1ra-1174/2018 — art. 190 alin. 2 lit. d; art. 191 alin. 2 lit. d CP

1ra-1174/2018 — art. 190 alin. 2 lit. d; art. 191 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1174/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Dragomir Aliona în numele inculpatului Pavlîcev Dmitrii, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Pavlîcev Dmitrii Xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în mun.

Xxxxx, str. xxxxx, xx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 29.07.2014 - până la 25.11.2016

instanța de apel:

de la 21.02.2017 - până la 08.06.2017

instanța de recurs ordinar:

de la 16.05.2018 – până la 30.10.2018

A C O N S T A T A T :

2016, Pavlîcev Dmitrii a fost recunoscut vinovat și condamnat, după cum

urmează:

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un

termen de 3 ani;

- în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un

termen de 3 ani.

1

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Pavlîcev Dmitrii i-a fost

stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea

bunurilor materiale și financiare pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugarea parțială la

pedeapsa stabilită a pedepsei aplicate și neexecutate prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 iulie 2014, lui Pavlîcev Dmitrii

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 11 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor

materiale și financiare pe un termen de 4 ani.

S-a dispus admiterea acțiunilor civile înaintate în cauză, cu încasarea

de la Pavlîcev Dmitrii, în beneficiul SRL „Somad-Agro” a sumei de 59158

lei cu titlu de prejudiciu material și în beneficiul lui Cozoroz Valeri a sumei

de 41600 lei cu titlu de prejudiciu material.

de administrator al SRL „Pavnatcom”, fiind persoană cu funcție de

răspundere materială, acționând intenționat, urmărind premeditat scopul

însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, încredințate în administrare, în

perioada 11.01.2013 – 28.02.2013, ilicit a înstrăinat 5378 borcane cu pastă de

tomate cu volumul de 0,720 gr fiecare, evaluate la prețul de 13,2 lei fiecare,

care au fost recepționate spre păstrare de la SC „Somad-Agro” SRL și

depozitate la depozitul SRL „Pavnatcom” din mun. Xxxxx, str. Xxxxx, iar

banii încasați din realizarea producției recepționate spre păstrare, ilicit i-a

însușit, cauzând astfel părții vătămate SC „Somad-Agro” SRL un

prejudiciu material în sumă totală de 70989,6 lei.

Tot el, în prima jumătate a lunii mai a anului 2013, având scopul

dobândirii bunurilor altei persoane, deținând funcția de administrator al

SRL „Pavnatcom”, în urma unei înțelegeri verbale cu cet. Cozoroz Valeri,

sub pretextul de a-i comercializa ultimului 60 de saci cu zahăr a câte 50 kg

fiecare, promițându-i că de îndată ce va primi banii o să-i livreze marfa

solicitată, prin abuz de încredere și înșelăciune, a însușit de la partea

vătămată Cozoroz Valeri mijloace bănești în sumă de 41600 lei, astfel

cauzându-i un prejudiciu material în proporții considerabile.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie dispusă achitarea sa. În motivarea cererii depuse, apelantul a

invocat următoarele:

2

- pe episodul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, prima instanță eronat a constatat săvârșirea infracțiunii, or

însăși partea vătămată, în ședința de judecată, a recunoscut că nu a avut loc

o careva escrocherie în privința sa, plângerea a scris-o din motiv că nu-l

putea găsi pe inculpat, ulterior aflând că acesta se află în detenție, astfel

neavând posibilitate de a comunica cu el. Suplimentar, partea vătămată a

relatat că a semnat procesul-verbal privind audierea sa, necitindu-l, deși

acesta conține informații false. În contextul dat, partea vătămată a declarat

că nu-l consideră pe inculpat ca fiind un escroc și nu dorește ca acesta să fie

privat de libertate, or relațiile dintre ei constituie raporturi juridice civile;

- nu recunoaște datoria și nu are posibilitate de a-și executa obligațiile

contractuale, reieșind din faptul că se află în detenție;

- nu a fost audiat un martor important al părții acuzării, pe nume

Boris, nu a fost efectuată descifrarea apelurilor sale telefonice;

- martorul părții acuzării, Stratan I., a recunoscut că a transmis banii

pentru pasta de tomate reprezentantului SC „Somad-Agro” SRL, Orehov

N., acțiune contrară clauzelor din contractele privind răspunderea

materială pentru depozitarea mărfurilor;

- declarațiile martorului Cosîțev M. au fost lăsate fără o apreciere

corespunzătoare, din motiv că ultima activa neoficial la întreprinderea

unde lucra inculpatul;

- contractul privind răspunderea materială pentru depozitarea

mărfurilor este ilegal, deoarece a fost semnat între reprezentantul SC

„Somad-Agro” SRL, Orehov N. și martorul Stratan I. într-un mod formal,

cu scopul de a-l prezenta exponenților autorităților de stat în cazul unui

control.

iunie 2017, pronunțată integral la 22 iunie 2017, apelul declarat a fost

respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că

prima instanță, la rândul său, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept în cauză și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunile imputate lui, împrejurările cauzei fiind constatate din

totalitatea de probe, care au fost apreciate în deplină corespundere cu

rigorile prevăzute de art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor

reciproce.

Referindu-se la episodul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanța de apel a considerat că declarațiile

3

părții vătămate și ale martorilor corespund adevărului, or sunt consecutive

și coroborează atât reciproc, cât și cu alte probe administrate în cauză,

conțintul cărora a fost expus în decizia adoptată (p. 29, f.d. 127-129, vol. III).

Instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului prezintă relevanță

în raport cu infracțiunea nominalizată, or acesta a relatat că s-a aflat în

imposibilitate de a-și executa obligațiile față de partea vătămată din

momentul reținerii sale.

Referindu-se la episodul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanța de apel a considerat că și în partea

dată vinovăția inculpatului a fost demonstrată prin declarațiile părții

vătămate, ale martorilor, precum și prin alte probe, conținutul cărora a fost

expus în decizia adoptată (pct. 36, f.d. 132, vol. III).

Apreciind declarațiile părții vătămate și ale martorilor în

corespundere cu criteriile legale prevăzute la art. 101 Cod de procedură

penală, instanța de apel a constatat că inculpatul, de fapt, își recunoaște

vina pe capătul dat de învinuire, însă alegațiile sale privind existența unor

raporturi civile în cauză urmau a fi apreciate critic, or însăși fictivitatea

invocată de inculpat privind contractul de răspundere materială pentru

depozitarea bunurilor indică asupra săvârșirii infracțiunii în cauză. Sub

acest aspect, instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului sunt

date cu scopul eschivării de la răspunderea penală.

În contextul aprecierii corectitudinii încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, infracțiune în baza căreia

Pavlîcev Dmitrii a fost învinuit, instanța de apel a considerat justă

recalificarea faptei în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, efectuată de

către prima instanță. În acest sens, instanța de apel a constatat că

prejudiciul cauzat în sumă de 70989,6 lei, raportat la prevederile art. 126

Cod penal, Hotărârea Guvernului RM nr. 951 din 20.12.2012 privind

aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie prognozat

pentru anul 2013 și momentul comiterii infracțiunii (în perioada 11.01.2013

– 28.02.2013), nu constituie proporții mari, ci daune în proporții

considerabile.

În urma constatărilor efectuate, instanța de apel a statuat că

inculpatul, prin intermediul înșelăciunii și abuzului de încredere, a obținut

o sumă de bani de la partea vătămată Cozoroz Valeri, promițându-i în

schimb comercializarea unor saci de zahăr, circumstanță care a fost

percepută drept credibilă și realizabilă de către ultima, care i-a transmis

suma de bani inculpatului, însă nu a primit bunurile promise. Chestiunile

4

nominalizate, în opinia instanței de apel, în ansamblu confirmau întrunirea

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că Orehov Nicolai i-a transmis

inculpatului o anumită marfă spre păstrare, fapt confirmat prin contractul

nr. 42 din 10.01.2013 și factura fiscală din 11.01.2013 (f.d. 1-12, vol. I), însă

marfa respectivă a fost vândută de către inculpat, astfel atât marfa, cât și

banii dobândiți în urma comercializării acesteia nu au fost restituiți părții

vătămate. În acest context, instanța de apel a apreciat critic referința

inculpatului la materialele dosarului, și anume constatarea organului de

urmărire penală că în cauză persistă relații de ordin civil, or prin încheierea

din 25.07.2013, ofițerul de urmărire penală a propus încetarea examinării

materialului, iar ulterior propunerea nominalizată nu a fost aprobată.

Suplimentar, instanța de apel a ținut să aprecieze critic declarațiile

martorului Cosîțev M., audiată la solicitarea inculpatului, or aceasta nu era

angajată oficial la întreprinderea unde activa inculpatul, respectiv nu avea

dreptul de a realiza activități cu caracter financiar, cu atât mai mult că a

invocat transmiterea sumei de bani unei persoane, în privința căreia îi

cunoaște doar numele, în baza unei recipise care a fost ulterior pierdută.

Instanța de apel a ținut să respingă și acele argumente ale

inculpatului, prin care se susținea că declarațiile persoanelor audiate nu

corespund adevărului, fiind dobândite prin admiterea unor erori

procesuale, or la materialele cauzei nu au fost administrate probe care să

demonstreze că partea apărării ar fi contestat acțiunile sau inacțiunile

organului de urmărire penală în ordinea prevăzută de legislația procesual-

penală.

În prezența constatărilor efectuate, instanța de apel a conchis că

prima instanță, la rândul său, just a statuat că în acțiunile inculpatului se

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. art.

190 alin. (2) lit. c), d), 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal vinovăția acestuia

fiind pe deplin demonstrată, iar drept consecință, apelul declarat urmând a

fi respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

avocatul Dragomir Aliona în numele inculpatului, care în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, și anume că faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, din motiv

că în acțiunile sale lipsesc elementele componențelor de infracțiune.

În motivarea cererii depuse, recurentul invocă motive identice celor

expuse în apel, și anume că inculpatul a relatat că nu a avut loc o careva

5

escrocherie, iar partea vătămată a indicat că a scris plângerea din motiv că

nu-l putea găsi pe inculpat, ulterior aflând că acesta se află în detenție,

astfel neavând posibilitate de a comunica cu el. Suplimentar, partea

vătămată a declarat că nu-l consideră pe inculpat ca fiind un escroc și nu

dorește ca acesta să fie privat de libertate. Totodată, nu a fost audiat un

martor important al părții acuzării, pe nume Boris, declarațiile martorului

Stratan I. nu au fost apreciate în mod corespunzător, deși acesta a

recunoscut că a transmis banii pentru pasta de tomate reprezentantului SC

„Somad-Agro” SRL, Orehov N., iar martorul Cosîțev M. a declarat că a

transmis banii în baza unei recipise, însă nu cunoaște unde aceasta se află.

pentru dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind

vădit neîntemeiat. În motivarea solicitării expuse, procurorul menționează

că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia, în strictă conformitate cu prevederile legii, prin prisma cumulului

de probe administrat în cauză, care au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, totodată pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

apărătorul inculpatului.

În acest context, procurorul consideră că instanța de apel nu a comis

careva erori de drept, iar hotărârea atacată conține motivele legale pe care

se întemeiază soluția adoptată.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea

totală sau parțială a hotărârii atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Colegiul penal lărgit constată că recurentul a invocat argumente prin

care implică o critică asupra declarațiilor martorilor, puse de către instanța

de apel la baza condamnării inculpatului, critică care în opinia sa este

justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate. În contextul dat,

Colegiul penal reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede

o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest

sens, este necesar de a menționa că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de

6

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la

caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă

analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece

instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de

drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar

aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică

legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin

prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Suplimentar celor menționate, Colegiul penal constată că instanța de

apel și-a motivat pe deplin soluția adoptată în privința vinovăției

inculpatului, prin statuările expuse la pct. 4.1. al prezentei decizii. În

particular, referindu-se la episodul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanța de apel just a considerat că

declarațiile părții vătămate și ale martorilor corespund adevărului, or sunt

consecutive și coroborează atât reciproc, cât și cu alte probe administrate în

cauză, conținutul cărora a fost expus în decizia adoptată (p. 29, f.d. 127-129,

vol. III), iar declarațiile inculpatului prezintă relevanță în raport cu

infracțiunea nominalizată, or acesta a relatat că s-a aflat în imposibilitate de

a-și executa obligațiile față de partea vătămată din momentul reținerii sale.

Totodată, referindu-se la episodul comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanța de apel just a considerat că și

în partea dată vinovăția inculpatului a fost demonstrată prin declarațiile

părții vătămate, ale martorilor, precum și prin alte probe, conținutul cărora

a fost expus în decizia adoptată (pct. 36, f.d. 132, vol. III), or apreciind

declarațiile părții vătămate și ale martorilor în corespundere cu criteriile

legale prevăzute la art. 101 Cod de procedură penală, s-a stabilit că

inculpatul, de fapt, își recunoaște vina pe capătul dat de învinuire, însă

alegațiile sale privind existența unor raporturi civile în cauză urmau a fi

apreciate critic, or însăși fictivitatea invocată de inculpat privind contractul

de răspundere materială pentru depozitarea bunurilor indică asupra

săvârșirii infracțiunii în cauză. Sub acest aspect, instanța de apel corect a

considerat că declarațiile inculpatului sunt date cu scopul eschivării de la

răspunderea penală.

7

Suplimentar, instanța de apel just a ținut să aprecieze critic

declarațiile martorului Cosîțev M., audiată la solicitarea inculpatului, or

aceasta nu era angajată oficial la întreprinderea unde activa inculpatul,

respectiv nu avea dreptul de a realiza activități cu caracter financiar, cu atât

mai mult că a invocat transmiterea sumei de bani unei persoane, în privința

căreia îi cunoaște doar numele, în baza unei recipise care a fost ulterior

pierdută. Totodată, instanța de apel justificat a respins și acele argumente

ale inculpatului, prin care se susținea că declarațiile persoanelor audiate nu

corespund adevărului, fiind dobândite prin admiterea unor erori

procesuale, or la materialele cauzei nu au fost administrate probe care să

demonstreze că partea apărării ar fi contestat acțiunile sau inacțiunile

organului de urmărire penală în ordinea prevăzută de legislația procesual-

penală.

Colegiul penal lărgit apreciază corectitudinea reîncadrării acțiunilor

inculpatului din prevederile art. 191 alin. (4) Cod penal în cele de la art. 191

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiind just stabilit că prejudiciul cauzat în sumă

de 70989,6 lei, raportat la prevederile art. 126 Cod penal, Hotărârea

Guvernului RM nr. 951 din 20.12.2012 privind aprobarea cuantumului

salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2013 și

momentul comiterii infracțiunii (în perioada 11.01.2013 – 28.02.2013), nu

constituie proporții mari, ci daune în proporții considerabile.

Prin Legea pentru modificarea unor acte legislative, nr. 179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, în dispoziția alin. (2) al art. 190 Cod

penal, litera „c” – indicele calificativ„cu cauzare de daune considerabile” a

fost exclus. Prin același act normativ, în dispoziția alin. (1) al art. 191 Cod

penal, textul „însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului” a fost substituit cu textul „însușirea, dispunerea sau

folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane de către cel căruia i-au fost

încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop ori refuzul de a le restitui,

care a produs daune considerabile”.

În legătură cu modificările legislative operate prin Legea nr.179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, în conținutul art. 190 alin. (2) și art.

191 alin. (2) Cod penal, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a

interveni în soluțiile adoptate de către instanțele de fond și apel, pe ambele

capete de învinuire, în partea încadrării juridice a acțunilor inculpatului și

stabilirii pedepsei, ținând cont de prevederile art.10 alin. (1) Cod penal,

care preved că: „Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei,

care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a

comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor

8

care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat

pedeapsa, dar au antecedente penale”.

Colegiul penal lărgit reține că, potrivit dispozițiilor art. 190, 191 Cod

penal în redacția nouă, faptele imputate, nu au fost decriminalizate, fiind

concretizate acțiunile și consecințele prejudiciabile prin care se confirmă

infracțiunea de escrocherie și delapidare a averii străine.

La caz, având în vedere faptul că, aceste modificări ameliorează

situația inculpatului, a cărui vinovăție a fost just stabilită de către instanța

de apel, Colegiul penal lărgit va admite recursul ordinar declarat de către

apărătorul inculpatului, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței

de apel în partea condamnării lui Pavlîcev Dmitrii în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) și art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în partea dată. Luând în considerație

constatările primei instanțe privind individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului, justificat reținute de către instanța de apel și din considerentul

pronunțării unei noi hotărâri în prezenta procedură, Pavlîcev Dmitrii se

consideră condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal (red.

26.07.2018) la închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu privarea de dreptul

de a deține anumite funcții și de a desfășura o anumită activitate ce ține de

gestionarea bunurilor financiare pe un termen de 3 (trei) ani, iar în baza art.

191 alin. (2) lit. d) Cod penal (red. 26.07.2018) la închisoare pe un termen de

2 (doi) ani, cu privarea de dreptul de a deține anumite funcții și de a

desfășura o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor financiare

pe un termen de 3 (trei) ani.

Totodată, luând în considerație corectitudinea individualizării

pedepselor stabilite de către prima instanță privind fiecare episod de

învinuire, menținute în apel și prin prezenta decizie, apreciind modificările

legislative favorabile inculpatului, care condiționează excluderea unui

semn calificativ din calificarea dată, Colegiul penal lărgit se va implica și în

partea stabilirii pedepsei definitive lui Pavlîcev Dmitrii în baza art. 84 alin.

(1) și alin. (4) Cod penal, cu casarea parțială a hotărârilor judecătorești și în

această parte și cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Pavlîcev

Dmitrii, în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepselor stabilite prin prezenta decizie, i se

stabilește pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 2 (doi) ani și

6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a deține anumite funcții și de a

desfășura o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor financiare

pe un termen de 4 (patru) ani, iar temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin

9

adăugarea parțială la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie a pedepsei

aplicate și neexecutate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 25 iulie 2014, lui Pavlîcev Dmitrii i se stabilește pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare, pe un termen de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni, cu

executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a deține

anumite funcții și de a desfășura o anumită activitate ce ține de gestionarea

bunurilor financiare pe un termen de 4 (patru) ani.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Dragomir Aliona

în numele inculpatului Pavlîcev Dmitrii, casează parțial sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în partea

condamnării lui Pavlîcev Dmitrii Xxxxx în baza art. 190 alin. (2) lit. c) și art.

191 alin. (2) lit. c) Cod penal și în partea stabilirii pedepsei în temeiul art. 84

alin. (1) și alin. (4) Cod penal, rejudecă cauza în această parte și pronunță o

nouă hotărâre, prin care:

Pavlîcev Dmitrii Xxxxx se consideră condamnat în baza art. 190 alin.

(2) lit. d) Cod penal (red. 26.07.2018), la închisoare pe un termen de 2 (doi)

ani, cu privarea de dreptul de a deține anumite funcții și de a desfășura o

anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor financiare pe un termen

de 3 (trei) ani.

Pavlîcev Dmitrii Xxxxx se consideră condamnat în baza art. 191 alin.

(2) lit. d) Cod penal (red. 26.07.2018), la închisoare pe un termen de 2 (doi)

ani, cu privarea de dreptul de a deține anumite funcții și de a desfășura o

anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor financiare pe un termen

de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepselor stabilite prin prezenta decizie, lui

Pavlîcev Dmitrii Xxxxx i se stabilește pedeapsa sub formă de închisoare,

pe un termen de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a

deține anumite funcții și de a desfășura o anumită activitate ce ține de

gestionarea bunurilor financiare pe un termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugarea parțială la

pedeapsa stabilită prin prezenta decizie a pedepsei aplicate și neexecutate

prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 iulie 2014, lui

10

Pavlîcev Dmitrii Xxxxx i se stabilește pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare, pe un termen de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a deține anumite funcții

și de a desfășura o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor

financiare pe un termen de 4 (patru) ani.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Pavlîcev Dmitrii Xxxxx

urmează a fi calculat din momentul pronunțării prezentei decizii – 30

octombrie 2018, cu includerea în acest termen a perioadei aflării în stare de

arest – de la 30 septembrie 2013 până la 25 noiembrie 2016.

În rest, se mențin dispozițiile hotărârilor judecătorești atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

11