1ra-658/20 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 alin. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 2, 6 CPP
1ra-658/20 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-658/20
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte: Timofti Vladimir
Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2019 și
sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26 iulie 2019, în cauza
penală în privința lui
Cazimir Alexandru XXXXX, născut la
XXXXX.
Termenul de examinare:
prima instanță: 02.07.2019 – 26.07.2019
instanța de apel: 29.08.2019 – 22.10.2019
instanța de recurs: 23.12.2019 – 13.05.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26.07.2019,
cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire
penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
Cazimir Alexandru, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa
sub formă de amendă în mărime de 638 (șase sute treizeci și opt) unități
convenționale, în echivalent bănesc suma de 31 900 (treizeci și una mii nouă
sute) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de încredințare în
administrarea bunurilor altor persoane pe un termen de 1 (un) an.
În sentință prima instanță a constatat în fapt că:
Cazimir Alexandru, în perioada de timp din luna aprilie 2019, până în
luna mai 2019, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, activând în
calitate de șofer-livrator al Departamentului Tobacco a ÎCS „XXXXX” SRL cu
sediul juridic pe XXXXX, mun. Chișinău, folosindu-se de situația de serviciu,
profitând de faptul că i-au fost încredințate în administrare bunurile
întreprinderii, a însușit suma de 16 500 lei, acumulată în rezultatul mai multor
livrări de mărfuri sub formă de țigări, folosindu-le ulterior ilegal în scopuri
personale fapt prin care a cauzat ÎCS „XXXXX” SRL, daune în proporții
considerabile.
1
Nefiind de acord cu sentința, avocatul Druță Boris în numele
inculpatului Cazimir Alexandru a declarat apel, prin care a solicitat casarea
sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii
stabilite pentru prima instanță, prin care în privința lui Cazimir Alexandru să
fie dispusă încetarea procesului penal în legătură cu liberarea inculpatului de
răspundere penală în condițiile art. 55 Cod penal și tragerea la răspundere
contravențională cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de
amendă.
În motivarea apelului, avocatul a menționat că, în cadrul examinării
cauzei penale, inculpatul a solicitat liberarea de răspundere penală conform
art. 55 Cod penal, în speță fiind prezente toate premisele pentru liberarea
inculpatului Cazimir Alexandru de răspundere penală în condițiile art. 55 Cod
penal cu tragere la răspundere contravențională și aplicare a sancțiunii
contravenționale sub formă de amendă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
22 octombrie 2019, apelul avocatului Druță Boris în numele inculpatului
Cazimir Alexandru a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără
modificări.
4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima
instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, vinovăția
inculpatului Cazimir Alexandru care a fost dovedită cu certitudine și fără
echivoc, apreciind faptele săvârșite de inculpat, încadrarea juridică
corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească
s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind
administrarea probelor.
La capitolul numirii pedepsei principale inculpatului Cazimir Alexandru,
instanța de apel a considerat concluzia primei instanțe a fi corespunzătoare
stării de drept, dar și întemeiată din punct de vedere al principiilor stabilirii
pedepsei penale.
Analizând solicitările apelantului privind liberarea de răspundere penală
cu tragerea la răspunderea contravențională a inculpatului, instanța de apel a
apreciat că respectiva solicitare este neîntemeiată.
În acest sens, instanța de apel a menționat că una din condițiile obligatorii
stabilite de art. 55 din Codul penal este ca persoană să fi comis pentru prima
dată o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, însă în speță infracțiunea comisă
de Cazimir Alexandru este gravă, astfel încât prevederile art. 55 din Codul penal
nu sunt incidente situației inculpatului.
Instanța de apel a considerat că este întemeiată concluzia primei instanțe,
privind aplicarea unei amenzi penale inculpatului Cazimir Alexandru fiind o
individualizare corectă în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii
comise dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
2
Prin prisma ansamblului de împrejurări constat, instanța de apel a
considerat că scopul de restabilire a echității sociale, corectare, precum și
prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor
persoane, va fi atins prin pedeapsa stabilită sub formă de amendă, concluziile
primei instanțe fiind corect și întemeiate.
În concluzie, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată lui Cazimir
Alexandru a fost individualizată corect, este echitabilă și proporțională și
corespunde scopului pedepsei penale.
Nefiind de acord cu hotărârile instanțelor, avocatul Druță Boris
acționând în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar, prin care, invocând
în calitate de temeiuri de drept pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei
instanței de apel, cu aplicarea în privința inculpatului Cazimir Alexandru a
prevederilor art. 57 Cod penal, liberarea de răspundere penală în legătură cu
căința activă și conform art. 55 Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă
contravențională.
În susținerea solicitărilor, avocatul a menționat că instanțele au avut tot
temeiul de a lua în considerație prevederile art. 57 Codul penal. La fel instanțele
insuficient au luat în calcul principiului individualizării pedepsei și a aplicat o
pedeapsă exagerat de aspră. S-au negat circumstanțele atenuante ale lui
Cazimir Alexandru, în sentință și decizie menționându-se că ele nu au relevanță
suficientă. Apărarea, de asemenea susține că cele descrise în sentință și decizie
au permis agravarea situației inculpatului fără a ține cont de cerințele art. 79
Cod penal. O sentință de judecată privind condamnarea persoanei se adoptă
numai în condiția în care, în rezultatul cercetărilor judecătorești, vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe
cercetate de către instanță. Sentința de condamnare îi restrânge perspectiva de
a avea o biografie curată, partea apărării în acest sens invocând că în speță au
fost ignorate drepturile la un proces echitabil.
Referință asupra recursului declarat, nu a fost depusă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din considerentele ce urmează.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
3
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de
recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, deși partea
apărării a invocat incidența temeiurilor de casare a hotărârilor atacate,
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, Colegiul
penal atestă că recurentul în sensul respectivelor temeiuri nu a expus nici o
motivare, iar în esență criticile și solicitările acestuia se limitează la opinia
privind asprimea pedepsei aplicate inculpatului, care se încadrează de drept în
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că argumentele
recursului apărării se întemeiază pe dezacordul în privința corectitudinii
stabilirii pedepsei inculpatului, recurentul apreciind că în privința inculpatului
urmau a fi aplicate concomitent prevederile art. 55, 57, 79 Cod penal.
În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de
viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor
aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită
consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -
detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
4
respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Analizând soluțiile instanțelor în speța examinată, Colegiul penal
conchide că instanțele le-au motivat în mod corespunzător practicii judiciare,
astfel că aplicând inculpatului pedeapsa sun formă de amendă, instanțele și-au
argumentat soluția, ținând cont de toate circumstanțele cauzei.
Reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală,
raportat la prezenta speță și anume la limitele noi a sancțiunilor prevăzute de
art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pedeapsa stabilită prin sentință sub formă
de amendă în mărime de 638 (șase sute treizeci și opt) unități convenționale,
în echivalent bănesc suma de 31 900 (treizeci și una mii nouă sute) lei, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de încredințare în administrarea
bunurilor altor persoane pe un termen de 1 (un) an, este legală, întemeiată și
nu depășește limitele noi.
Cu referire la alegațiile recurentului precum că instanțele de grad inferior
nu au ținut cont de prevederile art. 55 și 79 Cod penal, Colegiul penal l-e
respinge ca fiind inadmisibile de drept întrucât potrivit prevederilor art. 427
alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi
invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a
avut loc în instanța de apel, or, la caz, Colegiul penal atestă că sentința a fost
atacată cu apel de către același avocat ce a declarat prezentul recurs ordinar, în
apel ultimul criticând soluția primei instanțe doar în latura pedepsei principale
și solicitând doar aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.
Mai mult, la acest capitol Colegiul penal reține că avocatul a expus în
recurs o poziție total denaturată, or, acesta în esență solicită aplicarea
concomitentă a două prevederi legale din capitolul liberării de răspundere
penală, care se exclud reciproc și nu mot fi aplicate concomitent de drept, fapt
care denotă interpretări vădit eronate în materie din partea avocatului.
La fel, Colegiul penal atestă că recursul avocatului conține înserări de
fraze de ordin general fără o coroborare clară între normele expuse și speța
examinată, totodată ultimul criticând hotărârile instanțelor de fond în sensul că
acestea conțin expuneri cu privire la agravarea situației inculpatului fără a ține
cont de cerințele art. 79 Cod penal, iar în opinia recurentului o sentință de
judecată privind condamnarea persoanei se adoptă numai în condiția în care,
în rezultatul cercetărilor judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de către
instanță.
În sensul dat, Colegiul penal reamintește avocatului că examinarea cauzei
a avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în
procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
inculpatul beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Prin
urmare invocarea aspectelor privind stabilirea vinovăției prin cumulul de
5
probe examinat de către prima instanță, la etapa judecării cauzei în ordine de
recurs în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, nu are
temei legal întrucât această poziție expusă de avocat contravine însăși poziției
inculpatului pe care-l reprezintă, or, ultimul a acceptat baza probatorie
administrată la faza de urmărire penală, recunoscându-și vinovăția,
posibilitatea atacării hotărârilor instanțelor de judecată limitându-se în latura
stabilirii și individualizării pedepsei precum și a laturii civile.
Cu referire la alegațiile părții apărării precum că circumstanțele
atenuante reținute în sarcina inculpatului Cazimir Alexandru nu au relevanță
suficientă pentru instanța de apel, Colegiul penal l-e respinge ca fiind
necorespunzătoare adevărului, or, în cuprinsul deciziei atacate instanța de apel
nu a expus asemenea aprecieri asupra circumstanțelor stabilite pe caz.
În ce privește solicitările recurentului privind aplicabilitatea
prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului Cazimir Alexandr,
Colegiul penal reamintește avocatului că pentru aplicarea liberării de
răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională este necesară
întrunirea obligatorie cumulativă a următoarelor condiții: a) infracțiunea
săvârșită să fie din categoria celor ușoare sau mai puțin grave; b) să fie
săvârșită pentru prima oară; c) inculpatul să-și recunoască integral vinovăția;
d) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune; e) să se constate că
corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
Prin sentință Cazimir Alexandru, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, care potrivit
prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave.
Prin urmare, Colegiul penal a stabilit că aplicarea prevederilor art. 55 Cod
penal în respectiva cauză penală, este inadmisibilă de drept constatând
impedimentul categoriei infracțiunii comise de către Cazimir Alexandru.
Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel respingând apelul
părții apărării, corect a ținut cont de caracterul și gradul infracțiunii comise,
fiind o infracțiune gravă, iar pedeapsa aplicată de prima instanță corect a fost
individualizată inclusiv prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură
penală.
Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii
oportunității aplicării unei pedepse mai blânde, au fost examinate și apreciate
de către prima instanță, fapt care a generat aplicarea unei pedepse legale,
întemeiate și care este în interiorul noilor limite stabilite prin aplicarea
prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, careva erori în acest
sens nefiind constatate.
Așadar, în opinia Colegiului penal, instanța de apel corect a concluzionat
că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea
legii de comiterea cărei a fost recunoscut vinovat, motiv din care nu există temei
pentru atenuarea pedepsei sau pentru liberarea de răspundere penală.
6
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei
adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar
declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță
Boris, în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 22 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui
Cazimir Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 26 iunie 2020.
Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir
Judecătorii /semnătură/ Toma Nadejda
/semnătură/ Boico Victor
7