1ra-227/2020 — art. 217-1 al. 4 lit. b CP

1ra-227/2020 — art. 217-1 al. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-227/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Zacuțelu Denis xxxxx născut la xxxxx

originar și domiciliat în satul xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală,

Zacuțelu Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal fiind-i stabilită pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani,

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației

substanțelor narcotice pe termen de 2 (doi) ani.

Conform art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite pe un termen de probă de 1 (un) an.

Cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de

1680 lei, au fost trecute în contul statului.

Prin aceiași sentință a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Zacuțelu Denis,

începând cu o perioadă de timp nestabilită de organul de urmărire penală, urmărind

scopul păstrării ilegale a analogilor drogurilor, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient

survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopul său,

a procurat în circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală și a păstrat

asupra sa, un pachețel din hârtie cu substanță etnobotanică în cantitate de 1,067 g,

până la data de 08.11.2018 orele 19:30, când a fost depistat în stare inconștientă de

BRO al DP mun. Chișinău, la intersecția străzilor Alba Iulia cu șos. Balcani, mun.

1

Chișinău, după care transport la IP Buiucani, mun. Chișinău, pe str. Calea Ieșilor 12,

unde pachețelul vizat supra a fost ridicat de colaboratorii de poliție a IP Buiucani,

mun. Chișinău.

Conform concluziei raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-5164 din 27.11.2018,

masa vegetală uscată de culoare cafenie, ridicată la 08.11.2018 de la cet. Zacuțelu

Denis, reprezintă produs etnobotanic, care conține cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-2201 (C20H28FN3O3). Cantitatea produsului etnobotanic îmbibat cu

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie 1,067 g.

Conform scrisorii parvenite de la I.M.S.P. Dispensarul Republican de

Narcologie nr.01-12/632 din 18.04.2017 înregistrată în cancelaria CTCEJ al IGP al

MAI la 20.04.2017 cu nr.569, menționate în același raport, substanța MDMB(N)-

2201 (C20H28FN3O3), este analog al substanței AB-PINACA- CHM, care se

atribuie la categoria substanțelor psihotrope.

Conform pct. 193 a Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, „Cu privire la

Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, AB-PINACA-CHM de la

0,25 gr., constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, acțiunile lui Zacuțelu Denis, au fost încadrate în baza articolului 217

alin. (4), lit. b) Cod penal, adică, păstrarea analogilor drogurilor, fără scop de

înstrăinare, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

municipiului Chișinău, (oficiul Buiucani) Zeamă Sergiu, în care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Zacuțelu

Denis, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit.

b) Codul Penal, în conformitate cu prevederile art.364/1 alin.(8) Cod de procedură

penală, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita activitatea legată de circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un

termen de 5 (cinci) ani, cu încasarea cheltuielilor din contul lui Zacuțelu Denis în

beneficiul statului a cheltuielilor legate de efectuarea expertizei judiciare în sumă de

1680 lei.

2.1 În motivarea apelului, procurorul indică că, instanța de judecată corect a

încadrat acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 din Codul Penal și anume

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Este de menționat faptul că, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite

careva motive care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul Zacuțelu Denis

să nu execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare

pentru fapta săvârșită.

Astfel, acuzarea consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Zacuțelu Denis, cu

suspendare condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de

art.217 alin.(4) lit. b) Codul Penal, care este o infracțiune din categoria celor grave,

2

și nu mai puțin gravă cum a indicat instanța de judecată, este prea blândă și contrar

prevederilor art. 61 din Codul Penal, nu-și va atinge scopul de corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui

cât și din partea altor persoane.

La fel, urmare a acțiunilor lui Zacuțelu Denis, a fost necesară implicarea unui

mecanism întreg compus din organul de urmărire penală, procuror, care au fost

nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală pentru a investiga faptele acestuia,

toate aceste acțiuni generând cheltuieli din partea statului, care in mod normal ar

urma de a fi recuperate, suma de 1680 lei constituind doar o mică pane din acele

cheltuieli pe care Legea permite de a o restitui.

fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de procurorul în Procuratura

municipiului Chișinău, oficiul Buiucani Zeamă Sergiu, cu menținerea în vigoare a

sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 28 februarie 2019.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, judecata s-a

desfășurat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, potrivit articolului

364/1 Cod de procedură penală, astfel legalitatea sentinței atacate a fost verificată

sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este

stabilită în limitele legii.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța

de apel a apreciat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

articolelor 7, 61, 75, 76 și 90 Cod penal și celor din articolul 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, astfel pedeapsa fiind aplicată în limitele legii, inculpatul

beneficiind de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedepse prevăzute de sancțiunea

normei penale în baza căreia a fost condamnat.

La fel, instanța de apel a constatat că, prima instanța întemeiat a ajuns la

concluzia de a respinge demersul procurorului privind încasarea de la Zacuțelu

Denis, în contul statului a cheltuielilor de judecată ce reprezintă plata pentru

efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-5164 din 27

noiembrie 2018.

de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu în care a

invocat ca temei de casarea a deciziei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, cu remiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

4.1 În motivarea cerințelor procurorul a invocat că, decizia adoptată în prezenta

cauză penală, la motivarea stabilirii pedepse contravine prevederile art. 394 alin. (2)

pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a

pedepsei mai ușoară și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a

executării ei.

Instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele, dar pedeapsa stabilită nu a

fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele acesteia, nu a ținut cont

de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise. Circumstanțele

3

comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă că cel mai eficient

mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare, această concluzie

derivând și din gravitatea faptei comise și de pericolul social al acesteia.

Acuzarea consideră concluziile instanței de fond și celei de apel, la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu

probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale.

În procesul urmăririi penale, pentru constatarea, clarificarea și evaluarea

circumstanțelor ce aveau importantă probatorie pentru cauza penală au fost suportate

cheltuieli în mărime de 1680 lei.

Astfel, instanța de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărârilor nu a

luat în considerație faptul, că în cadrul instrumentării cauzei penale de către stat au

fost suportate cheltuieli în sumă de 1680 lei la efectuarea raportului dc constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1 -R-5164 din 27 noiembrie 2018, sumă ce urma să fie

încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art. art. 227 - 229

Cod de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct.

14), 397 pct. 5) Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt.

Prin urmare, se constată că soluția instanței dc apel de a menține sentința

referitor a neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual

penale în vigoare.

La acest capitol urmează a fi menționate și modificările operate la legea

procesual penală din data de 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, prin care a fost

abrogat alin. 2) al art. 143 Cod de procedură penală, și care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cadrul urmăririi penale se fac din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Acuzarea consideră că, inculpatul condamnat urmează să plătească toate

cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în executare

a hotărârii de condamnare, inclusiv și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la

cererea părții civile.

Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu, în conformitate cu prevederile

art.431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, avocatul Bîrcă Ludmila în numele

inculpatului a depus referință, în care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului,

invocând că, decizia instanței de apel și instanței de fond sunt legale și întemeiate,

iar temeiurile recurentului privind casarea acesteia sunt nefondate.

În sentință și decizie, indică apărarea că, se cuprind datele privind persoana

inculpatului care nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului

narcolog, gravitatea infracțiunilor săvârșite și circumstanțele care influențează

asupra pedepsei, fiind luate în considerație la stabilirea categoriei și măsurii de

pedeapsă, astfel prima instanță corect a concluzionat, că atingerea scopului pedepsei

se v-a asigura prin aplicarea închisorii cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei inculpatului pe termenul de probațiune fixat, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice.

4

În speță, în baza circumstanțelor atenuante, menționate în sentință și decizie,

sânt întrunite condițiile prevăzute de lege, care justifică aplicarea unei pedepse

penale mai blânde decât închisoarea prevăzute în sancțiunea articolului 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal și, pe această linie de gândire, este oportună și rezonabilă aplicarea

pedepsei cu suspendare condiționată, care va asigura atingerea scopului prevăzut la

articolul 61 alin. (2) Cod penal.

Prin prisma normelor de drept, odată ce ordonatorul expertizei este o instituție

abilitată a statului și, respectiv, nu există cererea inculpatului privind efectuarea

raportului expertizei respective, rezultă, în mod cert și univoc, că plata pentru

efectuarea raportului de expertiză nominalizat se face din contul mijloacelor

bugetului de stat. Or, legea nu prevede o altă modalitate de plată a expertizelor

judiciare în cazul în care elementele de fapt, în calitate de probe în procesul penal,

constatate prin intermediul raportului de expertiză, sunt administrate la inițiativa

organului de urmărire penală sau instanței de judecată.

Modificările operate prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, potrivit cărora a fost

abrogat alineatul (2) din articolul 143 Cod de procedură penală, nu semnifică

liberarea bugetului de stat de plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1), cu atât mai mult nu impun inculpatul să achite aceste cheltuieli

judiciare. Abrogarea alineatului (2) din articolul 143 Cod de procedură penală

reprezintă uniformizarea legislației cu privire la plata expertizelor judiciare și

ajustarea politicii de achitare a serviciilor conexe conform legii.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează parțial sau total, hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

5

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau motivarea soluției

sau când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

6.1 După cum rezultă din actele cauzei, procurorul declarând apel a solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 28 februarie 2019,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Zacuțelu Denis,

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b)

Codul Penal, în conformitate cu prevederile art.364/1 alin.(8) Cod de procedură

penală, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita activitatea legată de circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un

termen de 5 (cinci) ani, cu încasarea cheltuielilor din contul lui Zacuțelu Denis în

beneficiul statului a cheltuielilor legate de efectuarea expertizei judiciare în sumă de

1680 lei.

Instanța de apel, judecând apelul l-a considerat nefondat, susținând soluția

adoptată de instanța de fond prin care Zacuțelu Denis a fost recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4) lit. b) Codul Penal

constatând că, instanța de fond corect a soluționat chestiunea cu privire la pedeapsa

stabilită inculpatului, acordând deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75,

76 și 90 Cod penal și celor din articolul 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală,

astfel pedeapsa fiind aplicată în limitele legii, inculpatul beneficiind de reducerea

cu 1/3 a limitelor de pedepse prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia

a fost condamnat.

Rezumând situația de fapt, în raport cu argumentele recurentului, Colegiul

penal atestă că, procurorul prin recursul declarat solicită remiterea cauzei la

rejudecare pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Se reține că, atît sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 28

februarie 2019 cît și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai

2019 se contestă de către procuror în partea suspendării condiționate a executării

pedepsei stabilite inculpatului cît și în partea cheltuielilor de judecată.

Din conținutul recursului se reține că, procurorul citează pe 2 pagini prevederile

legale ce țin de individualizarea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia, fără

a adapta prevederile invocate speței date, fără a indica concret care constatări ale

instanței de apel în partea individualizării și executării pedepsei sunt nemotivate sau

motivate insuficient.

Astfel instanța de recurs consideră recursul procurorului în partea

individualizării pedepsei neîntemeiat, soluția instanței de apel în această parte fiind

una legală și motivată. Temei de a interveni în această parte a decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019 lipsește.

6

Nu poate fi reținut argumentul acuzatorului precum că, concluziile instanței de

fond și celei de apel, la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt

greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și

cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale.

Analizând argumentul dat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmare or, pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului

Zacuțelu Denis pentru infracțiunea comisă, instanța de fond a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75-77, 90 Cod penal, ținând cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de

circumstanțele cauzei de personalitatea inculpatului, care are un loc permanent de

trai, la evidența medicului narcolog nu se află, și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii încriminate și s-a căit sincer, este fără antecedente penale, cauza fiind

examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, fiindu-i aplicată o pedeapsă

în limitele legii, beneficiind de reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei cu închisoarea

prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat,

circumstanțe, care au condus la aplicarea pedepsei enunțate cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că lipsesc

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei în latura pedepsei

stabilite inculpatului, iar argumentele procurorului privind intervenția în decizia

instanței de apel, în partea executării pedepsei, în vederea excluderii art. 90 Cod

penal, sunt declarative și nu pot fi acceptate în sensul declarat or, pedeapsa penală

este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte persoane, or, practica judiciară

demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor

la pedeapsa stabilită inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii

CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

6.2 Totodată, în ce privește critica acuzatorului de stat, în partea ce ține de

faptul că instanța de apel a menținut sentința prin care a fost respinsă solicitarea

acuzatorului de stat, privind încasarea de la inculpatul Zacuțelu Denis a cheltuielilor

judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei.

Colegiul lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

constată că, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul prevederile art.414

7

alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, astfel că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, prima instanță a respins ca

neîntemeiată cerința procurorului, privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de

judecată în sumă de 1680 lei, soluție menținută de către instanța de apel.

Astfel, se reține că procurorul solicită încasarea de la Zacuțelu Denis a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei, în legătură cu

efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-5164 din 27

noiembrie 2018 (f.d. 20-23).

Colegiul lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau

neîncasarea din contul inculpatului Zacuțelu Denis a cheltuielilor judiciare, ce țin de

efectuarea expertizei judiciare, instanța de apel și cea de fond făcând trimitere la

prevederile art. art. 227 alin.(3), 229 alin. (2), 143 Cod de procedură penală, art.2,

art.11 alin. (2) din Legea nr. 68 din 14.04.2016, ,,Cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar”, a omis faptul că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr.40-47 art.108 din

09.02.2018), a fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea

că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, se reține că alin.(1) art.143 Cod de procedură penală, prevede cazurile

când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu.

Instanțele judecătorești inferioare nu au dat răspuns la argumentele

procurorului din apel privind aplicabilitatea art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt

trecute în contul statului.

Or, motivîndu-și soluția instanțele judecătorești inferioare au interpretat eronat

legea – art. 143 și art. 229 Cod de procedură penală și nu și-au motivat eficient

soluția respingerii încasării cheltuielilor pentru expertizele suportate de stat în cadrul

procesului penal, care s-a soldat cu condamnarea inculpatului Zacuțelu Denis.

Totodată, Colegiul menționează că, art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală

prevede că „instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare

poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-

a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală

a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare”. Iar potrivit art. 227 alin. (1) și alin. (2)

pct. 5) Cod de procedură penală „cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate

potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile

judiciare cuprind sumele: cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală”.

În această ordine de idei, reieșind din concluziile expuse de către instanța de

apel în motivarea soluției adoptate, Colegiul lărgit constată că, aceasta dispunând

8

menținerea sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului

privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1680 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare, nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile legislației procesual

penale, adoptând o soluție pripită.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel, nu a respectat prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, și, ținând cont de faptul, că erorile comise de către instanța de

apel, nu pot fi reparate în instanța de recurs, decizia atacată urmează a fi casată, în

parte cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

Procuratura de circumscripție Chișinău – Sâli Radu.

Casează parțial, în partea cheltuielilor judiciare, decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Zacuțelu Denis

xxxxx cu dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de către Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

În rest prevederile hotărârii contestate se mențin.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac în partea dispunerii rejudecării

cauzei, în rest, fiind irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 20 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

9