1ra-1488/20 — art. 264 al. 3 lit. b, 266 CP

1ra-1488/20 — art. 264 al. 3 lit. b, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1488/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte –Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh și Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți Liliana Pasat și de către avocatul

Igor Ciuru în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2020, în cauza penală, în privința lui

Cazacu Igor XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 07.09.2015 la 22.05.2018;

Instanța de apel de la 08.06.2018 până la 12.02.2020;

Instanța de recurs de la 01.06.2020 până la 20.10.2020.

a c o n s t a t a t :

penal în privința lui Igor Cazacu în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a fost

încetat pe motivul încălcării termenului de aflare a acestuia în calitate de bănuit.

În baza aceleiași sentințe, Igor Cazacu a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal. În temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod

penal, Igor Cazacu a fost eliberat de răspundere penală pe motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Igor Cazacu este învinuit de faptul că la 29 octombrie 2014, aproximativ pe la ora

16:00, aflându-se la volanul pasagerului marfar de model „Volkswagen LT-35”, cu

numărul de înmatriculare XXXXX, în apropierea bunului imobil cu numărul

cadastral XXXXX, situat în intravilanul or. Costești, r-nul Rîșcani, pe când efectua

manevra de deplasare cu spatele, neasigurându-se că o poate face fără a crea un

pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic, în rezultatul cărui fapt a

lovit cu partea din spate a autovehiculului condus pe pietonul Anatolie Șcerban.

1

În rezultatul accidentului de circulație, pietonului Anatolie Șcerban, i-au fost

cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 203 ,,d” din 23 decembrie

2014: fracturi de coaste pe diferite linii anatomice; fractură ce stern; hematorax

bilateral - 1800 ml sânge lichid; fractură închisă a brațului stâng și a femurului drept;

edem și tumifiere substanței creieroase; plăgi contuză pe regiunea occipitală;

echimoze pe față, care după caracterul lor corespund categoriei vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață.

Moartea cet. Anatolie Șcerban a survenit în urma unui șoc posttraumatic

posthemoragic, ca rezultat al traumatismului suportat.

Astfel, Igor Cazacu a încălcat prevederile pct. 41 (2) din Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republici Moldova nr. 357 din

15.05.2009 care stabilesc că: conducătorul vehiculului care intenționează să se

deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate

face fără a crea pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile

în care câmpul vizual în spate este limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul

altei persoane, aflate în afara autovehiculului - încălcări, care sunt în legătură directă

cu comiterea accidentului de circulație și consecințele survenite.

Acțiunile inculpatului Igor Cazacu de către organul de urmărire penală au fost

încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi: încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Instanța de fond a constatat că, tot, Igor Cazacu la 29 octombrie 2014,

aproximativ pe la ora l6:00, după ce a condus pasagerul marfar de model

„Volkswagen LT-35”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, în apropierea bunului

imobil cu numărul cadastral XXXXX, situat în intravilanul or. Costești, r-nul Rîșcani,

pe când efectua manevra de deplasare cu spatele, neasigurându-se că o poate face

fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic, a lovit cu

partea din spate a autovehiculului condus pe pietonul Anatolie Șcerban, cărui i-au

fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.203 „d” din 23

decembrie 2014, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață fapt în urma

căruia ultimul a decedat.

Șoferul, Igor Cazacu nu a respectat întocmai cerințele art. 12 pct. lit. g) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 15.05.2009, care stabilește că „Conducătorul de vehicul implicat

într-un accident în traficul rutier este obligat [...] să anunțe despre accident poliția și să

rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de poliție”, a părăsit locul accidentului rutier.

2

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului Igor Cazacu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, după indicii calificativi:

părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și

care a încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport,

dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5) Cod penal.

parțială a sentinței, în partea prin care s-a încetat procesul penal de învinuire a lui

Igor Cazacu în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

De asemenea, procurorul a solicitat casarea sentinței în latura acțiunii civile, în

partea respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, precum și în partea dispunerii în privința corpurilor delicte.

În susținerea apelului declarat, acuzatorul de stat a menționat că, nu este de

acord cu sentința instanței de fond, considerând-o ilegală și neîntemeiată. Apelantul

a indicat că, instanța a dat o apreciere unilaterală și superficială probelor

administrate, adoptând o sentință favorabilă inculpatului.

3.1. Avocatul Sergiu Beșliu a solicitat în numele lui Ina Șcerban, casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Igor Cazacu să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. În

baza aceste-i Legi, solicită să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani. De asemenea, a solicitat admiterea acțiunii civile în sumă de 500 000

lei, cu titlu de compensare a prejudiciului moral. Aplicarea sechestrului pe mijloacele

bănești aflate pe conturile bancare, precum și aplicarea sechestrului pe bunurile

mobile și imobile ale inculpatului Igor Cazacu în limita valorii acțiunii în mărime de

500 000 lei.

Apelantul a indicat că, nu este de acord cu sentința instanței de fond, o

consideră neîntemeiată și ilegală, or, instanța de fond în mod eronat a interpretat

prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală.

3.2. Potrivit apelului comun declarat de către avocatul Ion Rohac și inculpatul

Igor Cazacu, apelanții unanim au solicitat casarea integrală a sentinței contestate, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond.

Apelanții au declarat că, nu sunt de acord cu sentința emisă, deoarece este una

discriminatorie fiind luată o poziție părtinitoare părții acuzării. Instanța urma să

cerceteze nemijlocit sub toate aspectele probele administrate în prezenta cauză.

Instanța și-a depășit limitele jurisdicționale stipulate de art. 325 Cod de procedură

penală, deoarece a satisfăcut ilegal demersul acuzării.

3

apelul comun declarat de către avocatului Ion Rohac și inculpatului Igor Cazacu a

fost respins, iar apelul procurorului și apelul avocatului Sergiu Beșliu în numele

succesorului părții vătămate Inna Șcerban a fost admis, casate parțial sentința în

latura penală și latura civilă, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Cazacu Igor Boris se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, și în baza acestei Legi i se stabilește pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea aplicate lui Igor Cazacu

se suspendă condiționat cu stabilirea perioadei de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Inna Șcerban se admite parțial.

Se încasează de la Igor Cazacu în beneficiul succesorului părții vătămate Inna Șcerban

prejudiciul moral în sumă de 150 000 lei.

Se încasează de la Igor Cazacu în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă

de 2 250 lei.

Sechestrul pe camionul marfar de model ,,Volkswagen LT35” cu numărul de

înmatriculare XXXXX se menține pentru asigurarea executării acțiunii civile.

În rest dispozițiile se mențin fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat că, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate suplimentar de instanța de apel,

și anume: declarațiile succesorului părții vătămate Inna Șcerban (f.d. 233-235, vol. I);

declarațiile martorilor Serghei Șevcenco (f.d. 31-34, vol.I); raportul nr. 3614, despre

internarea lui Anatolie Șcerban în secția de reanimare a IMSP ,,Spitalul raional

Rîșcani” (f.d. 23, Vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.10.2014 cu

planșa fotografică, prin care a fost examinat camionul ,,Volkswagen LT-35” (f.d. 27-

31, Vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.10.2014 cu planșa

fotografică, prin care au fost examinate hainele în care era îmbrăcat Igor Cazacu (f.d.

32-34, Vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.10.2014 cu planșa

fotografică, prin care a fost examinată porțiunea de teren setată în or. Costești,

raionul Rîșcani (f.d. 35-40, Vol.I); procesul-verbal de constatare a infracțiunii

depistate din 25.07.2016, prin care au fost examinate certificatele medicale predate

benevol de către Ina Șcerban (f.d. 46-47, Vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 11.11.2014 cu planșa fotografică, prin care a fost examinată o scurtă

prezentată de către Igor Cazacu (f.d. 49-55, Vol.I); procesul-verbal de ridicare din

4

11.12.2014 cu fototabel, prin care a fost ridicat camionul de model ,,Volkswagen LT-

35” (f.d. 82-85, Vol.I); ordonanță de ridicare cu proces-verbal de ridicare (f.d. 86,

Vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului automobilul, prin care a fost

examinat camionul de model ,,Volkswagen LT-35” (f.d. 115-117, Vol.I); raportul de

expertiză medico-legală nr.203 ,,D” din 22.12.2014. Conform raportului în cauză,

moartea cet. A. Șcerban a survenit în urma unui șoc post- traumatic, posthemoragic

ca rezultat al traumatismului suportat. La examinarea medico-legală a cadavrului s-

au depistat leziuni corporale: facturi de coaste pe diferite linii anatomice; fractură de

stern; hematorax bilateral - 1800 ml sînge lichid; fractură închisă a brațului stîng și a

femurului drept ; edem și tumifiere a substanței creieroase; plagă contuză pe

regiunea occipitală; echimoze pe față, ce corespund categoriei vătămări corporale

Grave, periculoase pentru viață. Leziunile corporale sunt caracteristice unui accident

rutier. Leziunile descrise mai sus se exclud de la căderea înălțimii propriului corp

(f.d. 124, Vol.I); certificatul nr.362 SRL Sf.Luca, potrivit căruia la Anatolie Șcerban a

fost stabilită diagnoza eoxartroza gr.I pe stânga (f.d. 134, Vol.I); certificatul nr.139 din

11.11.2014 eliberat de SRL ,,Incomed” de tratament cu recomandare (f.d. 135, Vol.I);

Astfel, instanța de apel a menționat că, ca urmare a încălcării regulilor de

securitate a circulației rutiere, a fost lovit Anatolie Șcerban: Conform raportului de

expertiză medico-legală nr.203 ”D” din 23.12.2014 s-a stabilit, că decesul lui Anatolie

Șcerban a survenit în urma unui șoc postraumatic, posthemoragic ca rezultat al

traumatismului suportat. Leziunile corporale depistate la partea vătămată

corespund categoriei vătămărilor corporale grave și sunt caracteristice unui accident

rutier.

De asemenea, leziunile corporale depistate la Anatolie Șcerban exclud căderea

de la înălțime, astfel ultima concluzie expusă în raportul de expertiză exclude în

totalmente ipoteza căderii lui Anatolie Șcerban de la înălțime, după cum pretinde

inculpatul.

În ceea ce privește legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile, instanța de apel a constatat că, anume încălcarea regulilor de

securitate a circulației rutiere a fost cauza producerii urmărilor prejudiciabile și

anume lovirea lui Anatolie Șcerban, care în rezultatul leziunilor corporale primite a

decedat.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de

imprudență, urmând a fi luată în considerație nu doar obligația de a respecta regulile

de securitate a circulației rutiere, dar și posibilitatea persoanei de a respecta și a

prevedea consecințele prejudiciabile.

5

Instanța de apel a subliniat că, inculpatul s-a aflat la volanul automobilului de

model ,,Volkswagen LT-35” și ar fi putut evita lovirea lui Anatolie Șcerban în cazul

în care era să se asigure că manevra de deplasare cu spatele nu creează pericol pentru

persoana din apropiere.

Respectiv, instanța de apel a conchis că, lovirea lui Anatolie Șcerban de către

automobilul la volanul căruia s-a aflat Igor Cazacu, a avut loc din cauza neatenției și

ignoranței inculpatului la verificarea situației rutiere.

Faptul că inculpatul nu recunoaște vina sa, instanța de apel a apreciat-o ca o

metodă de apărare, totodată nerecunoașterea vinovăției nu poate fi considerată

temei de achitare. Din conținutul declarațiilor depuse de martorul Serghei Șevcenco,

precum și a inculpatului, se atestă o coincidență cronologică dintre momentul

deplasării automobilului, la volanul căruia se afla Iurie Cazacu și momentul când

partea vătămată, după cum afirmă inculpatul, a căzut jos. Însăși inculpatul și

martorul Serghei Șevcenco, în repetate rânduri, au menționat că Anatolie Șcerban s-

a lovit de automobil, dar instanța de apel a subliniat că această lovitură a avut loc în

timp ce automobilul condus de Igor Cazacu s-a deplasat în spate. Cele întâmplate s-

au soldat într-un final cu decesul părții vătămate Anatolie Șcerban. Legătura de

cauzalitate între vătămările corporale grave, soldate cu decesul părții vătămate și

lovirea acestuia de automobilul condus de Igor Cazacu este dovedită prin raportul

de expertiză medico-legală nr.203 „D” din 22.12.2014. Expertiza medico-legală a

stabilit, că leziunile corporale depistate la Serghei Șcerban sunt caracteristice unui

accident rutier.

Astfel, instanța de apel a constatat că, Igor Cazacu la 29 octombrie 2014,

aproximativ pe la ora 16:00, aflându-se la volanul pasagerului marfar de model

„Volkswagen LT-35”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, în apropierea bunului

imobil cu numărul cadastral XXXXX, situat în intravilanul or. Costești, r-nul Rîșcani

pe când efectua manevra de deplasare cu spatele, neasigurându-se că o poate face

fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic, în rezultatul

cărui fapt a lovit cu partea din spate a autovehiculului condus pe pietonul Anatolie

Șcerban.

În rezultatul accidentului de circulație, pietonului Anatolie Șcerban, i-au fost

cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.203 ,,d” din 23 decembrie

2014: fracturi de coaste pe diferite linii anatomice; fractură ce stern; hematorax

bilateral - 1800 ml sânge lichid; fractură închisă a brațului stâng și a femurului drept;

edem și tumifiere substanței creieroase; plăgi contuză pe regiunea occipitală;

echimoze pe față, care după caracterul lor corespund categoriei vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață.

6

Moartea cet. Anatolie Șcerban a survenit în urma unui șoc postraumatic

posthemoragic, ca rezultat al traumatismului suportat.

Astfel, Igor Cazacu a încălcat prevederile pct. 41 (2) din Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357

din 15.05.2009 care stabilesc că: conducătorul vehiculului care intenționează să se

deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate

face fără a crea pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În cazurile

în care câmpul vizual în spate este limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul

altei persoane, aflate în afara autovehiculului - încălcări, care sunt în legătură directă

cu comiterea accidentului de circulație și consecințele survenite.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, după

indicii calificativi - încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

În acest sens, instanța de apel a conchis că, soluția instanței de fond privind

încetarea procesului penal de învinuire a lui Igor Cazacu în baza art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, pe motivul încălcării termenului de aflare a acestuia în calitate de

bănuit, este eronată și neîntemeiată, or, ordonanța de recunoaștere a lui Igor Cazacu

în calitate de bănuit din 12.12.2014 este un act emis ulterior ordonanței de începere a

urmăririi penale.

Astfel, instanța de apel a specificat că, recunoașterea întârziată a lui Igor

Cazacu în calitate de învinuit este un presupus viciu constatat de instanță,

suplimentar invocat de partea apărării în apelul declarat pe caz. Continuitatea

calității de bănuit este limitată în timp, în acest sens pct. 3 alin. (2) art. 63 Cod de

procedură penală, stabilește următoarele: organul de urmărire penală nu este în drept să

mențină în calitate de bănuit: persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de

recunoaștere în această calitate - mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și

al adjuncților săi - mai mult de 6 luni. Același art. 63 la alin.(7) prevede: calitatea de bănuit

încetează din momentul (...) emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței de

punere sub învinuire.

Așadar, instanța de apel a respins soluția instanței de fond, constatând că

ordonanța de punere sub învinuire a lui Igor Cazacu a fost emisă la 11.03.2015, adică

fără depășirea termenului admisibil de aflare a persoanei în calitate de bănuit, de 3

luni.

7

Ținând cont de cele menționate mai sus, instanța de apel a conchis că,

procesului penal pornit în privința lui Iurie Cazacu în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, nu a fost viciat.

Conducându-se de prevederile art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a conchis

că, Igor Cazacu poate fi corectat și reeducat în condițiile aplicării unei pedepse sub

formă de închisoare și a pedepsei complementare conform legii, cu stabilirea unui

termen de probă de 3 ani. Dat fiind faptul că, inculpatul este la prima abatere de la

legea penală, instanța de apel a ajuns la concluzia că suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare și instituirea unei perioade de probațiune în acest

sens, are să fie o măsură suficientă și justă pentru restabilirea echității sociale.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, atât avocatul Sergiu Beșliu, cât și

acuzatorul de stat, au solicitat admiterea acțiunii civile înaintată de către succesorul

părții vătămate Inna Șcerban. Conform materialelor cauzei penale, la 02.02.2015

succesorul părții vătămate Inna Șcerban a înaintat o cerere (f.d.138, Vol.I), prin care

a solicitat să fie recunoscută în calitate de parte civilă și să fie încasat din contul

inculpatului dauna morală în sumă de 100 000 (una sută mii) lei. Prin ordonanța din

02.02.2015 (f.d.139), organul de urmărire penală a recunoscut-o pe Inna Șcerban în

calitate de parte civilă. Fiind audiată în cadrul ședinței instanței de apel, succesorul

părții vătămate Inna Șcerban a solicitat încasarea din contul inculpatului a daunei

morale în sumă de 500 000 lei.

Conform prevederilor art. 219 alin. (4) Cod penal, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în

considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea

speranței în viată, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de

decesul rudelor apropiate etc.

În temeiul art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și

de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Ținând cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie

una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Astfel, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice cauzate

succesorului părții vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului și de măsura în

care compensarea poate aduce satisfacerea succesorului părții vătămate Inna

Șcerban, urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

8

ajunge la o îmbogățire fără just temei, instanța de apel a constatat că, suma de 500

000 lei este o despăgubire exagerată pentru dauna morală suportată de Inna Șcerban.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, cuantumul daunei morale cauzate

succesorului părții vătămate urmează a fi valorificat în suma de 150 000 lei, întrucât

în procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat

prin infracțiune, iar repararea prejudiciilor morale în caz de deces prezintă o

modalitate distinctă, care constă în dreptul persoanelor apropiate victimei decedate,

la repararea propriului lor prejudiciu afectiv, rezultat din lezarea sentimentelor de

afecțiune. Fapta infracțională a inculpatului a cauzat prejudiciu moral lui Inna

Șcerban, exprimat prin suferințe psihice intervenite de pe urma conștientizării de

către cea din urmă a curmării vieții soțului său. În plus, ca urmare a decesului lui

Anatolie Șcerban, inculpatul a manifestat o atitudine indiferentă față de familia

acestuia și nu a intenționat să contribuie măcar cu susținerea financiară a acesteia

după incidentul produs.

Totodată, instanța de apel a admis ca fiind întemeiată cerința procurorului,

privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 2 250 lei din contul inculpatului

în beneficiul statului, or, stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei

infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate

de la începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare.

Cu referire la apelul comun declarat de avocatul Ion Rohac și inculpatul Igor

Cazacu, instanța de apel a respins argumentele invocate, considerând apelul

declarativ.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că atestă o argumentare formală a

unor argumente în temeiul cărora se solicită casarea sentinței contestate și remiterea

cauzei la rejudecare. Cerința de remitere a cauzei la rejudecare a fost apreciată de

către instanța de apel drept o tentativă de tergiversare a cauzei penale de către partea

apărării, urmărind scopul parcurgerii repetate a examinării cauzei în instanța de

fond.

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală de către procuror, prin care solicită casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie numită o pedeapsă sub formă de privațiune de libertate de 4 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semideschis și cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

9

În motivarea celor solicitate, procurorul susține că, pedeapsa aplicată

inculpatului este una prea blândă și care nu va atinge scopul pedepsei penale

prevăzut de art. 61 Cod penal.

5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocatul Igor Ciuru în numele

inculpatului și ultimul, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 11) Cod de

procedură penală solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

hotărâri prin care Igor Cazacu să fie achitat de sub învinuirea de comiterea a

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, iar în rest să fie menținută sentința

primei instanțe.

În susținerea celor solicitate, recurenții menționează că, motivarea soluției

contravine dispozitivului hotărârii, or, indicând că instanța de apel a comis o eroare

precum că nu a indicat Igor Cazacu, dar Boris Cazacu.

De asemenea, susțin că instanța de apel nu a motivat în nici un mod soluția de

menținere a sentinței în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal.

Totodată, recurenții indică că la caz există o cauză care înlătură răspunderea

penală, or, urmărirea penală a fost efectuată în afara termenului legal, cu încălcarea

prevederilor art. 63 Cod de procedură penală.

Mai mult, recurenții susțin anonim că, în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal.

lărgit constată că, recursul declarat de către procuror urmează a fi respins ca

inadmisibil iar cel declarat de către Igor Ciuru în numele inculpatului și ultimul

urmează a fi admis din următoarele considerente.

6.1. Cu referire la recursul declarat de către procuror, Colegiul penal lărgit

menționează că, în conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate și argumentate de recurent. Autorul recursului invocă prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiul invocat de recurent nu a fost confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

10

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.

61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului

penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a aplicat

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă, din considerentul că aceasta

este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Igor Cazacu pe o perioadă de probațiune de 3

ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și

pericolul social al infracțiunii săvârșite.

6.2. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Igor Ciuru în numele

inculpatului și ultimul, Colegiul penal remarcă că, în conformitate cu prevederile art.

11

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de

recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, și

anume, decizia instanței de apel conform art. 417 Cod de procedură penală trebuia

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea cererilor de apel, precum și motivele adoptării soluției date.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel prin decizia

pronunțată la 12 februarie 2019, a casat parțial sentința, și anume, în latura penală și

latura civilă, a rejudecat cauza și a pronunțat o nouă hotărâre în acest sens.

Astfel, instanța de apel prin decizia menționată, îl recunoaște pe inculpat

culpabil de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, însă

omite să se pronunțe asupra altui capăt de învinuire, și anume, de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, or, odată ce decizia a fost casată în latura

penală, instanța de apel avea obligația să se pronunțe pe toate capetele de învinuire

aduse inculpatului prin rechizitoriu în această cauză penală.

Mai mult decât atât, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei omite să

se pronunțe asupra tuturor argumentelor invocate în cererile de apel, or, în apelul

comun formulat de către avocatul Ion Rohac în numele inculpatului Igor Cazacu și

ultimul, aceștia indică dezacordul cu condamnarea inculpatului, inclusiv, în baza

învinuirii de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod de procedură penală.

12

Cu referire la concluzia instanței de apel precum că, nu a fost încălcat termenul

de aflare a lui Igor Cazacu în calitate de bănuit, deoarece ordonanța de recunoaștere

în calitate de bănuit din 12 decembrie 2014 a fost emisă ulterior ordonanței de

începere a urmăririi penale, iar ordonanța de punere acestuia sub învinuire a fost

emisă la 11 martie 2015, fiind în termen de 3 luni, termen stipulat de art. 63 Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit o apreciază drept nefondată.

Or, ordonanța de punere sub învinuire a fost semnată de către procuror, avocat

și Igor Cazacu la 30 martie 2015, fiind eronat datată cu data de 11 martie 2015, fapt

de care nu a ținut cont instanța de apel (f.d. 162, vol. I).

În acest sens, Colegiul penal reamintește că, în conformitate cu art. 63 alin. (2)

pct. 3) din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală nu este în drept

să mențină în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță

de recunoaștere în această calitate mai mult de trei luni, iar cu acordul Procurorului

General și al adjuncților săi - mai mult de șase luni.

De asemenea, potrivit art. 63 alin. (3) din Codul de procedură penală, la data

expirării, după caz, a unui termen indicat în alin. (2), organul de urmărire penală este

obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura

preventivă aplicată în privința acestuia, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau

punerea sa sub învinuire. În cazul prelungirii termenului de menținere a calității de

bănuit mai mult de trei luni, ofițerul de urmărire penală este obligat să informeze

imediat bănuitul despre aceasta.

Articolul 21 din Constituția Republicii Moldova garantează principiul

prezumției nevinovăției persoanei, potrivit căruia orice persoană acuzată de un

delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal,

în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile

necesare apărării sale.

Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă a

devenit un principiu fundamental și incontestabil al oricărui sistem de drept și este

garantat de normele actelor internaționale, la care a aderat și Republica Moldova.

Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană,

nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat

pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

Cu termeni similari operează și art. 14 alin. 7 din Pactul internațional cu privire

la drepturile civile și politice, potrivit căruia nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit

din pricina unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărâre definitivă în conformitate cu legea și cu procedura penală a fiecărei țâri.

13

De asemenea, art. 22 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că nimeni

nu poate fi supus de două ori urmăririi penale, judecării și pedepsei penale pentru

una și aceeași faptă.

Curtea Constituțională, a subliniat caracterul fundamental al principiului non

bis in idem, în Hotărârea nr. 26 din 23 noiembrie 2010 privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 63 alin. (6) din Codul de procedură penală

,,[...] dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă

derivă din art. 21 din Constituție, conform căruia ,,Orice persoană acuzată de un delict este

prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui

proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale".

Din conținutul normei constituționale se deduc trei principii: prezumția nevinovăției,

caracterul public al procedurilor penale și posibilitatea persoanei de a utiliza toate mijloacele

procedurale necesare pentru apărarea sa [...]".

În concluzie, Colegiul penal conchide că, printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, se enumeră și faptul că orice persoană are

dreptul de a fi judecat în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, iar

cauza penală în privința lui Igor Cazacu nu a fost judecată în mod echitabil, fiind

încălcate esențial drepturile inculpatului garantate atât de Constituția R. Moldova,

Codul de procedură, cât și Convenția Europeană cu privire la drepturile omului, iar

această încălcare de lege echivalează cu o eroare judiciară, care urmează a fi corectată

de către instanța de apel.

De asemenea, Colegiul penal lărgit subliniază că, nu poate menține sentința

din motiv că, aceasta a fost atacată de către parți, iar instanța de apel nu a dat răspuns

tuturor argumentelor invocate în cererile de apel, astfel menținerea sentinței s-ar

califica cu încălcarea dreptului la un recurs efectiv.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de apel nu

poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, totodată să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate în instanța de fond și cea de

14

apel în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei ținând

cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii, să stabilească termenul aflării

inculpatului în calitate de bănuit conform art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală,să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți Liliana Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal

al Apel Bălți din 12 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Cazacu Igor

XXXXX.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Igor Ciuru în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Apel Bălți din 12 februarie 2020

și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 17 noiembrie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

15