1ra-1133/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1133/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1133/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Dragomir Aliona în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

POPOV Andrei XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.01.2019 – 17.07.2019;

Instanța de apel: 17.08.2019 – 18.12.2019;

Instanța de recurs: 28.02.2020 – 13.05.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Popov

Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 7 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată,

s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Grigoriopol din 06.12.2016, astfel, i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 1 an și 7 luni

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa închisorii stabilite s-a suspendat

condiționat, stabilindu-i o perioadă de probațiune de 2 ani.

Conform art. 90 alin. (6) lit. a), g), h) Cod penal, Popov Andrei a fost obligat să

nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent,

pe perioada de probațiune stabilită, să presteze muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 70 ore și să fie supus monitorizării electronice pe un

termen de 6 luni.

1

având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, profitând de faptul, că

locuiește la gazdă la Antoci Ion în XXXXX, în una din zilele de la începutul lunii

iulie 2018, având acces liber la cardul bancar de plată nr. XXXXX eliberat și

deservit de XXXXX pe numele lui Antoci Ion, pe care ultimul l-a lăsat fără

supraveghere în casă cu ajutorul telefonului mobil a copiat datele de identitate a

cardului menționat, pozându-le.

În continuare, Popov Andrei, dispunând de datele cârdului bancar de plată nr.

XXXXX a lui Popov Andrei, în perioada 16 iulie - 05 august 2018, le-a utilizat

pentru achitarea costurilor mărfurilor, serviciilor, mizelor la jocuri de noroc, precum

și a transferat mijloace bănești de pe contul cardului bancar supra pe cardul său

bancar, în total sustrăgând de la Antoci Ion suma de 10.713,23 lei prin i-a cauzat

daune materiale în proporții considerabile.

către procuror și de avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Hâncești.

3.1 Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie numită pedeapsă sub formă de

închisoare reală pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea

prevederilor art. 85 Cod penal, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 1 ani și 2 luni

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a invocat că, instanța nu a

apreciat corect gradul de pericolul social al faptei ce-1 prezintă inculpatul pentru

societate. Mai mult, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul, că inculpatul cu

premeditate a comis repetat o infracțiune similare celei pentru care a fost condamnat

anterior, infracțiune comisă în termenul de probă acordat de către instanța de

judecată.

Astfel, suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului

vine în contradicție cu prevederile art. 2 alin. (2) Cod penal, care stipulează că legea

penală are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Concomitent, pedeapsa

aplicată este contrară scopului pedepsei penale de corectare a condamnatului,

precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

cât și din partea altor persoane.

Totodată, aplicarea unei asemenea pedepse din partea instanței de judecată

poate crea impresia eronată inculpatului, cât și altor făptuitori, despre blândețea legii

penale și continuarea comiterii fără careva impedimente a unor fapte similare.

La pronunțarea sentinței, în opinia apelantului, instanța de judecată a ignorat

prevederile art. 61, 75 Cod penal și de pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție cu privire la undele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei (art. 7)

2

Cod penal în coroborare cu criteriile generale individualizare a pedepsei înserate la

art. 75 alin. (1) Cod Penal, care prevede, că instanța de judecată aplică pedeapsa,

luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează

sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului.

În pofida celor relatate, procurorul consideră, că pedeapsa stabilită de către

instanța de fond este una ineficientă, care nu-și va atinge scopul Legii penale de

corectare și reeducare a inculpatului.

3.2 Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel și

de către avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului, care a solicitat casarea

parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-

i fie numită pedeapsă sub formă de munca neremunerată în folosul comunității în

sumă de 150 ore.

În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat că, Popov Andrei a semnat și

depus o cerere în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, ultimul a

conlucrat activ cu ancheta, are loc stabil de trai, nu a comis alte infracțiuni pe

parcursul anchetei și judecării cauzei penale până în prezent, a conștientizat greșeala

comisă, este o persoană tânără, are la întreținere familia compusă din concubină și

un copil minor, se caracterizează pozitiv, lucrează legal în câmpul muncii, a

conlucrat activ cu ancheta penală, a oferit declarații desfășurate pe cauza penală care

a ajutat la descoperirea infracțiunii.

Circumstanțe atenuante conform art. 76 și 79 Cod penal și anume că acesta

urma să împlinească 21 ani, deci în aceste condiții survine situația de a aplica

prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, ori în acest caz vârsta inculpatului reprezintă

o circumstanță excepțională care constituie temei pentru a aplica o pedeapsă mai

blândă sau de altă categorie.

Prin urmare în aceste condiții așa cum a solicitat și primei instanțe de judecată

solicita aplicarea și stabilirea a unei alte categorie de pedeapsă mai blândă în acest

caz și anume o pedeapsă cu muncă neremunerată în volum de 150 ore de muncă.

Totodată mai indică și asupra faptului că bunurile/banii sustrași de inculpat au

fost restituite integral părții vătămate, care în cadrul examinării cauzei penale nu a

înaintat careva acțiuni civile, a semnat și un acord de împăcare, circumstanță care cu

siguranță stabilește faptul că Popov Andrei se corectează și a încercat pe cât posibil

să restabilească lucrurile comise prin infracțiune.

2019, apelul avocatului Bogos Alexandru în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat. Apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în partea pedepsei și

în această parte pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

3

instanță după cum urmează:

Lui Popov Andrei i-a fost numită pedeapsa sub formă de 6 luni închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, se adaugă parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Grigoriopol din

06.12.2016, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de 1 ani 2 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală.

Prin urmare, argumentele invocate de partea acuzării și anume faptul că

instanța nu a apreciat corect gradul de pericolul social al faptei ce-1 prezintă pentru

societate infracțiunea de furt. Mai mult, instanța de judecată nu a ținut cont de

faptul, că inculpatul cu premeditate a comis repetat o infracțiune similară celei

pentru care a fost condamnat anterior, infracțiune comisă în termenul de probă

acordat de către instanța de judecată.

Din aceste considerente, instanța de apel nu a putut reține alegațiile invocate de

partea apărării în apelul invocat cu privire la aplicarea unei pedepse mai blânde

inculpatului și anume aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, ori aplicarea unei astfel de pedeapsă la speță vine în contradicție

cu prevederile art. 2 alin. (2) Cod penal, care stipulează că legea penală are drept

scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Mai mult decât atât, prima instanță la aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a acesteia nu a ținut cont că pedeapsa aplicată este contrară scopului

pedepsei penale de corectare a condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane ori,

instanța de judecată liberând persoana de pedeapsa penală diminuează acel factor de

abținere de la comiterea unor asemenea infracțiuni de către alte persoane sau chiar

de către inculpat.

Din aceste considerente, aplicarea unei pedepse neechitabile din partea

instanței de judecată poate crea impresia eronată inculpatului, cât și altor făptuitori,

despre blândețea legii penale și continuarea comiterii fără careva impedimente a

unor fapte similare.

Prin urmare, a considerat instanța de apel, că aplicarea unei pedepse mai

blânde inculpatului, precum și pedeapsa aplicată de către prima instanță este una

ineficientă, care nu-și va atinge scopul Legii penale de corectare și reeducare a

inculpatului, din care motiv instanța de apel a reținut alegațiile invocate de partea

acuzării și anume că ținând cont de pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție cu privire la undele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei (art.7)

4

Cod penal în coroborare cu criteriile generale individualizare a pedepsei înserate la

art. 75 alin. (1) Cod penal, inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă de

corectare a condamnatului în limitele stabilite de sancțiunea articolului incriminat.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță neîntemeiat a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal, ori la caz aceasta a fost în imposibilitate de a aprecia

persoana vinovatului și de a presupune că inculpatul prin comportare exemplară și

muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, ori prima instanță nu a ținut

cont de faptul că inculpatul cu premeditate a comis repetat o infracțiune similară

celei pentru care a fost condamnat anterior, infracțiune comisă în termenul de probă

acordat de către instanța de judecată.

Subsecvent, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării

pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea

penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii

de drept, cât și pentru educarea inculpatului. La caz, instanța de apel a considerat că

scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința lui

Popov Andrei nu a putut fi atins decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoarea.

Astfel, instanța de apel a considerat neîntemeiat concluzia instanței de fond,

precum că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea art. 90 Cod penal. Sub

acest aspect instanța de apel a reținut că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă

în privința inculpatului și anume executarea reală, este în acord cu principiul

proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și urmările prejudiciabile. Prin

urmare, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de

respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de

acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea

criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

La emiterea deciziei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-

78 Cod penal, care stipulează expres că, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

Ținând cont de normele legale enunțate, instanța de apel, pentru comiterea de

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a stabilit pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis. Ținând cont de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, la

pedeapsa stabilită s-a adăugat pedeapsa neexecutată, fiindu-i stabilită definitiv

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 2 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a constatat că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

5

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

interesele inculpatului, a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu menținerea

sentinței pronunțate de Judecătoria Hâncești.

În motivare recurentul a indicat următoarele:

- inculpatul este căsătorit și are un copil la întreținere, soția la moment este în

concediul de îngrijire a copilului, astfel el este ultimul este unicul întreținător al

familiei;

- inculpatul a petrecut copilăria și a fost educat la casa de copii municipală, i-a

lipsit un model de educație a unui părinte și grija afectivă care să fortifice psihicul

unui minor care se confruntă cu dileme sociale;

- în conformitate cu art. 410 Cod de procedură penală, în apelul declarat de

procuror în favoarea unei părți, instanța nu poate agrava situația acestuia.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că

recursul depus are ca temei pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6

Instanța de recurs menționează, că nici unul din prevederile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erori de

drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului dar

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o

prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, pe care a stabilit-o instanța

de fond.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile

pentru recurs semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța

de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.

61, 75, 76, 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat iar în sprijinul statuării respective se

relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia au fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

Procedură Penală.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

7

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Circumstanțele la care face referire recurentul referitor la faptul că inculpatul

domiciliază împreună cu soția și copilul minor, pe care îi întreține, Colegiul le

apreciază ca împrejurări obișnuite, care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și prin urmare nu pot fi considerate ca fiind excepționale, ele atribuindu-

se la circumstanțe atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal și respectiv la date ce

caracterizează personalitatea inculpatului, și care au fost reținute în principiu de

instanța de apel.

Prin urmare, dacă în cauză sunt prezente circumstanțe atenuante, prevăzute de

art. 76 Cod Penal în coroborare cu prevederile art. 78 alin. (1), (2) Cod penal

pedeapsa poate fi coborâtă până la limita minimă prevăzută pentru pedeapsa stabilită

de sancțiunea normei Părții Speciale a Codului penal.

Cât ține de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată

a executării pedepsei, ea nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură

oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de el este un

incident în viața acesteia.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că, la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de fond nu a avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75

Cod penal, nu a ținut seama de faptul că dânsul a conștientizat cele săvârșite,

anterior a fost judecat, având antecedentele penale, infracțiunea comisă se atribuie la

categoria celor mai puțin grave, modul cum a fost săvârșită, circumstanțe care, per

ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Astfel, instanța de apel, reieșind din cumulul circumstanțelor menționate în

coroborare cu prevederile art. 10 Cod penal și alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală, prin reducerea limitelor minime și maxime din pedeapsa art.186 alin. (2) lit.

d) Cod Penal – până la 4 ani închisoare, cu o treime, s-a încadrat în limitele legale

8

ale acesteia. De asemenea, respectând condițiile art. 85 alin. (1) Cod penal instanța a

cumulat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Grigoriopol din 06.12.2016, astfel încât pedeapsa definitivă de 1 an 2 luni cu

executare este una perfect proporțională faptei comise și circumstanțelor reținute pe

cauză.

Argumentul recurentului vis-a-vis de agravarea situației în apelul declarat de

procuror în favoarea unei părți cu referire la art. 410 Cod de procedură penală, în

viziunea Colegiului este absolut irelevant, or în apel procurorul a optat pentru

excluderea art. 90 Cod penal, situație admisă de instanța de apel.

Astfel, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie

legală, întemeiată și motivată prin casarea soluției instanței de fond, aplicând în

privința inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă care răspunde

scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal și

care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Din aceste considerente se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care se

face referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în

limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dragomir Aliona în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Popov Andrei XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iunie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9