1ra-658/20 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-658/20 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-658/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2019 și

sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26 iulie 2019, în cauza

penală în privința lui

Cazimir Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 02.07.2019 – 26.07.2019

instanța de apel: 29.08.2019 – 22.10.2019

instanța de recurs: 23.12.2019 – 13.05.2020

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Cazimir Alexandru, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 638 (șase sute treizeci și opt) unități

convenționale, în echivalent bănesc suma de 31 900 (treizeci și una mii nouă

sute) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de încredințare în

administrarea bunurilor altor persoane pe un termen de 1 (un) an.

Cazimir Alexandru, în perioada de timp din luna aprilie 2019, până în

luna mai 2019, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, activând în

calitate de șofer-livrator al Departamentului Tobacco a ÎCS „XXXXX” SRL cu

sediul juridic pe XXXXX, mun. Chișinău, folosindu-se de situația de serviciu,

profitând de faptul că i-au fost încredințate în administrare bunurile

întreprinderii, a însușit suma de 16 500 lei, acumulată în rezultatul mai multor

livrări de mărfuri sub formă de țigări, folosindu-le ulterior ilegal în scopuri

personale fapt prin care a cauzat ÎCS „XXXXX” SRL, daune în proporții

considerabile.

1

inculpatului Cazimir Alexandru a declarat apel, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, prin care în privința lui Cazimir Alexandru să

fie dispusă încetarea procesului penal în legătură cu liberarea inculpatului de

răspundere penală în condițiile art. 55 Cod penal și tragerea la răspundere

contravențională cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de

amendă.

În motivarea apelului, avocatul a menționat că, în cadrul examinării

cauzei penale, inculpatul a solicitat liberarea de răspundere penală conform

art. 55 Cod penal, în speță fiind prezente toate premisele pentru liberarea

inculpatului Cazimir Alexandru de răspundere penală în condițiile art. 55 Cod

penal cu tragere la răspundere contravențională și aplicare a sancțiunii

contravenționale sub formă de amendă.

22 octombrie 2019, apelul avocatului Druță Boris în numele inculpatului

Cazimir Alexandru a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, vinovăția

inculpatului Cazimir Alexandru care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, apreciind faptele săvârșite de inculpat, încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească

s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind

administrarea probelor.

La capitolul numirii pedepsei principale inculpatului Cazimir Alexandru,

instanța de apel a considerat concluzia primei instanțe a fi corespunzătoare

stării de drept, dar și întemeiată din punct de vedere al principiilor stabilirii

pedepsei penale.

Analizând solicitările apelantului privind liberarea de răspundere penală

cu tragerea la răspunderea contravențională a inculpatului, instanța de apel a

apreciat că respectiva solicitare este neîntemeiată.

În acest sens, instanța de apel a menționat că una din condițiile obligatorii

stabilite de art. 55 din Codul penal este ca persoană să fi comis pentru prima

dată o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, însă în speță infracțiunea comisă

de Cazimir Alexandru este gravă, astfel încât prevederile art. 55 din Codul penal

nu sunt incidente situației inculpatului.

Instanța de apel a considerat că este întemeiată concluzia primei instanțe,

privind aplicarea unei amenzi penale inculpatului Cazimir Alexandru fiind o

individualizare corectă în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii

comise dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului.

2

Prin prisma ansamblului de împrejurări constat, instanța de apel a

considerat că scopul de restabilire a echității sociale, corectare, precum și

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor

persoane, va fi atins prin pedeapsa stabilită sub formă de amendă, concluziile

primei instanțe fiind corect și întemeiate.

În concluzie, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată lui Cazimir

Alexandru a fost individualizată corect, este echitabilă și proporțională și

corespunde scopului pedepsei penale.

acționând în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar, prin care, invocând

în calitate de temeiuri de drept pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei

instanței de apel, cu aplicarea în privința inculpatului Cazimir Alexandru a

prevederilor art. 57 Cod penal, liberarea de răspundere penală în legătură cu

căința activă și conform art. 55 Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă

contravențională.

În susținerea solicitărilor, avocatul a menționat că instanțele au avut tot

temeiul de a lua în considerație prevederile art. 57 Codul penal. La fel instanțele

insuficient au luat în calcul principiului individualizării pedepsei și a aplicat o

pedeapsă exagerat de aspră. S-au negat circumstanțele atenuante ale lui

Cazimir Alexandru, în sentință și decizie menționându-se că ele nu au relevanță

suficientă. Apărarea, de asemenea susține că cele descrise în sentință și decizie

au permis agravarea situației inculpatului fără a ține cont de cerințele art. 79

Cod penal. O sentință de judecată privind condamnarea persoanei se adoptă

numai în condiția în care, în rezultatul cercetărilor judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de către instanță. Sentința de condamnare îi restrânge perspectiva de

a avea o biografie curată, partea apărării în acest sens invocând că în speță au

fost ignorate drepturile la un proces echitabil.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

3

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, deși partea

apărării a invocat incidența temeiurilor de casare a hotărârilor atacate,

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal atestă că recurentul în sensul respectivelor temeiuri nu a expus nici o

motivare, iar în esență criticile și solicitările acestuia se limitează la opinia

privind asprimea pedepsei aplicate inculpatului, care se încadrează de drept în

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că argumentele

recursului apărării se întemeiază pe dezacordul în privința corectitudinii

stabilirii pedepsei inculpatului, recurentul apreciind că în privința inculpatului

urmau a fi aplicate concomitent prevederile art. 55, 57, 79 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

4

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluțiile instanțelor în speța examinată, Colegiul penal

conchide că instanțele le-au motivat în mod corespunzător practicii judiciare,

astfel că aplicând inculpatului pedeapsa sun formă de amendă, instanțele și-au

argumentat soluția, ținând cont de toate circumstanțele cauzei.

Reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală,

raportat la prezenta speță și anume la limitele noi a sancțiunilor prevăzute de

art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pedeapsa stabilită prin sentință sub formă

de amendă în mărime de 638 (șase sute treizeci și opt) unități convenționale,

în echivalent bănesc suma de 31 900 (treizeci și una mii nouă sute) lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de încredințare în administrarea

bunurilor altor persoane pe un termen de 1 (un) an, este legală, întemeiată și

nu depășește limitele noi.

Cu referire la alegațiile recurentului precum că instanțele de grad inferior

nu au ținut cont de prevederile art. 55 și 79 Cod penal, Colegiul penal l-e

respinge ca fiind inadmisibile de drept întrucât potrivit prevederilor art. 427

alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel, or, la caz, Colegiul penal atestă că sentința a fost

atacată cu apel de către același avocat ce a declarat prezentul recurs ordinar, în

apel ultimul criticând soluția primei instanțe doar în latura pedepsei principale

și solicitând doar aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.

Mai mult, la acest capitol Colegiul penal reține că avocatul a expus în

recurs o poziție total denaturată, or, acesta în esență solicită aplicarea

concomitentă a două prevederi legale din capitolul liberării de răspundere

penală, care se exclud reciproc și nu mot fi aplicate concomitent de drept, fapt

care denotă interpretări vădit eronate în materie din partea avocatului.

La fel, Colegiul penal atestă că recursul avocatului conține înserări de

fraze de ordin general fără o coroborare clară între normele expuse și speța

examinată, totodată ultimul criticând hotărârile instanțelor de fond în sensul că

acestea conțin expuneri cu privire la agravarea situației inculpatului fără a ține

cont de cerințele art. 79 Cod penal, iar în opinia recurentului o sentință de

judecată privind condamnarea persoanei se adoptă numai în condiția în care,

în rezultatul cercetărilor judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de către

instanță.

În sensul dat, Colegiul penal reamintește avocatului că examinarea cauzei

a avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

inculpatul beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Prin

urmare invocarea aspectelor privind stabilirea vinovăției prin cumulul de

5

probe examinat de către prima instanță, la etapa judecării cauzei în ordine de

recurs în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, nu are

temei legal întrucât această poziție expusă de avocat contravine însăși poziției

inculpatului pe care-l reprezintă, or, ultimul a acceptat baza probatorie

administrată la faza de urmărire penală, recunoscându-și vinovăția,

posibilitatea atacării hotărârilor instanțelor de judecată limitându-se în latura

stabilirii și individualizării pedepsei precum și a laturii civile.

Cu referire la alegațiile părții apărării precum că circumstanțele

atenuante reținute în sarcina inculpatului Cazimir Alexandru nu au relevanță

suficientă pentru instanța de apel, Colegiul penal l-e respinge ca fiind

necorespunzătoare adevărului, or, în cuprinsul deciziei atacate instanța de apel

nu a expus asemenea aprecieri asupra circumstanțelor stabilite pe caz.

În ce privește solicitările recurentului privind aplicabilitatea

prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului Cazimir Alexandr,

Colegiul penal reamintește avocatului că pentru aplicarea liberării de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională este necesară

întrunirea obligatorie cumulativă a următoarelor condiții: a) infracțiunea

săvârșită să fie din categoria celor ușoare sau mai puțin grave; b) să fie

săvârșită pentru prima oară; c) inculpatul să-și recunoască integral vinovăția;

d) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune; e) să se constate că

corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Prin sentință Cazimir Alexandru, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, care potrivit

prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave.

Prin urmare, Colegiul penal a stabilit că aplicarea prevederilor art. 55 Cod

penal în respectiva cauză penală, este inadmisibilă de drept constatând

impedimentul categoriei infracțiunii comise de către Cazimir Alexandru.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel respingând apelul

părții apărării, corect a ținut cont de caracterul și gradul infracțiunii comise,

fiind o infracțiune gravă, iar pedeapsa aplicată de prima instanță corect a fost

individualizată inclusiv prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală.

Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii

oportunității aplicării unei pedepse mai blânde, au fost examinate și apreciate

de către prima instanță, fapt care a generat aplicarea unei pedepse legale,

întemeiate și care este în interiorul noilor limite stabilite prin aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, careva erori în acest

sens nefiind constatate.

Așadar, în opinia Colegiului penal, instanța de apel corect a concluzionat

că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea

legii de comiterea cărei a fost recunoscut vinovat, motiv din care nu există temei

pentru atenuarea pedepsei sau pentru liberarea de răspundere penală.

6

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță

Boris, în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Cazimir Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 iunie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecătorii /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Boico Victor

7