1ra-1240/20 — 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-1240/20 — 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1240/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Lupan Vadim în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

BUȘTIUC Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.10.2019 – 18.12.2019;

Instanța de apel: 21.01.2020 – 04.02.2020;

Instanța de recurs: 25.03.2020 – 13.05.2020.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Buștiuc Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (2), lit. i) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 30 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 32.864 lei

au fost trecute în contul statului.

august 2019, în jurul orei 22.00, inculpatul, aflându-se la domiciliul cet. Costin

Andrei din XXXXX, a consumat cu ultimul băuturi alcoolice. Astfel, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, între Costin Andrei și Buștiuc Alexandr s-a iscat un conflict,

urmare a căruia, Buștiuc Alexandr, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale – cauzarea suferințelor fizice, prevăzându-le și admițând în mod

conștient survenirea acestor urmări, cu scopul de a-l omorî, i-a aplicat lui Costin

Andrei multiple lovituri cu un hârleț în regiunea toracelui, gâtului și alte părți a

corpului. După aplicarea loviturilor menționate, ultimul acționând cu o cruzime

1

deosebită i-a scos victimei globurile oculare, fapt confirmat prin lipsa acestora din

orbite și scurgerile de sânge depistate în timpul examinării cadavrului.

În rezultatul acțiunilor infracționale a inculpatului, conform raportului de

expertiză judiciară nr. 201903C1711 din 07.10.2019, victimei i-au fost cauzate

leziuni corporale sub formă de:

- plăgi despicat-tăiate a gâtului cu lezarea venei jugulare drepte, despicarea

cartilajului laringean, cu hemoragii roșu-închise în țesuturile moi adiacente, anemia

organelor interne – care sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului și se

califică ca vătămare corporală gravă;

- plăgi despicat-tăiate a feței cu despicarea limbii și pe torace care se califică ca

vătămare corporală medie;

- traumă facio – cranio - cerebrală închisă: echimoze, excoriații, plagă contuză

a capului și feței, enuclearea traumatică a ochilor cu hemoragii roșu-închise în

țesuturile moi ale orbitei, fractura osului maxilar pe dreapta, hemoragii în țesuturile

moi epicraniene, hemoragii în mușchii temporali bilateral, fractura peretelui

posterior a orbitelor bilateral, hemoragii subarahnoidiene temporal bazal bilateral,

care se califică ca vătămare corporală gravă;

- traumă toraco - abdominală închisă: echimoze, excoriații a toracelui și

abdomenului - care se califică ca vătămare corporală neînsemnată;

- echimoze și excoriații la nivelul membrelor superioare și inferioare – care se

califică ca vătămare corporală neînsemnată.

În urma leziunilor corporale grave necompatibile cu viața, victima a decedat la

locul faptei.

către avocatul Lupan Vadim, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie numită

pedeapsă sub formă de închisoare reală pe un termen de 13 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Astfel, apelantul în susținerea apelului declarat a indicat, că atât în cadrul

urmăririi penale cât și în instanța de judecată inculpatul și-a recunoscut vina și a dat

declarații corespunzătoare în vederea elucidării circumstanțelor cauzei, în acest mod

contribuind activ la stabilirea adevărului, iar în cadrul ședinței preliminare a

formulat cerere de examinare a cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art.

3641 Cod de procedură penală, astfel încât a recunoscut integral circumstanțele

indicate în rechizitoriu.

Mai mult de atât, organul de urmărire penală a fost sesizat despre săvârșirea

infracțiunii în baza denunțului făcut de inculpat, care s-a prezentat benevol la

Inspectoratul de Poliție din mun. Chișinău, sect. Râșcani, comunicând faptele

săvârșite. Drept urmare, potrivit apelului se solicită aplicarea unei pedepse mai

2

blânde, având în vedere că inculpatul a conștientizat pericolul social al faptei comise

și urmează calea corijării, iar la etapa urmării penale cât și în instanța de judecată a

fost de acord cu demersul înaintat de procuror cu privire la aplicarea sau prelungirea

măsurii preventive sub formă de arest.

Totodată, la examinarea cauzei în primă instanță apărarea a solicitat să-i fie

aplicată inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, pe un termen de 10 ani, iar procurorul a solicitat ca inculpatului

să-i fie aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 13 ani. Prin urmare, în apel

apărarea solicită ca instanță să i-a în considerare circumstanțele cauzei și atitudinea

pe care a avut-o inculpatul față de fapta comisă, astfel încât solicităm casarea

parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei și, în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, să-i fie stabilită inculpatului pedeapsa solicitată de acuzatorul de stat în

primă instanță sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis.

2020, apelul avocatului Lupan Vadim a fost respins ca nefondat. Sentința s-a

menținut fără modificări.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au

fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult ca atât, în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond inculpatul

până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal, prin înscris autentic,

că recunoaște faptele invocate în rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de

noi probe (f.d. 31, vol. II), iar instanța de fond, prin încheierea protocolară din 18

noiembrie 2019 a admis cererea inculpatului, dispunând examinarea cauzei penale

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform prevederilor art.

3641 Cod procedură penală.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Mai mult ca atât, conform caracteristicii eliberate inculpatului, rezultă că acesta

se caracterizează nesatisfăcător și anume, face abuz de alcool, este în vizorul

3

angajaților poliției ca persoană care anterior a fost judecată, predispusă la săvârșirea

infracțiunilor și contravențiilor. Mereu a fost observat că se află în compania

persoanelor care prezintă interes pentru poliție. (f.d. 52), iar conform datelor

Serviciului Evidență operativă a MAI inculpatul anterior a mai comis infracțiuni.

(f.d. 53). Conform informației IMSP DRN, inculpatul se află la evidentă la medicul

narcolog cu diagnoza „consumator de substanțe narcotice, polinarcomania (spais,

canabis)” din 05.11.2018. (f.d. 51).

La adoptarea sentinței de condamnare, instanța de fond a ținut cont de semnele

obiective ce țin de realizarea faptei comise de inculpat or, în cazul dat, suntem în

prezența unui omor, săvârșit cu o deosebită cruzime, or deosebită cruzime a lui

Buștiuc Alexandr în privința părții vătămate, se desprinde din modul și caracterul

aplicării loviturilor de către inculpatul, totalitatea leziunilor corporale cauzate

victimei, în regiunea vitală a corpului, precum și obiectul cu care au fost aplicate

loviturile. Folosirea obiectului apt de a produce moartea – hârlețul, cu care au fost

aplicate loviturile, dovedesc intenția inculpatului de a omorî pe Costin Andrei, adică

inculpatul a conștientizat consecințele letale pentru partea vătămată ca rezultat al

acțiunilor sale și a dorit survenirea lor, mai mult și a dorit cauzarea de suferințe

fizice prin faptul că în timpul loviturilor uda cu apă partea vătămată după care

continua cu aceiași cruzime să lovească partea vătămată peste cap.

Conform înscrisurilor anexate la prezenta cauză penală, s-a constatat faptul, că

acesta nu este la prima abatere și că ultimul în societate manifestă periodic un

comportament agresiv și violent, ceea ce se denotă și din constatările stabilite prin

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 2017 și anume că, „ultimul a

manifestat un comportament agresiv exprimat prin aplicare de lovituri cu pumnul în

regiunea feței și picioarele în regiunea corpului față de victimă”, totodată ,,a luat

hârlețul și a lovit în contorul de electricitate, în mobila din casă, în sticlele de la

geamuri și uși, deteriorându-le și a amenințat victima că îi va tăia gâtul cu hârlețul”

(f.d. 54).

În astfel de împrejurări, s-a conchis că față de inculpatul poate fi aplicată

pedeapsa penală doar detențiunea pe viață.

Astfel, instanța de apel a considerat că, reieșind din multitudinea loviturilor și

caracterul acestora depistate la victimă, instanța de fond urma a-i aplice inculpatului

pedeapsa maximală prevăzută la art. 145 alin. (2) Cod penal, detențiunea pe viață,

însă ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut faptele invocate în rechizitoriu

și a solicitat ca examinarea cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, instanța de fond corect în cazul dat i-a aplicat prevederile art.

3641 alin. (8) Cod procedură penală, potrivit cărora inculpatul beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

4

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa

închisorii de 30 de ani.

În astfel de circumstanțe, argumentele apelantului de a-i aplica inculpatului o

pedeapsă mai blândă, nu sunt fondate și dacă vor fi acceptate asemenea argumente,

pedeapsa aplicată nu-și v-a atinge scopurile de îndreptare și reeducare a persoanei

condamnate.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în

partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi

decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 13 ani în penitenciar de tip închis.

În motivare recurentul a indicat următoarele:

- atât în cadrul urmăririi penale cât și în instanța de judecată inculpatul si-a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii;

- a contribuit activ la stabilirea adevărului;

- organul de urmărire a fost sesizat despre săvârșirea infracțiunii în baza

denunțului făcut de inculpat, care s-a prezentat benevol la Inspectoratul de poliție

din mun. Chișinău;

- la examinarea cauzei în prima instanță, procurorul a solicitat ca inculpatului

să-i fie aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 13 ani.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

5

Din conținutul recursului declarat se constată că, recurentul critică decizia sub

aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, însă Colegiul, analizând decizia atacată, conchide

că nici un temei prevăzut de norma menționată nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

În acest sens, Colegiul reține că, autorul recursului este de-acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

sale și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost

aplicată, apreciind-o drept una prea aspră.

Potrivit textului recursului, recurentul critică decizia recurată sub aspectul

individualizării greșite a pedepsei aplicate în privința inculpatului, temei prevăzut în

pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel a aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând acest temei în raport

cu motivele invocate, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa,

neacordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod

de procedură penală, Colegiul le consideră drept lipsite de temei, or, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

6

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Buștiuc Alexandr, atât

prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima

instanță, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61

Cod penal și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate

circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor

excepțional de grave, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de condițiile de

viață ale acestuia, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând

examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, corect ajungând la concluzia că

corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc doar prin izolarea lui de societate pe

termenul stabilit.

Astfel, Colegiul conchide că concluziile instanțelor inferioare corespund

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond au ținut

cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în

caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din

maximul și din minimul prevăzut de sancțiune. Dacă pedeapsa prevăzută de lege

este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Or, conform art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Buștiuc

Alexandr, prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, în funcție de caracterul și

gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor excepțional de grave, ce se

pedepsește cu detenția pe viață.

De asemenea, instanța de recurs nu vede necesitatea de a dezbate, prin alte

argumente, toate alegațiile din această cerere de recurs, deoarece careva temeiuri de

casare ex officio Colegiul nu a stabilit.

Cele consemnate supra, evidențiază o dată în plus că instanța de apel a acordat

o atenție sporită materialelor acestei cauze, prin argumente temeinice corect a

individualizat pedeapsa inculpatului de comiterea infracțiunii pentru care a fost

condamnat.

Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a Curții

Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest

sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt

obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă

dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație

de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

7

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză

să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această

cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se

vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Referitor la faptul că procurorul în prima instanță a solicitat o pedeapsă de 13

ani închisoare nu este relevant deoarece, conform prevederilor art. 53 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, procurorul în instanța de judecată își expune părerea

asupra pedepsei care urmează a fi aplicată, părere care nu are caracter obligatoriu

pentru instanță, dat fiind că doar instanța este competentă să decidă ce pedeapsă

merită inculpatul pentru infracțiunea săvârșită și s-și argumenteze soluția, ceea ce au

și făcut atât instanța de fond cât și instanța de apel, soluție preluată în totalitate și de

către instanța de recurs.

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

apărătorul inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că motivele invocate în recursului

ordinar declarat de către avocatul Lupan Vadim în numele inculpatului, nu sunt

motive care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lupan Vadim în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 04 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Buștiuc Alexandr XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iunie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8