1reab-11/2019 — art. 2 Decretul prezidiului Sovetului Suprem URSS

Dosarul nr.1reab-11/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de Adjunctul

Procurorului General, Roșioru Mircea, prin care se solicită casarea sentinței

Tribunalului militar al diviziei nr. 213 de infanterie din 11 aprilie 1944, în cauza

penală privindu-l pe

Sidocenko Porfirii xxxxx, născut în xxxxx,

originar și domiciliat la data examinării

dosarului în xxxxx, fără antecedente penale,

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

aprilie 1944, Sidocenko Porfirii a fost condamnat în baza art.2 al Decretului

Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 la 20 ani de muncă

silnică, cu interdicție în drepturi pe termen de 5 ani și confiscarea averii.

pentru faptul că locuind pe teritoriul temporar ocupat de către trupele germano-

române, a fost angajat în calitate de staroste la autoritățile de ocupație, funcție pe

care a deținut-o din februarie 1942 până în iunie 1943, stabilind legături strânse cu

autoritățile române. Exercitându-și obligațiile de serviciu, inculpatul a contribuit în

mod activ la menținerea regimului de ocupație instaurat de autorități, participând la

colectarea produselor agricole și impozitelor pentru ostașii armatei române. A

maltratat cetățenii care nu respectau ordinele inculpatului sau refuzau să lucreze în

favoarea autorităților române.

În ședința de judecată, inculpatul Sidocenko Porfirii și-a recunoscut pe deplin

vinovăția în cele incriminate și a declarat că, locuind pe teritoriul temporar ocupat

de către trupele germano-române, din februarie 1942 a fost angajat în calitate de

staroste la autoritățile de ocupație, deținând această funcție până în iunie 1943.

Exercitându-și obligațiile de serviciu el a fost responsabil de menținerea ordinii

stabilite de autoritățile române, îndeplinind toate indicațiile autorităților de ocupație.

A confirmat faptul că a participat nemijlocit la colectarea produselor alimentare și

hainelor de la populația civilă pentru armata română. Iar cei care nu respectau

ordinile, li se confiscau bunurile. A recunoscut că au fost cazuri când unii cetățenii

erau maltratați pe motiv că refuzau să execute ordinele lui sau refuzau să iasă la

muncă. De asemenea, inculpatul a mai explicat că a fost nevoit să folosească forța,

deoarece autoritățile române urmau să-1 pedepsească pe el pentru neîndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, însă a concretizat că nu a denunțat activiștii sovietici

autorităților de ocupație.

Circumstanțele incriminate inculpatului Sidocenko P. au fost confirmate prin

declarațiile martorilor Ceban E., Burzenco V. și alții audiați în ședința de judecată.

anulare, prin care, invocând temeiul prevăzut de art.453 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită casarea sentinței Tribunalului militar al diviziei nr.213 de infanterie

din 11.04.1944, cu încetarea procesului penal și reabilitarea condamnatului, pe

motiv că există circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la răspundere penală.

În susținerea celor menționate în textul recursului în anulare, adjunctul

Procurorului General invocă faptul că, probele administrate în cauza dată nu sunt

suficiente pentru calificarea acțiunilor inculpatului Sidocenko Porfirii în baza art.2

al Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943, adică ar fi

participat la săvârșirea răfuielilor și aplicarea actelor de violență față de populația

pașnică și prizonierii armatei sovietice, așa cum prevede dispoziția art.2 al

Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943.

A mai menționat recurentul că, instanța de judecată a încălcat în mod flagrant

dreptul inculpatului la apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui

participare în cazul dat era obligatorie.

Astfel, condamnarea lui Sidocenko Porfirii, pentru participarea la săvârșirea

răfuielilor și aplicarea actelor de violență față de populația pașnică și prizonierii

armatei sovietice, constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, întrucât a fost încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin.(1), coroborat cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs

în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor

ordinare de atac.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

Articolul 6 alin.(1) pct. 44) Cod de procedură penală, stipulează că prin viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se

înțelege încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Potrivit prevederilor art. 3 lit. a) al Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992,

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în vigoare de la 30 septembrie

1992, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și

reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în

perioada dintre 07 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor

politice în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare pentru

„agitație antisovietică”.

Astfel, hotărârea de condamnare a lui Sidocenko Porfirii este afectată de un

viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, deoarece a fost încălcat

dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 1225-XII din 08

decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, Sidocenko

Porfirii urmează a fi reabilitat.

Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare

urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii irevocabile de condamnare a lui

Sidocenko Porfirii, ca fiind afectată de un viciu fundamental comis în cadrul

procedurii precedente, deoarece inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil.

Reieșind din cele menționate și potrivit prevederilor art. 435 alin.(1) pct.2) lit.

b) Cod de procedură penală, instanța de recurs găsește prezente în speța dată motive

întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească de condamnare în privința lui

Sidocenko Porfirii, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea lui la

răspundere penală, cu încetarea procesului penal în baza art. 391 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală și reabilitarea lui.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul în anulare

este întemeiat și urmează a fi admis.

art. 457 alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de adjunctul Procurorului General,

Roșioru Mircea, casează sentința Tribunalului militar al diviziei nr. 213 de infanterie

din 11 aprilie 1944, în privința lui Sidocenko Porfirii xxxxx, condamnat în baza art.

2 al Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943, cu

încetarea procesului penal și reabilitarea acestuia.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 aprilie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor