1ra-889/2019 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-889/2019 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-889/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând fără citarea părților recursurile ordinare, declarate de către avocații

Popescu Ion și Medeleanu Roman în numele inculpatului Malic Andrei, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 16 octombrie

2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Malic Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat

în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Malic Andrei Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (2) lit. c) Codul penal și, în baza acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa

de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de gestionarea

bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

Conform art. 85 alin. (1) Codul penal, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 30 octombrie 2006, modificată prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 25 decembrie 2006 și încheierea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 12 decembrie 2016, corectată prin încheierea Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 07 martie 2017, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de gestionarea bunurilor

materiale pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Codița Raia a fost admisă

integral. S-a dispus încasarea de la Malic Andrei în beneficiul lui Codița Raia

prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 6.999 lei.

data de 27 iulie 2016, aflându-se în incinta magazinului nr.10 a SRL „Unifun”

amplasat pe str. Alecu Russo, 1/1 din mun. Chișinău, în scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, asumându-și obligația de a achita în rate prețul

telefonului mobil de model „Samsung J710FDS Black Actia” cu IMEI xxxxx, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit de la Codița Alexandru, telefonul

mobil vizat la preț de 6999 MDL, pe care l-a însușit fără a achita în rate prețul

1

acestuia, astfel, cauzând părții vătămate Codița Raia, prejudiciu material

considerabil în sumă de 6999 MDL.

Acțiunile inculpatului Malic Andrei au fost calificate în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) Codul penal, după semnele - escrocheria, adică dobândirea bunurilor altor

persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții considerabile.

numele inculpatului Malic Andrei, în termeni legali, solicitând admiterea apelului,

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea

inculpatului, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea cerințelor a invocat că învinuirea înaintată și starea de fapt

constatată de instanța de judecată nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul

cercetării judecătorești, iar probele administrate de către instanța de judecată nu au

dat temei de a concluziona, că în cazul dat există probe suficiente care stabilesc cu

certitudine lipsa în acțiunile inculpatului Malic Andrei a elementelor infracțiunii

imputate. Declarațiile dnei Codița Raisa nu corespund circumstanțelor stabilite

deoarece diferă începând cu conținutul plângerii și cu cele date în cadrul ședinței

de judecată. Aceste declarații sunt date cu scopul de a fi achitat creditul. Partea

vătămată Codița Raia nu a achitat careva sume în achitarea creditului. Așa dar,

urmările prejudiciabile lipsesc. Prin aceste circumstanțe se dovedește că inculpatul

nu a avut scopul de a dobândi ilicit, prin înșelăciune și abuz de încredere telefonul

mobil. Declarațiile martorului în cauză nu confirmă învinuirea adusă lui Malic

Andrei, nu au tangență cu circumstanțele învinuirii și ele nici nu conțin informații

clare despre relațiile de credit, deoarece, în pofida stării de sănătate, martorul nu

ține minte toate circumstanțele cauzei. Inculpatul în faza de urmărire penală a dat

declarații detaliate cu privire la cele întâmplate și a menționat că creditul nu a fost

stins deoarece au parvenit circumstanțe nefericite. De asemenea, a menționat că

ulterior creditul a fost achitat integral, inclusiv și penalitățile. Nu a avut intenția de

a-l minți pe Codița Alexandru și nu cunoștea că ultimul nu are țineri de minte. Cu

certitudine lipsește vinovăția inculpatului în cele întâmplate. La fel, instanța în mod

abuziv a admis acțiunea civilă. La materialele cauzei este prezent bonul de plată

care dovedește achitarea integrală a creditului. De asemenea, partea vătămată

Codița Raisa nu a avut careva pretenții odată ce creditul a fost achitat.

fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Popescu Ion în numele inculpatului și

menținută sentința.

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a ajuns la concluzia că inculpatul Malic Andrei a săvârșit infracțiunea imputată

lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

2

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Astfel că, vinovăția inculpatului Malic Andrei în comiterea infracțiunii este

confirmată prin cumulul de probe cercetate, ce coroborează între ele și anume prin:

declarațiile părții vătămate Codița Raisa (f.d. 114-115, Vol. I); declarațiile martorilor

Codița Alexandru (f.d. 116, vol. I); certificatele medicale anexate la dosar dovedesc

că martorul Codița Alexandru este încadrat în grad de dezabilitate (f. d. 106-111);

înștiințare 902 (f.d. 8); plângerea SRL „Easy Credit” privind încheierea frauduloasă

a contractului de împrumut (f.d. 11); plângerea părții vătămate Codița Raia (f.d. 15);

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, unde partea vătămată

a recunoscut inculpatul (f.d. 40-42); contractul de împrumut nr. xxxxx din

27.06.2016, încheiat între Alexandru Codița și SRL „Easy Credit”, privind

procurarea unui telefon mobil în sumă de 6.999 lei (f.d. 43-50); ordinele de plată din

12.04.17 și 13.07.17, care confirmă achitarea de către Codița Alexandru către SRL

„Easy Credit” a sumelor contractului de împrumut - 10.170 lei și 3.000 lei (f.d. 105).

Astfel, analizând declarațiile părții vătămate Codița Raisa, martorului Codița

Alexandru, certificatelor medicale anexate la dosar, dovedesc că martorul Codița

Alexandru este încadrat în grad de dezabilitate, înștiințării 902, plângerii SRL „Easy

Credit”, plângerii părții vătămate Codița Raia, procesului-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie, contractul de împrumut nr.xxxxx din 27.06.2016,

ordinele de plată din 12.04.17 și 13.07.17 și apreciindu-le, din punct de vedere al

coroborării lor cu celelalte probe, analizate, instanța de apel a constatat că ele

demonstrează cu certitudine vina inculpatului Malic Andrei în comiterea

infracțiunii imputate și care combat argumentele declarate de către inculpat.

Instanța de apel a conchis că, declarațiile depuse de către inculpatul Malic

Andrei, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunilor imputate lui,

sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de

la răspunderea penală și se combat prin probele analizate și apreciate mai sus, prin

prisma prevederilor art. 101 Codul de procedură penală.

Astfel, instanța de apel, cu certitudine a constatat că, acțiunile inculpatului

întrunesc elementele infracțiunii imputate lui. Instanța a menționat că achitarea

creditului și a penalităților a survenit ca consecință a pornirii cauzei penale

respective. Inculpatul, în acest sens având intenția de a camufla adevărata intenție a

acțiunilor sale. De asemenea, a menționat că acțiunile părții vătămate sunt

îndreptate pentru a nu suferi prejudicii materiale, reieșind din poziția de

vulnerabilitate a familiei respective. Astfel, partea vătămată chiar dacă a rămas

satisfăcută cu faptul că datoria respectivă a fost lichidată asta nu înseamnă că

inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată lui. Divergențele referitor la

declarațiile părții vătămate nu schimbă mersul soluției respective. Or, fapta

produsă este corect constatată de instanța de fond. Iar divergențele menționate nu

reprezintă temei de a nu încadra fapta respectivă conform infracțiunii imputate.

Instanța de apel a menționat faptul că, argumentele invocate de avocatul

inculpatului în apel au fost combătute prin sentința primei instanțe. Cu privire la

3

declarațiile inculpatului care menționează că el nu a comis fapta imputată, totodată,

invocând, că nu a avut intenții de a-l înșela, reprezintă doar o modalitate a

inculpatului a duce instanța în eroare. Simpla invocare că el nu a comis infracțiunea

imputată nu poate să combată totalitatea probelor prezentate de învinuire care cu

certitudine indică la fapta că anume Malic Andrei a comis infracțiunea impută lui.

Cu privire la declarațiile inculpatului care menționează că despre învinuire a

aflat în cadrul ședinței de judecată, reprezintă declarații ce nu corespund

adevărului. La materialele cauzei este prezent procesul-verbal de audiere a sa în

calitate de bănuit (f.d. 59) cât și ordonanța de punere sub învinuire și procesul-

verbal de audiere a sa în calitate de învinuit (f.d.62-64). Iar celelalte chestiuni

invocate în cerere nu au tangență cu cauza respectivă.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a conchis că instanța de fond la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Codul penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. De asemenea, prima

instanță făcând referire la art. 34 și 82 alin. (2) Codul penal, corect a ținut cont de

faptul că, inculpatul Malic Andrei a comis infracțiunea respectivă fiind în stare de

recidivă.

Conform art. 16 alin. (4) Codul penal, infracțiunea săvârșită de către Malic

Andrei, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria

infracțiunilor grave. Circumstanțe atenuante conform prevederilor art. 76 Codul

penal, nu au fost stabilite. Ca circumstanță agravantă cu referire la art. 77 Codul

penal, prima instanță corect a constatat faptul că, inculpatul anterior a săvârșit o

infracțiune similară. Astfel, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect

a conchis că inculpatul trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite

în condițiile sus-indicate și a considerat că îndreptarea și reeducarea lui este

posibilă doar cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare. Pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Codul penal, i-a aplicat pedeapsa în

mărime de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. De asemenea, conform art.

85 alin. (1) Codul penal, la pedeapsa aplicată prin noua sentință s-a adăugat parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 30.10.2006, modificată prin decizia Curții de Apel Chișinău din

25.12.2006 și încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12.12.2016,

corectată prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 07.03.2017,

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Totodată instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a stabilit

mărimea prejudiciului material cauzat în urma comiterii infracțiunii respective în

mărime de 6999 lei.

4

2018, de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Malic Andrei și la data

de 30 mai 2018 de către avocatul Medeleanu Roman în numele aceluiași inculpat.

6.1 Avocatul Popescu Ion indicând la temeiurile de casare a deciziei pct. 6), 8)

și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a sentinței și a deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată invocând aceleași argumente din

cererea de apel.

6.2 Avocatul Medeleanu Roman indicând la temeiurile de casare a deciziei

pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a sentinței și a deciziei, cu dispunerea achitării lui

Malic Andrei, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Apărarea consideră că instanța de fond și de apel neîntemeiat a ajuns la

concluzia privind vinovăția inculpatului Malic Andrei, recunoscându-l vinovat și

fiindu-i stabilită o pedeapsă penală, în final fiind adoptată o hotărâre neîntemeiată

și ilegală.

Remarcă recurentul că, asupra tuturor motivelor care au fost invocate în

cererea de apel înaintată de apărare, instanța de apel, fără a-și motiva soluția,

tranșant a concluzionat că argumentele invocate de către apărare nu pot fi luate în

considerație, fără a se pronunța asupra acestora.

Respectiv, instanța de fond și de apel la adoptarea hotărârii de condamnare

urma să se conducă de probele administrate în cadrul ședințelor de judecată și în

acest context consideră că instanțele inferioare greșit au pus la bază doar

declarațiile părții vătămate Codița Raia, neexistând mai mult nici o probă referitor

la latura subiectivă și la latura obiectivă a componenței date de infracțiune.

În baza unei analize a materialului probator pe această cauză penală, apărarea

a constatat că de către acuzare nu a fost prezentată nici o probă care ar confirma

faptul comiterii de către Malic Andrei a infracțiunii de escrocherie.

Menționează avocatul că, din probele administrate nu urmează cu certitudine

dobândirea ilicită a bunurilor, prin înșelăciune de la Codița Alexandru a

mijloacelor financiare în sumă de 6999.

Respectiv, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită

numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției

de nevinovăție, cercetând toate probele prezentate, a stabilit fapta incriminată ca

infracțiune, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea

inculpatului.

Apărarea a menționat că, instanța de fond și de apel greșit au ajuns la

concluzia privind existența laturii obiective a componenței date de infracțiune

prevăzute la art. 190 Cod penal și anume escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor al persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere.

5

De asemenea, recurentul a menționat și despre declarațiile inculpatului care a

declarat nu a avut intenția de a-l înșela pe Codița Alexandru, ci de a-și onora

anumite angajamente în vederea rambursării sumelor datorate.

De asemenea, apărarea a considerat că din cumulul de probe nu a fost probată

întrunirea laturii subiective a infracțiunii imputate care se caracterizează prin

intenție directă. Motivul infracțiunii în cauză constă, în principal, în interes

material.

De fapt între partea vătămată și Malic Andrei sunt prezente relații de ordin

civil.

Roman în numele inculpatului Malic Andrei, în conformitate cu prevederile art.

431 alin. (1) pct. 11) Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a

pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că,

criticile formulate de autorii recursurilor nu sunt motivate sub aspectul casării

hotărârii recurate, ca fiind ilegale, or, reaprecierea probelor, soluție propusă de

autori, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Deci, criticile formulate de recurenți în partea ce ține de aprecierea probelor nu

conțin indicii erorilor de drept și, respectiv, nu sunt motivate sub aspectul hotărârii

contestate, ca fiind ilegală.

Așadar, acuzarea a considerat că, instanța de apel a examinat cauza penală de

învinuirea a lui Andrei Malic, în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, indicând în procesul verbal al ședinței de judecată probele

cercetate.

penal lărgit concluzionează că recursul ordinar declarat de către avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului urmează a fi respins, iar recursul

ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului urmează a fi

admis, însă din alte motive decât cele indicate de recurent, din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în

numele inculpatului.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să rejudece

cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

6

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează că, recurentul drept temeiuri pentru

declararea recursului, a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, care prevăd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, aceste temeiuri de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, deoarece instanța de apel în decizie s-a expus

suficient de detaliat și argumentat asupra acestor chestiuni, iar instanța de recurs

ordinar nu identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței de apel sub

aceste aspecte, acceptând și însușind motivarea acesteia.

Astfel, cu referire la alegațiile recurentului descrise în pct. 6.1 și 3.1 a prezentei

decizii, Colegiul penal lărgit constată că, acestea sunt neîntemeiate și nu se acceptă,

deoarece constituie opinia subiectivă a recurentului, care își manifestă dezacordul

cu confirmarea vinovăției inculpatului, care a fost constatată corect de către

instanțele de fond care s-au expus argumentat asupra acestor chestiuni invocate de

către recurent și just au ajuns la concluzia referitoare la vinovăția inculpatului Malic

A. în săvârșirea infracțiunii de escrocherie, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor constatări nu se identifică de instanța de recurs ordinar.

Totodată, instanța de recurs menționează faptul că, recurentul își motivează

solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele

invocate de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel că criticile formulate împotriva hotărârii

judecătorești atacate nu se confirmă în instanța de recurs ordinar. Colegiul penal

lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, când acestea demonstrează cu prisosință soluția

dată de instanțele inferioare.

Or, în cazul în care instanțele și-au motivat hotărârile luate, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (cauza Albert vs. România din 16.02.2010).

Totodată, în temeiul prevederilor legale sus enunțate, analizând textul deciziei

instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelul declarat, în viziunea

Colegiului penal lărgit, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul

oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat, iar autorul recursului, de fapt,

nu aduce careva argumente noi, ce ar combate concluzia instanței de apel privind

7

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. În principiu, instanța de

apel a respectat rigorile ce se regăsesc în dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură

penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor esențiale ale apelului, ceea ce

exclude prezența temeiurilor pentru recurs invocate și prevăzute de pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

Din textul recursului declarat sub aspectul prezenței temeiului de casare

prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

reține că, recurentul invocă, precum că din cumulul de probe administrat la

judecarea prezentei cauze nu s-a confirmat în acțiunile inculpatului elementele

constitutive ale infracțiunii, deoarece nu a avut intenția de a-l înșela pe Codița A.,

iar în acțiunile acestuia lipsește vinovăția.

La acest capitol, instanța de recurs reține că faptul că inculpatul a creat

martorului Codița A. impresii false referitor la faptul că necesită mijloace bănești

întru desfășurarea activității comerciale, fapt ce a determinat martorul să-l creadă și

să încheie contractul de împrumut, cu transmiterea inculpatului a telefonului mobil

procurat în credit, crezând că inculpatul va achita ratele, însă ultimul a dispărut

într-o direcție necunoscută și nu răspundea la telefon, fapt ce se confirmă prin

probele cercetate și verificate de instanța de apel și menționate în pct. 5 al prezentei

decizii și anume:

- declarațiile inculpatului, care a menționat că s-a întâlnit cu Codița A. cerând

ajutor material, de la el pentru a deschide un business, i-a propus lui Codița A. să ia

un telefon în credit, promițându-i că va achita toate ratele, la ce ultimul a fost de

acord;

- declarațiile părții vătămate Codița R., care a menționat că inculpatul l-a

amăgit pe fiul său Codița A., să i-a pe numele său în credit un telefon mobil,

promițându-i că va achita el ratele creditului, însă inculpatul l-a înșelat. Astfel fiul

său a semnat contractul de credit iar inculpatul a luat telefonul și a dispărut de la

domiciliu și nu răspundea la telefon, a așteptat 5 luni ca inculpatul să achite

creditul, după care l-a achitat ea;

- declarațiile martorului Codița A. care a menționat că de la părinți a aflat că a

dat buletinul său de identitate inculpatului, cu care acesta a procurat pe numele său

un telefon mobil;

- contractul de împrumut nr. xxxxx din 27.06.2016, încheiat între Codița A. și

SRL „Easy Credit”, privind procurarea unui telefon mobil în sumă de 6999 lei;

- ordinele de plată din 12.04.2017 și 13.07.2017, care confirmă achitarea de către

Codița A. către SRL „Easy Credit”, a sumelor contractului de împrumut – 10170 lei

și 3000lei.

Astfel, instanța de recurs, stabilește că inculpatul încă la momentul intrării în

stăpânire asupra telefonului mobil, urmărea scopul de a-l sustrage și nu avea

intenția să-și onoreze angajamentul asumat, or acesta imediat după ce a luat

telefonul mobil a dispărut de la domiciliu și nu răspundea la telefon, iar partea

vătămată Codița R. a așteptat 5 luni ca inculpatul să achite creditul, însă acesta nu l-

a achitat.

8

Totodată, Colegiul penal lărgit reține acțiunile realizate prin rea-credință și

înșelăciune de către inculpat au depășit cadrul unui „raport juridic civil”, astfel,

inculpatul Malic A. a manifestat rea-credință, respectiv, acesta a creat martorului

Codița A. impresii false referitor la faptul că necesită mijloace bănești întru

desfășurarea activității comerciale fapt ce a determinat martorul să-l creadă și să

încheie contractul de împrumut, cu transmiterea inculpatului a telefonului mobil

procurat în credit, crezând că inculpatul va achita ratele, pentru ca ulterior după

primirea telefonului mobil să se eschiveze intenționat de la executarea obligațiilor.

Or, aceste împrejurări demonstrează că inculpatul de la bun început avea intenția

de a însuși telefonul mobil, fără a-și onora obligațiile asumate de a achita ratele

pentru acesta, fapt ce confirmă vinovăția acestuia sub formă de intenție directă.

Cu referire la critica recurentului, precum că instanțele de judecată greșit au

admis integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Codița R., Colegiul

penal verificând actele și lucrările dosarului constată, că în cuprinsul filei 208-

verso-209 v. I, în decizie, se motivează corespunzător, că partea vătămată a solicitat

suma prejudiciului material în mărime de 6999 lei, astfel corect s-a dispus a încasa

suma cauzată în urma comiterii unei infracțiuni, care a creat efectiv prejudiciul

părții vătămate.

Totodată, instanța de recurs relevă, că conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza

temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația condamnaților.

Colegiul penal lărgit, consideră că în prezenta speță este incident temeiul

pentru recurs stipulat la pct. 13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume

– a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii

cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit indică că, prin hotărârile

instanțelor de fond în sarcina inculpatului Malic Andrei, a fost reținut faptul că la

data de 27 iulie 2016, aflându-se în incinta magazinului nr.10 a SRL „Unifun”

amplasat pe str. Alecu Russo, 1/1 din mun. Chișinău, în scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, asumându-și obligația de a achita în rate prețul

telefonului mobil de model „Samsung J710FDS Black Actia” cu IMEI xxxxx, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit de la Codița Alexandru, telefonul

mobil vizat la preț de 6999 lei, pe care la însușit fără a achita în rate prețul acestuia,

astfel, cauzând părții vătămate Codița Raia, un prejudiciu material considerabil în

sumă de 6999 lei.

Toate aceste circumstanțe constatate de către instanța de fond și instanța de

apel sunt pe deplin reținute și de către Colegiul penal lărgit ca fiind dovedite prin

cumulul de probe apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură

9

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului.

Astfel, acțiunile inculpatului Malic A. au fost încadrate atît de prima instanță

cât și de instanța de apel în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, - escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Verificând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza probelor

cercetate detaliat de către prima instanță și cea de apel, instanța de recurs consideră

necesar de a le reîncadra, reieșind din prevederile art. 10 Cod penal, al Legii nr. 179

din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative, în vigoare din 17.08.2018,

adoptată după emiterea deciziei instanței de apel, prin care au survenit noile

modificări la art. 190 Cod penal.

Astfel, potrivit noilor prevederi, se consideră infracțiune de escrocherie, art.

190 alin. (1) Cod penal ”dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile, ” totodată fiind abrogat indicile calificativ prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, „ cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a

casa sentința și decizia, în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului și a

stabilirii pedepsei, ținând cont de dispozițiile din art. 10 alin. (1) Cod penal, care

prevede că „Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la

intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care

au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.”

Pe cale de consecință Colegiul penal lărgit, ține să menționeze că din

conținutul noilor modificări ale art. 190 Cod penal, reiese că legislatorul a

concretizat acțiunile și consecințele prejudiciabile prin care se comite infracțiunea

de escrocherie „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

unei sau mai multor persoane care a cauzat daune considerabile”, mai mult, legislatorul a

adoptat un concept mai concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, în cazul de escrocherie și anume: a) prin inducerea în

eroare a uneia sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase; b) prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin

prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Astfel, instanța de recurs subliniază faptul că, prin modificările legislative ale

art. 190 Cod penal, nu s-au decriminalizat acțiunile inculpatului Malic A.,

legislatorul nu a schimbat conceptul de escrocherie sau conținutul ei, ci ținând cont

de recomandările CEDO, recomandările naționale și internaționale, precum și de

10

Hotărârile Curții Constituționale a RM privitor la claritatea și previzibilitatea

normei penale, a înlocuit sintagmele prea generale, cum erau „ înșelăciunea sau

abuzul de încredere”, cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a

escrocheriei mai concrete, mai clare.

Prin urmare instanța de recurs, ajunge la concluzia că acțiunile inculpatului

Malic G. urmează a fi reîncadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (redacția

26.07.2018) cu indicii calificativi „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare a lui Codița A. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

care constă în desfășurarea activității comerciale, apoi prin comportament viclean,

asumându-și obligația de a achita în rate prețul telefonului mobil de model „Samsung

J710FDS Black Actia” cu IMEI xxxxx, a dobândit de la Codița A., telefonul mobil vizat la

preț de 6999 lei, pe care la însușit fără a achita în rate prețul acestuia, astfel, cauzând părții

vătămate Codița Raia, un prejudiciu material considerabil în sumă de 6999 lei”

De asemenea, Colegiul penal lărgit consemnează că, la stabilirea pedepsei

inculpatului va ține cont în deplină măsură de prevederile art. 75 Cod penal, care

stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină seamă la stabilirea felului, duratei ori cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea

infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată. Colegiul penal lărgit la individualizarea pedepsei

inculpatului va ține cont în măsura deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite care se atribuie la

categoria infracțiunilor grave, de faptul că circumstanțe atenuante și agravante în

conformitate cu prevederile art. 76, 77 Cod penal, nu au fost stabilite, precum și

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia. Colegiul penal

lărgit consideră necesar de a ține cont la stabilirea pedepsei inculpatului Malic A. și

de faptul că, acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 30 octombrie 2006, modificată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 25 decembrie 2006 pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3)

lit. b) Cod penal, prin aplicarea art. 85 alin. (1) Cod penal, cu comasarea deciziei

Tribunalului Chișinău din 02 iulie 2002, definitiv la 10 ani 6 luni închisoare, în

penitenciar de tip închis și amendă în mărime de 1000 unități convenționale(f.d. 65-

76 v. I). Prin încheierea Judecătoriei Leova din 28.12.2015 (f.d.77 v. I), corectată prin

11

încheierea Judecătoriei Leova din 22 februarie 2017 (f.d.80 v. I), a fost eliberat

condiționat înainte de termen cu 1 an 4 luni 4 zile. Prin încheierea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 12 decembrie 2016, corectată prin încheierea

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 07 martie 2017 (f.d.134 v. I), a fost anulată

liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea lui Malic A.

pentru executarea termenului de pedeapsă neexecutat de 1 an 4 luni 4 zile, cu

anunțarea acestuia în căutare. Conform procesului-verbal de reținere Malic A. a

fost reținut la data de 16.01.2017 (f.d.135)

Astfel, inculpatul Malic A. a săvârșit o nouă infracțiune, până la expirarea

termenului prevăzut de art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, care prevede stingerea

antecedentelor penale, adică în stare de recidivă, conform prevederilor art. 34 alin.

(1) Cod penal.

Prin urmare, având în vedere cele constatate, instanța de recurs ajunge la

concluzia de a aplica inculpatului Malic A. pedeapsa sub formă de închisoare, în

limitele sancțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (red. 26.07.2018), cu

executarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal în

penitenciar de tip semiînchis, care va asigura realizarea scopurilor sancțiunii,

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei noi atitudini a acestuia față

de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

La fel se vor aplica prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, care stabilesc regulile

de aplicare a pedepsei în cazul unui cumul de sentințe, astfel instanța va adăuga la

pedeapsa aplicată, parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 octombrie 2006, modificată prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 25 decembrie 2006 și încheierea Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău din 12 decembrie 2016, corectată prin încheierea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 07 martie 2017, care constituie 1 an 4 luni și 4 zile.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că la data de adoptării sentinței la 16

octombrie 2017, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin încheierea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 12 decembrie 2016, constituia 7 luni și 4 zile, deoarece

Malic A. a fost reținut la 16.01.2017. Reieșind din cele expuse, instanța de recurs în

conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, consideră necesar a adauga

parțial, la pedeapsa aplicată prin prezenta decizie partea neexecutată a pedepsei,

stabilite prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 decembrie 2016,

corectată prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 07 martie 2017,

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În atare circumstanțe Colegiul penal lărgit, consideră că recursul ordinar

declarat de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului urmează a fi admis

din alte motive decât cele indicate de recurent, cu casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2018 și sentinței Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani din 16 octombrie 2017 în latura penală, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, în acestă parte.

12

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Medeleanu Roman în

numele inculpatului.

Colegiul penal lărgit reține că recurentul a depus cererea de recurs în numele

inculpatului, anexând mandatul avocatului Medeleanu R. pentru instanța de

recurs, din 30 mai 2018 (f.d. 25, vol. II), nefiind semnat pe verso de către Malic A.,

nici cererea de recurs ordinar nu a fost semnată de către inculpat.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că modalitatea de confirmare a

împuternicirilor oferite de către inculpat apărătorului său, este reglementată de

către legiuitor în dispoziția art. 70 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, unde

este stipulat că avocatul ales poate fi admis în procesul penal în calitate de apărător

la invitația bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al acestuia,

precum și la solicitarea altor persoane cu consimțământul persoanelor interesele

cărora urmează să le apere. Prin urmare, avocatul care a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel anexează mandatul, care urmează a fi completat în

corespundere cu cerințele expuse în Hotărârea Guvernului nr. 158 din 28.02.2013 cu

privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului.

Astfel, în mandatul prezentat, în mod obligatoriu, pe recto se va indica că avocatul

este împuternicit pe cauza penală concretă să declare în numele inculpatului recurs

ordinar la Curtea Supremă de Justiție, iar pe verso se va indica numele, prenumele

și semnătura inculpatului (pct. 6, subpct. 2) lit. a1), b) din Hotărârea Guvernului nr.

158 din 28.02.2013).

Astfel, nu s-a putut demonstra faptul că inculpatul a dat acordul ca avocatul

Medeleanu R. să-i reprezinte interesele în calitate de apărător în instanța de

judecată și în mod expres dreptul de a întocmi, semna și depune cererea de recurs

în numele său.

Colegiul penal lărgit reține că în cazurile când se constată că lipsește

semnătura inculpatului de pe verso mandatului, din motive de imposibilitate de a o

aplica, recurentul trebuie să anexeze la recurs o cerere scrisă personal de către

inculpat și semnată de acesta sau, după caz, procura în original, iar pentru a se

evita orice confuziune asupra veridicității semnăturii aplicate pe cererea dată cu ea

a titularului cererii (inculpatului) este necesară legalizarea semnăturii în

conformitate cu legislația în vigoare.

În acest context, Colegiul penal reiterează că, potrivit alin. (8) al art. 70 Cod de

procedură penală, persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de

apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea și împuternicirile de

apărător nu este admisă să participe la desfășurarea procesului penal în calitatea

respectivă, or cererea de recurs ordinar înaintată de avocatul Medeleanu R. în

numele inculpatului Malic A., este inadmisibilă, Colegiul penal lărgit nu se va

expune asupra fondului recursului, lăsând fără apreciere argumentele invocate de

recurentul Medeleanu R., întrucât soluția de respingere a recursului ca inadmisibil

nu implică o verificare a hotărârilor atacate, întrucât instanța de recurs nu poate

proceda la o verificare de fapt și de drept a acestora decât în cadrul unui recurs

ordinar exercitat în mod legal.

13

Generalizând asupra celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide de a

respinge recursul ordinar declarat de către avocatul Medeleanu Roman, ca

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului Malic Andrei.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în numele

inculpatului Malic Andrei, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 aprilie 2018 și sentința Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din

16 octombrie 2017 în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre în

această parte, prin care:

Malic Andrei Xxxxx se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.190 alin.(1) Cod penal (redacția Legii nr. 179 din 26.07.2018) și, în baza acestei

Legi, i se stabilește pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată se adăugă parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 30 octombrie 2006, modificată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 25 decembrie 2006 și încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12

decembrie 2016, corectată prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din

07 martie 2017, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Malic Andrei Xxxxx urmează a fi

calculat din 11 iunie 2019, cu includerea în acest termen perioada aflării acestuia

sub arest din 16.10.2017 până la 11.06.2019.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

14