1ra-1223/2020 — 164 alin. 2 lit. e si art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1223/2020 — 164 alin. 2 lit. e si art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1223/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia și de inculpați prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

decembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe

EREMCIUC Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX;

SCURTU Eduard XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX;

SCURTU Marin XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.11.2014 – 10.11.2015;

Instanța de apel: 08.12.2015 – 18.12.2019;

Instanța de recurs: 23.03.2020 – 13.05.2020.

c o n s t a t ă:

penal privind învinuirea lui Eremciuc Ion în baza art. 164 alin. (2) lit. e), 187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal, Scurtu Eduard în baza art. 164 alin. (2) lit. e), 42 alin. (5), 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și Scurtu Marin în baza art. 164 alin. (2) lit. e), 42 alin.

(5), 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, din motivul existenței altor circumstanțe care

exclud ori condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspunderea penală.

S-a constatat vinovăția lui Eremciuc Ion în comiterea contravenției prevăzute

de art. 78 alin. (3) Cod contravențional, încetând procesul contravențional în privința

lui din motivul expirării termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 30.11.2015 s-a înlăturat eroarea materială

evidentă în sentința, prin indicarea în partea descriptivă a sentinței date că: nulitatea

ordonanței din 04.03.2014 atrage și nulitatea tuturor acțiunilor și actelor efectuate în

afara cadrului legal după data indicată, fapt ce permite a înceta procesul penal în baza

art. 391 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, deoarece în cauză s-a constatat

1

existența altor circumstanțe care exclud ori condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea persoanei la răspundere penală.

30.12.2013 în jurul orei 17.00, Eremciuc Ion, aflându-se la volanul automobilului de

model BMW cu XXXXX, care aparține numitului S. Toporeț avându-i în calitate de

pasageri pe Scurtu Marin și Scurtu Eduard, deplasându-se pe XXXXX dinspre str.

Decebal în direcția str. Pușchin, văzându-l la marginea carosabilului pe Andrițchi

Oleg, anterior necunoscut pentru ei, acționând cu o intenție criminală unică, dându-și

seama de caracterul social-periculos al acțiunilor sale, consecințele ce pot fi produse

și dorind survenirea unora, înțelegându-se în prealabil asupra acțiunilor ce urmează a

fi întreprinse, în vederea răpirii acestuia, în scop de răzbunare, a oprit mijlocul de

transport în fața clădirii Institutului Nistrean din XXXXX, au ieșit toți trei din

automobil, s-au apropiat de Andrițchi Oleg și însoțind acțiunile lor de aplicare a

violenței, exprimate prin cauzarea acestuia a multiplelor lovituri cu mâinile și

picioarele în diferite regiuni ale corpului, provocându-i ca consecință dureri fizice și

vătămări corporale ușoare cu o dereglare de scurtă durată a sănătății sub formă de

comoție cerebrală, echimoză, plagă contuză a buzei de sus pe stânga, și după ce au

învins rezistența acestuia, forțat, ținându-l de mâini și haine, l-au urcat pe Andrițchi

Oleg în automobil, răpindu-l astfel pe ultimul și transportându-l contrar voinței sale

într-o pădurice din regiunea Centralei Termice mun. Bălți, unde au continuat

maltratarea acestuia.

Tot ei, la data de 30.12.2013 în jurul orei 17.00, folosindu-se de faptul, că au

limitat astfel posibilitatea lui Andrițchi Oleg de a opune careva rezistență, Eremciuc

Ion a sustras în mod deschis din buzunarul hainelor bani în sumă de 1000 dolari SUA,

ceea ce conform cursului valutar oficial al Băncii Naționale a RM la momentul

comiterii infracțiunii, constituia 13.067,90 lei și 10.000 ruble rusești, ceea ce conform

cursului oficial al Băncii Naționale a RM la momentul comiterii infracțiunii,

constituia 4014 lei, adică, a sustras bani în sumă totală de 17.081,90 lei, cauzându-i

părții vătămate daune în proporții considerabile, după ce s-au deplasat de la fața

locului.

către avocatul Lichii Iana în interesele inculpaților și cu apel suplimentar de avocatul

Procopciuc Angela în interesele inculpatului Eremciuc Ion, prin care au solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Bălți.

3.1 Procurorul a solicitat casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie recunoscuți vinovați și condamnați:

- Eremciu Ion - în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal la pedeapsă de 6 ani

închisoare în penitenciar de tip închis, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

- la pedeapsă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate art.

2

84 Cod penal, pentru concurs de infracțiune să-i fie stabilit definitiv închisoare pe

termen de 7 ani în penitenciar de tip semiînchis;

- Scurtu Eduard - în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal la pedeapsă de 6 ani

închisoare în penitenciar de tip închis, în baza art. 42, 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal la pedeapsă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate

art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiune să-i fie stabilit definitiv închisoare pe

termen de 6 ani 6 luni în penitenciar de tip semiînchis;

- Scurtu Marin - în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal la pedeapsă de 6 ani

închisoare în penitenciar de tip închis, în baza art. 42, 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal la pedeapsă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate

art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiune să-i fie stabilit definitiv închisoare pe

termen de 6 ani 6 luni în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a indicat următoarele:

- instanța de judecată a dat o apreciere și interpretare greșită a normelor

procesual-penale, precum și a Hotărârilor Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010

și nr. I2 din 14.05.2015, care nu sunt aplicabile speței date;

- examinarea și admiterea de către procurorul ierarhic superior, procurorul mun.

Bălți a plângerii depuse de către partea vătămată Oleg Andrițchi în ordinea art. 298-

299/2 Cod procedură penală, anularea ca consecință a ordonanței procurorului din

10.02.2014 și începerea urmăririi penale conform art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, a

avut drept scop neadmiterea unui viciu fundamental și de a nu îngrădi dreptul părții

vătămate de acces liber la justiție, constatându-se inexistența circumstanțelor pe care

se baza propunerea de a refuza începerea urmăririi penale. În atare circumstanțe,

instanța nemotivat a invocat nulitatea actului procesual - a ordonanței procurorului

mun. Bălți din 04.03.2014 și ca consecință a tuturor acțiunilor procesuale efectuate

după emiterea acestea;

- veridicitatea declarațiilor inculpaților trezesc dubii rezonabile, acestea nefiind

veridice și temeinice și intră în contradicție cu celelalte probe pe dosar, legal

dobândite în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul ședinței de judecată;

- a fost audiat medicul-legist Grecu Laurențiu, care a infirmat depozițiile

inculpaților în partea caracterului violenței aplicate față de partea vătămată, astfel,

părții vătămate i-au fost cauzate nu mai puțin de 3 lovituri;

- de menționat declarațiile în calitate de martori a colaboratorilor IP Bălți

Munteanu Sergiu și Pădurea Igor, care împreună cu fratele părții vătămate Andrițchi

Vadim care s-au deplasat la fața locului, depistându-l pe Andrițchi Oleg în regiunea

Centralei Termice, fiind cu vătămări corporale vizibile pe față și cu hainele murdare.

Au comunicat, că de la bun început acesta le-a povestit despre circumstanțele

maltratării sale, răpirii și sustragerii deschise de la el a banilor;

- probele din materialele dosarului confirmă vinovăția inculpaților.

3

3.2 Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel de avocatul Lichii Iana în

interesele inculpaților care în motivare a invocat următoarele:

- cu hotărârea contestată nu este de acord, fiindcă în privința inculpaților există

o hotărâre neanulată, de neîncepere a urmăririi penale adoptată de către procuror din

data de 10.02.2014, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe faptul

acțiunilor de maltratare a lui Andrițchi Oleg și clasarea procesului penal din lipsa

componențelor de infracțiune prevăzute de art.164, 166, 187, 188 Cod penal;

- în privința lui Eremciuc Ion a fost pornit procesul contravențional prevăzut de

art. 78 alin. (3) Cod contravențional;

- Procurorul mun. Bălți prin ordonanța sa din 04.03.2014 a dispus admiterea

plângerii petiționarului Andrițchi Oleg cu anularea ordonanței de neîncepere a

urmăririi penale și clasarea procesului penal ca fiind ilegală cu pornirea urmăririi

penale pe faptul răpirii lui Andrițchi Oleg în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal,

rămânând în vigoare ordonanța de intentate a procedurii contravenționale;

- deoarece la 10.11.2015 s-a pronunțat numai dispozitivul sentinței cu sentința

motivată a luat cunoștință la Curtea de Apel Bălți, fiind refuzat eliberarea copiei

motivate a sentinței de către lucrătorii Judecătoriei Bălți, solicitând repunerea în

termen de atac, casarea hotărârii primei instanțe și încetarea procesului penal din alte

motive decât cele menținute în sentință.

3.3 Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel suplimentar și de avocatul

Procopciuc Angela în interesele inculpatului Eremciuc Ion, care a solicitat achitarea

acestuia, în motivare invocând următoarele temeiuri:

- Eremciuc Ion a fost acuzat și pe alte capete de acuzare cum ar fi jaful, care nu

a fost constatat și dovedit de către instanță, iar lipsa faptului de jaf duce la pronunțarea

unei sentința de achitare.

- apărarea nu contestă constatările instanței de fond privitor capetelor de acuzație

pe care a fost refuzat în pornirea urmăririi penale și reluarea urmăririi penale, fiind

ilegală în contradicție cu încălcarea principiului „non bis idem”, deoarece într-adevăr

la reluarea urmăririi penale de către procurorul prin ordonanța sa din 04.03.2014 nu a

constatat circumstanțe noi sau viciu fundamental;

- urmărirea penală în baza art. 187 alin. (2) Cod penal a fost pornită, nefiind

anulată ordonanța procurorului pe acest capăt de acuzare, ceea ce este o încălcare a

dublei urmăriri penale adică a protocolului nr. 7 art. 4 adițional CEDO.

- apărarea a considerat că sarcina probațiunii pusă pe seama acuzării conform

legii a rămas pusă pe seama apărării să demonstreze că faptele incriminate nu au fost

comise de Eremciuc Ion, prin ce s-a încălcat art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală,

sarcina probatoriului în ședințele de judecată nici în prima instanță și nici în instanța

de apel acuzatorului de stat în virtutea funcțiilor lui procesuale (art.51, 53 și 320 CPP)

nu au demonstrat contrariul;

4

- deși în cererea de apel a lui Eremciuc Ion se solicită încetarea procesului,

apărarea completează apelul dat în favoarea ultimului cu solicitarea achitării lui din

lipsa faptului componenței de infracțiune imputate.

-martorii în procedura contravențională au declarat despre comportamentul părții

vătămate provocator pentru ca acestea să comită încălcări, pe care ulterior să le

interpreteze în favoarea sa. La fel, a fost și în seara comiterii faptei, anume

comportamentul obraznic și provocator l-a determinat pe Eremciuc Ion să-l lovească,

pentru ca ulterior să declare că i s-a aplicat violența cu scopul însușirii banilor, pe care

niciodată nu i-a avut;

- acuzarea de stat nu a dovedit prin nici o probă că partea vătămată dispunea de

asemenea bani pe care îi pretinde că i-au fost sustrași euro și ruble - bunăoară transfer

bănesc prin bancă, bonul schimbului valutar, etc.;

- declarațiile martorului Andrițchi Vadim urmează a fi apreciate critic, deoarece

anterior a mai fost judecat prin sentința Judecătoriei Bălți din 26.10.2015 -acuzatorul

de stat procurorul Alexanadru Celac, conform art. 2171 al. (3) lit. b) f) Cod penal care

presupune că se cunosc, a dat declarații provocatoare și dependente de acuzarea de

stat în favoarea fratelui său, cât și fiind o persoană dependentă de substanțe narcotice.

La momentul comiterii faptului martorul Andrițchi Oleg a fost în stare de ebrietate

narcotică, refuzând să treacă testare alcostopică, dând explicații organului poliției cât

și declarații la urmărirea penală sub această dependență, de aceea urmează a fi

apreciate critic și neadevărat.

- sunt dubioase și contradictorii declarațiile lui Andrițchi Oleg în privința

apelurilor telefonice, în acest sens dânsul a dat declarații diferite și contradictorii: -

din procesul-verbal de audiere din 15.01.2014 (f.d.72) nu recunoaște că el l-a sunat

pe Eremciuc Ion; din procesul-verbal de audiere din 01.04.2014 (f.d.77) rezultă

precum că a fost sunat de un bărbat necunoscut; din procesul-verbal de audiere din

01.10.2014 (f.d.79) spune precum că nu a sunat pe nimeni străin, doar poate

întâmplător a sunat;

- organul de urmărire penală a interpretat probele administrate la materialele

cauzei în formă tendențioasă, bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate și a

martorilor care nu au fost oculari, fără a se referi și a ține cont de alte circumstanțe și

împrejurări ce au importanță pentru cauză și servesc la stabilirea adevărului în speță

dată.

apelurile declarate de către procuror, de avocatul Lichii Iana în interesele inculpaților

și apelul suplimentar declarat de avocatul Procopciuc Angela în interesele

inculpatului Eremciuc Ion au fost admise cu casarea sentinței și a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

- Eremciuc Ion a fost condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu

aplicarea art.79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, în baza art.

5

187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani. În baza art. 84 alin. 1 Cod penal pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii cu stabilirea perioadei de probațiune de 2 ani;

- Scurtu Eduard a fost condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, la închisoare pe un termen de 4 ani, în baza art. 42 alin.

(5), 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la închisoare

pe un termen de 4 ani. În baza art. 84 alin. 1 Cod penal pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii cu stabilirea perioadei de probațiune de 2 ani;

- Scurtu Marin a fost condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, la închisoare pe un termen de 4 ani, în baza art. 42 alin.

(5), 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la închisoare

pe un termen de 4 ani. În baza art. 84 alin. 1 Cod penal pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii cu stabilirea perioadei de probațiune de 2 ani.

fond nu a respectat normele procesuale, nu a verificat complet, sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și nu a dat probelor administrate o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, concluzia instanței privind

încetarea procesului penal în privința inculpaților fiind una prematură și eronată.

Instanța a considerat că instanța de fond a motivat soluția contradictoriu și

eronat, indicând inițial în sentință, că consideră că au fost acumulate probe suficiente,

cu caracter pertinent și concludent atât al caracterului infracțional al faptelor, cât și a

vinovăției inculpaților în comiterea acestora, ulterior indicând necesitatea încetării

procesului penal, astfel că motivarea soluției contrazice dispozitivului adoptat.

Astfel, deși inculpații în ședințele judiciare nu au recunoscut comiterea

infracțiunilor incriminate, instanța de apel a constatat că declarațiile de

nerecunoaștere a vinovăției se combat prin cumulul de probe cercetate, inclusiv prin

declarațiile date de însuși inculpați, prin care se constată că inculpații s-au întâlnit cu

Andrițchi Oleg, inclusiv că ultimul a fost lovit de Eremciuc Ion și s-au deplasat cu

automobilul condus de Eremciuc Ion, prin declarațiile părții vătămate și a martorilor,

concluziile rapoartelor de expertiză, prin elementele de fapt dobândite din mijloacele

6

de probă și rezultatele acțiunilor procesuale petrecute pe caz, cercetate în ședința

instanței de apel, la cercetarea cărora inculpații au avut acces deplin și nu au fost

îngrădiți.

Inculpații de fapt nu au negat declarațiile părții vătămate, din care reiese că a fost

răpit și transportat în mijlocul de transport de toți trei inculpați, în același timp partea

vătămată a menționat cert și convingător că a fost maltratat și răpit și dus contrar

voinței sale în alt loc, fiindu-i sustrași bani, declarații care sunt în coroborare cu

declarațiile martorului Oleinic Ruslan. La fel, fratele victimei Andrițchi Vadim a

apelat la poliție după ce a vorbit cu fratele său Andrițchi Oleg, care i-a comunicat

despre cele întâmplate, fapt dovedit prin înscrisul cercetat de comunicare a apelului

telefonic la poliție, fiind alertată poliția.

Aceste declarații la fel au fost confirmate prin declarațiile colaboratorilor de

poliție Munteanu Sergiu, Pădureac Igor, a martorului Olenic Ruslan, a expertului

Grecu Laurențiu, Andrițchi Arleta și Andrițchi Nina, soția și mama părții vătămate,

care cunosc detaliile celor întâmplate din spusele lui Andrițchi Oleg, precum și au

văzut starea părții vătămate după cele întâmplate cu el, anume Andrițchi Arleta a

prezentat organului de urmărire penală puloverul soțului său în care era îmbrăcat la

momentul faptei, cu pete de culoare brună asemănătoare cu sângele.

În urma cercetării telefonului victimei s-a stabilit, că la accesarea apelurilor

primite se determină apelul parvenit la ora 17.02 de pe nr. de telefon XXXXX, care

aparține lui Scurtu Eduard și la ora 17.02 de pe nr. de telefon XXXXX, care aparține

lui Eremciuc Ion, la accesarea apelurilor de ieșire se determină apelul efectuat la ora

18.04 la nr. de telefon XXXXX, la ora 18.03 la nr. de telefon XXXXX, care aparține

lui Scurtu Eduard, la ora 17.53 la nr. de telefon XXXXX, care aparține lui Eremciuc

Ion și un apel nepreluat la ora 17.05 de la telefonul cu nr. XXXXX, care aparține lui

Scurtu Eduard (f.d.34-36, vol.- II), momente de altfel necontestate de inculpați.

La fel, potrivit procesului-verbal de cercetare din 30.12.2013, prin care a fost

documentată examinarea telefonului mobil benevol predat de către Eremciuc Ion, în

apelurile primite, se determină apelul parvenit la ora 16.53 de pe nr. de telefon

068163247, care aparține lui Andrițchi Oleg. În apelurile efectuate, se determină

apelurile efectuate la ora 16.59 și ora 17.08 la nr. de telefon 068163247, care aparține

lui Andrițchi Oleg și în apelurile nepreluate se determină un apel nepreluat la ora

17.52 de pe nr. XXXXX, care aparține lui Andrițchi Oleg (vol.- II, f.d. 37-38), care

la fel nu au fost contestate.

În aspectul invocat, faptul că inculpații au declarat că nu au comis faptele

incriminate nu pot fi reținute, în sensul dat fiind afirmative și se contrazic prin cumulul

de probe cercetat, care indică la vinovăția inculpaților, declarațiile inculpaților fiind

doar un mijloc de eschivare a inculpaților de la răspunderea penală referitor la

infracțiunile incriminate.

7

La părerea instanței de apel, probele cercetate sunt clare prin conținutul lor, sunt

cu valoare probantă și în coroborare, demonstrează existența infracțiunilor

incriminate și constatarea vinei inculpaților, iar temeiuri de a pune la îndoială

legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Instanța de apel s-a referit și la plângerea din 30.12.2014 înaintată de avocatul

Anton Vasile în interesele inculpaților împotriva ordonanței procurorului mun. Bălți

din 04.03.2014, cu solicitarea menținerii ordonanței procurorului din 10.02.2014 de

neîncepere a urmăririi penale pe faptul acțiunilor de maltratare a lui Andrițchi Oleg

în privința inculpaților, instanța de apel s-a expus motivat privind respingerea

plângerii ca fiind depusă peste termen.

Instanța de apel nu a ținut cont de copia deciziei Curții Supreme de Justiție din

13.09.2016 în cauza penală în privința lui Andrițchi Vadim și Ceban A. (f.d.32 vol.

III), invocată de apărare, deoarece nu are relevanță în cauza penală dată, nefiind

dovedit interesul și parțialitatea martorului Andrițchi Vadim în cazul dat concret, iar

faptul că ultimul a fost condamnat nu semnifică în mod automat că s-a aflat în careva

dependență de procurorul Celac Alexandru, precum și că are legătură cu cazul dat

penal, afirmațiile în aspectul dat fiind cu caracter de declarație.

Majoritatea criticelor apărării invocate s-au referit la faptul că inculpații sunt

atrași de două ori la răspundere penală pentru aceiași faptă, însă nu s-a ținut cont de

faptul, că ordonanța procurorului Buza Rodica din 10.02.2014 este de neîncepere a

urmăririi penale pe cazul dat, această ordonanță nu poate fi echivalată cu ordonanțele

de încetare, clasare a cauzei penale, totodată nefiind necesară pe caz stabilirea unor

„fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente care sânt de natură să afecteze hotărârea pronunțată”, pentru pornirea

urmăririi penale, după cum a invocat apărarea.

Instanța de apel a considerat, că prezența circumstanțelor excepționale constatate

pe caz îndreptățește posibilitatea stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, cu

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal față de fiecare inculpat, sub limita minimă

prevăzută de sancțiunea articolelor stabilite în acțiunile inculpaților la momentul

comiterii faptelor incriminate, și anume câte 4 ani închisoare pentru fiecare

infracțiune în mod separat, fără amendă, indicată alternativ pentru comiterea

infracțiunii. La fel, ținând cont de concursul de infracțiuni comis de inculpați, s-a

considerat necesar stabilirea pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul de pedepse, potrivit prevederilor art. 84 Cod penal, stabilind pedeapsa

definitivă 5 ani închisoare pentru fiecare din inculpați în parte.

S-a operat cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, dispunând neexecutarea

pedepsei aplicate dacă, în termenul de probațiune pe care l-a fixat, condamnații nu

vor săvârși noi infracțiuni și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, vor

îndreptăți încrederea ce li s-a acordat. În viziunea instanței de apel, pedeapsa stabilită

anume cu aplicarea art. 90 Cod penal va fi echitabilă faptelor comise, corespunde

8

normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpaților, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În rest, s-a considerat că afirmațiile avocaților din apelurile declarate pe caz sunt

declarative și care în mare parte indică viziunea apărării referitor la cauza dată, care

de fapt nu au corespuns circumstanțelor stabilite pe caz, nefiind aduse careva

argumente întemeiate în apeluri.

La fel s-au respins afirmațiile invocate că acțiunile părții vătămate au fost o

provocare la săvârșirea infracțiunii imputate, că comportamentul lui agresiv de

provocare a fost vizibil nu numai în momentul urcării benevole în automobil, dar și

in momentul aducerii în inspectoratul de poliție, fapt confirmat prin procesul-verbal

cu privire la contravenție conform art. 352 Cod contravențional - ultragierea

colaboratorilor poliției și ordonanța de aplicare a sancțiunii contravenționale intrată

în vigoare, deoarece nu s-a confirmat provocarea inculpaților de către Andrițchi Oleg.

Mai mult, însuși inculpații au confirmat că s-au deplasat unde le-a spus partea

vătămată, că Eremciuc Ion l-a lovit pe victimă, în ce constă provocarea din partea

victimei nefiind indicat de inculpați, mai ales că Andrițchi Oleg era singur, iar

inculpații erau în trei, precum și cu mijloc de transport.

Faptul că ulterior Andrițchi Oleg a fost atras la răspundere contravențională că a

ultragiat colaboratorii de politie și a opus rezistență nu s-a luat în considerație,

deoarece a avut loc după comiterea faptelor incriminate și nu are legătură nemijlocită

cu faptele comise de inculpați față de victimă.

o cu recurs, solicitând casarea acesteia.

6.1 Procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel.

În motivare recurenta a indicat următoarele:

- instanța a aplicat prevederile art. 79 și 90 Cod penal la stabilirea pedepsei pe

care o consideră prea blândă și contrar criteriilor generale de individualizare a

pedepselor;

- instanța a reținut datele ce se referă la personalitatea inculpaților, care sunt la

prima abatere de lege, caracteristica pozitivă de la locul de muncă și trai, prezența la

întreținere a soțiilor și a copiilor minori, împrejurări care în viziunea instanței de apel

sunt din categoria celor care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor

ei;

- instanța de apel a apreciat nejustificat împrejurările descrise supra

circumstanțelor excepționale și a statuat posibilitatea aplicării prevederilor art. 79 și

90 Cod penal;

- inculpații au comis infracțiune care potrivit art. 16 Cod penal fac parte din

categoria celor grave, nu au recunoscut vina, nu s-au căit de cele comise.

9

6.2 Inculpații au atacat decizia instanței de apel cu recurs comun, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea

deciziei, cu achitarea lor pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În conținutul recursului au indicat următoarele:

- ordonanța din 04.03.2014 prin care a fost clasat procesul penal în privința lor,

a fost anulată fără a se constata că nu a existat sau că a dispărut circumstanțe pe care

se baza pronunțarea de a refuza începerea urmăririi penale;

- organul de urmărire penală nu a stabilit locul transportării, însă în actul de

învinuire lipsește cu desăvârșire descrierea, deci și încriminarea lor, a eventualelor

evenimente și fapte derulate ulterior în respectiva pădurice, locul amplasării și

caracteristicele acestui loc;

- atât organul de urmărire cât și instanța de apel au interpretat probele

administrate la materialele cauzei în formă tendențioasă, bazându-se doar pe

declarațiile părții vătămate și a martorilor care nu au fost oculari;

- acuzatorul a denaturat informația de la Orange SA, interpretând apelurile

telefonice selectiv;

- sunt dubioase și contradictorii declarațiile martorului Andrițchi Oleg în privința

apelurilor telefonice;

- în cadrul ședinței de judecată martorii Andrițchi Arleta și Andrițchi Nina nu au

cunoscut despre existența unor astfel de sume de bani și nu au știut că urma să plece

în următoarea zi după cumpărături/cadouri, ceea ce contravine declarațiilor lui

Andrițchi Oleg;

- acuzarea înaintată lor a fost imprecisă și în consecință instanțele de judecată

greșit au interpretat probatoriul administrat în cauză, iar ei au fost condamnați

neîntemeiat.

procuror, în care solicită respingerea recursului declarat de procuror ca fiind

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Colegiul menționează că în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4)

Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu

a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel

10

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

8.1 Raportând prevederile expuse mai sus la speța examinată, Colegiul penal

reține, că recursul depus de procuror are ca temei pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că deciziile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual-

penale, fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului,

însă critică hotărârea în partea pedepsei, nefiind de acord doar cu aplicarea

prevederilor art. 79, 90 Cod penal.

În acest aspect, se reține că, în conformitate cu alin. (1) și alin. (11) din art. 79

Cod penal, ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și

motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța

de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală

pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Poate fi considerată excepțională atât o

circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile

menționate la alin. (1).

Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la

judecarea cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală temeiuri de casare a hotărârii nu s-au stabilit.

Urmează de menționat că instanța de apel la aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal a luat în considerare un cumul de circumstanțe atenuante ca excepționale, ceea

ce legislatorul a admis, completând articolul respectiv cu alin. (11) prin Legea nr. 163

din 20.07.2017, în vigoare de la 20.12.2017 și această lege în privința inculpaților are

efect retroactiv în virtutea prevederilor art. 10 (1) Cod penal, deoarece ameliorează

situația lor. Mai mult ca atât, luând în considerare și faptul că ei au săvârșit

infracțiunile pentru care au fost condamnați încă în anul 2014 și până în prezent au

11

avut un comportament normal, alte infracțiuni nu au săvârșit, demonstrează că

pedepsele stabilite de instanța de apel sunt întemeiate.

Cu referire la criticele recurentului în partea aplicabilității prevederilor art. 90

Cod penal față de inculpați, Colegiul susține integral statuările instanțelor de apel în

acest sens, considerând că corect s-a dispus, la caz, suspendarea executării pedepsei

stabilite în baza art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune, pe capătul de acuzare

adus acestora.

Examinând apelurile declarate de către procuror și avocatul Lichii Iana, instanța

de apel a admis cu pronunțarea unei noi hotărâri, aplicându-le prevederile art. 90 Cod

penale pentru fiecare inculpat, Colegiul consideră că soluția instanțelor de apel

privitor la individualizarea pedepsei în privința inculpaților, este legală, întemeiată și

urmează a fi menținută în vigoare.

Instanța de apel, a dat răspuns la toate cele invocate de partea acuzării în vederea

motivării soluției de respingere a apelului declarat de procuror. În acest sens, se

apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și

de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului procurorului, ca nefondat.

Tot aici se menționează că, raționamentul care poate condiționa aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana

inculpaților și comportamentul acestora până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, și, pe de altă parte, executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

De asemenea, Colegiul specifică, că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

Respectiv, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz s-a realizat.

În speță, Colegiul penal reține că s-a efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpaților evidențiindu-se în acest sens că,

12

lipsa cărora circumstanțe agravante, fiecare din inculpați are familie și copil la

întreținere, sunt fără antecedente penale, au permis instanțelor de apel de a conchide

că corectarea lor este posibilă prin aplicarea față de acesta a unei pedepse cu

suspendarea executării pe un termen de probațiune de 2 ani. Rezultatul principal al

aplicării acestei pedepse constă în aceea că, deși pedeapsa definitivă nu a fost pusă în

executare, ea devine dependentă de comportamentul exemplar de care trebuie să dea

dovadă inculpații, pe perioada termenului de probațiune, în caz contrar va fi anulată

suspendarea ei și se va dispune executarea reală în penitenciar.

Din atare considerente, sunt neîntemeiate alegațiile procurorului și în partea

privind excluderea art. 90 Cod penal și constată că concluzia instanței de apel privitor

la faptul că corijarea inculpaților este posibilă și prin aplicarea față de ei a pedepsei

sub formă de închisoare, cu suspendarea executării acesteia, este una legală, corectă,

motivată și întemeiată.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se

face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, din care

considerente se impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către

procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

8.2 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Din actele cauzei se constată că inculpații Eremciuc Ion, Scurtu Eduard și Scurtu

Marin, la 11 martie 2020, au depus recurs ordinar, solicitând casarea deciziei, cu

achitarea inculpaților pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

Una din cerințele obligatorii, la depunerea recursului, se referă la respectarea

termenului de declarare a acestuia de către titularii cererii respective. În corespundere

cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Ca atare, termenul

de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se

consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În același context se relevă că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală: „în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.”

În speță se reține că, decizia instanței de apel, contestată de recurent, a fost

pronunțată integral la 04 februarie 2020. La ședința de judecată din 18 decembrie

13

2019, a fost pronunțat dispozitivul deciziei nominalizate, iar potrivit procesului-

verbal, inculpații împreună cu avocații Lichii Iana și Procopcoiuc Angela au fost

prezenți la ședința de judecată, după care nu s-au prezentat la citirea deciziei motivate

din 04.02.2020 (vol-IV, f.d.-63-65), copia deciziei motivate fiindu-le expediată.

Potrivit art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen

de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la

vreunul dintre aceste termene. Din economia acestei norme, se desprinde faptul că,

dacă partea, cunoscând despre data următoarei ședințe nu se prezintă la aceasta,

consecințele neprezentării îi sunt imputabile, iar despre rezultatele ședinței partea

urmează a se documenta individual. Or, cele consemnate supra sunt subsecvente și

speței date, adică faptul că inculpații nu s-au prezentat la ședința de judecată la care a

fost pronunțat dispozitivul și decizia integrală a instanței de apel, nu îi absolvă de a

declara în termen recursul ordinar.

În același context, este important de a menționa că, la pronunțarea hotărârii

integrale legea nu solicită obligatoriu prezența părților, iar pentru părțile care nu s-au

prezentat la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii

motivate la data pronunțării, mai mult că hotărârile se plasează pe portalul web al

instanței de judecată, astfel devenind publice pentru toți. Călăuzitoare în acest sens

este și practica judiciară, potrivit căreia s-a statuat că neprezentarea părților, care au

fost legal citate la ședința de judecată, dar s-au eschivat de a se prezenta, termenul de

atac și pentru acestea oricum se calculează din momentul pronunțării hotărârii

integrale.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității

raporturilor juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza

Ghirea contra Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care

reprezintă unul din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune

că fiecare parte beneficiară de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în

condițiile, că nu ar pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.”

Prin alte cuvinte, aplicarea regulilor referitoare la termenele limită este de natură să

aducă atingere principiului egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de

aceleași mijloace pentru a-și susține argumentele în fața instanței.

Pe cale de consecință, reieșind din cele consemnate supra, Colegiul reține că, în

cauza deferită judecății, termenul de declarare a recursului a fost omis de către

inculpații- recurenți, respectiv argumentele aduse de aceștia în cererea de recurs nu

vor fi preluate pentru examinare, partea fiind decăzută din dreptul de a exercita

această cale de atac.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

14

penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe

Eremciuc Ion XXXXX, Scurtu Eduard XXXXX și Scurtu Marin XXXXX, de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, ca fiind vădit

neîntemeiat și de către inculpați ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iunie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

15