1ra-1457/20 — art. 151 alin. 1, art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1457/20 — art. 151 alin. 1, art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1457/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

MIȘCOI Mihail XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.06.2018 – 25.06.2018;

Instanța de apel: 16.09.2019 – 28.01.2020;

Instanța de recurs: 28.05.2020 – 01.07.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor art. 3641 Cod de procedură penală, Mișcoi

Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani;

- art. 151 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 3 ani și 4 luni

închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui

Mișcoi Mihail i s-a aplicat pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare s-a suspendat

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost lăsată fără examinare.

2 . Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la

22.10.2016, în intervalul orelor 23:30 - 23:40, aflîndu-se în incinta localului de

agrement „Beer-House”, amplasat pe XXXXX, în prezența mai multor persoane,

acționând intenționat împreună cu o altă persoană, materialele în privința căreia au

fost disjunse în procedură aparte, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, a aplicat lui Catarău Vladimir mai multe

lovituri cu mâinile peste față, cauzând vătămări grave ale integrității corporale,

1

însoțind acțiunile sale cu expresii injurioase în adresa părții vătămate.

De asemenea, la 22.10.2016, în intervalul orelor 23:30 - 23:40, aflîndu-se în

incinta localului de agrement „Beer-House”, acționând cu intenție directă a aplicat

mai multe lovituri cu mâinile peste față lui Catărău Mihail, cauzând părții vătămate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 826/D din 10.04.2017 vătămare

gravă a integrității corporale, care a condiționat o incapacitate permanentă de muncă

în volum de 35%.

către procuror, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

- pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal a-i stabili pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 3 ani și 4 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

- pe art. 151 alin. (1) Cod penal a-i stabili pedeapsa cu închisoare pe un termen

de 6 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (l) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a se

stabili pedeapsa finală sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani și 6 luni cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului acuzatorul de stat invocă că pedeapsa aplicată inculpatului

nu corespunde gradului și pericolului social al faptelor săvârșite, dar și personalității

inculpatului. Instanța nu a ținut cont de personalitatea acestuia și anume de faptul că

deși nu are antecedente penale (sunt stinse), dânsul anterior a fost condamnat pentru

infracțiune săvârșită cu intenție și nu s-a corectat, dar a comis o infracțiune și mai

gravă, prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal, ceea ce denotă că este o persoană

periculoasă pentru societate și necesită în mod obligatoriu să fie izolat.

Nu s-au luat în considerație de către instanță nici consecințele extrem de grave

produse prin fapta săvârșită de către inculpat și anume provocându-se pierderea a cel

puțin o treime din capacitatea de muncă a unei persoane absolut sănătoase, care a dus

la pierderea completă a acuității vizuale a ochiului stâng, lipsind persoana în

continuare de randamentul de muncă pe care l-a avut, aducîndu-se astfel un impact

negativ asupra întregii familii (de întreținere, etc.).

Instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să

restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului cât și altor persoane. Aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii de către inculpat a

unor infracțiuni similare. La stabilirea pedepsei se consideră ca circumstanță

agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară precum și alte fapte care au relevanță pentru cauză.

Totodată, recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate nu s-a confirmat de către

partea vătămată, în ședința de judecată.

2

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței parțial, inclusiv din oficiu, în

partea care se referă la condamnarea în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în

partea stabilirii pedepsei pentru concursul de infracțiuni și în partea individualizării

executării pedepsei penale, și pronunțată, în această parte, o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Pedeapsa stabilită lui Mișcoi Mihail, stabilită în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încetat procesul penal de învinuire a lui Mișcoi Mihail în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că fapta constituie

contravenție.

S-a eliberat Mișcoi Mihail de răspundere contravențională în baza art. 354 Cod

contravențional din motivul expirării prescripției răspunderii contravenționale. În rest

sentința s-a menținut.

corect a stabilit că circumstanțele de fapt și de drept ce corespund probelor din dosar,

care au fost apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul Penal consideră că instanța de fond la adoptarea sentinței

contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și astfel, eronat a ajuns

la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, or acțiunile inculpatului pe acest capăt de învinuire urmau a fi reîncadrate

în prevederile art. 354 Cod Contravențional, din care motiv instanța de apel a admis

apelul acuzatorului de stat, inclusiv din oficiu și a casat sentința primei instanțe în

această parte.

În ceea ce privește respectarea principiului non bis in idem, aplicarea acestui

principiu este supusă triplei condiții de identitate a faptelor, unitatea contravenientului

și unitatea interesului juridic protejat. Prin urmare, în temeiul acestui principiu,

aceeași persoană nu poate fi sancționată mai mult decât o dată pentru un mod unic de

comportament ilegal conceput pentru protejarea aceleiași valori juridice. Astfel, este

consacrat că criteriul relevant pentru excluderea dublei încriminări este identitatea

faptelor materiale, înțeles ca existența unui ansamblu de circumstanțe concrete care

sunt indisolubil legate între ele. La caz, s-a constatat că aceleași fapte materiale sunt

atribuite ca element obiectiv al componenței de infracțiune prevăzute de art. 151 alin.

(1) Cod penal și ca element obiectiv al componenței de infracțiune prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a considerat necesar de a aplica regula ce rezidă în următoarele:

dacă fiecare infracțiune conține un element care nu este inclus în cealaltă; dacă nu,

acestea sunt ”aceeași infracțiune” în sensul clauzei, și clauza interzicerii judecării de

două ori pentru aceeași infracțiune interzice pedepsirea ulterioară sau urmărirea

penală.

3

La caz, instanța de judecată a constatat că, dacă aplicăm regula ”elemente

esențiale”, care rezultă din jurisprudența Curții, atunci concluzionăm că, elementul

esențial – aplicarea violenței, este atribuit atât în cazul art. 151 alin. (1) Cod penal cât

și în cazul art. 287 alin. 2 lit. b) Cod penal. Dacă aceleași element esențial este prezent

în ambele infracțiuni încriminate, atunci este posibilă o încălcare a articolului 4 al

Protocolului nr. 7 CEDO.

Condiția obligatorie pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezidă în faptul că nu ar fi rațional ca inculpatul să execute

pedeapsa cu închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că, în rezultatul cercetării cauzei

și calităților individuale ale inculpatului s-a format convingerea fermă în posibilitatea

atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea de societate, dar în condițiile unui

control profilactic al comportamentului persoanei respective într-o anumită perioadă

de timp. Astfel, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie

privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor vinovate, dar trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei

politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Pentru dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei, instanța de apel trebuie să examineze dacă prin

suspendarea condiționată, în cazul dat, va fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei

stipulate în art. 61 Cod penal.

La stabilirea pedepsei și mărimea acesteia urmează a se ține cont de criteriile de

individualizare a pedepsei. Prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei

concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale

și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Pentru stabilirea unei

pedepse echitabile, instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină

măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează atât negativ, cât

și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei.

Instanța de apel ținând cont de multitudinea circumstanțelor care descriu

infracțiunea respectivă nu a considerat rațional faptul că, prima instanță a dispus

suspendarea executării pedepsei, în acest sens găsind veridice și aplicabile

argumentele invocate în apel. În aceeași ordine de idei, raționând prin prisma textelor

de lege menționate, Colegiul penal relevă că, la stabilirea pedepsei inculpatului nu a

fost dată o apreciere cuvenită normelor citate mai sus or, deși nu a stabilit existența

circumstanțelor atenuante sau prezența altor circumstanțe relevante a aplicat

4

prevederile art. 90 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilite în

privința inculpatului - fără a motiva necesitatea soluției respective și fără a da eficiența

cuvenită prevederilor art. 61 și art. 75 Cod penal.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei și remiterea

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că instanța de apel nu și-a motivat decizia cu

referire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului cu referire la capătul de

învinuire de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

În contextul deciziei s-a făcut o analiză teoretică a prevederilor art. 90 Cod penal,

nefiind nimic specificat cu referire la aplicarea sau neaplicarea acestor prevederi

legale.

În opinia recurentului, instanța de apel a ignorat explicațiile date de către Plenul

Curții Supreme de Justiție la p. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005. Apărarea

consideră că instanța de apel printr-o frază a stabilit nerațional suspendarea

condiționată a pedepsei, nefiind apreciată circumstanțele atenuante stabilite pe această

cauză penală, mai mult că aceasta a fost examinată în procedura simplificată, conform

art. 3641 Code de procedură penală.

S-a stabilit neclaritate în dispozitivul deciziei, instanța de apel nu s-a referit la

termenul pedepsei, s-a stabilit termenul stabilit pentru infracțiunea 151 alin. (1) Cod

penal dar nu s-a făcut referire la faptul, prin care sentință a fost stabilit.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit textului recursurilor declarate, recurentul a indicat ca erori de drept pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, deci

legislatorul a prevăzut la pct. 6 cinci temeiuri diferite pe care putea să le invoce

recurentul și pe care urma să le argumenteze, însă el a contestat individualizarea

5

pedepsei, care este prevăzută de pct. 10), când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu soluția instanței de apel referitor

la încetarea procesul penal de învinuire a lui Mișcoi Mihail în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că fapta constituie

contravenție, însă are obiecții față de decizia în privința infracțiunii comise în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal cu referire la pedeapsa stabilită solicitând aplicarea art. 90

Cod penal.

Analizând temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,

Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța

de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită inculpatului este

echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială

a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași

Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și

cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din

Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de

apel corect a ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința lui Mișcoi Mihail poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează

că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând

numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

6

Or, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal,

care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal este gravă, anterior fiind judecat, nu a recuperat

părții vătămate cheltuielile din acțiunea civilă.

Astfel, Colegiul reține în cauză că instanța de apel corect a conchis că inculpatul

nu întrunește condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei numite și respectiv aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu ar

fi proporțională faptelor prejudiciabile săvârșite.

Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o decizie întemeiată și motivată,

hotărârea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este

întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză, fapt ce permit instanței de

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Medeleanu Roman în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Mișcoi Mihail XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

7