1ra-680/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b, c CP

1ra-680/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-680/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 13 octombrie 2017

și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26 decembrie 2017, în

cauza penală în privința lui

Cristian Piotr xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.02.2017 – 13.10.2017;

Instanța de apel: 02.11.2017 – 26.12.2017;

Instanța de recurs: 26.02.2018 – 25.04.2018.

A C O N S T A T AT:

procesul penal intentat în privința lui Cristian Piotr în baza art. 361 alin. (2) lit. b),

c) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova.

Cristian Piotr aflându-se pe teritoriul Federației Ruse în jurul a 3 luni, în una din

zilele lunii august 2014, știind cu certitudine că aflarea legală a cetățenilor

Republicii Moldova pe teritoriul Federației Ruse nu poate depăși termenul de 3

luni, urmărind scopul de a rămâne pe teritoriul Federației Ruse peste limita

termenului legal, acționând de comun acord cu o persoană neidentificată de

organul de urmărire penală, a confecționat impresiuni false de ștampile PTF

„Bacivsik” Ucraina și PTF „Pogar” Federația Rusă în pașaportul cetățeanului

Republicii Moldova seria B nr. 0136098, pe numele Cristian Piotr xxxxx,

introducând astfel o informație falsă în pașaportul menționat privind faptul

traversării de către Cristian Piotr la 09 august 2014 a frontierei de stat a Ucrainei

cu Federația Rusă prin PTF „Bacivsik” Ucraina – „Pogar” Federația Rusă, fapt ce

i-a permis lui Cristian Piotr să se afle pe teritoriul Federației Ruse încă 3 luni,

1

ulterior a folosit acest pașaport în timpul aflării pe teritoriul Federației Ruse și la

traversarea frontierelor dintre Federația Rusă și Ucraina, între Ucraina și

Republica Moldova, fără a fi tras la răspundere pentru încălcarea legislației acestor

țări privind aflarea pe teritoriul Ucrainei și Federației Ruse.

partea respingerii cerințelor de încasare a cheltuielilor de judecată în sumă de

3010 lei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte privind admiterea

cerinței respective.

În motivarea apelului a indicat, că cheltuielile judiciare sunt constituite din

costul expertizei judiciare în sumă de 1520 lei și costul traducerii actelor în sumă

de 1490 lei.

A evidențiat, că expertiza judiciară nu cade sub incidența art. 143 alin. (1),

(2) pct. 6) Cod de procedură penală, dat fiind că sunt și alte probe care confirmă

faptul că Cristian Piotr nu a traversat frontiera Federației Ruse, inclusiv și

răspunsul la cererea de comisie rogatorie internațională.

Cu referire la prevederile art. 229 alin. (2), (3) Cod de procedură penală,

apelantul a indicat, că la caz nu sunt temeiuri de a-l elibera pe inculpat de la plata

cheltuielilor judiciare.

2017, a fost respins apelul și menținută sentința.

Pentru argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a punctat că

solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul Cristian Piotr în contul

statului a cheltuielilor suportate în scopul efectuării expertizei judiciare și

traducerii actului, în cuantum de 3010 lei, este nefondată, or, aceste sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului.

Instanța de apel a menționat, că potrivit materialelor cauzei s-a constatat cu

certitudine, că prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 11 ianuarie 2016

a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice a documentelor (pașaportului nr. B0

136098), în vederea stabilirii falsului (examinarea blanchetei și compararea

impresiunilor de ștampilă) în pașaportul inculpatului Cristian Piotr (f.d. 24); prin

ordonanța ofițerului de urmărire penală din 09 august 2016 a fost dispusă

efectuarea expertizei tehnice a documentelor (pașaportului nr. BO 136098), în

vederea examinării impresiunilor de ștampilă „Pogar” în pașaportul inculpatului

Cristian Piotr (f.d. 98); au fost traduse actele procesuale din dosar (ordonanța de

ridicare; certificatul-caracteristică; certificatul eliberat de medicul-narcolog;

certificatul eliberat de medicul-psihiatru; citația; solicitarea de acordare a

asistenței juridice garantate de stat; demersul procurorului Procuraturii Taraclia

privind acordarea asistenței juridice garantate de stat; ordonanța de punere sub

învinuire; drepturile și obligațiile învinuitului; procesul-verbal de audiere a

învinuitului; ordonanța de aplicare a măsurii preventive; obligațiunea de a nu

părăsi țara).

2

În acest context, instanța de apel a remarcat, că normele legislației

procesual-penale nu stabilesc expres achitarea din contul condamnatului a

cheltuielilor judiciare, care se constituie din cheltuieli pentru efectuarea expertizei

judiciare și traducerii actelor de procedură.

A considerat instanța de apel, că prima instanță corect a respins cerința

procurorului, deoarece normele invocate de acesta nu reglementează încasarea

din contul condamnatului a mijloacelor bănești pentru cheltuieli de expertiză și

traducerea actelor de procedură. Prima instanță a ținut cont de faptul că

expertizele judiciare au fost dispuse în cadrul efectuării urmăririi penale, pentru

acumularea probatoriului necesar, aceste cheltuieli sunt trecute în contul statului

și nu urmează să fie puse pe seama inculpatului, or aceste acțiuni țin de activitatea

organului de urmărire penală, sarcina căruia este depistarea circumstanțelor care

dovedesc săvârșirea infracțiunii și identificarea făptuitorului, pentru înaintarea

învinuirii făptuitorului.

Cu referire la cheltuielile de traducere, instanța de apel a statuat, că dreptul

la interpret nu se extinde asupra exigenței traducerii scrise a tuturor înscrisurilor,

documentelor și actelor de procedură emise în cursul procesului penal.

Trecerea în contul statului a cheltuielilor în procesul penal se întemeiază în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să

nu rămână nepedepsit.

Inadmisibilitatea punerii cheltuielilor pentru interpret și traducător pe

seama inculpatului rezultă direct și din prevederile legii, unde la art. 229 alin. (2)

Cod de procedură penală prevede: „instanța de judecată poate obliga condamnatul

să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor”.

contestă hotărârile judecătorești cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora în

latura civilă, în partea soluționării cererii cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 3010 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizelor.

În motivarea recursului procurorul menționează, că potrivit art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

obligatorii se face din contul bugetului de stat la momentul dispunerii și efectuării

lor. Iar ulterior, la finisarea procesului penal, se solicită restituirea acestor

cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din cauza comiterii de către

inculpați a infracțiunilor. Orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau

Statului trebuie să fie reparat.

Recurentul invocă practica judiciară de recuperare a cheltuielilor legate de

efectuarea expertizelor judiciare, și anume decizia Curții de Apel Cahul din

23 septembrie 2015, dosarul nr. 05-1a-751-03062015; decizia Curții de Apel

Cahul din 02 februarie 2017, dosarul nr. 05-1a-1418-12122016 menținută de CSJ

prin decizia din 24 mai 2017, nr. 1ra-879/2017; decizia Curții de Apel Cahul din

3

02 noiembrie 2017, dosarul nr. 05-1a-886-08082017; decizia Curții de Apel

Chișinău din 25 noiembrie 2015, dosarul nr. 2a-1522/15.

Având în susținere prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

recurentul susține, că cheltuielile legate de efectuarea expertizelor judiciare sunt

necesare pentru efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

La soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

reținute prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care în prim plan

îl pune pe condamnat responsabil de aceste cheltuieli, și doar dacă condamnatul

nu este în stare, din diferite motive: invaliditate, incapacitatea juridică etc.,

cheltuielile sunt trecute în contul statului.

Evidențiază recurentul, că în dispozitivele hotărârilor judecătorești atacate

lipsesc soluții privind cheltuielile judiciare, așa cum cer prevederile art. 385

alin. (1) pct. 14) și art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală în coroborare cu

art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins solicitarea

sa din cererea de apel cu privire la încasarea din contul inculpatului a sumei de

3010 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la

concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 3010 lei,

suportate pentru efectuarea expertizei tehnice a documentelor și pentru

traducerea unor acte.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate

să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul,

specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului

de urmărire penală sau a instanței. (3) Expertului și specialistului li se

recuperează, de asemenea, costul materialelor care le aparțin și care au fost

utilizate pentru executarea însărcinării respective. (4) Expertul, specialistul,

interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea obligațiilor,

afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

5

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel corect a reținut, că prin ordonanța ofițerului de urmărire penală

din 11 ianuarie 2016 a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice a documentelor

(pașaportului nr. B0 136098), în vederea stabilirii falsului (examinarea blanchetei

și compararea impresiunilor de ștampilă) în pașaportul inculpatului Cristian Piotr

(f.d. 24); prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 09 august 2016 a fost

dispusă efectuarea expertizei tehnice a documentelor (pașaportului nr. BO

136098), în vederea examinării impresiunilor de ștampilă „Pogar” în pașaportul

inculpatului Cristian Piotr (f.d. 98); totodată au fost traduse actele procesuale din

dosar (ordonanța de ridicare; certificatul-caracteristică; certificatul eliberat de

medicul-narcolog; certificatul eliberat de medicul-psihiatru; citația; solicitarea de

acordare a asistenței juridice garantate de stat; demersul procurorului

Procuraturii Taraclia privind acordarea asistenței juridice garantate de stat;

ordonanța de punere sub învinuire; drepturile și obligațiile învinuitului;

procesul-verbal de audiere a învinuitului; ordonanța de aplicare a măsurii

preventive; obligațiunea de a nu părăsi țara).

Astfel, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul

organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli

evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie

cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de către

instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are

atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse,

însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri

suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru

stabilirea gradului vătămărilor corporale ale victimei, sunt evidente și necesare

pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea

infracțiunii.

De asemenea, Colegiul penal menționează, că potrivit prevederile art. 221

alin. (4) Cod de procedură penală, procurorul poate intenta și susține acțiunea

civilă intentată pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităților publice prin

infracțiune, precum și pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. Cererea de

chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorității publice.

La caz, însă procurorul nu a înaintat conform normei citate, o acțiune civilă

în cadrul procesului penal, cu formularea cerințelor corespunzătoare,

limitându-se la invocarea circumstanțelor privind cheltuielile pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art. 414-419

Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent

prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată

6

la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,

iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 26 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Cristian

Piotr xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

7