1ra-1450/2020 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Dosarul nr. 1ra-1450/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Munteanu Angela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

MIDONI Simion XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat al XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.11.2017 – 17.12.2018;

Instanța de apel: 02.05.2019 – 21.01.2020;

Instanța de recurs: 27.05.2020 – 24.06.2020.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Midoni Simion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 6 luni.

În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată s-a adăugat

în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilite prin încheierea Judecătoria

Hâncești, sediul Ialoveni, din 25.10.2018 și i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 6 luni

12 zile închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

de timp de la 02.09.2017 până la 04.09.2017, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, din motiv de cupiditate, s-a deplasat la Liceul Teoretic din XXXXX,

unde deteriorând geamul de la una din încăperile auxiliare ale Liceului vizat a intrat

în încăperea lucrătorului tehnic și tainic a sustras un burghiu electric mare la preț de

1

1800 lei, un burghiu electric mic la preț de 1100 lei, o cositoare electrică la preț de

3500 lei, o șurubelniță electrică la preț de 1260 lei și un polizor unghiular la preț de

2400 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii faptei, cauzându-i în

așa mod Liceului Teoretic din XXXXX, reprezentat de către Bortă Svetlana, un

prejudiciu material considerabil, în valoare totală de 10.060 lei.

către avocatul Rudenco Mihai în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului.

În susținerea poziției invocate, partea apărării a indicat că este oportun a fi

aplicate prevederile art. 90 Cod penal, adică condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării sentinței, în privința inculpatului și a specificat, că cauza a

fost examinată în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală și inculpatul are la

întreținere, educare și îngrijire un frate minor.

apelul avocatul Rudenco Mihai în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat.

Sentința s-a menținut fără modificări.

fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpatul,

iar probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 din Codul de procedură

penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, inclusiv în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut, că sentința a fost contestată doar de către partea apărării

în partea individualizării pedepsei penale, solicitându-se aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, sentința menționată nefiind atacată în

partea ce ține de încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocat în apărarea

inculpatului precum că, ar fi oportună aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal or,

prima instanță la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare a ținut cont de poziția

părții apărării, luând în considerare că Midoni Simion și-a recunoscut vina integral,

atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, cauza fiind

examinată în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

se căiește sincer de cele comise și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal,

ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de condițiile de viață ale familiei acestuia, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Subsecvent celor menționate, s-a ținut cont de prevederile art. 16 alin. (3) Cod

Penal, conform căruia infracțiunea săvârșită de către Midoni Simion, în funcție de

2

caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin

grave. Totodată careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar ca circumstanțe

atenuante s-a reținut manifestarea căinței sincere de cele săvârșite.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în

cuprinsul art. 61 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și

naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real,

îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub

influența sancțiunii.

Respectiv, s-a remarcat că Midoni Simion anterior a fost condamnat pentru

săvârșirea unei infracțiuni similare și instanța de fond just a concluzionat că corectarea

și reeducarea acestuia este posibilă numai în condițiile izolării de societate.

În contextul dat, cu referire la argumentele avocatului în interesele inculpatului

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința ultimului, instanța de apel le-a

respins ca nefondate, reiterând că prima instanță a luat în considerare caracterul și

gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele

agravante și cele atenuante răspunderii prevăzute de legislația penală, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, inclusiv și opinia

inculpatului și avocatului acestuia, concluzionând întemeiat asupra faptului, că

sentința de condamnare, în prezenta cauză penală, va avea un efect preventiv serios

atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane predispuse la comiterea unor astfel de

infracțiuni și va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite

în Constituția RM și alte legi ale RM sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și

pedepsită.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei și pronunțarea

în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă

non privativă de libertate sau pedeapsa sub formă de amendă.

În motivare recurenta a indicat că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile

art. 75 Cod penal, că instanțele nu au aplicat prevederile art. 76 Cod penal, care obligă

de a lua în considerare la aplicarea pedepsei circumstanțele atenuante și anume

contribuirea activă a inculpatului la descoperirea infracțiunii, căința sinceră, existența

persoanei minore la întreținere, personalitatea inculpatului, restituirea bunurilor

sustrase.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului

Munteanu Angela în numele inculpatei, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

3

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând materialele cauzei, se constată că, temeiurile invocate de recurent,

prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmarea, or instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința lui Midoni Simion și-a motivat just soluția

adoptată, ținând cont de prevederile art. 61,75, 76, 77 Cod penal. Instanțele inferioare

corect au stabilit în privința inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, care este

echitabilă, legală, bine individualizată și suficientă pentru a atinge scopul de corectare

și reeducare a inculpatului, corespunde scopului și principiilor generale de aplicare a

pedepsei penale, este aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și

în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acesteia.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul reține, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și

critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând

aplicarea unei pedepse non privative de libertate.

Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând cont de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și

cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din

Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de

apel corect a ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința lui Midoni Simion poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare reală.

În ce privește argumentele cu privire la posibilitatea aplicării pedepsei non

privative de libertate, Colegiul le consideră neîntemeiate, deoarece analizând decizia

atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește stabilirea

4

categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, concluzionând că nu este

posibilă aplicarea pedepsei condiționate.

Referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei reținute în sarcina

inculpatului de către instanța de apel, și anume, prin care acesta a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, cu aplicarea art.

3641 Cod de procedură penală și art. 85 alin. (1) Cod penal la o pedeapsă definitivă

de 6 luni 12 zile închisoare, instanța de recurs o apreciază drept una motivată.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub

raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia

că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probațiune.

Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de el este un incident în

viața acesteia.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

Solicitarea apărării de aplicare a amenzii, Colegiul o respinge ca fiind

neîntemeiată, ori o astfel de solicitare este contrară celei din apel (f.d. 177), iar în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond din 29.11.2018, inculpatul a solicitat

munca neremunerată în folosul comunității (f.d. 165).

De asemenea, Colegiul menționează că conform art. 16 Cod penal, inculpatul a

săvârșit infracțiunea ce intră în categoria infracțiunilor mai puțin grave. Faptul că a

săvârșit o infracțiune cu intenție și că anterior a fost judecat și nu a executat până la

capăt pedeapsa conform încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

02.05.2018, face imposibil de a acorda lui Midoni Simion suspendarea condiționată a

executării pedepsei, or că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul de corectarea și

reeducare a inculpatului. Conform sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

02.05.2018 a fost recunoscut vinovat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

infracțiune identică cu cea judecată în prezentul dosar, cu aplicarea art. 3641 Cod de

5

procedură penală și stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c)

și d) Cod penal săvârșită de Midoni Simion, stabilită de instanța de fond este în acord

cu principiul proporționalității având în vedere faptele comise și urmările produse.

În acest context, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența

constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele

judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se

vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși,

instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților,

mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică

această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul

deciziei și circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă

refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru

această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție.

(a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

În consecință, Colegiul conchide că hotărârea recurată corespunde tuturor

prevederilor legale, este întemeiată, iar temeiurile invocate de recurentă nu persistă în

cauză, astfel, instanța de recurs concluzionează asupra inadmisibilității recursului

declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Munteanu Angela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Midoni Simion XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iulie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6