1reab-114/2020 — Al. 2 Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS

Prin sentința Tribunalului militar al Armatei nr.53 din 12 aprilie 1945, Otstavnoi Gherasim a fost condamnat în baza alin.(2) din Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943 la 15 ani de munci silnice, cu privarea în drepturi pe un termen de 5 ani.

Potrivit sentinței, Otstavnoi Gherasim a fost declarat vinovat și condamnat pentru faptul că, având atitudine ostilă față de puterea sovietică, la 25.01.1942, când trupele ocupanților români se aflau pe teritoriul raionului Dubăsari, a dat acordul să ocupe funcția de primar al satului natal. Îndeplinindu-și obligațiunile de serviciu în calitate de primar, inculpatul Otstavnoi Gherasim acorda ajutor autorităților române la maltratarea și răzbunarea asupra cetățenilor sovietici, impunea localnicii din sat să lucreze pentru autoritățile românești, a demolat încăperea fermei de porci și din materialele obținute si-a construit casă cu trei odăi, folosind la construcție oamenii din sat, fără a le plăti pentru serviciile acordate. În ședința de judecată inculpatul Otstavnoi Gherasim și-a recunoscut vina parțial și a confirmat că a maltratat mai multe persoane care nu doreau să muncească, solicitând instanței să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, a declarat recurs în anulare, prin care, invocând temeiul prevăzut de art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Tribunalului militar al Armatei nr.53 din 12 aprilie 1945, în privința lui Otstavnoi Gherasim, cu încetarea procesului penal și reabilitarea acestuia, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la răspundere penală. 3.1 În argumentarea recursului în anulare recurentul indică că: - în cadrul anchetării și examinării cauzei în ședința de judecată, nu au fost acumulate probe ce pot servi drept motiv pentru declararea inculpatului Otstavnoi Gherasim vinovat de comiterea infracțiunii imputate - acordarea ajutorului autorităților române la maltratarea și răzbunarea asupra cetățenilor sovietici; - instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul inculpatului la apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui participare, în cazul dat, era obligatorie; - condamnarea lui Otstavnoi Gherasim pentru acordarea ajutorului autorităților române la maltratarea și răzbunarea asupra cetățenilor sovietici, constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârile pronunțate, întrucât a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Din acest motiv, hotărâria judecătorească în cauză urmează a fi casată, cu încetarea procesului penal în privința lui Otstavnoi Gherasim în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod procedură penală, deoarece există circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la răspundere penală; - inculpatul Otstavnoi Gherasim în conformitate cu art.3 al Legii RM nr. 1225- XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, urmează a fi reabilitat.

Judecând recursul în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1), Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. În conformitate cu prevederile art. 453 al. 2) Cod de procedură penală recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol. Potrivit prevederilor art. 1 al Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în vigoare de la 30 septembrie 1992, „represiune politică se consideră curmarea de vieți omenești, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat față de cetățeni din motive politice, naționale, religioase sau sociale sub formă de privațiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiții de limitare a libertății, expulzare din țară și lipsire de cetățenie, expropriere, internare forțată în instituții de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor și libertăților persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare și extrajudiciare”. Conform art. 4 al Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în vigoare de la 30 septembrie 1992, „nu pot fi reabilitate persoanele care au fost condamnate legitim pentru săvîrșirea crimilor de genocid, contra păcii, umanității sau pentru săvîrșirea infracțiunilor de drept comun, precum și persoanele recunoscute vinovate de falsificarea dosarelor penale în acestă perioadă sau care au participat nemijlocit la represiuni politice, chiar dacă ele înseși au fost ulterior supuse represiunilor”. Din materialele cauzei Colegiul penal constată că, hotărârea de condamnare a lui Otstavnoi Gherasim, nu este afectată de un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, deoarece nu a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, or, potrivit sentinței Otstavnoi Gherasim a fost condamnat în baza alin.(2) din Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943 la 15 ani de munci silnice, cu privarea în drepturi pe un termen de 5 ani, pentru maltratarea și răzbunarea asupra cetățenilor civili, astfel la caz, nu se constată că, cet. Otstavnoi Gherasim a fost supus represiunilor politice, deci nu cade sub incidența prevederilor art. 1-3 al Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în vigoare de la 30 septembrie 1992. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, Otstavnoi Gherasim nu poate fi reabilitat. Reieșind din cele menționate și potrivit prevederilor art. 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu găsește prezente în speța dată motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească de condamnare în privința lui Otstavnoi Gherasim, motiv din care va respinge recursul ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1), art.453 alin.(2), art. 457 alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul în anulare declarat de Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, împotriva sentinței Tribunalului militar al Armatei nr.53 din 12 aprilie 1945, în privința lui Otstavnoi Gherasim xxxxx condamnat în baza alin.(2) din Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iulie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Toma Nadejda Țurcan Anatolie Boico Victor