri ordinare

de către, avocatul Moraru Svetlana în numele părții vătămate Popescu Eudochia, prin

care a solicitat casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpat suma

de 410 lei și 2 520 de dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament și

îngrijire străină pe perioada din 23.05.2015 până la 23.11.2016, a sumei de 140 dolari

lunar, cu titlu de îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea completă,

a sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din contul părții

civilmente responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică.

Legalitatea deciziei instanței de apel a fost contestată și de către avocatul

Berezovschi V. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acestora, cu

achitarea lui Chele Victor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, iar acțiunile civile înaintate de părțile vătămate să fie respinse.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2018

au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul Moraru Svetlana în

numele părții vătămate Popescu Eudochia și avocatul Berezovschi Vladislav în numele

inculpatului, casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

19 decembrie 2017 și a fost dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

În motivarea soluției sale instanța de recurs ordinar a evidențiat că, prima instanță

menționând fraza „Chele V. este pus sub învinuire că...” nu a respectat prevederile

art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, ce indică expres: „Partea descriptivă

a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: 1) descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii;” și în consecință sentința de

condamnare nu conține descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

totodată inculpatul Chele V. fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Colegiul penal a menționat că, în cazul când prima instanță nu a respectat

prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind întocmirea sentinței, însă în fapt

probele au fost cercetate, instanța de apel, casând sentința din acest motiv, va continua

prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectând normele

procedurale (art. 393-397 CPP), va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite

pentru prima instanță”. Or, potrivit prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Așadar, prin sintagma reținută în sentința de condamnare „Chele V. este pus sub

învinuire pentru faptul că…” prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta pentru care

acesta a fost condamnat. Ulterior, instanța de apel nu a corectat eroarea de drept privind

modul de întocmire a sentinței, prin casarea sentinței din acest motiv, ignorând

prevederile legale menționate mai sus, astfel cu toate că a constatat din nou fapta,

această instanță a casat sentința doar în latura civilă, în rest menținând-o.

6

Astfel, Colegiul a stabilit că hotărârea instanței de apel supusă analizei: nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției adoptată de instanța

de apel, contrazice dispozitivului hotărârii, și acesta este expus neclar, temeiuri ce se

încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs ordinar a menționat că conform acțiunii civile, partea vătămată

Popescu E. a solicitat încasarea din contul inculpatului în beneficiul său, a sumei de 410

lei și 2.520 dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament și îngrijire străină

pe perioada din 23.05.2015 până la 23.11.2016, a sumei de 140 dolari lunar, cu titlu de

îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea completă, a sumei de

100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din contul părții civilmente

responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, însă

instanța de apel a admis parțial această acțiune încasând de la inculpat în beneficiul

părții vătămate Popescu E. prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei, motivând că,

această sumă o consideră echitabilă în vederea reparării daunei în urma suferințelor

psihice și fizice cauzate părții vătămate, în urma infracțiunii comise de către inculpat.

Însă, în opinia Colegiului penal lărgit aceste concluzii ale instanței de apel nu au

fost motivate suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor legale, astfel

Colegiul a considerat pripite concluziile instanței de apel, precum că suma de 10.000

lei este echitabilă în vederea reparării daunei în urma suferințelor psihice și fizice

cauzate părții vătămate Popescu E., în urma infracțiunii comise de către inculpat. La

acest capitol, instanța de recurs a notat că, potrivit art. 219 alin. (4) Cod de procedură

penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral,

instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, pierderea speranței

în viață, etc. În corespundere cu art. 220 Cod de procedură penală și art. 1423 Cod civil,

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Prin urmare, conform materialelor cauzei, în dosar este anexat raportul de

expertiză medico-legală nr. 91D din 19.05.2015, prin care s-a stabilit că la Popescu E.

au fost depistate leziuni corporale sub forma de fractura închisă a femurului stâng în

treime distală cu formare de eschile osoase și dislocarea fragmentelor, fractură a

radiusului antebrațului drept în loc tipic cu dislocare a fragmentelor, plăgi, contuzie a

plexului brahial stâng, care se califică ca vătămare corporală gravă. Totodată, partea

vătămată Popescu E. în aspectul justificării mărimii prejudiciului moral suportat, a

prezentat în special actele privind tratamentele, contractul pentru perioada îngrijirii

străine, iar instanța de apel fără a-și expune opinia și a evalua aceste probe separat și în

coroborarea lor, nemotivat a respins cerința părții vătămate Popescu E. privind

încasarea prejudiciului moral, încasând doar suma de 10.000 lei, în acest sens.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar a constatat că, instanța de apel nu și-a

motivat soluția de încasare de la inculpat în beneficiul părții vătămate Popescu E. a

prejudiciul moral în mărime de doar 10.000 lei, conform prevederilor art. 414 alin. (5)

Cod de procedură penală.

7

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 decembrie 2018

au fost respinse apelurile declarate de părțile vătămate Buțan Tamara și Popescu

Eudochia.

A fost admis apelul inculpatului Chele Victor. S-a casat total sentința Judecătoriei

Cimișlia din 29 mai 2017, prin care Chele Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal.

S-a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează.

Inculpatul Chele Victor a fost achitat pe învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute, de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, dat fiind că fapta nu a fost săvârșită de

către inculpatul Chele Victor.

Au fost respinse acțiunile civile înaintate de Popescu Eudochia și Buțan Tamara

împotriva inculpatului Chele Victor, privind repararea prejudiciului material și moral.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că la solicitarea procurorului,

au fost examinate materialele din dosar, verificate probele administrate în ședința

instanței de fond, inclusiv declarațiile necontestate ale părților vătămate

Popescu Eudochia, Buțan Tamara, martorilor Cîlcic Alexandru, Colța Igor, Sandu

Alexandru și inculpatului Chele Victor, audiați în prima instanță, puse la baza sentinței

de condamnare și probele materiale examinate de prima instanță.

Verificând aspectele de fapt și de drept operate de instanța de fond la adoptarea

soluției de condamnare a inculpatului Chele Victor de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, instanța de apel a considerat că instanța de fond a

adoptat o soluție contrară circumstanțelor de fapt reflectate de probele cercetate în

ședințele instanțelor de fond și de apel, cu aplicarea eronată a normelor de drept material

și procesual, fiind ignorate prevederile art.101 Cod de procedură penală, potrivit căreia

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor. Prima instanță, fără a da o apreciere juridică corespunzătoare

circumstanțelor cauzei, fără a se expune asupra motivelor pentru care a respins alte

probe, s-a limitat doar la enumerarea probelor și descrierea conținutului declarațiilor

participanților audiați. Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze

pe o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a

se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur.

Colegiul judiciar a considerat, că prima instanță a decis asupra vinovăției

inculpatului Chele Victor în lipsa unui suport probatoriu care ar exclude orice dubiu în

acest sens, și ar fi în stare să stabilească vinovăția inculpatului în baza unor circumstanțe

obiective.

Astfel, prima instanță a omis să dea apreciere unor probe cum sunt procesul-

verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 04.12.2014, schița accidentului

rutier din 05.12.2014, raportul de expertiză auto-tehnică nr.2806 din 26.02.2015 și

raportul de expertiză auto-tehnică nr.2831 din 25.05.2015, concluziile cărora în

ansamblu la direct indică că impactul a avut loc pe banda de circulație a automobilul de

model „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, condus de inculpatul

Chele Victor.

Este cert, că inculpatul Chele Victor se deplasa regulamentar pe banda sa de

circulație, respectând regulile de circulație, limitele de viteză admise, nu a creat

8

obstacole vehiculelor ce se deplasau pe contrasens, nu era în stare de ebrietate,

automobilul nu avea careva defecte tehnice, nu a traversat marcajul rutier, nu a intrat pe

partea carosabilului destinată circulației în sens opus.

S-a constatat că după impact ambele unități de transport implicate nu au părăsit

locul accidentului și nu le-a fost schimbată poziția pe carosabil. Conform schiței

accidentului rutier din 05.12.2014 locul coliziunii era pe banda de circulație a

automobilului „Dacia Logan” cu n/î XXXXX, având în vedere lățimea carosabilului de

16,37 metri (cu două benzi de circulație), în raport cu poziția vehiculelor implicate în

accident, rezultă că Cîlcic Alexandru, conducând automobilul „Mercedes 210 D” n/î

XXXXX, a ieșit de pe banda sa de circulație și a intrat pe banda de circulație a

automobilului „Dacia Logan”, condus de inculpatul Chele Victor, or distanța roților

până la marginea carosabilului (de la roata stânga-față a unității de transport „Mercedes

Benz” n/î XXXXX până la marginea carosabilului din stânga era 6,48 metri, de la roata

stânga-spate -4,48m, de la roata dreaptă-față până la marginea carosabilului din dreapta

- 6,7 metri, și de la roata dreapta-spate - 7,95m) atestă că mijlocul de transport „Mercede

210 D” a trecut de mijlocul carosabilului spre stânga și a ieșit pe contrasens, iar poziția

automobilului „Dacia Logan” atestă că acesta nu a ieșit din limitele benzii sale de

circulație nici până la, nici după coliziune.

Conform raportul de expertiză auto-tehnică nr.2806 din 26.02.2015 ambele

autoturisme „Mercedes 210 D” cu nr/î XXXXX și „Dacia Logan” cu nr/î XXXXX nu

aveau careva defecte în sistemele de frânare, suspensii, forță, anvelope și ghidare, care

ar fi putut duce la producerea accidentului rutier, iar conducătorii acestor unități de

transport aveau posibilitate tehnică să aleagă viteza de deplasare și să se deplaseze

regulamentar pe benzile sale.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 04.12.2014 cu planșa

foto, ciocnirea mijloacelor de transport a avut loc la intersecția str. Decebal și M.

Viteazul, fiind stabilit că carosabilul este sub formă de curbă, acoperit cu asfalt, care

este înzăpezit, cu ghețuș. Din imagini foto se observă că pe partea dreaptă a

automobilului de model „Daca Logan” era stația auto unde chiar și la momentul

cercetării la fața locului se aflau mai mulți oameni, fapt care justifică declarațiile

inculpatului Chele Victor despre imposibilitatea evitării coliziunii prin virare la dreapta

(spre stația auto), iar conducătorul autoturismului „Mercedes 210 D” a ieșit în curbă pe

contrasens, fapt confirmat și prin raportul de expertiză auto-tehnică din 25.03.2015. În

favoarea acestei constatări vin însăși declarațiile martorului Cîlcic Alexandr, care a

menționat că a ieșit din strada V.Alecsandri și a intrat pe strada Decebal, și nu a dat nici

o explicație faptului, cum a ajuns automobilul „Mercedes 210D”, condus de el, pe banda

de circulație opusă.

Inculpatului Chele Victor potrivit învinuirii i se incriminează încălcarea regulilor

de securitate a circulației, și anume încălcarea pct.42 alin.(2),(3), pct.45 alin.(l) lit.a),

alin.(2) ale Regulamentului Circulației Rutiere, constând în neluarea în considerație a

condițiilor climaterice nefavorabile și anume drumul înzăpezit și ghețuș, ieșirea pe

banda din sens opus. Partea acuzării nu a prezentat probe în susținerea învinuirii care ar

demonstra încălcarea regulilor de securitate a circulației de către inculpatul Chele

Victor.

Inculpatul se deplasa regulamentar, pe banda sa de circulație. Niciuna din probele

administrate de partea acuzării nu demonstrează că automobilul condus de inculpatul

Chele Victor a părăsit limitele benzii sale regulamentare de circulație și ar fi ieșit pe

9

banda de circulație în sens opus. Nici o probă nu demonstrează că inculpatul Chele

Victor a depășit limita de viteză stabilită de Regulamentul circulației rutiere. Nici o

probă administrată nu atestă, că inculpatul Chele Victor a avut posibilitate tehnică de a

evita impactul, și că ar fi ezitat să recurgă la instrumente și procedee de evitare a

coliziunii unităților de transport. Procurorul nu a combătut cu probe versiunea

inculpatului Chele Victor, precum că în condițiile climaterice nefavorabile (ghețuș și

zăpadă) virarea la dreapta pentru evitarea impactului cu automobilul „Mercedes 210D”

prezenta pericol pentru viața elevilor care se aflau pe teren lîngă școală și persoanelor

ce se aflau la stația de oprire.

Dimpotrivă organul de urmărire penală și procurorul au neglijat totalmente

obligația investigării cauzei sub toate aspectele, completă și obiectivă (art.19 alin.(3)

Cod penal), atunci când au omis să constate obiectiv care anume unitate de transport

din cele implicate în accident s-a deplasat pe banda de circulație cu sens opus și a creat

situația de accident, și dacă conducătorii acestor unități de transport au avut posibilitatea

de a prevedea această situație de accident și să o preîntâmpine sau evite. Or schița

accidentului, harta localității și declarațiile martorilor și inculpatului atestă, că pînă la

accident automobilul „Mercedes 210D” a traversat intersecția străzilor C.Stamati,

V.Alecsandri și M. Viteazul, care este în nemijlocita apropiere de locul accidentul și are

forma de curbă, și ieșind din intersecție a continuat deplasarea pe str.Decebal,

neregulamentar intrând pe banda de circulație de sens opus, circumstanțe care dau lesne

de înțeles, că inculpatul Chele Victor nu putea prevedea din timp survenirea situației de

accident, odată ce totul s-a petrecut după ce automobilul „Mercedes 210D” condus de

Cîlcic Alexandr a ieșit din intersecție.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel la data de 14 martie 2019, procurorul

în Procuratura de Circumscripție Cahul, Tomița Mihail, a declarat recurs ordinar în

termen prin care indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu menținerea sentinței primei instanțe,

deoarece apelul a fost greșit admis.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 iunie 2019 s-a admis recursul

declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Tomița Mihail, s-a casat

decizia din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, în cauza penală privindu-l pe

Chele Victor, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul, în alt

complet de judecată.

În motivarea soluției sale instanța de recurs ordinar a evidențiat că, că organul de

urmărire penală și procurorul au neglijat totalmente obligația investigării cauzei sub

toate aspectele, completă și obiectivă - art.19 alin.(3) Cod penal, atunci când au omis să

constate obiectiv care anume unitate de transport din cele implicate în accident s-a

deplasat pe banda de circulație cu sens opus și a creat situația de accident, și dacă

conducătorii acestor unități de transport au avut posibilitatea de a prevedea această

situație de accident și să o preîntâmpine sau evite și fapta incriminată lui Chele Victor

nu a fost săvîrșită de inculpat.

În contextul celor expuse, instanța de recurs ordinar a relevat, că instanța de apel

atunci când constată că fapta imputată prin rechizitoriu nu a fost săvîrșită de inculpat,

urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care

trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa

cum s-a punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului Chele Victor să verifice și să

10

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă fapta incriminată a

fost sau nu săvîrșită de către inculpat.

Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de apel, defectuos și-a argumentat

soluția și nu a dat o apreciere cuvenită cerințelor Regulamentului Circulației Rutiere și

declarațiilor martorului Cîlcic Alexandru, or, din delarațiile acestuia rezultă că „la

04.12.2014 conducând automobilul de model „Mercedes”, transporta marfă prin oraș.

În automobil se aflau trei persoane Colța Igor, Colța Alexandr și Mihail. Toți erau pe

bancheta din spate. A trecut de strada care este la intersecție și a luat-o la dreapta unde

sunt niște clădiri, o școală unde a lăsat produse, și a coborât pe str. V. Alecsandri.

Trebuia să meargă în centru pe str. Decebal. Era frig, vizibilitatea era bună. Mergea cu

viteza de aproximativ 30 km/h, drumul era curat pe ambele benzi. Când se deplasa spre

biserică din partea stânga se deplasa un automobil cu viteza aproximativ 50 km/h.

Automobilul din întâmpinare la 5-6 metri a trecut spre el și dânsul a reușit să i-a volanul

în dreapta pentru a evita tamponarea, însă automobilul din față s-a tamponat în el…”.

Instanța de recurs ordinar a constatat că, din declarațiile tuturor părților audiate

și materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv

declarațiile inculpatului, fără a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a

acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau

inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele administrate la caz. Într-o hotărâre

este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune

esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

La acest capitol Colegiul a remarcat că, instanța de apel nu a luat în considerație

și nu a dat apreciere conform art.101 Cod procedură penală probelor prezentate de

acuzare, și anume:

- declarațiilor părților vătămate Popescu Eudochia și Buțan Tamara;

- declarațiilor martorilor Colța Igor și Sandu Alexandru;

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 04.12.2014 cu

tabelul fotografic, schița accidentului rutier din 05.12.2014, raportul de expertiză auto-

tehnică nr.2806 din 26.02.2015 și raportul de expertiză auto-tehnică nr.2831 din

25.05.2015. (f.d.15-26 vol. I) se observă că, inculpatul Chele Victor a avut toate

posibilitățile tehnice și după dimensiunile părții carosabile de a evita tamponarea

automobilul de model „Mercedes”.

În atare circumstanțe, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în

considerație aceste declarații, cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării,

apreciind prioritar declarațiile inculpatului Chele Victor, care are dreptul de a nu se

autoincrimina și un cumul de probe expuse selectiv, și preluate din soluția primei

instanțe.

Ca urmare, Colegiul a constatat că instanța de apel prematur a ajuns la concluzia

referitor la achitarea lui Chele Victor de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, prin ce

a admis o eroare de fapt, care a afectat soluția instanței și anume, discordanța între cele

reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

11

materialul probator o susține, instanța de apel urmând să aprecieze obiectiv toate

probele.

Astfel, Colegiul a conchis că instanța de apel, ignorând cumulul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective a

inculpatului, care au și fost puse la baza hotărârii de achitare a acestuia, astfel

expunându-se doar asupra unor probe, fără o analiză în cumul a tuturor probelor

prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă

a cauzei date. Or, au fost lăsate fără apreciere argumentele acuzării precum că

„inculpatul Chele Victor în loc să reducă viteza sau chiar să oprească automobilul,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, și-a schimbat, contrar Regulamentului

circulației rutiere, direcția automobilului de model „Dacia Logan” cu nr. n/î XXXXX

pe care îl conducea, făcînd o manevră în stînga, din care și s-a produs accidentul rutier.

Inculpatul Chele Victor avea posibilitatea de a continua deplasarea cu automobilul său,

deoarece partea carosabilă pe care se deplasa el a avut o lățime de 4,48-4,5 m”.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul

real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 decembrie 2019 a

fost respins apelul declarat de inculpatul Chele Victor, s-au admis apelurile părților

vătămate Buțan Tamara și Popescu Eudochia s-a casat integral, inclusiv din oficiu,

sentința Judecătoriei Cimișlia din 29 mai 2017 în cauza penală privindu-l pe Chele

Victor în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, și s-a

pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează:

Chele Victor Vasile se declară vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, se suspendă condiționat executarea pedepsei cu

închisoare stabilită inculpatului Chele Victor pe un termen de probațiune de 3 ani.

Se admit acțiunile civile depuse de părțile vătămate Popescu Eudochia și Buțan

Tamara în capătul acțiunii privind repararea prejudiciului moral.

Se încasează de la Chele Victor cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul părții

vătămate Popescu Eudochia suma de 45 000 (patruzeci și cinci mii) lei și în beneficiul

părții vătămate Buțan Tamara suma de 20 000 (douăzeci mii) lei.

Acțiunile civile a părților vătămate Popescu Eudochia și Buțan Tamara în capătul

încasării prejudiciului material se admit în principiu, urmând ca asupra cuantumului

prejudiciului material să se expună instanța de judecată în procedură civilă.

Corpurile delicte: automobilul de model ”Mercedes 210D” cu nr. de

înmatriculare XXXXX și ”Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare XXXXX, s-au restituie

proprietarilor.

Pentru pronunțarea soluției nominalizate instanța de apel a statuat, că instanța de

fond la întocmirea sentinței, nu a respectat prevederile art. 394 alin.(1) pct.1) CPP și

consecutivitatea chestiunilor prevăzute în art. 385 CPP, astfel a admis mai mult încălcări

de procedură, rațiuni din care o asemenea sentință nu poate fi menținută.

Potrivit sentinței, inculpatul Chele Victor a fost condamnat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei penale

în conformitate cu sancțiunea normei respective.

12

Lecturând sentința judecătorească, instanța de apel a observat că, în partea

descriptivă a sentinței instanța de judecată indică învinuirea în baza căreia inculpatul

Chele Victor a fost trimis în judecată, deși în dispozitivul ei, Chele Victor este

recunoscut vinovat în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

penale.

Astfel, instanța de judecată în rezultatul analizei probelor administrate în cadrul

cercetării judecătorești, nu a indicat în partea descriptivă a sentinței fapta prejudiciabilă

constatată ca fiind săvârșită de inculpatul Chele Victor, în baza căreia a fost recunoscut

vinovat, precum este stabilit de art. 394 alin.(1) pct.1) CPP, conform cărea partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. Respectiv, prima instanță

indicând în partea descriptivă învinuirea în baza căreia inculpatul Chele Victor a fost

trimis în judecată, dar nu fapta prejudiciabilă, considerată ca fiind dovedită, ceia ce este

specific unei sentințe de achitare, denotă încălcarea normelor de procedură la adoptarea

sentinței.

În acest context instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului Chele

Victor precum că automobilul ”Mercedes 210D”, condus de martorul Cîlcic Alexandr

a ieșit pe banda sa de circulație, iar dânsul nereușind să-l ocolească, s-a produs

coliziunea, respingîndu-le ca fiind neîntemeiate și contradictorii cu constatările notate

în procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04 decembrie 2014 și schița

accidentului rutier din 05 decembrie 2014, în care sunt fixate pozițiile mijloacelor de

transport pe traseu după coliziune, din care rezultă cu certitudine că inculpatul reieșind

din lățimea drumului a avut posibilitate de a-și continua deplasarea pe banda sa de

circulație, fără a fi necesar să ocolească careva obstacole. Invocările inculpatului

precum că nu putea să vireze la stânga pentru a evita ciocnirea cu automobilul

”Mercedes 210D”, deoarece era stația de oprire unde se aflau mai multe persoane, iar

pe marginea carosabilului erau grămezi de zăpadă, instanța de apel a indicat că nu le

poate reține ca întemeiate, în condițiile în care din fotografiile efectuate la fața

accidentului rutier, anexate la procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier,

nu rezultă că pe marginea carosabilului se aflau grămezi de zăpadă care ar fi împiedicat

la traficul rutier. Chiar și dacă pe parcursul zilei temperatură s-a ridicat, în timp de 1-2

ore, după accidentul rutier, acele grămezi de zăpadă nu puteau să se topească atât de

repede, până la momentul cercetării locului accidentului rutier de către organul de

poliție.

În acest context, a menționat că, aprecierile raportului de expertiză autotehnică

din 25 martie 2015 nr. 2831 și a cercetărilor de la fața locului și schița accidentului

rutier întocmite la data producerii accidentului rutier, 04-05 decembrie 2014 efectuate

de către partea apărării, care ar dovedi că coliziunea automobilelor a avut loc pe banda

de circulație a inculpatului Chele Victor, sunt aprecieri subiective a acestei părți, or,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, conform art. 101 alin.(1) CPP.

De asemenea, a considerat neîntemeiate și argumentele inculpatului Chele Victor

invocate în sensul că în acea zi vizibilitatea era redusă din cauza arborelui aflat pe

marginea traseului și a stației auto, or, din fotografiile efectuate la fața accidentului

rutier, cât și procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier întocmit la 04

13

decembrie 2014, nu rezultă că în acea zi vizibilitatea în traficul rutier era redusă din

cauza condițiilor meteo nefavorabile. Mai mult ca atât, martorul Cîlcic Alexandr, a

relatat că în acea zi afară era frig, însă vizibilitatea era bună.

Afirmațiile părții apărării precum că martorii Colța Igor și Sandu Alexandru, fiind

în automobilul martorului Cîlcic Alexandr, conducătorul auto al unității de transport

”Mercedes 210D”, au depus respective declarații, fiind solidari cu conducătorul,

instanța de apel le-a apreciat ca fiind o tactică de apărare, deoarece partea apărării nu

contestă declarațiile martorilor respectivi, iar martorii fiind audiați sub jurământ și

preîntâmpinați de răspundere penală, au declarat circumstanțele de producere a

accidentului așa cum le-a văzut și perceput, mai mult ca atât, careva temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea acestor probe, nu au fost constatate în ședința de judecată și nici

invocate de inculpat.

În partea soluționării acțiunii civile înaintate de Partea vătămată Popescu

Eudochia și partea vătămată Buțan Tamara împotriva inculpatului Chele Victor, prin

care Popescu Eudochia a solicitat încasarea din contul acestuia, a prejudiciul material

în mărime de 410 lei și 2520 dolari SUA suportate pentru tratament și îngrijire străină

pe perioada din 23 mai 2015 până la 23 noiembrie 2016, a sumei de 140 dolari SUA

lunar cu titlu de îngrijire străină până la recuperarea completă și a sumei de 100 000 cu

titlu de prejudiciul moral, iar Buțan Tamara încasarea prejudiciului material în sumă de

5768 lei și prejudiciul moral evaluat la suma de 50 000 lei, precum și cheltuieli de

asistență juridică în mărime de 500 lei, a considerat că părțile vătămate nu au prezentat

probe suficiente în vederea demonstrării cuantumului prejudiciului material suportat

pentru tratament și medicamente. Pe astfel de rațiuni, instanța de apel ajunge la

concluzia admiterii în principiu a acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate Popescu

Eudochia și Buțan Tamara împotriva inculpatului Chele Victor în partea recuperării

prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se

pronunța instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

Inculpatul Chele Victor contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Având în susținere temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5),

6), 8) Cod de procedură penală, recurentul invocă că instanța de apel neîntemeiat nu a

luat în considerare argumentele părții apărării. Or, prin probatoriul administrat nu s-a

dovedit în niciun mod prezența elementelor componenței de infracțiune prevăzute în

art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal. Mai mult atât instanța de fond cât și instanța de apel

au manifestat o atitudine unilaterală față de aprecierea probelor.

A menționat inculpatul că cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără

citarea legală a unei părți, or, prin încheierea protocolară instanța de fond a admis în

principiu demersul său, însă instanța de apel nu a citat intervenientul accesoriu

Compania de Asigurări “Asterra Grup” SA în ședință, judecarea apelului fiind în lipsa

sa.

De asemenea, în opinia inculpatului motivarea soluției instanței de apel

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă

Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

14

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal atestă, că recurentul

pledează pentru nevinovăția sa, invocând în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, care stabilesc,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 5) cauza a fost judecată în

primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate,

cînd 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau când 8) nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Cu referire la criticile invocate de recurent sub aspectul pct. 5) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că recurentul nu a motivat din

punct de vedere al temeiului de casare invocat or, potrivit prevederilor art. 24 alin. (2)

Cod de procedură civilă, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii.

15

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurentului prin care se

susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele susținute de apărare în

cererea de apel. Aceasta deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în apel, Colegiul penal ajunge la concluzia că inculpatul a primit

răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularilor cererilor de recurs

cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursurilor în sensul

formulat.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art. 101

alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o

valoare prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar

și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului, ci coroborându-le, le-a

analizat în ansamblu lor, apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o

acuzație penală și a-i incrimina lui Chele Victor săvârșirea infracțiunii incriminate.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel

întemeiat ajungând la concluzia menținerii sentinței în latura penală.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că nu a fost comisă nici o eroare de drept,

așa precum se susține de către recurent, or, pentru a constitui caz de casare, eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar

pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

Cu referire la criticile invocate de recurent sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept menționat

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei, instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe

Chele Victor Vasile de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, decizia instanței de apel

legal și întemeiată, deoarece la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia

16

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate.

Astfel, erorile de drept invocate de recurent, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 5),

6), 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare, iar din aceste considerente

recursul declarat de către inculpatul Chele Victor, urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către inculpatul Chele Victor

XXXXX, împotriva deciziei din 18 decembrie 2019 a Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul, în cauza penală în privința lui Chele Victor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 30 iulie 2020.

Președinte Filincova Svetlana

Judecătorii Bejenaru Iurie

Stratulat Galina

17