1ra-1265/2020 — Art. 217 alin. 4 lit. b Cp

Prin sentința Judecătoriei mun. Chișinău din 13 mai 2019, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Grigoriev Denis a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa sau de a exercita funcții legate de circuitul drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere. De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului 1680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța de fond a constatat că, inculpatul Grigoriev D., începând cu o perioadă de timp nestabilită de către organul de urmărire penală, urmărind scopul păstrării ilegale a analogilor drogurilor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora. A acționat cu intenție directă îndreptată la atingerea scopul său și a păstrat asupra sa, un pachețel cu substanță psihotropă în cantitate de 0,277 gr, până la 13.04.2018 orele 2210, când a fost reținut de către colaboratorii BRO al DP mun. Chișinău, pe str. Ion Creangă, 20/2, mun. Chișinău, și transport la sectorul de poliție nr. 3 al IP Buiucani, mun. Chișinău, din str. Ion Creangă, 82/1, unde pachețelul vizat supra a fost ridicat de colaboratorii de poliție a IP Buiucani, mun. Chișinău. Conform concluziei Raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 07.06.2018, în masa vegetală uscată și mărunțită de culoare galben-cafenie, ridicată de la Grigoriev D., s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care în Hotărîrea Guvernului al RM nr.1088 din 08.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiantei, psihotrope și precursorilor 1 acestora, supuse controlului, nu este inclus. Cantitatea masei vegetale ce conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie 0,277 gr. Conform notei menționate în Raportul de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 07.06.2018, substanța MDMB(N)-2201 este analog al substanței AB- PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul I. Substanțe stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 2. Substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004. Conform pct.193 a Hotărîrii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, „Cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, AB-P1NACA-CHM de la 0,25 gr., constituie proporții deosebit de mari. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina integral, solicitând ca judecata să se petreacă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și i-a încadrat acțiunile în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după semnele calificative „circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicilor sau analogilor acestora - păstrarea analogilor drogurilor, fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari”. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art.7, 61 și 75-78 Cod penal, că inculpatul are antecedente penale stinse, a recunoscut vinovăția integral și sincer s-a căit în cele săvârșite, solicitând examinarea cauzei în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, nu este angajat în câmpul muncii, se află la evidența medicului narcolog din 24.01.2007 ca consumator de stupefiante – marijuana, se caracterizează în plan satisfăcător, a comis o infracțiune o infracțiune gravă, concluzionând că inculpatul va putea fi corectat și reeducat stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare.

Avocatul Victor Palancica a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotîrâri, prin care față de inculpat să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal. Apelantul a invocat că, Grigoriev D. a recunoscut pe deplin vina și probele administrate la etapa urmăririi penale, este la prima abatere de acest gen, se caracterizează pozitiv la locul de trai. Totodată, acțiunile inculpatului se încadrează în cerințele impuse de 79 Cod penal, deoarece nici nu prezintă un pericol social și nici nu ar fi rațional ca instanța să aplice o pedeapsă aspră. 3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat sau aplicată o pedeapsă mai blândă, decât prevede legea, fără privațiune de libertate. Apelantul a invocat că, încasarea din contul lui a sumei de 1680 lei pentru efectuarea expertizei judiciare pe dosarul penal este ilegală, deoarece toate cheltuielile judiciare în cauză se efectuează din contul statului și nu pot fi puse pe seama inculpatului. Afară de aceasta, nu i-au fost explicate toate drepturile în calitate de bănuit, cum sunt indica în art. 64 Cod de procedură penală. De către organul de urmărire penală, în privința sa au fost întocmitr un șir documente procedurale, însă fără a-i fi acordat un translator, ce este o încălcare flagrantă a legislației care duce la nulitatea acestor acte, chiar și până la achitarea persoanei ”nelegitim” trase (condamnate) la răspunderea penală pentru încălcarea art. 6§1 CEDO. În sentință ca consumarea ”drogurilor” a fost indicată substanța ”canabinoidul sintetic MDMB(N) - 2201”, care nu este indicată în lista Organizației Internaționale a Sănătății (OIS), la care a aderat și RM. Această substanță (sus-menționată) nu este inclusă în lista OIS, iar sentința se bazează pe o scrisoare a Ministerului Sănătății al RM în care se expune că substanța ”canabinoidul sintetic MDMB(N) - 2201” după efecte este analogică drogurilor. Conform principiilor de drept penal, persoana nu poate să fie trasă la răspunderea penală pentru acțiuni analogice, dar numai pentru acțiuni concrete. Codul penal este o lege organică, de bază, și numai în baza acestei legi persoana poate fi trasă la răspundere penală, dar nu în baza unei scrisori a Ministerului Ocrotirii Sănătății care nu este un act normativ, mai ales nu este lege organică. Definiția noțiunii de „analog” și expresia „analogilor acestora”, la toate formele gramaticale din denumirea și textul art. 1341, art. 217 și a trt. 2171 Cod penal, atentează iremediabil a principiul legalității și calității (previzibilitate, precizie și claritate) penale incriminatoare și, respectiv, ca efect, fiind incompatibil cu normele constituționale.

Potrivit deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2019, apelurile au fost respinse, ca nefondate. 2 Instanța de apel a statuat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Grigoriev D. încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. Ori, împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate. În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. În cazul în care prima instanță, pronunțând sentința în procedura simplificată, reține o altă situație și/sau o altă încadrare juridică decît cea constatată (stabilită) în rechizitoriu, instanța de apel, din oficiu, conducându-se de prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre, prin care constată situația de fapt și încadrează această faptă așa cum au fost formulate în rechizitoriu și stabilește o pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală. În situația în care instanța de apel va constata că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a fost viciată din motivul că se constată că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav normele imperative din Codul de procedură penală care în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea atacată, instanța de apel, la fel, conducîndu-se de prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, urmează să caseze sentința și să judece cauza după regulile generale prevăzute pentru prima instanță. Ca urmare, instanța de apel urmează să verifice dacă au fost îndeplinite cerințele dispozițiilor prevederilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod procedură penală. Mai mult ca atât, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate. Astfel, instanța de fond a respectat prevederile art. 3641 alin. (1) și (4) Cod procedură penală. Argumentele din apel că substanța „canabinoidul sintetic MDMB (N) - 2201” nu este indicată în lista Organizației Internaționale a Sănătății (OIS), iar sentința se bazează pe o scrisoare a Ministerului Sănătății al RM în care se expune că substanța „canabinoidul sintetic MDMB(N) - 2201” după efecte este 10 analogică drogurilor, sunt nefondate, deoarece aceste nu afectează stabilirea vinovăției inculpatului și încadrarea juridică a faptei infracționale. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 07.06.2018, cu planșa ilustrativă anexată, în masa vegetală uscată și mărunțită de culoare galben-cafenie, ridicată de la Grigoriev D., s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care în Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 „cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului”, nu este inclus. Cantitatea masei vegetale ce conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)- 2201 constituie 0,277 gr. Conform notei menționate în raportul de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 07.06.2018, substanța MDMB(N)-2201 este analog al substanței AB-PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul 1. Substanțe stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, Lista nr. 2. Substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004. Totodată, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Avocatul Valeriu Pelin a declarat recursuri ordinare, solicitând casarea sentinței și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Grigoriev D. să fie achitat sau să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă decât prevede legea, fără privațiune de libertate, în legătură cu încălcarea flagrantă a drepturilor omului. Recurentul a invocat că, încasarea de la Grigoriev D. a sumei de 1680 lei pentru efectuarea expertizei judiciare pe dosarul penal este ilegală, deoarece toate cheltuielile judiciare pe dosarul penal se efectuează din contul statului și nu pot fi puse seama inculpatului. Lui Grigoriev D. nu i-au fost explicate toate drepturile în calitate de bănuit, cum sunt indicate în art. 64 Cod de procedură penală, conform ultimelor modificări. 3 Astfel, bănuiala a fost înaintată lui Grigoriev D. fără a-i fi lămurite toate drepturile, prin ce ea este ilegală și urmează a fi exclusă. Or, nelămurirea bănuitului (învinuitului) tuturor drepturilor, care este o parte componentă u învinuirii (bănuielii), duce la nulitatea ei. În Sentința de judecată ca consumarea ”drogurilor” a fost indicată substanța ”canabinoidul sintetic MDMB(N) - 2201”, care nu este indicată în lista Organizației Internaționale a Sănătății (OIS), la care a aderat și RM. Această substanță (sus-menționată) nu este inclusă în lista OIS, iar Sentința se bazează pe o scrisoare a Ministerului Sănătății al RM în care se expune că substanța ”canabinoidul sintetic MDMB(N) - 2201” după efecte este analogică drogurilor. Conform principiilor de drept penal, persoana nu poate să fie atrasă la răspunderea penală pentru acțiuni analogice, dar numai pentru acțiuni concrete. Codul penal este o lege organică, de bază, și numai în baza acestei legi persoana poate fi atrasă la răspundere penală, dar nu în baza unei scrisori a Ministerului Ocrotirii Sănătății care nu este un act normativ, mai ales nu este lese organică. Afara de aceasta, proba: ”scrisoarea nr. XXXXX din. 14.04.2017, parvenită de IMSP Dispensarul Republican de Narcologie nr. XXXXX din 18.04.2017”, nu este apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, prin prisma prevederilor art. 93, 94, 101, 141 -143 Cod de procedură penală În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Judecând recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă că instanțele de fond și de apel au comis următoarele erori de drept. În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 141 alin. (1), 142 alin. (1), 143 alin. (6) Cod de procedură penală, expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul respectiv. Expertiza judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Rezultatele constatării tehnico-științifice sau medico-legale se consemnează într-un raport. Potrivit art. 93 alin. (2) pct. 2) și (7), 94 alin. (1) pct. 6) și 7) Cod de procedură penală, în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin raportul de expertiză judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale. În procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței judecătorești datele care au fost obținute dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de judecată, prin utilizarea metodelor ce contravin prevederilor științifice. În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de fond (pct. 2. din decizie): a) în nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu. Ori, în fapta descrisă ca fiind dovedită, instanța a indicat că inculpatul: „a păstrat asupra sa un pachețel cu substanță psihotropă în cantitate de 0,277 gr. Conform concluziei Raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 07.06.2018, în masa vegetală uscată și mărunțită de 4 culoare galben-cafenie, ridicată de la Grigoriev D., s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)- 2201, care în Hotărîrea Guvernului al RM nr.1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiantei, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, nu este inclus. Cantitatea masei vegetale ce conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie 0,277 gr.”, și i-a încadrat acțiunile în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal: „după semnele calificative „circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicilor sau analogilor acestora - păstrarea analogilor drogurilor, fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari”. Însă, în compartimentul „Concluzii:” al Raportului de constatare tehnico-științifică nominalizat, lipsește cu desăvârșire rezumatul că cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 ar fi un analog al drogurilor și concret al căror. În aspectul vizat, instanța a mai statuat că: „Conform notei menționate în Raportul de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-1901 din 07.06.2018, substanța MDMB(N)-2201 este analog al substanței AB- PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul I. Substanțe stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 2. Substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004, iar conform pct.193 a Hotărîrii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 „Cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, AB-P1NACA-CHM de la 0,25 gr., constituie proporții deosebit de mari”. Totodată, instanța a omis să observe că, în nota la care indică, este specificat că: „Conform scrisorii parvenite de la I.M.S.P. nr.XXXXX din 18.04.2017...” (f.d. 26), iar în copia de pe scrisoarea respectivă, se face referință la o altă scrisoare, cu nr.XXXXX din 14.04.2017 a IMSP..., care în genere lipsește în materialele dosarului, deci, nefiind posibilă verificarea acesteia în ședința de judecată (f.d. 29). Ori, în contextul împrejurărilor descrise, în descriptivul sentinței lipsește totalmente aprecierea instanței, efectuată pe criteriile prescrise în art. 93, 94, 101, 141 - 143 Cod de procedură penală, în aspectul dacă probele enunțate supra sunt valabile și suficiente să demonstreze că cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 este un analog al drogurilor. b) a depășit limitele învinuirii formulate inculpatului, calificând acțiunile inculpatului: ”după semnele calificative „circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicilor...”, fapte și elemente neincriminate ultimului prin rechizitoriu. Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel). În același timp, conform art. 364/1 alin. (1) și (7) Cod de procedură penală, inculpatul poate recunoaște doar săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, instanța urmând să aplice, totuși, dispozițiile art. 382–398 Cod de procedură penală în mod corespunzător, iar conform jurisprudenței CtEDO, admiterea de către inculpat a circumstanțelor pe care s-a bazat condamnarea sa, adică acceptarea unei proceduri simplificate, nu include și calificarea lor în baza legii penale (hotărârea CtEDO din 25.07.2017, Rostovțev c. Ukraina). Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie): 5 a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal; b) concluzia că: „părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate. În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță”, contravine art. 3641 alin. (1) și (7) Cod de procedură penală, conform cărui inculpatul poate recunoaște doar săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, instanța urmând să aplice, totuși, dispozițiile art. 382–398 Cod de procedură penală în mod corespunzător, iar potrivit jurisprudenței CtEDO, admiterea de către inculpat a circumstanțelor pe care s-a bazat condamnarea sa, adică acceptarea unei proceduri simplificate, nu include și calificarea lor în baza legii penale (hotărârea CtEDO din 25.07.2017, Rostovțev c. Ukraina); c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol și repetate în recursurile ordinare, în aspectele vizate, inclusiv asupra motivelor privind plata cheltuielilor judiciare și în raport cu prevederile art. 229 Cod de procedură penală (pct. 3. - 5. din decizie); Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este întemeiat. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea, și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : admite recursurile ordinare declarate de avocatul Valeriu Pelin, casează total decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2019, în privința inculpatului Grigoriev Denis XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 24 iulie 2020. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun Victor Burduh Nicolae Craiu 6