1ra-741/2020 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-741/2020 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-741/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpat cu

avocatul Buruiană Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Zacuțelu Vadim x, născut la x, originar și

domiciliat în x, x.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 02.02.2019 – 17.07.2019

instanța de apel: 09.08.2019 – 30.10.2019

instanța de recurs: 09.01.2020 – 06.05.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T:

inculpatul Zacuțelu Vadim, pronunțată în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală și în condițiile art. 3641 din Codul de procedură penală,

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217

alin. (2) Cod penal și i-a fost stabilită în baza acestei norme o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie

suma de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei.

În corespundere cu prevederile art. 85 alin. (1) Cod penala coroborat

cu prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal a fost dispusă executarea separată

a pedepsei aplicate prin prezenta sentință de pedeapsa aplicată prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Au fost încasate din contul inculpatului Zacuțelu Vadim în beneficiul

statului cheltuielile de judecată suportate la efectuarea expertizei judiciare

în sumă de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei

1

cu o perioadă de timp nestabilită de organul de urmărire penală, a procurat

în circumstanțe și cantități necunoscute produs etnobotanic, pe care lea

păstrat asupra sa până la data de 08 noiembrie 2018 orele 19:30, când o parte

din aceasta a consumat-o la intersecția străzilor xa cu șos. xi, mun. Chișinău,

folosind un obiect special adaptat consumului de droguri, format dintr-o

sticlă din polimer acoperită la gură cu o folie de staniol și a fost depistat în

stare inconștientă de către colaboratorii BRO al DP mun. Chișinău. Ulterior,

după ce și-a revenit, a fost transportat la IP Buiucani, mun. Chișinău, din str.

x, unde de la Zacuțelu Vadim a fost ridicată butelia sus menționată.

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică

nr.34/12/1- R-5163 din 04 decembrie 2018, în depunerile de culoare cafenie,

de pe suprafața interioară a buteliei din polimer incolor, prevăzută cu un

capac din folie de staniol ridicată la 08 noiembrie 2018 de la cet. Zacuțelu

Vadim, reprezintă cannabinoid sintetic MDMB(N)-2201 amestecat cu

nicotină. Cantitatea depunerilor amestecat de cannabinoid sintetic

MDMB(N)-21 nicotină constituie 0,133 g. Potrivit scrisorii parvenite de la

I.M.S.P. Dispensarul Republican de Narcologie nr.01-12/632 din 18 aprilie

2017 înregistrată în cancelaria CTCEJ al IGP al MAI la 20 aprilie 2017 cu

nr.569, menționate în același raport, substanța MDMB(N)- 2201, este analog

al substanței AB-PINACA-CHM, care se atribuie la categoria substanțelor

psihotrope.

Conform pct. 193 al Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006,

„Cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora”, masa vegetală (amestec de prafuri și/sau plante sau amestecuri de

ierburi, diverse părți de plante de diferite specii, uscate sau umede,

mărunțite sau întregi) care conțin AB-PINACA-CHM de la 0,01 până la 0,25

constituie proporții mari.

Zacuțelu Vadim prin acțiunile sale a săvârșit păstrarea analogilor

drogurilor, fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite în proporții mari,

infracțiune prevăzută de art.217 alin. (2) din Codul penal.

procurorul în Procuratura mun. Chișinău Oficiul Buiucani, Drăgălin Pădure,

prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea individualizării

pedepsei penale, cu rejudecarea cauzei penale, conform ordinii stabilite

pentru prima instanța și cu pronunțarea unei noi decizii, prin care: lui

Zacuțelu Vadim recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (2) din Codul penal, să-i fie numită pedeapsa de 8 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în

2

baza art. 85 alin.(1) Cod Penal la pedeapsa stabilită de să-i fie adăugat parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite de Curtea de Apel Chișinău din

25.04.2018 - închisoare pe un termen de 3 ani, iar în total să-i fie stabilită

pedeapsa finală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea apelului, procurorul a invocat următoarele aspecte:

- consideră pedeapsa aplicată inculpatului Zacuțelu Vadim de către

prima instanță este prea ușoară, datorită pericolului social sporit al

infracțiunii săvârșite de către inculpat, însă instanța nu a ținut cont de scopul

pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să

prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a

altor persoane. Aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, va duce la

încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte

persoane.

- la individualizarea pedepsei instanța a reținut că „instanța consideră

că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar cu atragerea

inculpatului la răspundere penală, însă fără izolarea acestuia de societate ".

Consideră că aplicarea pedepsei sub formă de amendă numai îl va favoriza

pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare, iar de către alte persoane

va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în

eficacitatea și echitatea sistemului de justiție;

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că Zacuțelu

Vadim anterior a mai săvârșit o infracțiune, se află în perioadă de probă,

stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018 pe un

termen de 3 ani. Pedeapsa ușoară aplicată inculpatului anterior nu a atins

scopul legii penale, dar numai l-a favorizat să mai săvârșească și alte

infracțiuni;

- consideră că conștientizând faptul că el nu este pedepsit efectiv și

proporțional pentru faptele săvârșite, inculpatul numai a devenit mult mai

încrezut în impunitatea sa și, ca urmare, a continuat să mai săvârșească

infracțiuni. Statul și sistemul de justiție este obligat să asigure protecția

necesară comunității, însă instanța de judecată, aplicând inculpatului

pedeapsa non-privativă de libertate, a mers în contradicție cu obligațiunile

statului față de societate;

- consideră că inculpatul prezintă pericol și trebuie să fie izolat din

societate pentru nu admite săvârșirea de către acesta a unor fapte mai grave.

Inculpatul nu a îndreptățit încrederea acordată și șansa dată anterior pentru

a se corecta, tolerarea comportamentului inculpatului prin aplicarea

pedepsei neefective, în continuare este inadmisibilă;

3

- în cadrul examinării cauzei penale nu au fost stabilite careva motive

care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatului Zacuțelu Vadim să-i

fie aplicată pedeapsa cu executare, consideră că, pedeapsa stabilită

inculpatului, este neîntemeiată și individualizată contrar prevederilor art. 61

Cod Penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și din partea

altor persoane.

octombrie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 iunie 2019 și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care:

Lui Zacuțelu Vadim, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 3 (trei) luni în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal la pedeapsa stabilită i-a fost adăugată

parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2018 și stabilită definitiv pedeapsa lui Zacuțelu

Vadim închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 1 (una) lună, în penitenciar

de tip semiînchis.

În rest sentința, a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că prima instanță

a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de Zacuțelu

Vadim încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, analizând în ansamblu totalitatea probelor

administrate și cercetate în cadrul întregului proces penal, verificate de către

instanța de apel, a considerat că, vinovăția inculpatului deplin este dovedită

și acțiunile lui Zacuțelu Vadim corect au fost încadrate în temeiul art. 217

alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel, a menționat că, la stabilirea măsurii și mărimii

pedepsei în privința inculpatului Zacuțelu Vadim, în vederea corectării,

reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, prima instanță i-a stabilit o

pedeapsă prea blândă, reținând în acest sens argumentele invocate de

acuzare cu privire la faptul că, prima instanță corect a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept calificând acțiunile infracționale ale

inculpatului Zacuțelu Vadim în baza prevederilor art. 217 alin. (2) Cod

penal, însă eronat nu a cumulat pedeapsa stabilită prin decizia Curții de

4

Apel Chișinău din 25 aprilie 2018, prin care Zacuțelu Vadim a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzut de art. 312 alin. (2) lit.

a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare într-un

penitenciar de tip semiînchis pe un termen de 3 ani, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită lui Zacuțelu Vadim fiind

suspendată pe un termen de probă de 3 ani.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță la aplicarea pedepsei în

privința lui Zacuțelu Vadim a reținut faptul că, Zacuțelu Vadim și-a

recunoscut vinovăția, a colaborat cu organul de urmărire penală, referindu-

se la aceste circumstanțe în motivarea soluției de aplicare a pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie

suma de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei, însă la stabilirea pedepsei, nu a

ținut cont că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018,

Zacuțelu Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzut

de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă

de închisoare într-un penitenciar de tip semiînchis pe un termen de 3 ani, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită lui Zacuțelu

Vadim fiind suspendată pe un termen de probă de 3 ani și care nu a fost

executată.

Instanța de apel a notat, că prin pedeapsa aplicată de către prima

instanță nu a fost realizat scopul legii penale, deoarece în temeiul

circumstanțelor atenționate supra nu poate fi vorba de careva corectare a lui

Zacuțelu Vadim fără a fi cumulată pedeapsa stabilită prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 25 aprilie 2018, potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că, corectarea inculpatului, ca scop al

pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor

săvârșite și reîncadrarea lui în activitatea societății, pe când inculpatul

Zacuțelu Vadim a săvârșit infracțiunea incriminată după circa 7 luni de zile

de la pronunțarea în privința sa a unei sentințe de condamnare în baza art.

312 alin. (2) lit. a) Cod Penal, însă nu a tras concluziile necesare și din nou a

comis cu intenție o infracțiune, astfel comportamentul numitului denotă

lipsă de încredere, din care cauză este imposibilă corectarea și reeducarea

acestuia fără a fi cumulată pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2018

Instanța de apel a menționat că prima instanță neîntemeiat a invocat

inexistența temeiului legal de aplicare a prevederilor art. 85 alin. (1) Cod

Penal. Pedeapsa aplicată inculpatului Zacuțelu Vadim de către prima

instanță este una prea blândă în coraport cu fapta comisă, urmările precum

și personalitatea inculpatului, care a mai comis anterior infracțiuni,

5

pedeapsa fiind suspendată în baza art. 90 CP, astfel, comportamentul

ultimului neluând drumul corijării.

Instanța de apel la individualizarea pedepsei a ținut cont de

prevederile art.7, 61, 75- 78 Cod penal.

Instanța de apel a considerat că circumstanțele cauzei indică la faptul

că inculpatului Zacuțelu Vadim, urmează, în vederea corectării și reeducării,

precum și ca măsură de pedeapsă, a-i fi aplicată o pedeapsă reală cu

închisoare în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal de până la 3 ani închisoare și art. 217 alin. (2) Cod penal, de până la 1

an.

Instanța de apel a reținut că, prima instanța neîntemeiat a stabilit că,

pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018 să

fie executată separat de noua sentință pronunțată, greșit fiind aplicate

prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal coroborat cu dispoziția art. 87 alin. (2)

Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei, instanța de fond greșit nu

a cumulat pedepsele și i-a stabilit o pedeapsă prea blîndă inculpatului

Zacuțelu Vadim, reieșind din cele descrise supra, în baza art. 85 alin. (1) Cod

penal, a concluzionat că ultimului urmează a-i fi numită pedeapsa cu

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a considerat că, circumstanțele invocate de către prima

instanță nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat respectiv, nu poate

genera aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de

către prima instanță nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni,

aplicarea unor pedepse penale reale cu închisoare ar asigura conștientizarea

de către Zacuțelu Vadim a celor comise cu adoptarea unor concluzii corecte

ce țin de comportamentul în societate.

la 27 noiembrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinare de către inculpatul

Zacuțelu Vadim cu avocatul Buruiană Elena prin care, neinvocând un careva

temei pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 17 iulie 2019.

5.1. În motivarea recursului ordinar, recurenții au menționat că:

- la data de 08.11.2018 împreuna cu fratele său au fost reținuți de către

colaboratorii de politie pe str. Alba Iulia , șos. Balcani, mun. Chișinău și au

depistat asupra sa substanțe narcotice. Conform raportului de constatare

tehnico- științifică de la 04.12.2018 s-a ridicat substanța narcotica în masa de

0,133 gr, cu raportul dat este de acord fratele său. Zacuțelu Denis

întrebuințează substanțe narcotice și în acea i-a propus să încerce și el. A fost

6

de acord sa încerce. Înțelege că nu trebuia să accepte propunerea fratelui său

așa cum acest fapt constituie o infracțiune. A recunoscut vina, s-a căit sincer,

cauza fiind examinată în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală;

- la evidenta medicului narcolog nu se află, nu este dependent de

substanțe narcotice, cazul dat fiind prima dată când a încercat;

- locuiește împreună cu familia și este unicul întreținător, mama sa nu

lucrează și fratele său este dependent și are nevoie de tratament

medicamentos;

- consideră ca poate să capete încrederea și pe viitor să nu mai încalce

legea și sa fie un cetățean exemplar;

- în tot acest timp a lucrat în calitate de bucătar în satul de baștină și ca

tăietor de lemne. Din punct de vedere fizic, este sănătos, vreau și poate să

lucreze fizic ca să achite amenda stabilita de prima instanță. Are un salariu

lunar ceia cei permite sa achite amenda stabilită;

- consideră că prima instanță corect i-a aplicat pedeapsa, ținând cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia emițând o sentință

legala și întemeiată cu care este de acord.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Lecturând textul recursului ordinar declarat de către inculpatul

Zacuțelu Vadim cu avocatul Buruiană Elena, Colegiul penal constată că nu

sa indicat expres nici unul dintre temeiurile pentru declararea recursului

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă reieșind din

esența argumentelor invocate se atestă că titularii cererii de recurs critică

decizia instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, invocând că, prezenta

cauză a fost examinată în ordinea prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală,

nu este dependent de substanțe narcotice, cazul dat fiind prima dată când a încercat

și consideră că prima instanță corect i-a aplicat pedeapsa, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite.

La capitolul individualizării pedepsei, Colegiul penal notează că,

potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

7

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și

a altor persoane.

Potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și

agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată. Totodată, instanța de recurs reamintește, că

categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal

într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea

mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la cerința recurenților prin care solicită menținerea

pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17

iulie 2019, Colegiul penal remarcă că circumstanțele la care fac referire

recurenții în cererea de recurs au fost luate în calcul la aplicarea pedepsei de

către instanța de apel, soluție care este descrisă pe deplin în pct. 4.1. al

prezentei decizii.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7,

61, 75, 76, 78, Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, pedeapsa aplicată inculpatului fiind motivată și

8

aplicată în limitele legii, astfel, decizia instanței de apel fiind întemeiat

argumentată, fără careva divergențe.

Mai mult, a se reține că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25

aprilie 2018, Zacuțelu Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzut de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare într-un penitenciar de tip semiînchis pe

un termen de 3 ani, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal pedeapsa

stabilită lui Zacuțelu Vadim fiind suspendată pe un termen de probă de 3

ani și care nu a fost executată.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut că, prima instanță nu a

cumulat pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25

aprilie 2018 fiind greșit aplicate prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal

coroborat cu dispoziția art. 87 alin. (2) Cod penal.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel a casat sentința, în

partea individualizării pedepsei și în această parte a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, lui

Zacuțelu Vadim, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (2) Cod penal, i-a stabilit pedeapsă cu închisoare pe un termen

de 3 (trei) luni în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, în baza art. 85 alin. (1) Cod penal la pedeapsa stabilită a

adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 25 aprilie 2018 și stabilită definitiv pedeapsa lui Zacuțelu

Vadim închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 1 (una) lună, în penitenciar

de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs

consideră că, în mod just instanța de apel a casat parțial sentința, în partea

individualizării pedepsei, aplicând inculpatului pedeapsa sub formă de

închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător

temeiurile aplicării pedepsei privative de libertate față de inculpatul

9

Zacuțelu Vadim, și aceasta pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel

de infracțiuni, or, aplicarea unor pedepse penale reale cu închisoare ar

asigura conștientizarea de către Zacuțelu Vadim a celor comise cu adoptarea

unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.

Or, Zacuțelu Vadim a săvârșit infracțiunea incriminată după circa 7

luni de zile de la pronunțarea în privința sa a unei sentințe de condamnare

în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod Penal, însă nu a tras concluziile necesare

și din nou a comis cu intenție o infracțiune, astfel comportamentul numitului

denotă lipsă de încredere, din care cauză este imposibilă corectarea și

reeducarea acestuia fără a fi cumulată pedeapsa stabilită prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța

de apel just a reținut că, circumstanțele invocate de către prima instanță nu

îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu poate genera

aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către

prima instanță nu-și va atinge scopul de corectare, or, corect și întemeiat

instanța de apel a reținut și faptul, că anterior Zacuțelu Vadim a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzut de art. 312 alin. (2) lit.

a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare într-un

penitenciar de tip semiînchis pe un termen de 3 ani, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită lui Zacuțelu Vadim fiind

suspendată pe un termen de probă de 3 ani și care nu a fost executată, astfel

instanța de recurs i-a în considerație personalitatea acestuia, concluzionând

că inculpatul nu a stat pe calea corijării, acesta în termenul de probă a

săvârșit o nouă infracțiune.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a

constatat, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva

motive ce ar concluziona că, nu este rațional ca inculpatul să nu execute

pedeapsa cu închisoare, prevăzută de lege, astfel pedeapsa stabilită lui

Zacuțelu Vadim, sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 iulie

2019, nu-și va atinge scopul de corectare a inculpaților.

Totodată, instanța de recurs reține, că și personalitatea inculpatului nu

prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da

dovadă de clemență.

În contextul expus, instanța de recurs nu poate neglija nici

revendicarea anexată la materialele cauzei (f.d. 36-37), potrivit căreia, se

atestă faptul că, anterior inculpatul a mai săvârșit infracțiuni, fiindu-i

aplicate pedepse privative de libertate, precum și încetări pe motivul

retragerii plângerilor de către părțile vătămate retragerea, astfel se atestă

faptul că, comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Zacuțelu Vadim a

10

devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate fără

cumulare nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și facă concluziile

necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale,

din care considerent Colegiul penal respinge alegațiile recurenților, precum

că prima instanță corect i-a aplicat pedeapsa, ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul acesteia emițând o sentință legala și întemeiată cu care este de

acord.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că,

instanța de apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat sentința

în partea individualizării pedepsei, urmare a circumstanțelor expuse mai

sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile recurenților aduse în susținerea dezacordului cu pedeapsa

stabilită prin decizia Curții de apel Chișinău.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează,

că vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o integral, este încadrat în câmpul

muncii și poate achita amenda stabilită de prima instanță, și consideră ca poate să

capete încrederea și pe viitor să nu mai încalce legea și sa fie un cetățean exemplar,

Colegiul penal reieșind din circumstanțele cauzei constată, instanța de apel,

în cumul cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, coraportate la

conduita acestuia înainte și după săvârșirea faptei precum și în timpul

judecării cauzei, corect a fost stabilită inculpatului pedeapsă sub formă de

închisoare, cu executare reală și în baza art. 85 alin. (1) Cod penal la pedeapsa

stabilită a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018 și stabilită definitiv pedeapsa lui

Zacuțelu Vadim închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 1 (una) lună, în

penitenciar de tip semiînchis.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a

ținut cont de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă

echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație toate

criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de

executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată

corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de

apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut

la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În consecință, Colegiul penal apreciază că argumentele descrise în

cererea de recurs ordinar privind dezacordul cu individualizarea pedepsei

11

nu sunt incidente cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat bine

soluția adoptată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată corect,

echitabil și în concordanță cu scopul pedepsei penale, fapt ce determină

lucid concluzia privind dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat cu

avocatul Buruiană Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Zacuțelu Vadim x, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

12