1ra-1190/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1190/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1190/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 28 ianuarie 2020, declarate de avocatele Aliona Rusnac, Mihaela Rotari și de

inculpații

Cordun Andrian XXXXXX;

Cordun Lilian XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.04.2018 – 22.04.2019,

instanța de apel: 16.05.2019 – 28.01.2020,

instanța de recurs: 12.03.2020 – 20.05.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

privința lui Cordun Lilian în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost încetat, pe

motiv că fapta constituie o contravenție.

Cordun Lilian a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 78 alin. (2) Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în legătură

cu expirarea termenului de prescripție.

Procesul penal în privința lui Cordun Andrian în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie contravenție.

1

Cordun Lilian a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 78 alin. (2) Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în legătură

cu expirarea termenului de prescripție.

De la inculpați s-a încasat, în mod solidar, în beneficiul părții vătămate Grosu T.

prejudiciul material în mărime de 300 lei și moral în mărime a câte 500 lei de la fiecare,

în beneficiul părții vătămate Țîberneac V. - prejudiciul moral în mărime a câte 500 lei

de la fiecare, în beneficiul părții vătămate Zubco L. – cheltuielile de transport în sumă

de 540 lei, prejudiciul material în mărime de 2572 lei și moral în mărime de 500 lei.

Cererea părții vătămate Zubco L. privind încasarea de la inculpați a venitului

ratat pentru perioada de absență la serviciu în mărime de 12.300 lei, a venitului ratat

pentru perioada de sistare a activității întreprinderii în mărime de 21.855 lei și a

cheltuielilor judiciare în sumă de 2432 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor judiciare în sumă de 2432 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

inculpatul Cordun A., aflându-se la terasa magazinului alimentar ce aparține ÎI „Zubco

Liuba”, situat în XXXXXX, XXXXXX XXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

urma înțelegerii prealabile și împreună cu fratele său, Cordun L., în rezultatul unor

neînțelegeri cu Zubco L., Țîberneac V. și Grosu T., intenționat, încălcând grosolan

ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, printr-o

obrăznicie deosebită, fără nici un motiv, i-a numit cu cuvinte injurioase, i-a îmbrâncit

și i-a aplicat lui Zubco L. o lovitură cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i vătămări

corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral închis cu comoție cerebrală,

contuzia țesuturilor moi ale feței pe dreapta care, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 2018 21D0033 din 28.02.2018, se califică ca vătămări corporale

ușoare, după criteriul de dereglare - de scurtă durată a sănătății. Pe Țîberneac V. l-a

îmbrâncit, în rezultatul cărui fapt, acesta a căzut la podea, lovindu-se de obiectele din

interiorul magazinului, cauzându-i prin aceasta vătămări corporale sub formă de

excoriații pe obrazul stâng care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

201821D0035 din 28.02.2018, se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Conform învinuirii, acțiunile inculpatului Cordun A. au fost calificate în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două

persoane.

Inculpatul Cordun L., la 01 februarie 2018, în jurul orei 17.30, aflându-se la

terasa magazinului alimentar ce aparține ÎI „Zubco Liuba”, situat în XXXXXX,

XXXXXX XXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma înțelegerii prealabile și

împreună cu fratele său, Cordun A., în rezultatul unor neînțelegeri cu Zubco L.,

Țîberneac V. și Grosu T., intenționat, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând

o vădită lipsă de respect față de societate, printr-o obrăznicie deosebită, fără nici un

motiv, i-a numit cu cuvinte injurioase, i-a îmbrâncit și a sugrumat-o pe Grosu T.,

cauzându-i vătămări corporale sub formă de excoriații liniare pe gât care, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 201821D0034 din 28.02.2018, se califică ca

neînsemnate, iar pe Țîberneac V. l-a îmbrâncit, în rezultatul cărui fapt, acesta a căzut

2

la podea, lovindu-se de obiectele din interiorul magazinului, cauzându-i prin aceasta

vătămări corporale sub formă de excoriații pe obrazul stâng care, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 201821D0035 din 28.02.2018, se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

Conform învinuirii, acțiunile inculpatului Cordun L. au fost calificate în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două

persoane.

Instanța a statuat că calificarea dată acțiunilor inculpaților de organul de urmărire

penală este incorectă.

Astfel, faptele inculpaților de aplicare a unor lovituri lui Țîberneac V., Zubco L.

și Grosu T. sunt ilegale și nu pot fi admise, însă aceste acțiuni au fost îndreptate

împotriva sănătății părților vătămate și nu împotriva ordinii publice. Totodată, aceste

acțiuni nu ating gradul pericolului social al infracțiunii, fiind necesară calificarea

faptelor în baza Codului contravențional.

Art. 78 alin. (2) Cod contravențional prescrie că vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o

pierdere neînsemnată dar stabilă a capacității de muncă se sancționează cu amendă de

la 30 la 45 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de

la 40 la 60 ore, sau cu arest contravențional de la 10 la 15 zile.

Potrivit art. 26 lit. d) Cod contravențional, înlăturarea răspunderii

contravenționale pentru fapta ce conține elementele constitutive ale contravenției are

loc în cazul prescripției răspunderii contravenționale.

La aplicarea sancțiunii contravenționale, urmează a fi luate în considerare

prevederile art. 30 alin. (2) Cod contravențional, potrivit căruia termenul general de

prescripție a răspunderii contravenționale este de un an.

Totodată, solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 2432 lei este neîntemeiată, deoarece nu se

încadrează în norma art. 227 Cod de procedură penală.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații Cordun

A. și Cordun L. să fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă

în mărime de a câte 1000 unități convenționale, cu admiterea integrală a acțiunii civile

și încasarea din contul acestora a cheltuielilor judiciare în sumă de 2432 lei.

Apelantul a invocat că, prin acțiunile lor, inculpații au săvârșit infracțiunea

prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșită de două persoane.

Ori, vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită

integral prin probele administrate.

Însă, la emiterea sentinței, instanța de fond a apreciat unilateral declarațiile

părților vătămate și ale martorilor, fără a le da o apreciere justă și fără a le analiza în

mod obiectiv și nu a luat în considerație faptul că inculpații, fiind în stare de ebrietate,

3

au acționat într-un loc public, și anume, în magazinul alimentar, care îi aparține ÎI

„Zubco Liuba”, acțiuni care, conform hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție, au

fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitori și au

exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, urmând a fi calificate ca huliganism.

Potrivit art. 29 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor și apărătorilor, atunci când interesele justiției o cer și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

În cadrul urmăririi penale au fost suportate cheltuieli la efectuarea expertizelor

judiciare în sumă de 2432 lei.

Ori, cheltuielile suportate de stat la efectuarea expertizelor judiciare sunt urmare

a acțiunilor inculpaților, fiind condiționate de săvârșirea infracțiunii în cadrul cauzei

penale în care sunt acuzați, astfel că între cheltuielile suportate și acțiunile inculpaților

există o legătură de cauzalitate directă și, potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța poate obliga condamnații să recupereze cheltuielile judiciare.

3.1. Părțile vătămate Zubco L., Țîberneac V. și Grosu T., la fel au declarat

apeluri, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații

Cordun A. și Cordun L. să fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelanții au invocat similar, că în acțiunile inculpaților se regăsesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate, acțiunile acestora urmând a fi încadrate pe art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, în urma acțiunilor ilegale ale inculpaților au avut de suferit fizic și

psihic, aceștia fiind responsabili de prejudicierea sănătății părților vătămate, iar

repararea prejudiciului cauzat poate avea loc doar prin echivalent bănesc.

apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Cordun Andrian a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la

amendă în mărime de 750 unități convenționale, ce constituie 37.500 lei.

Cordun Lilian a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la

amendă în mărime de 750 unități convenționale, ce constituie 37.500 lei.

De la inculpați s-a încasat, în mod solidar, în beneficiul lui Grosu T. prejudiciul

material de 500 lei și a câte 3000 lei prejudiciului moral, în beneficiul lui Țîberneac V.

de la fiecare în parte prejudiciul moral a câte 3000 lei și în beneficiul lui Zubco L. de

la fiecare în parte prejudiciul moral a câte 3000 lei.

De la inculpați s-au încasat, în mod solidar, cheltuielile judiciare, suportate la

efectuarea expertizelor medico-legale, în sumă de 2432 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că la 01 februarie 2018, în jurul orei 17.30, inculpatul

Cordun A., aflându-se la terasa magazinului alimentar ce aparține ÎI „Zubco Liuba”,

situat în XXXXXX, XXXXXX XXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma

înțelegerii prealabile și împreună cu fratele său, Cordun L., în rezultatul unor

neînțelegeri cu Zubco L., Țîberneac V. și Grosu T., intenționat, încălcând grosolan

ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, printr-o

obrăznicie deosebită, fără nici un motiv, i-a numit cu cuvinte injurioase, i-a îmbrâncit

4

și i-a aplicat lui Zubco L. o lovitură cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i vătămări

corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral închis cu comoție cerebrală,

contuzia țesuturilor moi ale feței pe dreapta care, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 2018 21D0033 din 28.02.2018, se califică ca vătămări corporale

ușoare, după criteriul de dereglare – de scurtă durată a sănătății. Pe Țîberneac V. l-a

îmbrâncit, în rezultatul cărui fapt, acesta a căzut la podea, lovindu-se de obiectele din

interiorul magazinului, cauzându-i prin aceasta vătămări corporale sub formă de

excoriații pe obrazul stâng care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

201821D0035 din 28.02.2018, se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Inculpatul Cordun L., la 01 februarie 2018, în jurul orei 17.30, aflându-se la

terasa magazinului alimentar ce aparține ÎI „Zubco Liuba”, situat în XXXXXX,

XXXXXX XXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma înțelegerii prealabile și

împreună cu fratele său, Cordun A., în rezultatul unor neînțelegeri cu Zubco L.,

Țîberneac V. și Grosu T., intenționat, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând

o vădită lipsă de respect față de societate, printr-o obrăznicie deosebită, fără nici un

motiv, i-a numit cu cuvinte injurioase, i-a îmbrâncit și a sugrumat-o pe Grosu T.,

cauzându-i vătămări corporale sub formă de excoriații liniare pe gât care, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 201821D0034 din 28.02.2018, se califică ca

neînsemnate, iar pe Țîberneac V. l-a îmbrâncit, în rezultatul cărui fapt, acesta a căzut

la podea, lovindu-se de obiectele din interiorul magazinului, cauzându-i prin aceasta

vătămări corporale sub formă de excoriații pe obrazul stâng care, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 201821D0035 din 28.02.2018, se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

Instanța a reținut că deși inculpații au negat comiterea huliganismului, apreciind

altercația cu părțile vătămate drept o apărare împotriva acțiunilor lor ilegale, întreprinse

în ziua de 01.02.2018 în intervalul orelor 15.00-16.00, când împreună cu Dubina I. și

Guranda M. pe terasa magazinului ce-i aparține lui Zubco L. serveau băuturi alcoolice,

jucându-se gălăgios în cărți, refuzându-i solicitarea de a-l părăsi, fapt pentru care ea l-

a apucat de haină pe Cordun L., îmbrâncindu-l spre ieșire, iar Grosu T., aplicându-i

lovituri cu palmele, urmare a cărui fapt a intervenit Cordun L. și a apucat-o de gât

pentru a o da la o parte, fără a le maltrata, nefiindu-le cunoscute împrejurările în care

le-au fost cauzate vătămări corporale, vinovăția acestora se confirmă prin probele

administrate, și anume:

declarațiile părții vătămate Zubco L., că inculpații, Dubina I. și Guranda M. erau

în stare de ebrietate alcoolică, le-a făcut observație să nu facă zgomot, să respecte

ordinea publică și liniștea, însă ei nu au reacționat, adresându-i cuvinte necenzurate și,

în timp ce s-a îndreptat spre ieșirea din magazin, Cordun A. a apucat-o de piept, lovind-

o cu pumnul în partea dreaptă a feței, în rezultatul cărui fapt a căzut jos, lovindu-se cu

capul de beton, pierzând-și cunoștința, motiv pentru care solicită repararea cheltuielilor

suportate pentru medicamente, transport, venitul ratat în legătură cu închiderea

magazinului și a prejudiciului moral rezultat din suferințele suportate ca urmare a

infracțiuni săvârșite de cei doi inculpați;

declarațiile părții vătămate Grosu T. că a intrat în magazin și i-a auzit pe

inculpați, care se exprimau necenzurat în adresa mamei sale Zubco L., Cordun A.

apucând-o de haină în regiunea gâtului și îmbrâncind-o, fapt ce a determinat-o să

5

intervină în apărarea mamei sale, moment în care Cordun L. a apucat-o de gât,

deteriorându-i rochia, după care ambii s-au năpustit asupra lui Țeberneac V., iar ea a

telefonat la ambulanță, la sosirea căreia, mamei sale i-au fost administrate

medicamente intramusculare, fiind spitalizată în decurs de 10 zile, urmare a acțiunilor

lui Cordun L., i-au fost cauzate vătămări corporale în regiunea gâtului și a feței, fapt

pentru care solicită recuperarea daunei materiale și morale, negând maltratarea

inculpaților;

declarațiile părții vătămate Țeberneac V. că patru bărbați consumau băuturi

alcoolice la terasa magazinului, jucând cărți și exprimându-se cu cuvinte necenzurate,

au fost atenționați de către soția sa să păstreze liniștea, iar ei nu au reacționat, inculpații

manifestând un comportament agresiv, fapt pentru care a încercat să-i scoată de pe

teritoriul magazinului, moment în care ei l-au bruscat și, ca urmare, s-a împiedicat de

pragul magazinului, a căzu jos, cei doi năpustindu-se asupra lui, încercând să-l

sugrume;

declarațiile martorilor Dubina I. și Guranda M., date în instanța de fond, că în

timp ce serveau băuturi alcoolice pe terasa magazinului, jucând cărți și vorbind cu glas

ridicat, au fost somați de proprietara Zubco L. să părăsească localul, ei au refuzat, iar

aceasta l-a apucat pe Cordun A. de haină, solicitându-i să părăsească localul, apoi i-a

observat pe ea și pe Țeberneac V. jos la pământ, Cordun A. fiind peste ei;

declarațiile martorului Cosînga E. că din auzite cunoaște despre conflictul de la

magazin, în urma cărui inculpații i-au aplicat lovituri lui Zubco L., ea fiind internată în

spital;

declarațiile martorului Denisov V., că în timp ce se apropia de magazin, a auzit

zgomote și gălăgie, iar apropiindu-se, a văzut momentul în care inculpații aplicau

lovituri cu pumni părților vătămate Zubco L. și Țeberneac V., despre ce i-a comunicat

ulterior acesteia.

Ori, instanța de fond a invocat un șir de probe scrise care confirmă vinovăția

inculpaților în comiterea huliganismului, însă le-a dat o apreciere incorectă și le-a pus

la baza încetării procesului penal, fără a ține cont de faptul că în plângerile depuse,

Zubco L. și Grosu T. solicită atragerea inculpaților la răspunderea penală, pentru

faptele comise în incinta magazinului alimentar „Zubco Liuba”, unde, fiind în stare de

ebrietate alcoolică și numindu-le cu cuvinte necenzurate, le-au agresat fizic, în

rezultatul cărui fapt Zubco L. a fost spitalizată, ceea ce se confirmă prin fișa medicală

nr. 1265 și trimiterea-extras, cu diagnoza traumatism cranio-cerebral închis cu comoție

cerebrală, contuzia țesuturilor moi ale feței pe dreapta ce, potrivit rapoartelor de

expertiză judiciară nr. 201829D0041 din 14.02.2018 și nr. 201821D0033 din

28.02.2018, au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent,

calificându-se ca vătămări corporale ușoare, prin ordonanța din 19.01.2018 de

recunoaștere în calitate de parte civilă pentru prejudiciul material și moral în sumă de

1000 lei, înaintând în temeiul art. 219 Cod de procedură penală o acțiune civilă, cu

anexarea bonurile de plată.

Totodată, potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 201829P0098 din

06.02.2018 și nr. 201821D0034 din 28.02.2018, la Grosu T. s-au depistat excoriații

liniare pe gât ce au fost produse prin mecanism de fricțiune cu obiect contondent cu

suprafața limitată, calificându-se ca vătămări corporale neînsemnate, aceasta

6

formulând cerințe de recunoaștere în calitate de parte vătămată și civilă pe cauza

penală, întrucât i s-a cauzat un prejudiciu material și moral, fiind recunoscută în această

calitate procesuală prin ordonanța din 19.02.2018, constatându-se prin procesul-verbal

de examinare a obiectului din 19.02.2018 cu planșa fotografică anexă, deteriorarea

rochiei, recunoscută în calitate de corp delict prin ordonanța din aceeași dată,

formulând o acțiune civilă în acest sens.

Conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 201829P0100 din

07.02.2018 și nr. 201821D 35 din 28.02.2018, la Țeberneac V. s-au constatat excoriații

pe obrazul stâng, produse prin mecanism de fricțiune cu obiect contondent cu suprafața

limitată, calificându-se ca vătămări corporale neînsemnate, prin ordonanță fiind

recunoscut în calitate de parte vătămată.

În cadrul confruntărilor cu inculpații, părțile vătămate și-au susținut declarațiile

referitor la acțiunile huliganice întreprinse de aceștia în incinta magazinului, redând

amănunțit circumstanțele cazului.

Potrivit art. 131 Cod penal, prin fapta săvârșită în public se înțelege fapta comisă

lit. a) într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibilă

publicului, chiar dacă la momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o

persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința

publicului; și lit. b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă în momentul săvârșirii

faptei erau de față două sau mai multe persoane.

Conform pct. 3 al Hotărârii Plenul CSJ nr. 4 din 19.06.2006 Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism, prin ordine publică se înțelege o

totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală

a instituțiilor de stat și publice, prin încălcare grosolană a ordinii publice înțelegându-

se săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de

conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul

ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin

înjosirea onoarei și demnității persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii

publice, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, transportului obștesc etc.

Pe lângă aceasta, potrivit doctrinei penale, încălcarea grosolană a ordinii publice

se manifestă prin săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire, ce sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ prin

necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, suspendarea temporară

a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor etc.

Acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică nu pot forma de sine

stătător componența infracțiunii de huliganism, urmând a fi însoțite obligatoriu de

oricare din acțiunile adiacente menționate în dispoziția art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, și anume aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violențe, etc, ceia ce constă atât în violență psihică, cât și fizică, ce se

poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma

săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin

imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea

integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății.

7

Astfel, din acțiunile inculpaților rezultă încălcarea de către ei a ambianței liniștite

de conviețuire în societate, precum și a relațiilor de inviolabilitate a persoanei,

exprimate prin maltratarea fără nici un motiv și îmbrâncirea părților vătămate Zubco

L., Grosu T. și Țeberneac V., ca urmare a observației făcute de către Zubco L. de a

păstra liniștea, de a nu se adresa necenzurat și de a părăsi localul magazinului, întru

respectarea ordinii publice.

Ori, este nefondată concluzia instanței de fond privind lipsa în acțiunile

inculpaților a elementelor huliganismului agravant, prevăzut la art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, precum și nedepășirea prin ele a pragului de severitate, cu urmările

survenite, ce impun încadrarea penală a faptei comise, deoarece incinta sau terasa

magazinului în care s-au produs faptele, tot timpul este accesibilă publicului, indiferent

dacă la moment acolo se aflau sau nu alte persoane, locul faptei fiind considerat loc

public.

Mai mult, prezența la locul faptei a trei părți vătămate și a martorilor audiați

denotă comiterea ei în loc public și în prezența altor persoane, fiind confirmată prin

rapoartele de expertiză medico-legală aplicarea violenței, iar prin intervenirea

ambulanței, cu spitalizarea victimei Zubco L., inclusiv sistarea activității magazinului.

Totodată, comiterea faptei de către doi inculpați prin acțiuni comune, confirmate

prin declarațiile persoanelor audiate, inclusiv ale martorului Denisov V., denotă

prezența agravantei prevăzută de lit. b) alin. (2) art. 287 Cod penal, ceea ce exclude

posibilitatea încadrării acțiunilor în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, or,

anume această împrejurare și determină depășirea gradului de severitate a acțiunilor

întreprinse.

În același timp, împrejurările pretinse de inculpați ca determinative pentru a

recurge la aplicarea violenței, nu pot fi acceptate în vederea îndreptățirii lor de faptele

comise și urmările survenite, or, în situația în care li s-a cerut părăsirea localului pentru

că nu păstrau liniștea, ei urmau să se supună acestor cerințe fără împotrivire, ceea ce

nu a avut loc, fiind motiv pentru care proprietara Zubco L. le-a cerut părăsirea încăperii.

Respectiv, în situația în care ei nu se împotriveau acestor cerințe, conflictul era eșuat,

vătămările corporale depistate la ei, fiind urmare a altercațiilor cu părțile vătămate,

ceea ce însă nu exclude și nici nu diminuează răspunderea lor penală.

Însă, tocmai situația în care inculpații s-au opus acestor cerințe, demonstrându-

și atitudinea obraznică și indiferentă față de cerințele lui Zubco L., ce au concrescut în

aplicarea violenței atât față de ea, cât și în privința celorlalte două victime, intervenite

în apărarea ei, determină prezența în acțiunile lor a elementelor huliganismului

agravant.

Ori, în astfel de împrejurări, se atestă în acțiunile inculpaților prezența

calificativelor huliganismului manifestat prin încălcarea grosolană a ordinii publice,

însoțite de aplicarea violenței asupra părților vătămate Zubco L., Grosu T. și Țeberneac

V., care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de

două persoane.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane.

8

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că inculpații nu au

antecedente penale, sunt caracterizați pozitiv, concluzionând ca fiind posibilă aplicarea

pedepsei cu amendă în limita celei stabilite de sancțiunea normei incriminate.

Totodată, instanța a conchis că este întemeiată solicitarea procurorului de

încasare de la inculpați a cheltuielilor judiciare în sumă de 2432 lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare și care greșit a fost respinsă de instanța de fond, ori, art. 143 alin.

(1) Cod de procedură penală prevede cazurile când expertiza judiciară se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu, în speță, expertizele fiind efectuate după excluderea

alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală.

Conform art. 227 alin. (1), (2), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, sumele plătite sau care urmează a fi plătite experților cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Aceasta este considerată o normă generală,

neobligând statul să suporte cheltuielile, ci doar să le achite la momentul necesar pentru

a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu

condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în

proces.

Potrivit art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau trecute în contul statului, instanța de judecată având

marja aprecierii posibilității de a-i impune condamnatului recuperarea cheltuielilor

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării lui cu avocat care acordă asistență juridică garantată de

stat sau să-l elibereze de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, atunci când plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lui.

Deci, în cadrul examinării cauzei au fost efectuate: raport de expertiză judiciară

nr. 201829P0098 din 06.02.2018; raport de expertiză nr. 201829P0100 din 07.02.2018;

raport de expertiză nr. 201829D0041 din 15.02.2018; raport de expertiză nr.

201829P0101 din 08.02.2018; nr. 201829P0102 din 07.02.2018; nr. 201821D0033 din

28.02.2018; nr. 201821D0034 din 28.02.2018; nr. 201821D0035 din 28.02.2018; nr.

201821D0036 din 28.02.2018; nr. 201821D0037 din 28.02.2018 pentru întocmirea

căror au fost în total suportate cheltuieli judiciare în sumă de 2432 lei, ce urmează a fi

încasate în mod solidar din cotul inculpaților, pentru retribuția cuvenită experților..., or

spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor cheltuieli sunt avansate

de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele

penale, în care activitatea judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare

cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul

judiciar în fața căruia se află cauza penală.

Aceasta pentru că efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile

judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

9

Ori, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage, în mod inevitabil, desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, iar

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli. La fel, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând

toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către

prima instanță.

Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților

de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor, iar scutirea condamnaților de la plata

acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar nu regula.

Astfel, stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni,

acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea

urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare.

În același timp, urmează a fi admise parțial cerințele formulate de părțile

vătămate Zubco L., Grosu T. și Țeberneac V. referitor la acțiunea civilă, ori, potrivit

art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi

inițiată la cererea persoanelor fizice cărora li-au fost cauzate prejudicii materiale,

morale sau prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură

cu săvârșirea ei, dispoziția art. 220 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală stipulând

că acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prezentul cod,

normele procedurii civile fiind aplicabile dacă ele nu contravin principiilor procesului

penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Astfel, în temeiul art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, se admite în

principiu cererea de reparare a daunei materiale, cu încasarea de la inculpați, în mod

solidar, în beneficiul părții vătămate Grosu T. a prejudiciului material în sumă de 300

lei și în beneficiul părții vătămate Zubco L. a sumei de 540 cu titlu de cheltuieli de

transport și 2572 lei pentru tratamentul medical. Totodată, urmează a admite integral

cerințele părții vătămate Grosu T. de recuperare a daunei cauzate prin deteriorarea

rochiei în sumă de 500 lei, recunoscută drept corp delict prin ordonanța din 19.02.2018

iar pretențiile părții vătămată Zubco L. referitor la încasarea venitului ratat în sumă

12.300 lei pe perioada absentă la serviciu și celui de 21.855 lei pe perioada de sistare

a activități întreprinderii „Zubco Liuba” urmează a fi respinse, deoarece nu au fost

prezentate probe ce ar confirma temeinicia acestor cerințe.

Totodată, urmează a fi încasat, separat de la fiecare inculpat în beneficiul fiecărei

din părțile vătămate a prejudiciului moral a câte 3000 lei, reieșind din gradul

suferințelor suportate de ei. Or, în sensul art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune

sau omisiune.

Ori, fiind încadrate acțiunile inculpaților în baza legii penale, este necesar de a

mări cuantumul prejudiciului moral încasat părților vătămate, ținând cont în acest sens

de art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

10

prejudiciului și de măsura în care această compensație poate aduce satisfacție persoanei

vătămate.

Deci, prejudiciul moral în cuantum a câte 3000 lei de la inculpați pentru fiecare

parte vătămată urmează a fi repartizat în conformitate cu principiul echității, stabilit în

funcție de individ și de sensibilitatea acestuia, părțile vătămate având de suferit ca

urmare a vătămărilor suportate și a stresul emoțional, fiind în corespundere cu

caracterul și gravitatea suferințelor psihice suportate de către acestea în urma acțiunilor

ilicite ale inculpaților, or, instanța are obligația de a asigura o satisfacție morală pe baza

unor aprecieri în echitate, însă despăgubirea în cuantumul solicitat depășește cu

certitudine întinderea suferințelor cauzate părților vătămate, prejudiciul moral suferit,

urmând să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri nejustificate.

Astfel, este proporțională suma de 3000 lei ca echivalent al suferințelor morale

suportate de către părțile vătămate, ca rezultat al acțiunilor ilegale ale inculpaților.

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond în privința

inculpatului Cordun A.

Recurenta a invocat că atât în instanța de fond, cât și cea de apel nu a fost stabilit

faptul că intenția inculpaților a fost îndreptată spre public, spre a jigni demnitatea

publică și a încălca grosolan ordinea publică, acuzarea urmând să prezinte dovezi

solide în acest sens.

Astfel, fapta inculpaților nu atinge gradul pericolului social al infracțiunii, fiind

necesară calificarea faptei în baza prevederilor Codului contravențional.

Mai mult, a fost stabilit că partea vătămată a fost cea care a inițiat conflictul și

din cauza acestui fapt inculpatul Cordun L. a ripostat.

Inculpații nu au fost inițiatorii conflictului și nici nu au acționat cu premeditate,

iar potrivit raportul de constatare medico-legal din 07.02.2018, la Cordun L. s-au

depistat excoriații pe antebrațul stâng și mâna stângă, care s-au produs la 01.02.2018

și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Deci, prezența vătămărilor date

confirmă că între partea vătămată și inculpat a avut loc o altercație

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocata Mihaela Rotari, în care solicită casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond în privința

inculpatului Cordun L.

Recurenta a indicat că instanța de apel, urmare a aprecierii gradului de vinovăție

și stabilirii pedepsei prin prisma principiului individualizării pedepsei, a apreciat greșit

acele criterii care au stat la baza pronunțării deciziei.

Ori, intenția inculpaților nu a fost îndreptată spre public, spre a jigni demnitatea

publică și a încălca grosolan ordinea publică, iar acuzarea nu a prezentat nici o probă

în acest sens.

Afirmațiile acuzării că prin acțiunile inculpaților a fost perturbată ordinea și

liniștea publică nu și-au găsit confirmare, or, nici unul dintre martori nu a observat

careva acțiuni ale inculpaților adresate spre public și ordinea publică în general, care

11

ar bulversa ordinea publică și ar arăta că inculpații prin acțiunile lor anume aceasta au

dorit și urmărit.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

5.2. Inculpații Cordun Lilian Și Cordun Andrian, la fel, au declarat recursuri

ordinare, în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței

instanței de fond.

Recurenții au invocat similar că din circumstanțele cauzei și probele

administrate, nu a fost stabilit că intenția lor a fost îndreptată spre public, spre a jigni

demnitatea publică și a încălca grosolan ordinea publică, iar acuzarea urma să prezinte

dovezi solide privind intenția inculpaților.

Astfel, afirmațiile acuzării că prin acțiunile lor a fost perturbată ordinea și

liniștea publică nu și-au găsit confirmare, iar martorii prezenți la fața locului nu au

observat careva acțiuni ale inculpaților adresate spre public și ordinea publică care ar

bulversa opinia publică și ar arăta că inculpații prin acțiunile lor anume aceasta au

urmărit. Totodată, din declarațiile persoanelor audiate nu urmează că inculpații au

acționat de comun acord sau în urma înțelegerii prealabile, fiind stabilit că între

inculpați și părțile vătămate a fost un conflict reciproc, soldat cu vătămări atât la părțile

vătămate cât și la inculpați.

În drept, recursurile sunt întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

9) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect, se reține că recursurile sunt fondate în drept pe art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 9), 10) Cod de procedură penală, care prevăd temeiurile că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

12

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța

a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă

care nu este prevăzută de legea penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale (pct. 5.-5.2. din decizie).

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, care ar fi

esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată

la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde,

inculpații au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, fiind omisă în totalitate

și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5.-52. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile

ordinare ale apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. – 5.2. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de

apel, corect casând sentința în care este constatată fapta inculpaților ca în rechizitoriu

dar divergent fiind încetat procesul penal (pct. 1.-2. din decizie), legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpaților, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lor infracționale, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

13

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părților

vătămate Zubco L., Grosu T. și Țeberneac V., ale martorilor Dubina I., Guranda M.,

Cosînga E., Denisov V., raportul de expertiză judiciară nr. 2018D0033 din 28.02.2018

prin care la Zubco L. se constată traumă cranio-cerebrală închisă cu comoție cerebrală,

contuzia țesuturilor moi ale feței pe dreapta și se califică ca vătămări corporale ușoare,

după criteriul de dereglare – de scurtă durată a sănătății; raportul de expertiză judiciară

nr. 2018D0034 din 28.02.2018 prin care la Grosu T. se constată excoriații liniare pe

gât, produse prin mecanism de fricțiune cu un obiect contondent, cu suprafața limitată

și se califică ca vătămări corporale neînsemnate; raportul de expertiză judiciară nr.

2018D0035 din 28.02.2018 prin care la Țeberneac V. se constată excoriații pe obrazul

stâng, produse prin mecanism de fricțiune cu un obiect contondent, cu suprafața

limitată, posibil unghii și se califică ca vătămări corporale neînsemnate; fișa medicală

nr. 1265 și trimiterea-extras, raportul de expertiză judiciară nr. 201829D0041 din

14.02.2018; raportul de expertiză medico-legală nr. 201829P0098 din 06.02.2018;

raportul de expertiză medico-legală nr. 201829P0100 din 07.02.2018; ordonanțele din

19.02.2018 prin care Zubco L., Grosu T. și Țeberneac V. au fost recunoscuți în calitate

de parte vătămată, ordonanța din 19.02.2018 privind recunoașterea în calitate de corp

delict; procesul-verbal de examinare a obiectului din 19.02.2018 cu planșa fotografică

anexă, prin care se atestă deteriorarea rochiei, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de

apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care a respins versiunile și

dovezile apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în

acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care, prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane (pct. 4. din decizie).

Totodată, soluția instanței de apel coroborează și cu prevederile art. 131 lit. a),

b), 1347 Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror prin faptă săvârșită

în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul

săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane. Ordine publică înseamnă o

totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a integrității patrimoniului. Încălcare grosolană a ordinii publice se

consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale

de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către

violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare. Huliganismul însoțit de aplicarea

violenței asupra persoanelor constituie atât violența psihică, cât și cea fizică, ce se poate

manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii

unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri victimei urmate de

vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea

prejudiciului sănătății (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 - Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3.).

Ori, prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpaților este demonstrată concludent prin probele administrate.

14

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța de apel just și argumentat a ținut cont

de faptul că inculpații au săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

amendă în mărime de la 750 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de până la

5 ani, dar că anterior nu au mai fost condamnați și sunt caracterizați pozitiv, precum și

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților la limita minimă conform prevederilor legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestora,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lor, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat

la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

pedepsei penale aplicate inculpaților (pct. 5. – 5.2. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

15

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4

– 5.2. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, că s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor

legale, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarat de avocatele Aliona Rusnac,

Mihaela Rotari, de inculpații Cordun Andrian XXX și Cordun Lilian XXX, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2020, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

16