1ra-1145/20 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-1145/20 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1145/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul inculpatului, Nemerenco Veaceslav, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019, în

cauza penală în privința lui

Danuța Andrei XXXXX, născut la

XXXXX

Termenul de examinare:

prima instanță: 02.10.2018 – 25.04.2019

instanța de apel: 07.10.2019 – 26.11.2019

instanța de recurs: 02.03.2020 – 06.05.2020

A C O N S T A T A T :

25 aprilie 2019, Danuța Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 371 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an.

Danuța Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Danuța Andrei i-a fost stabilită definitiv

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Danuța Andrei, la data de XXXXX, fiind militar în termen, urmărind scopul

eschivării de la îndeplinirea obligațiunilor și serviciului militar în termen a

părăsit teritoriul XXXXX unde a fost temporar internat și s-a deplasat acasă în

sat. XXXXX, XXXXX, aflându-se ilegal în afara unității până la data de 24.08.2018,

când benevol s-a întors la locul efectuării serviciului militar în termen.

Tot, Danuța Andrei, la data de XXXXX, aproximativ la ora 20:45, fiind

încorporat în serviciul militar în termen de către XXXXX și aflându-se la XXXXX,

1

împreună și după o înțelegere prealabilă cu soldatul XXXXX, urmărind scopul

eschivării de la îndeplinirea obligațiunilor și serviciului militar în termen, au

părăsit teritoriul XXXXX, dislocată în sat. XXXXX, XXXXX și s-au deplasat spre

domiciliul lor, aflându-se ilegal în afara unității până la XXXXX, ora 03:30, fiind

observați în localitatea XXXXX, XXXXX de către angajații de poliție și predați

la locul efectuării serviciului militar.

2.1. Examinarea cauzei în prima instanță a avut loc în lipsa inculpatului,

care a fost anunțat în căutare prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi

(sediul Central) din XXXXX.

inculpatului Danuța Andrei, a atacat-o cu apel, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința

inculpatului Danuța Andrei să fie aplicate prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal,

cu stabilirea unei pedepse mai blânde de altă categorie, și anume în baza

art. 371 alin. (1) Cod penal - 60 ore muncă neremunerată, iar în baza

art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal - 120 ore muncă neremunerată în folosul

comunității. În temeiul art. 84 Cod penal prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, de ai stabili definitiv o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 150 ore.

În motivarea apelului, avocatul a menționat că, individualizarea pedepsei

este contrară circumstanțelor cauzei și pedeapsa aplicată este prea aspră.

În cadrul examinării cauzei instanța de judecată a reținut că inculpatul în

cadrul urmăririi penale a recunoscut vina incriminată, conform referinței de

serviciu se caracterizează pozitiv (f. d. 64), are vârsta cuprinsă între 18 și 21

ani, a săvârșit pentru prim dată o infracțiune, în aceste condiții apelantul

considerând că este posibilă aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal.

26 noiembrie 2019, apelul avocatului Nemerenco Veaceslav în numele

inculpatului Danuța Andrei, a fost admis, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care:

Inculpatului Danuța Andrei recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 371 alin. (1) și art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal,

prin aplicarea art. 79, 70 alin. (31) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa:

- în baza art. 371 alin. (1) Cod penal închisoare pe un termen de 6 luni;

- în baza art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal închisoare pe un termen de 2

ani.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului Danuța Andrei i-a fost stabilită

definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, 2

(două) luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă executarea pedepsei

închisorii pe un termen de 1 (unu) an și 1 (una) lună, restul pedepsei a fost

2

suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 (unu) an și 1 (una)

lună.

Termenul executării pedepsei cu închisoare urmând a fi calculat din

26.11.2019 cu includerea în acest termen a perioadei aflării inculpatului în

stare de arest de la 04.09.2019 până la 26.11.2019.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, prima instanță

deși a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului

Danuța Andrei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 371 alin. (1) și

art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal, la stabilirea pedepsei, incorect a aplicat

prevederile art. 7, 75 Cod penal, fără a ține cont de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite reflectat de

împrejurările cauzei, poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului

penal, precum și personalitatea acestuia, care conform referinței de serviciu se

caracterizează pozitiv, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află.

Sancțiunea prevăzută de art. 371 alin. (1) Codul penal, stabilește o

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 850 la 950 unități

convenționale sau închisoare de până la 5 ani.

Sancțiunea prevăzută de art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilește o

pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani.

Potrivit art. 70 alin.(31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care

au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit

infracțiunea la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu

o treime.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a menționat că a ținut

cont de prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, și anume că săvârșirea

infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins

vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională.

Instanța de apel având în vedere datele privind personalitatea

infractorului Danuța Andrei care la momentul comiterii faptei avea vârsta de

18 ani, catalogând aceasta ca o circumstanță excepțională, a considerat a fi

necesară aplicarea prevederilor art. 79, 70 (31) Cod penal.

Având în vedere comiterea a două infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor stabilite, instanța de apel a conchis asupra stabilirii pedepsei

definitive sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 2 luni cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, totodată instanța apreciind că în speță sunt

suficiente circumstanțe care influențează și aplicarea prevederilor art. 901

alin. (1) Cod penal, urmând a fi dispusă condamnarea cu suspendarea parțială

a executării pedepsei cu închisoare.

Veaceslav în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care în privința inculpatului Danuța Andrei să fie aplicate

3

prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blânde de

altă categorie, și anume în baza art. 371 alin. (1) Cod penal - 60 ore muncă

neremunerată, în baza art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal - 120 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, iar în temeiul art. 84 Cod penal prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, de a-i stabili definitiv o pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că, motivarea soluției

contrazicere dispozitivul hotărârii, fapt ce a dus la aplicarea unei pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Deși în partea descriptivă, cât și în dispozitivul deciziei, instanța de apel

a indicat că urmează a fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal, la stabilirea

pedepsei a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,

pedeapsă care este în limitele sancțiunii prevăzute de art. 371 alin. (1) Cod

penal, or, această sancțiune coroborată cu prevederile art. 70 alin. (2) Cod

penal, prevede pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani.

Instanța de apel nu a examinat posibilitatea suspendării condiționate a

executării pedepsei ori stabilirii unei pedepse mai blânde neprivative de

libertate.

Prin plasarea inculpatului în detenție la o vârstă tânără, el poate fi ușor

influențat de către alți condamnați maturi, care au comis infracțiuni grave,

inclusiv în stare de recidivă, scopul pedepsei de corectare nu va fi atins în sensul

prevederilor art. 61 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

nu a indicat concret nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, însă din conținutul recursului se evidențiază

critica asupra soluției instanței de apel privind presupusa individualizare

eronată a pedepsei aplicate inculpatului Danuța Andrei, prin urmare criticile

4

acestuia încadrându-se în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că argumentele

recursului apărării în esență se întemeiază pe dezacordul în privința

corectitudinii aplicării prevederilor art. 79 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului

în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei

infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a

săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea

infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins

vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

5

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând decizia atacată în raport cu argumentele recurentului, Colegiul

penal conchide că instanța de apel a expus o motivare corespunzătoare a

soluției emise ținând cont și de practica judiciară, astfel că aplicând inculpatului

pedeapsa închisorii cu suspendarea parțială a executării, instanța și-a

argumentat deplin concluzia, ținând cont de toate circumstanțele cauzei.

Astfel, instanța de apel admițând apelul declarat în numele inculpatului

cu privire la aplicarea unei pedepse mai blânde, corect a ținut cont de caracterul

și gradul de pericol social al infracțiunilor comise de Danuța Andrei, care a

comis două infracțiuni cu intenție într-o perioadă scurtă de timp, s-a eschivat

de la prezentarea în prima instanță, fiind anunțat în căutare, totodată reieșind

din materialele cauzei a recunoscut vinovăția, sentința fiind atacată doar în

latura pedepsei.

Prin urmare, verificând minuțios argumentele recursului în raport cu

decizia instanței de apel, Colegiul penal a stabilit că aceste argumente deja au

primit aprecierea instanței de apel, care corect a conchis asupra admiterii

apelului declarat în numele inculpatului, ultimul beneficiind de reducerea

pedepsei, careva erori cu privire la individualizarea acesteia nefiind admise.

Astfel, Colegiul penal apreciază că argumentele recursului sunt

declarative și nesusceptibile de a întruni necesitatea casării unei decizii

motivate și întemeiate legale, pedeapsa aplicată fiind în interiorul noilor limite

stabilite prin aplicarea prevederilor art. 79, 70 alin. (31) Cod penal, careva erori

în acest sens nefiind constatate.

Așa dar, în opinia Colegiului penal, pedeapsa aplicată în privința

inculpatului Danuța Andrei este în corespundere cu sancțiunea legilor de

comiterea cărora a fost recunoscut vinovat, motiv din care nu există temei de

casare a deciziei instanței de apel, care deja a atenuat corect pedeapsa prin

admiterea apelului părții apărării.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal constată că pedeapsa

individualizată în privința inculpatului Filip Alexei, corespunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

De asemenea, Colegiul penal atestă că pedeapsa definitivă aplicată

inculpatului Danuța Andrei, a fost corect stabilită prin aplicarea prevederilor

art. 84 Cod penal, mărimea acesteia fiind proporțională faptelor comise, nefiind

identificate derogări de la prevederile legislației penale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, motiv din care se conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul Nemerenco Veaceslav în numele inculpatului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

6

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

inculpatului, Nemerenco Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Danuța Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7