1ra-204/20 — art. 42 alin.5, 248 alin. 5 lit.b,c CP

1ra-204/20 — art. 42 alin.5, 248 alin. 5 lit.b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-204/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul Crețu Adrian în

numele inculpatului Platon Serghei și de către avocatul Crasnostan Andrei în numele

inculpatului Roșca Ivan, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Edineț,

sediul Briceni din 05 septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 29 mai 2019, în cauza penală privindu-i pe

Platon Serghei xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx

și

Roșca Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.01.2018 – 05.09.2018;

Instanța de apel: 15.10.2018 – 29.05.2019;

Instanța de recurs: 15.08.2019 – 26.05.2020.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Platon Serghei xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.42

alin.(2), 248 alin.(5) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune

de 2 ani.

1

Roșca Ivan xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.43

alin.(5), 248 alin.(5) lit. b), c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în Serviciul Vamal pe

un termen de 2 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoarea a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

S-a dispus încasarea, în mod solidar, de la inculpații Platon Serghei și Roșca

Ivan în beneficiul statului, contravaloarea automobilului de model „xxxxx” cu

numărul de înmatriculare XXXX în sumă totală de 758 130 lei.

A fost respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea, în mod solidar de la

inculpați a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor merceologice,

grafoscopică și chimică.

2010, Platon Serghei, urmărind scopul comiterii infracțiunii de contrabandă, fiind în

înțelegere prealabilă, de comun acord și împreună cu angajatul Serviciului Vamal,

Roșca Ivan, a elaborat un plan criminal în vederea trecerii peste frontiera vamală a

Republicii Moldova a obiectelor prin eludarea controlului vamal și cu folosirea

frauduloasă a documentelor și mijloacelor de identificare vamală și declarare

neautentică în documentele vamale și în alte documente de trecere a frontierei.

Pe parcursul anului 2010, Platon Serghei în timp ce se afla peste hotarele

Republicii Moldova, acționând prin participație complexă, în calitate de autor, pentru

trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a obiectelor, cu scopul de a

obține un profit material, în lipsa actelor și în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, a intrat în posesia automobilului de model ”XXXXX” cu numărul

caroseriei XXXXX, despre care cunoștea cu certitudine că a fost sustras din Italia,

fiind anunțat în căutare la 25.09.2012, iar caroseriei prin falsificare fiindu-i atribuit un

alt număr de identificare cu valoarea XXXXX, pentru care a primit acte de

identificare false și pe care urma să-l devameze și să-l vândă pe teritoriul Republicii

Moldova.

Ulterior, pentru atribuirea unui caracter legal al posesiei asupra mijlocului de

transport indicat, a fost încheiat un contract de vânzare- cumpărare fictiv, datat cu 02

octombrie 2010, încheiat între Platon Serghei și Adam Schmidt - presupus cetățean al

Germaniei, iar automobilului i-a fost perfectat un pașaport tehnic, ca fiind eliberat din

numele autorităților germane, cu numărul XXXXX, blancheta căruia de fapt

figurează, ca fiind necompletată și furată în Germania la 02.06.2010, concomitent

automobilului fiindu-i aplicate numere de înmatriculare XXXXX, care de fapt nu au

fost eliberate de autoritățile competente ale Germaniei.

Roșca Ivan, activând în calitate de inspector vamal al Postului vamal ”Briceni-

Rosoșeni”, fiind persoană publică, căreia prin numire și stipularea legii i-au fost

acordate permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității

publice, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, fiind la curent

de faptul că, Platon Serghei pe parcursul anului 2010, în circumstanțe necunoscute,

2

eludând controlul vamal, a introdus în Republica Moldova automobilul de model

”XXXXX” cu numărul caroseriei XXXXX, a participat în calitate de complice la

vămuirea frauduloasă a acestuia.

La 09 noiembrie 2010, Platon Serghei acționând întru realizarea intențiilor sale

infracționale, s-a prezentat în postul vamal ”Briceni-Rosoșeni”, aflându-se în calitate

de șofer la automobilul de model ”XXXXX” cu numere de înmatriculare XXXXX, cu

număr de identificare a caroseriei XXXX, la care potrivit raportului de expertiză

nr.5522 din 22.08.2013 a fost supus modificării numărul de marcaj al caroseriei

XXXXX, valoarea în vamă a căruia constituie suma de 758 130,00 lei și i-a prezentat

complicelui său, Roșca Ivan în calitate de acte de identificare pentru automobile,

pașaportul tehnic cu numărul XXXXX.

La rândul său, Roșca Ivan, în calitate de inspector al Postului vamal ”Briceni-

Rosoșeni”, acționând cu intenție unică cu Platon Serghei, știind că mijlocul de

transport dat, nu a traversat oficial frontiera de stat a Republicii Moldova în sensul de

intrare, precum și faptul, că numărul caroseriei automobilului și documentele de

identificare a acestuia sunt falsificate, a perfectat operațiunea de devamare în

Republica Moldova a mijlocului de transport de model ”XXXXX” cu numere de

înmatriculare XXXXX, cu număr al caroseriei XXXX, identificat prin pașaportul

tehnic cu numărul XXXXX, concomitent creându-i automobilului dat în Sistemul

Informațional ” Portal SV” o traversare fictivă a frontierei vamale a Republicii

Moldova.

După vămuirea frauduloasă a acestuia, mijlocul de transport menționat a fost

înmatriculat pe teritoriul Republicii Moldova cu folosirea frauduloasă a documentelor

și mijloacelor de identificare vamală, fiind înstrăinat de către Platon Serghei lui

Godoroja Vitalie și înregistrat pe numele finului de cununie al acestuia, Filimancov

Eduard contra sumei de 36 000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale

a Moldovei pentru acea perioadă constituia suma de 574 243,20 lei.

3.1 Avocatul Crețu Adrian în numele inculpatului Platon Serghei, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Platon Serghei să fie

achitat.

În susținerea apelului avocatul a indicat că, instanța de fond nu a cercetat sub

toate aspectele, complet și obiectiv probele prezentate și administrate, bazându-și

sentința emisă pe presupuneri, în acest sens neținând cont de poziția inculpatului care

a relatat, că a dat buletinul unei persoane și că nu ține minte dacă a semnat sau nu

careva acte, iar inculpatul Roșca Ivan a declarat că dacă a fost prezentat buletinul lui

Platon Serghei atunci înseamnă că a fost Platon Serghei, deci nu a confirmat cu

certitudine și fără careva interpretări că mașina a fost plasată în regim vamal anume

de Platon Serghei, dar a condiționat prezența lui în urma actelor, adică a buletinului de

identitate.

3

A mai indicat că, acuzarea adusă se combate și prin declarațiile martorilor

Filimancov Eduard și Godoroja Vitalie, martori ai acuzării care au declarat că pe

Platon Serghei nu-l cunosc, l-au văzut pentru prima dată în cadrul procesului penal,

mașina de model „XXXXX”, nu a fost procurată de la Platon Serghei, careva sumă de

bani acestuia nu i-au transmis, fapt confirmat și prin lipsa semnăturii inculpatului

Platon Serghei pe actele în cauză.

Și-a exprimat dezacordul și cu faptul, că la 20 august 2013, automobilul de

model „XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX, a fost recunoscut în calitate

de corp delict, iar prin ordonanța din 26.03.2014 și actul de primire spre păstrare din

26.03.2014, automobilul de model „XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX,

a fost transmis lui Filimancov Eduard. Instanța de fond, i-a restituit lui Filimancov

Eduard automobilul recunoscut drept corp delict, iar în baza art.106 Cod penal, eronat

a încasat contravaloarea automobilului de la inculpați.

3.2 Avocatul Crasnostan Andrei în numele inculpatului Roșca Ivan, prin care a

solicitat casarea sentinței atacate, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru primă instanță, prin care Roșca Ivan să fie achitat pe motiv că fapta nu

a fost săvârșită de acesta.

În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că sentința în cauză nu

corespunde criteriilor de motivare a unei soluții judecătorești, fiind lipsită de probe

concludente și conține în mare parte circumstanțe neclare și contradictorii,

constatându-se de fapt, că inculpații anterior nu s-au cunoscut și nu au avut nici o

înțelegere referitoare la comiterea a careva infracțiuni.

A mai indicat că, inculpatul Roșca Ivan este învinuit pentru faptul, că activând în

calitate de inspector vamal al Postului vamal „Briceni-Rosoșeni”, fiind persoană

publică, ar fi acționat contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută,

însă această învinuire nu conține cel puțin o specificație clară a căror obligații de

serviciu și prin care fapte s-a realizat încălcarea acesteia, fiind necesară în acest sens,

indicarea concretă a actului normativ sau a actului subordonat legii, a normei,

alineatului sau punctului după caz și în esență reprezintă o afirmație neprobată, care

nu poate atrage aplicarea calificativul prevăzut de art.248 alin.(5) lit. c) Cod penal, -

de o persoană cu funcție de răspundere, cu folosirea situației de serviciu.

A opinat că nu există nici o circumstanță care să indice: că automobilul de model

„XXXXX” a fost introdus ilegal pe teritoriul Republicii Moldova cu numărul

caroseriei XXXXX și aici i-ar fi fost modificat numărul caroseriei în XXXX, că

automobilul de model „XXXXX” a fost introdus pe teritoriul Republicii Moldova,

anume personal de Platon Serghei, că automobilul de model „XXXXX” deja cu

numărul caroseriei XXXX, a fost prezentat spre vămuire în Postul vamal ”Briceni-

Rosoșeni” din interiorul Republicii Moldova.

A mai menționat că, asemenea afirmații precum că inspectorul vamal Roșca Ivan

ar fi cunoscut aceste circumstanțe (fără stabilirea faptului dacă acestea au existat sau

nu) și a contribuit la realizarea scopului final a acestor acțiuni, prin faptul că a creat o

4

traversare fictivă a frontierei vamale a Republicii Moldova în Sistemul Informațional

„Portal SV” (în realitate efectuându-se doar procedura specifică realizării operațiunii

de import), constituie o aberație.

Totodată, a indicat că la soluționarea chestiunii privind proporția contrabandei,

costul mărfurilor, obiectelor sau al altor valori se calculează în conformitate cu

prețurile vamale stabilite prin Legea cu privire la tariful vamal la momentul săvârșirii

contrabandei, iar la caz nu este indicată valoarea (suma) obiectului material al

contrabandei și nici modul de determinare a acesteia, iar raportul de expertiză

merceologică nr.314 din 19.02.2014, întocmit de CNEJ (f.d. 79-81 vol. II) constituie

doar o presupunere cu aproximație că automobilul de model „XXXXX”, ar putea avea

costul de piață 758 130 lei și nu poate substitui valoarea în vamă, care urmează a fi

determinată conform art.10 din Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din

20.11.1997, fapt ce constituie un impediment esențial în ce privește stabilirea de către

instanță în genere a existenței sau inexistenței pe caz a faptei penale, care s-ar încadra

sau nu în prevederile art.248 Cod penal. Astfel, consideră inexplicabil și faptul

renunțului acuzării la calificativul „în proporții deosebit de mari”. Circumstanțele

cauzei penale corelează perfect cu declarațiile persoanei acuzate Roșca Ion, or, în anul

2010, colaboratorii vamali și grănicerii (în prezent polițiști de frontieră) nu aveau o

bază unică de date care ar permite identificarea concomitentă a traversării frontierei de

stat și exercitarea controlului vamal (așa cum există în prezent), iar datele referitoare

la traversarea frontierei de stat, se introduceau într-un registru manual, de către

angajații Serviciului de grăniceri, pe când colaboratorilor vamali, în asemenea cazuri,

le revenea sarcina de perfectare a operațiunii de import și în special stabilirea corectă

și încasarea plăților în Bugetul de stat.

În acest sens a menționat, că taxele vamale necesare de a fi achitate la importul

mijlocului de transport „XXXXX”, pe teritoriul Republicii Moldova, au fost încasate

pe deplin la Bugetul de Stat, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, iar

actele necesare au fost perfectate și semnate corespunzător anume de Platon Serghei

(fapt stabilit prin raportul de expertiză suplimentară grafoscopică în comisie din

24.11.2016, f.d.44-52 vol.III) și astfel, se impune concluzia că inspectorul vamal nu

avea motiv să comită o infracțiune de contrabandă și acțiunile sale nu atentează la

însăși obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă, care constă în asigurarea ordinii

legale de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, însă nu a existat posibilitatea

reală de a stabili cu ochiul liber dacă actele prezentate pentru vămuirea mijlocului de

transport de model „XXXXX” sau numărul caroseriei automobilului a fost modificat,

pentru că nu existau careva suspiciuni. Într-o cauză penală similară, inspectorului

vamal i-a fost atribuită calitatea procesuală de martor.

a fost respins apelul avocatului Crețu Adrian în numele inculpatului Platon Serghei.

Apelul avocatului Crasnostan Andrei în numele inculpatului Roșca Ivan, a fost

admis parțial, casată parțial sentința, în privința lui Roșca Ivan, cu pronunțarea în

5

această parte a unei noi hotărâri, prin care Roșca Ivan se consideră condamnat în baza

art.art.42 alin.(5), 248 alin.(5) lit. b), c) Cod penal și în baza acestei legi i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, iar în temeiul art.90

Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 1

an, cu condiția ca în această perioadă ultimul să nu comită o nouă infracțiune, cu

obligarea de a nu-și schimba domiciliu fără consimțământul organului competent.

În rest, dispozițiile sentinței referitor la condamnarea lui Platon Serghei, la

corpurile delicte, încasarea contravalorii mijlocului de transport și cheltuieli de

judecată, au fost menținute.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpații au comis faptele imputate.

Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

cum ar fi: raportul ofițerului superior de urmărire penală al SUP al IP Criuleni, Simon

Lilian, din 28.08.2013 și 26.12.2013 (f.d.106, 107 vol.I); proces verbal privind

consemnarea celor constatate privitor la infracțiunea depistată din 26.12.2013 (f.d.108

vol. I); raport de constatare tehnico-științifică nr.5522 din 22.08.2013 (f.d.111 vol.I);

tabel fotografic (f.d.112 vol.I); copia certificatului de înmatriculare 03MTH 450178,

eliberat pe numele lui Godoroja Vitalie (f.d.113 vol.I); copia procesului verbal de

reținere a vehiculului la parcarea specială din 20.08.2013 (f.d.116 vol.I); proces-

verbal de ridicare din 09.09.2013 (f.d.117 vol.I); ordonanță de ridicare din 09.09.2013

(f.d.118 vol.I); copia procesului verbal de reținere a vehiculului la parcarea specială

din 20.08.2013 (f.d.119 vol.I); proces verbal de examinare a obiectului din 20.08.2013

(f.d.120 vol.I); ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din

20.08.2013 (f.d.121 vol.I); proces-verbal de ridicare din 21.08.2013 (f.d.122 vol.I);

ordonanță de ridicare din 21.08.2013 (f.d.123 vol.I); proces-verbal de examinare a

obiectului din 09.09.2013 (f.d.124 vol.I); ordonanță de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte din 09.09.2013 (f.d.126 vol.I); proces-verbal de ridicare din

11.09.2013 (f.d.129 vol.I); ordonanță de ridicare din 11.09.2013 (f.d.130 vol.I); cerere

de înmatriculare a unității de transport (f.d.131-132 vol.I); contract de vânzare-

cumpărare a unității de transport din 03.11.2012 (f.d.133 vol.I); copiile buletinelor de

identitate pe numele lui Platon Serghei și Filimancov Eduard (f.d.134-135 vol.I);

chestionar pentru eliberarea certificatului de înmatriculare a vehiculului (f.d.136

vol.I); proces-verbal de examinare a obiectului din 12.09.2013 (f.d.137 vol.I);

ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din 12.09.2013 (f.d.138

vol.I); proces-verbal de ridicare din 17.10.2013 (f.d.145 vol.I); ordonanță de ridicare

din 17.10.2013 (f.d.146 vol.I); cerere de înmatriculare a proprietarului unității de

transport Platon Serghei (f.d.147 vol.I); certificat înmatriculare german partea I

6

nr.XXXXX(f.d.148 vol.I); certificat înmatriculare german partea II nr.XXXXX

(f.d.149 vol.I); adeverință vamală nr.0155027 (f.d.150 vol.I); chitanță vamală seria

AB nr.475012 (f.d.151 vol.I); contract de vânzare-cumpărare din 02.10.2010 (f.d.152

vol.I); copia buletinului de identitate a lui Platon Serghei (f.d.153 vol.I); raport de

verificare tehnică a autovehiculului (f.d.154-155 vol.I); chestionar pentru eliberarea

certificatului de înmatriculare (f.d.156 vol.I); proces-verbal de examinare din

18.10.2013 (f.d.157 vol.I); ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor

delicte din 18.10.2013 (f.d.158 vol.I); proces-verbal de ridicare din 06.11.2013

(f.d.162 vol.I); ordonanță de ridicare din 06.11.2013 (f.d.163 vol.I); informațiile

privind caracteristicile automobilului de model „XXXXX” cu numărul de

înmatriculare XXXXXși rezultatele diagnosticării acestuia (f.d.164-178 vol.I); proces-

verbal de examinare a obiectului din 07.11.2013 (f.d.179 vol.I); ordonanță de

recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din 07.11.2013 (f.d.180 vol.I); raport de

expertiză nr.7761 din 08.11.2013 (f.d.186-188 vol.I); proces-verbal de ridicare din

28.11.2013 (f.d.192 vol.I); adeverință vamală nr.0155027 din 09.11.2010 (f.d.193

vol.I); bon unic de plata (f.d.194 vol.I); chitanța seria AB nr.475012 (f.d.195 vol.I);

copia certificat înmatriculare german partea I nr. XXXXXși copia certificat

înmatriculare german partea II nr.XXXXX (f.d.196-197 vol.I); copia pașaportului

cetățeanului Platon Serghei (f.d.198 vol.I); copia contract de vânzare-cumpărare din

02.10.2010 (f.d.199 vol.I); informație de la Centrul Cooperare Polițienească

Internațională precum, că autoturismul de model BMW, VIN XXXXX, a fost furat

din Italia la data de 25.09.2012, cu numărul de înmatriculare XXXXX. Potrivit

mesajului parvenit din partea BNC Interpol Wiesbaden/Germania vehiculul de model

XXXXX, a fost înregistrat pe teritoriul Germaniei la data de 11.11.2010 pe numele

Reyhangul Abdurahman, fiind eliberat numărul de înmatriculare XXXXX(f.d.6-13,

20-27, 30-31, 38-42 și 43-49 vol.II); proces-verbal de examinare a documentelor din

14.10.2014 (f.d.52 vol.II); raport de expertiză automerceologică nr.314 din

19.02.2014 (f.d.79-82 Vol.II ); informația despre traversarea frontierei RM la data de

09.11.2010 de către Platon Serghei cu autoturismul de model ”XXXXX” (f.d.95-96,

148-149 vol.II); copia contractului de vânzare cumpărare din 03.11.2012 (f.d.108

vol.II); informația Serviciului Vamal din 02.06.2014 (f.d.160 vol.II); informația de la

autoritățile Vamale ale Italiei (f.d.178, 180-181 vol.II); informația de la State Fiscale

Ucraine (f.d.189 vol.II); raport de expertiză judiciară nr.441 din 25.03.2015 (f.d.208-

221 vol.II); proces-verbal de examinare a documentelor din 14.10.2014 (f.d.225, 229-

232 vol.II); raport de expertiză judiciară grafoscopică în comisie nr. 1609 CNEJ/288

CAN/8498 CTCEJ din 02.11.2015 (f.d.44-52 vol.III); informația de la autoritățile

Vamale ale Italiei (f.d.53 vol.III); proces-verbal de ridicare a mostrelor pentru

cercetare comparativă din 12.02.2015, prin care de la Platon Serghei au fost ridicate

mostre de scris și semnături (f.d.94-96 vol.III); proces-verbal de ridicare din

12.02.2015 (f.d.98-101 vol.III); proces-verbal de ridicare din 10.07.2015 (f.d.103-115

vol.III); proces-verbal de ridicare din 11.02.2016, (f.d.117-127 vol.III); raport de

7

expertiză judiciară grafoscopică în comisie nr.1267 CNEJ/nr.101 Gh.

Golubenco/nr.185 CNA/nr.34/12/l-R-6439CTCEJ din 24.11.2016 (f.d.142-153

vol.III); declarațiile martorului Filimonov Eduard (f.d.155-157 vol.IV); declarațiile

martorului Godoroja Vitalie (f.d.158-161 vol.IV); declarațiile martorului Gîrbu Vasile

(f.d.162-164 vol.IV).

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că, probele puse la baza

sentinței de condamnare corespund cerințelor legale, prin prisma acestora instanța de

fond a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Probele administrate în cadrul prezentei cauze penale formează un ansamblu

probator, prin care se dovedește pe deplin vinovăția inculpaților Platon Serghei și

Roșca Ivan în faptele aduse lor în învinuire.

Instanța de apel a reținut că, instanța de judecată a dat o apreciere juridică justă

acțiunilor inculpaților, corect încadrând acțiunile lui Platon Serghei, în baza art.art.42

alin.(5), 248 alin.(5) lit. b) Cod penal și ale lui Roșca Ivan în baza art.art.42 alin. (5),

248 alin.(5) lit.b), c) Cod penal.

A notat instanța de apel că faptele incriminate inculpaților Platon Serghei și

Roșca Ivan și-au găsit confirmare prin prisma probelor administrate și cercetate în

instanța de fond, verificate în instanța de apel, probe care coroborează între ele,

nefiind create dubii referitor la faptul, că circumstanțele reținute de către instanța de

fond în sarcina inculpaților au avut loc, iar argumentele apărării invocate în susținerea

nevinovăției acestora pe marginea învinuirilor aduse, poartă un caracter declarativ și

sunt invocate cu scopul de a evita răspunderea penală pentru fapta comisă.

Astfel, instanța de apel a conchis că poziția apărării în privința inculpatului

Platon Serghei, precum că, nu ar fi comis fapta ce i se impută, nu are nici un suport

probant și chiar contravine probelor cercetate în instanța de fond și suplimentar în

instanța de apel.

În continuare, instanța de apel a menționat că poziția inculpatului Platon Serghei,

precum că, nu ar fi încheiat contract de vânzare-cumpărare a automobilului cu Adam

Schmidt și că nu a fost în postul vamal Rosoșeni-Briceni, pentru a vămui autoturismul

de model „XXXXX”, nesemnând careva acte în vederea vămuirii mijlocului de

transport dat, este una declarativă și se combate prin însăși declarațiile inculpatului

Roșca Ivan, care în instanța de fond a relatat, că la 09.11.2010, conform graficului de

serviciu își exercita atribuțiile în calitate de responsabil de tură în postul vamal

„Briceni-Rosoșeni”. Automobilul de model „XXXXX” VIN: XXXXX, vămuit de el

la data de 09.11.2010, s-a prezentat în postul vamal ”Briceni-Rosoșeni” din afara

Republicii Moldova. Când s-a apropiat de automobil, șoferul i-a prezentat buletinul de

identitate și documentele vamale și a constatat, că la volan se afla Platon Serghei.

Platon Serghei a prezentat actele în vederea vămuirii mijlocului de transport. Actele

vamale la vămuirea mijlocului de transport au fost semnate de către Platon Serghei.

Declarațiile în cauză și anume că „Platon Serghei a prezentat actele în vederea

vămuirii mijlocului de transport și actele vamale la vămuirea mijlocului de transport

8

au fost semnate de către Platon Serghei”, vin în coroborare perfectă cu probele scrise

și anume: proces-verbal de ridicare din 28.11.2013, prin care de la Biroul Vamal

Briceni au fost ridicate actele ce au servit drept bază pentru devamarea automobilului

de model „XXXXX” cu numărul caroseriei XXXX, după cum urmează: adeverință

vamală nr.0155027 din 09.11.2010, eliberată pe numele lui Platon Serghei, bon unic

de plată, chitanță seria AB nr.475012 de percepere a plăților vamale de la persoane

fizice, copia certificat înmatriculare german partea I nr. XXXXX, copia certificat

înmatriculare german partea II nr.XXXXX, copia pașaportului cetățeanului Platon

Serghei, copia contractului de vânzare- cumpărare din 02.10.2010, acte de

proveniență a automobilului de model „XXXXX” (f.d.192-199, Vol. I), precum și cu

raportul de expertiză judiciară grafoscopică în comisie nr.1609 CNEJ/288 CAN/8498

CTCEJ din 02.11.2015, în concluzia expertului s-a constatat, că semnătura de la

rubrica „Primit/Получил” din adeverința pentru mijlocul de transport importat

nr.0155027 din 09.11.2010, a fost executată de Platon Serghei; 2) semnătura de la

rubrica „Semnătura posesorului mărfii” din chitanță pentru percepere a plăților

vamale de la persoane fizice seria AB nr.475012 din 09.11.2010 a fost executată de

către Platon Serghei, confirmat de către expertul Nicolae Gurău.

Totodată, conform concluziilor experților Olga Cataraga și Ion Timotin, au fost

în imposibilitate de a formula careva opinie asupra faptului dacă semnătura din

numele lui Platon Serghei din rubrica "Primit” din adeverința vamală TV-25

nr.0155027 din 09.11.2010 și semnătura de la rubrica "Semnătura posesorului mărfii”

din chitanța TV-14 seria AB nr.475012 din 09.11.2010 au fost sau nu executate de

către numitul Platon Serghei, din cauza simplității semnăturii în discuție (f.d.44-52

vol.III).

Concluziile experților în cauză au fost suplinite ulterior prin raportul de expertiză

judiciară grafoscopică în comisie nr.1267 CNEJ/ nr.101 Gh. Golubenco/nr.185

CNA/nr.34/12/l-R6439CTCEJ din 24.11.2016 și potrivit concluziilor expertelor

Postoroncă Veronica, Golubenco Gheorghe, Cușnirov Damian s-a constatat, că

semnăturile din numele lui Platon Serghei de la rubricile: „Semnătura posesorului

mărfii” din chitanța pentru percepere a plăților vamale de la persoane fizice seria AB

nr. 475012 din 09.11.2010 și „Primit/Получил” din adeverința pentru mijlocul de

transport importat nr.0155027 din 09.11.2010, a fost executată de către însuși Platon

Serghei. În concluzia expertului Munteanu Maxim s-a constatat, că semnăturile din

numele lui Platon Serghei de la rubricile: „Semnătura posesorului mărfii” din chitanța

pentru percepere a plăților vamale de la persoane fizice seria AB nr. 475012 din

09.11.2010 și „Primit/Получил” din adeverința pentru mijlocul de transport importat

nr.0155027 din 09.11.2010, probabil au fost executate de către însuși Platon Serghei

(f.d.142- 153 Vol.III).

Instanța de apel a luat în considerație anume rapoartele de expertiză nr.1609

CNEJ/288 CAN/8498 CTCEJ din 02.11.2015 și nr.1267 CNEJ/nr.101 Gh.

Golubenco/nr.185 CNA/nr.34/12/l-R6439CTCEJ din 24.11.2016, or, acestea au fost

9

petrecute în comisie, fiind petrecute după ce au fost ridicate și prezentate mostre

suplimentare pentru cercetarea comparativă. Rapoartele de expertiză se completează

reciproc, având un grad de credibilitate sporit comparativ cu prima expertiză

grafologică datată cu 18.02.2015, care a fost petrecută de un singur expert, concluziile

căruia au fost parțial incerte din lipsa suficienței mostrelor prezentate și simplității

semnăturii (f.d.208-221 Vol.II).

Instanța de apel, reținând în acest sens și declarațiile inculpatului Roșca Ivan, la

acest aspect, în coroborare cu probele scrise analizate supra, a ajuns la concluzia că

anume Platon Serghei, a vămuit automobilul litigios.

La fel, instanța de apel a menționat că este lipsită de credibilitate și poziția

inculpatului, prin care neagă faptul, că ar fi fost la Biroul de înmatriculare și ar fi

semnat careva acte, precum și că nu știa că automobilul a fost înmatriculat pe numele

său. Această poziție este combătută prin declarațiile date de martorul Filimancov

Eduard, în ședința de judecată, care a relatat că în luna martie 2012, a fost contactat de

către nașul său de cununie, Godoroja Vitalie, pentru a se prezenta cu buletinul de

identitate la biroul de înmatriculare a transportului din orașul Criuleni. El a venit la

rugămintea lui Godoroja Vitalie la biroul de înmatriculare a transportului, unde urma

să înregistreze automobilul de model „XXXXX” pe numele său, deoarece nasul său

avea o datorie la bancă și nu dorea să înregistreze proprietăți pe numele său, Godoroja

Vitalie era cu încă două persoane (f.d.155-157 vol.IV).

În același context, instanța de apel, a reținut și declarațiile martorului Godoroja

Vitalie, care în ședința de judecată a instanței de fond a declarat că, pe Platon Serghei

îl cunoaște din momentul când s-au început problemele cu automobilul de model

„XXXXX”, pe care l-a găsit pe site-ul www.999.md. Cu vânzătorii automobilului s-a

înțeles să se întâlnească în Orașul Criuleni. După aceasta a mers la Direcția

înmatriculare și a înregistrat automobilul pe numele lui Filimancov Eduard. Pentru

automobilul dat a achitat suma de 30 mii euro la două persoane necunoscute. De

asemenea, în instanța de fond a relatat, că pe Platon Serghei pentru prima dată l-a

văzut în municipiul Chișinău și el nu era cu persoanele de la care a procurat

automobilul, dar totodată confirmă declarațiile date în cadrul urmăririi penale din

25.02.2014, potrivit cărora, cu Platon Serghei a făcut cunoștință, prin intermediul

finului său Alexei Veretca, în perioada anului 2011. Ulterior, prin anul 2013 Platon

Serghei l-a contactat telefonic și i-a propus să procure un automobil de model

”XXXXX”. S-au întâlnit la locul convenit și a doua zi a achitat suma convenită de 36

000 euro și a intrat în posesia mașinii, urmând a fi perfectate actele la o dată

ulterioară, deoarece Platon Serghei i-a comunicat, că la acel moment era ocupat.

Ulterior, prin luna martie, fiind iarăși contactat de Platon Serghei pentru perfectarea

actelor, s-au deplasat la Criuleni și au înregistrat automobilul pe numele finului său

deoarece el avea creanțe scadente la bancă. Ulterior, n-a mai comunicat cu Platon

Serghei (f.d.158-161 vol.IV).

10

Astfel, instanța de apel, a menționat că declarațiile martorilor Filimancov Eduard

și Godoroja Vasile, sunt credibile și confirmă vinovăția lui Platon Serghei în fapta

incriminată, or, acestea vin în coroborare perfectă cu celelalte probe scrise și anume

copia contractului de vânzare - cumpărare din 03.11.2012, din care urmează, că Platon

Serghei a vândut lui Filimancov Eduard automobilul de model „XXXXX”, cu

numărul de înmatriculare XXXXX, anul fabricației 2009, de culoare negru, cu

numărul caroseriei XXXX, la prețul de 15 000,00 euro. Atât vânzătorul, cât și

cumpărătorul fiind identificați prin buletinele de identitate, datele în cauză fiind

înscrise în contractul nominalizat.

În susținerea poziției date, instanța de apel, a indicat și faptul că, potrivit

procesului-verbal de ridicare din 11.09.2013, de la BÎT Criuleni a fost efectuată

ridicarea documentelor de reînmatriculare a automobilului de model „XXXXX” și

anume: cerere de înmatriculare a unității de transport, contract de vânzare-cumpărare

a unității de transport, copiile buletinelor de identitate pe numele lui Platon Serghei și

Filimancov Eduard, chestionar pentru eliberarea certificatului de înmatriculare a

vehiculului, fiind evident faptul, că după identificarea persoanelor contractante, s-au

perfectat și copii ale buletinelor acestora (f.d.129, 131-136, vol.I).

De asemenea, instanța de apel a menționat că poziția apărării privitor la

inculpatul Roșca Ivan, precum că, inculpatul nu ar fi comis fapta ce i se impută, are un

caracter declarativ, neavând un suport și contravine probelor cercetate în instanță de

fond și suplimentar în instanța de apel.

Astfel, potrivit declaraților inculpatului Roșca Ivan, date în instanța de fond, la

09.11.2010, conform graficului de serviciu își exercita atribuțiile în calitate de

responsabil de tură în postul vamal „Briceni-Rosoșeni”. Referitor la automobilul de

model „XXXXX” care a fost vămuit de către el, nu-și poate aminti circumstanțele

vămuirii întrucât a trecut mult timp din acel moment, însă bănuiește, că a fost vămuit

de către dânsul cu perceperea tuturor taxelor vamale. A menționat, că nu cunoștea

despre faptul, că documentele sunt false, a verificat documentele prezentate și a fost

verificat numărul de șasiu, care corespundea cu documentele prezentate. Despre

faptul, că sunt modificări în numărul de șasiu nu putea să cunoască, întrucât în post

lipsește utilajul necesar. Autoturismul s-a prezentat în postul vamal „Briceni-

Rosoșeni”. Faptul, că automobilul nu are înregistrată traversarea frontierei de stat în

Sistemul informațional „Frontiera” nu a putut să-l explice, deoarece la acel moment

Serviciul Vamal și Serviciul de Grăniceri nu aveau o bază de date comună și nu era în

format electronic, iar înregistrările se efectuau manual. Automobilul de model

„XXXXX” VIN: XXXXX, vămuit de el în data de 09.11.2010, s-a prezentat în postul

vamal „Briceni- Rosoșeni” din afara Republicii Moldova. Când s-a apropiat de

automobil, șoferul i-a prezentat buletinul de identitate și documentele vamale și a

constatat, că la volan se afla Platon Serghei. Platon Serghei a prezentat actele în

vederea vămuirii mijlocului de transport. Actele vamale la vămuirea mijlocului de

transport au fost semnate de către Platon Serghei. Pe Platon Serghei și Godoroja

11

Vitalie nu-i cunoaște. El a verificat numărul caroseriei la automobil și în contractul de

vânzare-cumpărare careva schimbări nu a observat.

Instanța de apel, a indicat, că declarațiile în cauză, sunt pertinente și coroborează

cu celelalte probe numai sub aspectul, că ”Platon Serghei a prezentat actele în vederea

vămuirii mijlocului de transport și actele vamale la vămuirea mijlocului de transport

au fost semnate de către Platon Serghei”, în rest, ultimele sunt în contradicție cu restul

probelor, constatându-se cu certitudine, că Roșca Ivan, în calitate de inspector al

Postului vamal "Briceni- Rosoșeni”, acționând cu intenție unică cu Platon Serghei,

știind că mijlocul de transport dat, nu a traversat oficial frontiera de stat a Republicii

Moldova în sensul de intrare, precum și faptul, că numărul caroseriei automobilului și

documentele de identificare a acestuia sunt falsificate, a perfectat operațiunea de

devamare în Republica Moldova a mijlocului de transport de model „XXXXX” cu

numerele de înmatriculare XXXXX, cu număr al caroseriei XXXX, identificat prin

pașaportul tehnic cu numărul XXXXX, concomitent creându-i automobilului dat în

Sistemul Informațional „Portal SV” o traversare fictivă a frontierei vamale a

Republicii Moldova.

În acest context, instanța de apel a reținut că potrivit informației Centrului

Cooperare Polițienească Internațională, autoturismul de model „XXXXX” VIN

XXXXX, a fost furat din Italia la data de 25.09.2012 cu numărul de înmatriculare

XXXXX. Potrivit mesajului parvenit din partea BNC Interpol Wiesbaden/Germania

vehiculul de model BMW VIN XXXX, a fost înregistrat pe teritoriul Germaniei la

data de 11.11.2010 pe numele Reyhangul Abdurahman, fiind eliberat numărul de

înmatriculare M-GU 9988. La data de 17.10.2012, vehiculul dat a fost radiat din

circulație. Ulterior acest vehicul a fost înregistrat pe numele lui Kogevnikova Elena.

Organele competente ale Germaniei nu au eliberat numărul de înmatriculare NK-

AS2121, iar certificatul de înmatriculare partea II nr.XXXXX este semnat ca un

document furat la 02.06.2010, fiind o blanchetă necompletată din Neunkirchen

(f.d.181, 183, vol.l), fapt confirmat și prin documentele parvenite din Germania la

cererea de comisie rogatorie (f.d.6-13, 20-27, 30-31, 38-42 și 43-49, vol.II).

Totodată, instanța de apel, a indicat că și raportul de expertiză nr.7761 din

08.11.2013, prin care s-a stabilit, că numărul de marcaj al caroseriei automobilului de

model „XXXXX” a fost supus modificării prin înlăturarea stratului superficial de

metal cu numărul inițial, prin metodă mecanică, cu imprimare de apoi a numărului

prezent XXXXX. La scanarea automobilului cu scanerul destinat pentru stabilirea

parametrilor automobilului nominalizat, a fost stabilit numărul de marcaj XXXXX,

care probabil este numărul inițial al automobilului. Potrivit concluziilor raportului de

expertiză, numărul blocului motorului este ”xxxxx” modificării nu a fost supus și este

inițial. Codul de producere a automobilului de model ”XXXXX” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, a fost supus nimicirii prin înlăturarea stratului superficial de

metal cu numărul inițial, prin metodă mecanică (f.d.186-188 vol.l).

12

Instanța de apel, nu a reținut ca fiind relevantă cazului, invocarea apărării,

precum că lui Roșca Ivan nu-i poate fi imputată fapta adusă în învinuire pe motiv, că

la acel moment Serviciul Vamal și Serviciul de Grăniceri nu aveau o bază de date

comună și nu era în format electronic, iar înregistrările se efectuau manual și deci nu

putea să cunoască de unde a intrat autoturismul vămuit de el, or, acestuia de fapt i se

incriminează, că, știind că mijlocul de transport dat, nu a traversat oficial frontiera de

stat a Republicii Moldova în sensul de intrare, precum și faptul, că numărul caroseriei

automobilului și documentele de identificare a acestuia sunt falsificate, a perfectat

operațiunea de devamare în Republica Moldova a mijlocului de transport de model

”XXXXX” cu numerele de înmatriculare XXXXX, cu număr al caroseriei XXXX,

identificat prin pașaportul tehnic cu numărul XXXXX, concomitent creându-i

automobilului dat în Sistemul Informațional „Portal S V” o traversare fictivă a

frontierei vamale a Republicii Moldova, fapt ce se probează perfect prin aceea, că

potrivit procesului-verbal de examinare a documentelor din 14.10.2014, prin care a

fost examinată scrisoarea Departamentului Poliției de Frontieră nr.35/7-4-403 din

30.01.2014 și a extrasului din sistemul informațional integrat al DPF privind

traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova de către autoturismul de model

”XXXXX” VIN: XXXX, s-a constatat, că în perioada de timp 01.01.2010-27.01.2014,

nu au fost înregistrate careva date cu privire la traversarea frontierei de stat, prin

punctele de trecere controlate de autoritățile oficiale ale Republicii Moldova de către

mijlocul de transport VIN: XXXXX. Totodată, autoturismul de model "XXXXX”

VIN: XXXX are înregistrate traversări ale frontierei de stat, doar ulterior

înmatriculării sale și anume: prima la 03.12.2011, traversare a frontierei de stat prin

PTF „Costești Stânca” în direcția intrare în țară, cu numărul de înmatriculare KAO

458, același nr. VIN XXXXX, cu care fusese deja vămuit la 19.11.2010 și ulterior la

11.10.2012, traversare a frontierei de stat prin PTF „Leușeni-Albița” în direcția intrare

în țară, cu numărul de înmatriculare XXXXX(f.d.225, 229-232, vol.II).

În același context, instanța de apel a indicat, că prin ordinul Serviciului Vamal

nr.237-o din 30.05.2014, s-a anulat adeverința vamală TV-25 nr.0155027 din

09.11.2000 a automobilului „XXXXX” (f.d.160, Vol. II).

Prin urmare, instanța de apel, a conchis că, vămuirea autoturismului de model

„XXXXX” a avut loc anterior traversării frontierei acestuia, fiind înregistrat și faptul

furtului acestuia ulterior vămuirii, fapt ce demonstrează în afara oricărui dubiu

rezonabil, că Platon Serghei a acționat în complicitate cu Roșca Ivan, confirmându-se

pe deplin faptele reținute în sarcina acestora de către instanța de fond.

În continuare, instanța de apel a menționat că este inoportună solicitarea acuzării

privind admiterea apelurilor apărării și casarea sentinței în vederea reținerii faptei în

limitele învinuirilor formulate conform rechizitoriului, or, potrivit rechizitoriului,

inculpaților le era incriminat încă un semn calificativ, învinuirea fiind adusă separat,

iar potrivit faptelor reținute de instanță a fost exclus calificativul la lit. d), art.248

alin.(5) Cod penal și reținută fapta ambilor inculpați. Ținând cont de faptul, că

13

sentința a fost contestată numai de apărare, instanța de apel, a considerat că o

eventuală acceptare a solicitării acuzării ar contraveni prevederilor art.410 Cod de

procedură penală, fapt inadmisibil.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, învinuirea adusă lui Roșca Ivan nu

este una concretă, nefiind clar care obligațiune de serviciu ar fi fost încălcată, instanța

de apel a apreciat-o ca fiind declarativă, or, învinuirea lui Roșca Ivan în modul în care

a fost adusă și respectiv reținută ca constatată în sarcina acestuia de către instanța de

fond, și anume, că ”Roșca Ivan, în calitate de inspector al Postului vamal ”Briceni-

Rosoșeni ”, acționând cu intenții unică cu Platon Serghei, știind că mijlocul de

transport dat, nu a traversat oficial frontiera de stat a Republicii Moldova în sensul de

intrare, precum și faptul, că numărul caroseriei automobilului și documentele de

identificare a acestuia sunt falsificate, a perfectat operațiunea de devamare în

Republica Moldova a mijlocului de transport de model „XXXXX” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, cu număr al caroseriei XXXX, identificat prin pașaportul

tehnic cu numărul XXXXX, concomitent creându-i automobilului dat în Sistemul

Informațional „Portal SV’’ o traversare fictivă a frontierei vamale a Republicii

Moldova”, este una clară, concisă, relevând derogările admise de Roșca Ivan în cadrul

exercitării obligațiunilor de serviciu.

Referitor la dezacordul apărării cu modalitatea stabilirii valorii în vamă a

automobilului vămuit, invocându-se de asemenea, că raportul de expertiză

merceologică nr.314 din 19.02.2014, întocmit de CNEJ (f.d.79-81 vol. II) ar constitui

doar o presupunere cu aproximație că automobilul de model „XXXXX”, ar putea avea

costul de piață 758 130 lei și nu poate substitui valoarea în vamă, instanța de apel, a

indicat, că potrivit prevederilor alin.(1) și (2) al art. 10 al Legii cu privire la tariful

vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997 (în vigoare din 07.05.1998), republicat:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova ediție specială din 01.01.2007 Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 art.286 din 07.05.1998, valoarea în vamă a

mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:

a) în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de

plătit; b) în baza valorii tranzacției cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacției cu

marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a

mărfii, fie prin metoda de rezervă. (2) Principala metodă dintre cele specificate la

alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu

marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc

alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în

vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la

lit. d) și e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorința declarantului.

În acest context, instanța de apel, a rezumat că, potrivit normei precitate,

principala metodă dintre cele specificate, este metoda determinării valorii în vamă a

mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă. În cazul în care metoda

principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Instanța a reținut ca fiind

14

relevantă poziția acuzării vis-a-vis de determinarea valorii automobilului vămuit prin

metoda succesivă, or, la caz, ținând cont de faptul că autoturismul a fost sustras, era

irelevantă stabilirea valorii în vamă a automobilului în baza valorii tranzacției, adică

în baza prețului efectiv plătit sau de plătit, fapt ce nu a avut loc, fiind respectiv

stabilită valoarea de piață a mijlocului de transport prin raportul de expertiză nr.314

din 19.02.2014, apărarea în acest sens neexprimându-și dezacordul prin solicitarea

unei expertize suplimentare sau repetate.

Privitor la dezacordul apărării cu încasarea contravalorii mijlocului de transport

în temeiul prevederilor art.106 Cod penal de la inculpați, considerând în acest sens că,

responsabil de dispariția acestui automobil s-ar face Filimancov Eduard, căruia și i-a

fost transmis automobilul în cauză, fiind inoportună încasarea contravalorii acestuia

de la inculpații, instanța de apel a menționat că în acest sens, că după vămuirea

frauduloasă a acestuia, mijlocul de transport menționat a fost înmatriculat pe teritoriul

Republicii Moldova cu folosirea frauduloasă a documentelor și mijloacelor de

identificare vamală, fiind înstrăinat de către Platon Serghei lui Godoroja Vitalie și

înregistrat pe numele finului de cununie al acestuia, Filimancov Eduard contra sumei

de 36 000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei pentru

acea perioadă constituia suma de 574 243,20 lei, fapt ce perfect se încadrează în

prevederile art.106 alin.(3) Cod penal, potrivit cărora, dacă bunurile menționate la

alin.(2) lit. a) și b), adică, utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni și

respectiv, rezultate din infracțiuni, aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane

care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se

confiscă contravaloarea acestora, ceea de fapt a și avut loc la caz. Iar pentru derogările

admise în acest sens, Filimancov Eduard a fost tras la răspunderea penală în baza

art.251 Cod penal, fapt ce nu-i exonerează pe Platon Serghei și Roșca Ivan de la plata

în folosul statului a contravalorii mijlocului de transport vămuit fraudulos.

Ca urmare, instanța de apel, a ajuns la concluzia că toate probele administrate au

primit o apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunilor imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele relatate în cererile de apel

înaintate de apărare privitor la nevinovăția acestora, instanța de apel a reținut, că

temeiurile invocate de apărare nu și-au găsit confirmare în cauza dată, or, starea de

fapt reținută și de drept apreciată de către instanță de fond, concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, iar acțiunile inculpaților au fost just încadrate în baza

art.art.42 alin.(5), 248 alin.(5) lit. b),c) CP, în privința lui Roșca Ivan și în baza

art.art.42 alin.(5), 248 alin.(5) lit.b) CP, în privința lui Platon Serghei.

Cât privește pedeapsa penală aplicată inculpatului Platon Serghei prin sentință,

instanța de apel a menționat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei care a

fost aplicat inculpatului Platon Serghei, instanță de fond a ținut cont de gravitatea

crimei comise, de motivul infracțiunii și anume scopul cupida, precum și de faptul, că

inculpatul n-a recunoscut vina și nu s-a căit în cele comise, a ținut cont de scopul și

15

criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.61, 75 Cod penal și corect a

statuat că pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare în temeiul art.90 Cod penal pe o

perioadă de probațiune de 2 ani, este în coraport cu gravitatea faptei comise și

personalitatea inculpatului, cu pericolul social al faptei și atitudinea procesuală pe

care a avut-o acesta pe parcursul judecării cauzei.

Astfel, argumentele invocate în cererea de apel a avocatului Crețu Adrian în

interesele lui Platon Serghei sunt nefondate, din care motiv acestea urmează a fi

respinse, iar sentința ca fiind legală și întemeiată, bazată pe o apreciere amplă a

probelor administrate, în privința acestuia, urmează a fi menținută fără modificări.

Referitor la pedeapsa stabilită lui Roșca Ivan, instanța de apel, a menționat că

instanța de fond corect a statuat că pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare în

temeiul art.90 Cod penal pe o perioadă de probațiune, este una în coraport cu

gravitatea faptei comise și personalitatea inculpatului, cu pericolul social al faptei și

atitudinea procesuală pe care a avut-o acesta pe parcursul judecării cauzei.

Însă eronat i-a aplicat pedeapsa complimentară ”cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate in Serviciul Vamal al RM

pe un termen de 2 ani”, or, sancțiunea art.248 alin.(5) Cod penal nu prevede în calitate

de pedeapsă pentru persoanele fizice și pedeapsa complimentară, iar prevederile art.65

alin.(3) Cod penal, instanța de fond nu le-a aplicat, fiind inadmisibilă aplicarea

pedepsei complimentare, când nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru

infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, fără a o motiva și a face referire la

aplicabilitatea prevederilor art.65 alin.(3) CP, aceasta urmând a fi exclusă.

De asemenea, instanța de apel a redus și termenul de probațiune în privința lui

Roșca Ivan, până la limita minimă, or, în virtutea materialului caracterizant al

acestuia, consideră că termenul în cauză va fi unul suficient pentru reeducare și

atingerea scorurilor pedepsei penale.

5.1.Procurorul, care indicând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și

10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 05 septembrie 2018, fără modificări deoarece

apelul a fost admis greșit.

În susținerea solicitării sale, procurorul a invocat că:

- la stabilirea pedepsei inculpatului Roșca Ivan nu a luat în considerație

prevederile legale menționate și nu a ținut cont de caracterul social periculos al

faptelor comise de către aceasta, inclusiv de consecințele care au survenit în urma

comiterii infracțiunii;

- inculpatul vina în comiterea infracțiunii încriminate nu a recunoscut-o, nu se

căiește de faptele comise, iar fapta ilegală a fost comisă cu intenție directă și face

parte din categoria infracțiunilor grave;

- este neobiectivă poziția instanței de apel în ce privește pedeapsa numită

inculpatului Roșca Ivan or, criteriile care au stat la baza adoptării unei asemenea

16

soluții au fost luate în calcul și de către instanță de fond, iar probe noi în atenuarea

pedepsei de către partea apărării nu au fost prezentate;

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului, că fără implicarea lui Roșca

Ivan, care activând în calitate de inspector vamal al Postului vamal „Briceni-

Rosoșeni”, fiind persoană publică, căreia prin numire și stipularea legii i-au fost

acordate permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității

publice, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, Platon Serghei,

nu ar fi comis această infracțiune.

5.2 Avocatul Crețu Adrian în numele inculpatului Platon Serghei, prin care a

solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Platon Serghei să fie achitat invocând următoarele argumentele:

- instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile inculpatului Platon Serghei

privind circumstanțele în care a încercat să procure automobilul de model „XXXXX”

și anume faptul că a apelat la o persoană prin intermediul site-ului www.999.md, cu

care s-a întâlnit și căruia i-a semnat niște acte fără a avea o înțelegere prealabilă cu

acesta;

- instanța de apel a denaturat declarațiile lui Roșca Ivan din cadrul dezbaterilor

judiciare, or inculpatul Roșca Ivan a menționat faptul că odată ce i-a fost prezentat

buletinul lui Platon Serghei în vederea vămuirii mijlocului de transport înseamnă că

acesta era Platon Serghei, în timp ce instanța de apel a înserat în partea descriptivă a

deciziei că Roșca Ivan a constatat că la volan se afla Platon Serghei, ceea ce nu este

probat în speță, iar rapoartele de expertiză nr.1609 CNEJ/288 CAN/8498 CTCEJ din

02.11.2015 și nr.1267 CNEJ/nr.101 Gh. Golubenco/nr.185 CNA/nr.34/12/l-

R6439CTCEJ din 24.11.2016, care sunt unciile probe în favoarea acuzării nu sunt

suficiente și fiind administrate în ansamblu cu alte probe sunt insuficiente pentru

pronunțarea unei sentințe de condamnare în privința lui Platon Serghei;

- contrar probelor din dosar a fost apreciat de către instanțele de fond în special

instanța de apel, circumstanțele în care a fost înmatriculat automobilul de model

„XXXXX” cu n/î XXXXX, pe numele lui Platon Serghei cât si cum a fost înstrăinat

acest automobil martorului Filimancov Eduard, care împreună cu martorul Godoroja

Vitalie au declarat în ședința de judecată că pe Platon Serghei nu îl cunosc nu l-au

văzut niciodată până nu au fost invitați la politie cu cazul dat, și că la vânzarea

automobilului nu era Platon Serghei, aceste declarații fiind în strictă legătură de

cauzalitate cu raportul de expertiză nr.441 din 25.03.2015, (f.d.208-221 vol.II) din

care urmează că, contractul de vânzare-cumpărare nr.03/11 din 03.11.2012, încheiat

între Platon Serghei și Filimancov Eduard, plasat în rubrica „vânzătorul” și cererea

pentru proprietarii particulari de radiere a autoturismului din 03.11.2012, plasat în

rubrica ,,semnătura personală" au fost executate de una și aceiași persoană, însă nu au

fost executate de către Platon Serghei dar de o altă persoană;

- în partea ce ține de încasarea contravalorii mijlocului de transport, apărarea a

menționat că la data de 20.08.2013, automobilul de model „XXXXX” n/î XXXXX, a

17

fost recunoscut în calitate de corp delict, iar prin ordonanță din 26.03.2014 și actul de

primire păstrare responsabilă din 26.03.2014 automobilul de model „XXXXX” cu n/î

XXXXX, a fost transmis lui Filimancov Eduard (f.d.119-120 vol.II), în baza sentinței

atacate, instanța de judecată i-a restituit lui Filimancov Eduard automobilul

recunoscut drept corp delict, iar ulterior a aplicat eronat prevederile art.106 Cod penal,

or, în această ordine de idei, bunul (automobilul) urma să fie supus confiscării

speciale, dar nu transmis la păstrare unei persoane fizice, cu atât mai mult care s-a

găsit vinovată conform sentinței de judecată din 10 decembrie 2015 (f.d.136), că a

tăinuit de organul vamal automobilul de model XXXXX cu n/î XXXXX;

- instanța de judecată la încasarea unei sume atât de impunătoare de la inculpați

urma să analizeze și să cerceteze de fapt și de drept speța încasării sumei, indiferent

de decizia luată pe latura penală de găsire drept vinovat pe Platon Serghei, cu atât mai

mult că raportul de expertiză automerceologică nr.314 din 19.02.2014, privind

stabilirea prețului automobilului în luna noiembrie 2010, a putut constitui 758.130,00

lei (f.d.79-82 vol.II), deci nu a fost indicată o valoare fixă, în timp ce instanța de

judecată a încasat o sumă fixă. În speța dată privitor la încasarea contravalorii

instanțele de fond nu au aplicat norma materială în ansamblu prevăzută de art.106

Cod penal și anume că bunul automobilul de model „XXXXX” urma să fie confiscat

în primul rând, iar apoi, în cazul lipsei să fie încasată contravaloarea, ceia ce face ca

motivarea soluției instanței de judecată contrazice dispozitivul hotărârii.

5.3 Avocatul Crasnostan Andrei în numele inculpatului Roșca Ivan, prin care a

solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii

prin care Roșca Ivan să fie achitat invocând următoarele argumentele:

- sentința în cauză nu corespunde criteriilor de motivare a unei soluții

judecătorești, fiind lipsită de probe concludente și conține în mare parte circumstanțe

neclare și contradictorii, constatându-se de fapt, că inculpații anterior nu s-au cunoscut

și nu au avut nici o înțelegere referitoare la comiterea a careva infracțiuni;

- învinuirea adusă lui Roșca Ivan Nicolae, este lipsită de probe concludente și

conține în mare parte circumstanțe neclare și contradictorii;

- cu referire la prima parte a acuzației, referitoare la complicitatea acestuia, la

săvârșirea infracțiunii de contrabandă (art.42 alin.(5) Cod penal) precum că - Roșca

Ivan în perioada anului 2010, fiind în înțelegere prealabilă cu cet. Platon Serghei și de

comun acord cu acesta, a elaborat un plan criminal în vederea comiterii acestei

infracțiuni, atenționează că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost invocată nici o

probă în vederea susținerii acestei afirmații, deoarece reprezintă un fals și nu a fost

dovedită cel puțin o circumstanța legată de faptul că inculpații Platon Serghei și Roșca

Ivan, s-ar fi cunoscut sau ar fi avut cel puțin o discuție până la efectuarea operațiunii

de vămuire spre import a automobilului, care constituie obiectul material al

infracțiunii, iar prin declarațiile inculpaților la etapa de urmărire penală (f.d.174-175,

197-198 vol.III) procesul-verbal de confruntare din 03.04.2015 (f.d.199-200 vol.III)

se constată că aceștia anterior nu s-au cunoscut și nu au avut nici o înțelegere

18

referitoare la comiterea vreunei infracțiuni. Astfel, calificativul infracțiuni de

contrabandă, prevăzut de art.248 alin.(5) lit. b) Cod penal - de două sau mai multe

persoane, nu își găsește loc în prezenta cauză penală;

- inculpatul Roșca Ivan este învinuit pentru faptul, că activând în calitate de

inspector vamal al Postului vamal „Briceni-Rosoșeni”, fiind persoană publică, ar fi

acționat contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, însă această

învinuire nu conține cel puțin o specificație clară a căror obligații de serviciu și prin

care fapte s-a realizat încălcarea acesteia, fiind necesară în acest sens, indicarea

concretă a actului normativ sau a actului subordonat legii, a normei, aliniatului sau

punctului după caz și în esență reprezintă o afirmație neprobată, care nu poate atrage

aplicarea calificativul prevăzut de art.248 alin.(5) lit. c) CP - de o persoană cu funcție

de răspundere, cu folosirea situației de serviciu;

- nu există nici o circumstanță care să indice că automobilul de model

„XXXXX” a fost introdus ilegal pe teritoriul Republicii Moldova cu numărul

caroseriei XXXXX și aici i-a fost modificat numărul caroseriei în XXXX, că

automobilul de model „XXXXX” a fost introdus pe teritoriul Republicii Moldova,

anume personal de Platon Serghei, că automobilul de model "XXXXX” deja cu

numărul caroseriei XXXX, a fost prezentat spre vămuire în Postul vamal „Briceni-

Rosoșeni” din interiorul țării;

- la soluționarea chestiunii privind proporția contrabandei, costul mărfurilor,

obiectelor sau al altor valori se calculează în conformitate cu preturile vamale stabilite

prin Legea cu privire la tariful vamal la momentul săvârșirii contrabandei, iar la caz

nu este indicată valoarea (suma) obiectului material al contrabandei și nici modul de

determinare a acesteia, iar raportul de expertiză merceologică nr.314 din 19.02.2014,

întocmit de CNEJ (f.d.79-81 vol.II) constituie doar o presupunere cu aproximație că

automobilul de model ”XXXXX”, ar putea avea costul de piață 758 130 lei și nu

poate substitui valoarea în vamă, care urmează a fi determinată conform art.10 din

Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.11.1997, fapt ce constituie un

impediment esențial în ce privește stabilirea de către instanță în genere a existenței sau

inexistenței pe caz a faptei penale, care s-ar încadra sau nu în prevederile art.248 Cod

penal. Consideră inexplicabil și faptul enunțului acuzării la calificativul ”în proporții

deosebit de mari”;

- circumstanțele cauzei penale corelează perfect cu declarațiile persoanei acuzate

Roșca Ion, or, în anul 2010, colaboratorii vamali și grănicerii (în prezent polițiști de

frontieră) nu aveau o bază unică de date care ar permite identificarea concomitentă a

traversării frontierei de stat și exercitarea controlului vamal (așa cum există în

prezent), iar datele referitoare la traversarea frontierei de stat, se introduceau într-un

registru manual, de către angajații Serviciului de grăniceri, pe când colaboratorilor

vamali, în asemenea cazuri, le revenea sarcina de perfectare a operațiunii de import și

în special stabilirea corectă și încasarea plăților în Bugetul de stat;

19

- taxele vamale necesare de a fi achitate la importul mijlocului de transport

"XXXXX”, pe teritoriul Republicii Moldova, au fost încasare pe deplin la Bugetul de

Stat, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, iar actele necesare au fost

perfectate și semnate corespunzător anume de Platon Serghei (fapt stabilit prin

raportul de expertiză suplimentară grafoscopică în comisie din 24.11.2016, f.d.44-52

vol.III) și astfel, se impune concluzia că inspectorul vamal nu avea motiv să comită

careva infracțiune de contrabandă și acțiunile sale nu atentează la însăși obiectul

juridic al infracțiunii de contrabandă, care constă în asigurarea ordinii legale de

trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, însă nu a existat posibilitatea reală de a

stabili cu ochiul liber dacă actele prezentate pentru vămuirea mijlocului de transport

de model ”XXXXX” sau numărul caroseriei automobilului a fost modificat, pentru că

nu existau careva suspiciuni;

- într-o cauză penală similară, inspectorului vamal i-a fost atribuită calitatea

procesuală de martor.

- este inexplicabil și faptul că, contrar prevederilor legale și fără a fi cercetată și

dezbătută nemijlocit în cadrul ședințelor de judecată chestiunea privind confiscarea

specială, instanță de fond a dispus prin sentința adoptată, încasarea în mod solidar,

inclusiv și din contul lui Roșca Ivan, a contravalorii automobilul de model

„XXXXX”, în valoare de 758 130 lei, iar instanță de apel menține sentința în această

parte, fără a se aprecia corespunzător faptul că Filimancov Eduard, prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10.12.2015, a fost condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art.251 Cod penal, anume în legătură cu tăinuirea

automobilul de model „XXXXX” cu nr/î XXXXX, care este vizat în prezenta cauză.

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acestea

urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor expuse de legislator în art.434 Cod de procedură penală,

judecând recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art.435

alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs

este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

20

instanței de apel. Alin.(4) și (5) ale aceleiași norme prevede că în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmite instanței de apel, sunt: dacă fapta întrunești elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost calificată corect, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual penal au fost aplicate corect, și hotărârea

adoptată trebuie să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Decizia instanței de apel, conform art.417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au

fost respectate întocmai la judecarea apelurilor de către instanța ierarhic inferioară.

Drept temeiuri pentru recurs procurorul a invocat art.427 alin. (1) pct.6), 10) Cod

de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanție și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Avocatul Crețu Adrian, în numele inculpatului Platon Serghei și avocatul

Crasnostan Andrei, în numele inculpatului Roșca Ivan, au invocat temeiurile pentru

recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal lărgit atestă că recurenții critică hotărârea recurată atât sub

aspectul încadrării faptei (apărarea) cât și sub aspectul individualizării greșite a

pedepsei aplicate (acuzatorul de stat), iar motivele invocate Colegiul le consideră

întemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Prevederile art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, statuează că sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art.101

alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

21

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este

obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. Potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Conform art.385 alin.(1) pct.1) - 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia

este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunești elementele infracțiunii. Potrivit art.394 alin.(1) pct.1) și 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul,

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanție de judecată și motivele pentru care

instanța a respins alte probe.

Potrivit art.414 alin.(1), (5), (6), 417 alin.(1) pct.8), 419 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile

pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanție de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Decizia instanție de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept

pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanție de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel a comis erorile menționate

mai jos, în următoarea ordine.

Nu a cercetat probele prezentate sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de

22

asemenea instanță de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt

criticate de părți, neindicând motivele pentru care a respins probele apărării, inclusiv

în consecutivitatea lor reprodusă în pct.3. din prezenta decizie, și astfel nu a soluționat

fondul apelului declarat.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică faptul că, pentru

corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate

probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea

adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces. Pe când

în decizia instanție de apel lipsește analiza și aprecierea probelor invocate de apărare.

Nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de apărare și în consecutivitatea

expusă în apelurile declarate de aceștia, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.1.,

3.2., 5.2, 5.3. din decizie, formulând răspunsuri neargumentate și concluzii evazive în

acest sens, și anume nu a dat răspunsuri care să corespundă exigențelor impuse de

art.6 CEDO care să garanteze participanților la proces dreptul la un proces echitabil.

Conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că dreptul

la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.(1) din Convenție, înglobează, inter alia,

dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza

lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor

drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai

1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt

într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanță de judecată. Cu alte

cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o

analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților

(cauza Perez împotriva Franței [MC] nr.47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva

Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit notează că, mărfurile și obiectele care constituie

obiectul contrabandei, precum și mijloacele de transport și alte mijloace destinate,

folosite pentru transportarea sau tăinuirea acestora și recunoscute drept instrumente

ale infracțiunii, fiind corpuri delicte, pot fi confiscate în beneficiul statului conform

art.46 alin.(4) din Constituția Republicii Moldova, art.106 Cod penal și art.162 Cod de

procedură penală. Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis

contrabanda. Pot fi supuse confiscării speciale și bunurile menționate la art.106

alin.(2) lit.c) - g) Cod penal care aparțin altor persoane în cazul în care acestea le-au

acceptat știind despre dobândirea, deținerea, transformarea ilegală a acestor bunuri

sau despre faptul că sunt rezultate din infracțiuni.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că, la soluționarea chestiunii privind

soarta corpurilor delicte și la aplicarea confiscării, instanțele inferioare urmau să-și

motiveze soluția ținând cont de faptul că persoana în proprietatea căreia au lăsat

automobilul de model „XXXXX”- Filimancov Eduard a fost tras la răspundere penală

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal, anume pentru tăinuirea

23

automobilului sus-numit. Or, în acest caz, nu poate fi invocată buna-credință a lui

Filimancov Eduard la dobândirea automobilului, acesta declarând personal că nu a

procurat acest automobil, dar la rugămintea nașului său a înregistrat temporar acest

automobil pe numele său.

În latura pedepsei aplicate inculpatului Roșca Ivan, Colegiul penal lărgit reține

că, prima instanță l-a recunoscut pe acesta ca fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.art.42 alin.(5), 248 alin.(5) lit. b), c) Cod penal și în baza acestei Legi,

i-a aplicat pedeapsa 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în Serviciul Vamal al Republicii

Moldova pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei

cu închisoarea a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani, iar

instanța de apel, casând în această parte sentința, a hotărât că Roșca Ivan se consideră

condamnat în baza art.art.42 alin.(5), 248 alin.(5) lit. b), c) Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Astfel, Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel corect a casat sentința în

partea aplicării pedepsei complimentare în privința inculpatului Roșca Ivan făcând

referire la omisiunea instanței de fond de a indica prevederile art.65 alin.(3) Cod

penal, însă rejudecând cauza în fond, era obligată să motiveze cu indicarea

argumentelor clare și suficiente soluția de neaplicare a pedepsei complimentare,

privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate prevăzută la art.65 alin.(3),

având în vedere reținerea în privința inculpatului Roșca Ivan a agravantei „cu

folosirea situației de serviciu”.

În acest context, este de menționat că la reținerea agravantei „cu folosirea

situației de serviciu”, la caz se impune o motivare și argumentare prin prisma art.123

Cod penal.

În continuare, instanța de apel, făcând trimitere la general la personalitatea

inculpatului Roșca Ivan „în virtutea materialului caracterizant al acestuia” a conchis

ca fiind necesar de a reduce până la limita minimă de 1 an, termenul de probațiune în

privința acestuia, considerând că termenul în cauză va fi unul suficient pentru

reeducare și atingerea scopurilor pedepsei penale.

Astfel, instanță de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege

de care este obligată să se conducă instanță de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanție de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii

penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

24

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu

privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanță de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l

supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care

urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Prevederile art.90 alin.(2) Cod penal, statuează că perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă se stabilește de instanță de judecată în limitele de la 1 an

la 5 ani.

Colegiul penal lărgit remarcă subsecvent că, principalele elemente de care

judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când

soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă, conform normelor

generale prevăzute în art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform

limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă

în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care

fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul

pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere

persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezenta sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii. În acest sens,

instanțele de judecată urmează să motiveze și stabilirea termenului de probațiune de la

limita minimă de 1 an, până la limita maximă de 5 ani, ținând cont de aceleași criterii,

menționate mai sus.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanță de apel, se constată că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel nu a indicat

motivele concrete care stau la baza reducerii până la limita minimă de 1 an a

condamnării cu suspendare a executării pedepsei aplicate.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe

statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02),

hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a

considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție

nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce țin de un proces

echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de părți pe

marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§

52 și 53, Reports of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, §

72). Având în vedere că Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o

25

examinare directă în fapt, ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către

instanță ierarhic inferioară. În cazul de față echitatea cere ca Curtea Supremă de

Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

Erorile de drept nu pot fi corectate de către instanța de recurs, deoarece potrivit

art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de

recurs dispune rejudecarea de către instanță de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanță de recurs, or în cazul dat eroarea judiciară nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

Rezumând cele menționate, se constată că în speță și-au găsit confirmare

temeiurile pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală – instanță de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

instanță a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța de apel nu a

oferit o motivare corespunzătoare la individualizarea pedepsei stabilită în privința

inculpatului Roșca Ivan, ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art.436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile de

apel nominalizate și în prezenta decizie, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea aprecierea cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de

circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

CEDO în acest domeniu, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul accentuează că la rejudecarea cauzei, instanța de apel

urmează să țină cont și de argumentele expuse de către recurenți în recursurile

declarate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul Crețu Adrian în numele

inculpatului Platon Serghei și de către avocatul Crasnostan Andrei în numele

26

inculpatului Roșca Ivan, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 29 mai 2019, în cauza penală privindu-i pe Platon Serghei xxxxx și Roșca Ivan

xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunță integral la 17 iulie 2020.

Președinte (semnat) Vladimir Timofti

Judecători (semnat) Anatolie Țurcan

(semnat) Nadejda Toma

(semnat) Elena Cobzac

(semnat) Victor Boico

Copia corespunde originalului

Judecător Anatolie Țurcan

27