1ra-1048/21 — art. 151 alin. 1, 163 alin. 2 lit. b CP

1ra-1048/21 — art. 151 alin. 1, 163 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1048/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Țurcan Anatolie

Stratulat Galina

Bejenaru Iurie

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și de

către avocatul Gîrneț Zinaida în numele inculpatului Niculița Andrei, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

29 decembrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Cahul (sediul Central) din

21 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Niculița Andrei xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.04.2019-21.10.2020;

Instanța de apel: 09.11.2020-29.12.2020;

Instanța de recurs: 01.03.2021-23.11.2021.

A C O N S T A T A T :

21 octombrie 2020, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Niculița Andrei

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.151 alin. (1) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis;

- art.163 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Niculița Andrei i s-a stabilit, pedeapsa

definitivă pe un termen de 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

1

Conform concluziei Raportului de expertiză judiciară nr. 20193S0020

din 12 martie 2019, pentru Niculița Andrei a fost recomandat, la necesitate

evidența psihiatrului din penitenciar.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

de judecată din contul inculpatului Niculița Andrei, ca fiind neîntemeiată.

14 ianuarie 2019, aproximativ la ora 03:00, Niculița Andrei, acționând cu

intenție, urmărind scopul cauzării vătămării intenționate grave a integrității

corporale persoanei, aflându-se la domiciliul cet. Garanovschii Vasilii din

xxxxx, în urma unor relații ostile apărute spontan, i-a aplicat lovituri cu

pumnul și cu o țeavă metalică în regiunea capului și peste alte părți ale

corpului cet. Luca Victor, în urma cărora Luca Victor a căzut la podea, în

continuare aplicându-i și Garanovschii Vasilii câteva lovituri cu piciorul în

regiunea coastelor cet. Luca Victor. Conform concluziilor raportului de

expertiză judiciară nr.201913C007 din 25 februarie 2019, la cadavrul

cet. Luca Victor, au fost constatate următoarele leziuni corporale: „Traumă

cranio-cerebrală deschisă: plagă a regiunii parietale drepte și zigomatice

stângi, fractura liniară a osului parietal drept, urme de hemoragie epiurile,

hemoragie a țesuturilor moi pericraniene. Leziunile corporale menționate

puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui corp contondent dur cu

suprafața traumatică limitată la lovire, poartă caracter vital, posibil în timpul

și circumstanțele indicate și după caracterul lor se califică ca vătămare

corporală gravă periculoasă pentru viață la persoane vii. Traumă contuză a

toracelui: fractura coastelor III, IV, V, VI pe linia medioclaviculară și axilară

anterioară, fără lezarea pleurei parietale, hemoragie a țesuturilor moi și

mușchii intercostali. Leziunile corporale menționate puteau fi produse la

acțiunea traumatică a unui corp contondent dur la lovire, poartă caracter vital,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie la

persoane vii. Echimoze în jurul ambilor ochi cu trecere pe nas, echimoze cu

excoriații pe ambele mâini și genunchi, excoriații buza superioară pe stânga.

Leziunile corporale menționate puteau fi produse la acțiunea traumatică a

unui corp contondent dur la lovire și frecțiune, poartă caracter vital, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată la persoane vii. Decesul cet. Luca Victor, a survenit în urma

hipotermiei generale, ce ne confirmă datele necropsiei cadavrului și examenul

histopatologic”;

Tot el, la 14.01.2019, aproximativ la ora 03:00, aflându-se la domiciliul

cet. Garanovschii Vasilii din xxxxx, după ce i-a aplicat lovituri cu pumnul și cu

o țeavă metalică în regiunea capului și peste alte părți ale corpului cet. Luca

Victor, conștientizând că victima se află într-o stare periculoasă pentru viață

ca rezultat al loviturilor aplicate și este lipsită de posibilitatea de a se salva,

inclusiv din condițiile climaterice, deoarece afară era timp de iarnă, cât și

starea inconștientă în care se afla la acel moment, l-a luat de la podea pe

2

Luca Victor și târându-l de brațe l-a scos afară, lăsându-l cu bună știință în

stradă, fără a-i acorda ajutor, în rezultat survenind decesul cet. Luca Victor în

urma hipotermiei.

Acțiunile inculpatului Niculița Andrei au fost încadrate de către prima

instanța în baza:

- art.151 alin.(1) Cod penal, conform indicilor: vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale care este periculoasă pentru viață;

- art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal, conform indicilor: lăsarea, cu

bună-știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă

pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza bolii și a

neputinței, punând-o el însuși într-o situație periculoasă pentru viață.

partea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să se dispună încasarea din contul lui Niculița Andrei în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în sumă de 17 487,50 lei.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță neîntemeiat a dispus

respingerea solicitării acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare.

A menționat, că în cadrul unui proces penal statul este titularul acțiunii

penale, fiind primul adresat în tragerea la răspundere penală a celor care au

încălcat legea penală. În așa mod, statul suportă cheltuieli considerabile

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, iar în cadrul

procesului penal, inculpatul aflat în culpă infracțională poate fi obligat să

suporte în principal și integral cheltuielile judiciare, deoarece a săvârșit o

infracțiune ce a declanșat un proces de judecată.

În speță, rapoartele de expertiză ordonate și efectuate în cadrul

procesului penal au fost achitate din sumele alocate de stat. Cheltuielile

judiciare fiind avansate de stat, urmează a fi recuperate din contul lui Niculița

Andrei corespunzător prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală.

De asemenea, procurorul a susținut, că obligația suportării cheltuielilor

judiciare de către inculpat nu decurge din culpa procesuală, dar este

consecința directă a săvârșirii unei infracțiuni pentru care este tras la

răspundere de către stat, or temeiul suportării cheltuielilor judiciare de către

inculpat își are izvorul în activitatea sa infracțională.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea integrală a acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Niculița Andrei să-i fie stabilită în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal, o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare, în baza art. 163 alin. (2) lit. b)

Cod penal, 1 an închisoare, și prin aplicarea art. 84 Cod penal, o pedeapsă

definitivă de 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia în baza art. 90 Cod penal.

3

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță eronat i-a aplicat

pedeapsa închisorii, nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, condițiile de viață și de familie, faptul că a recunoscut vina și s-a

căit sincer de cele comise. Astfel, determinând greșit limitele pedepsei prin

prisma art. 3641 Cod de procedură penală.

A susținut, că reeducarea și corijarea inculpatului este posibilă fără

izolare, prin aplicarea art. 90 Cod penal cu acordarea posibilității inculpatului

de a-și corecta comportamentul în sensul respectării legii penale.

În privința pedepsei, apărarea a precizat că prima instanță nu a inclus în

termenul pedepsei perioada ținerii inculpatului în stare de arest preventiv,

inclusiv din momentul reținerii acestuia.

De asemenea, a menționat că prima instanță neîntemeiat l-a anunțat pe

inculpat în căutare pentru neprezentarea la pronunțarea sentinței, or ultimul

nu s-a prezentat din motiv că a suferit o criză cu internarea ulterioară în

Spitalul Clinic de Psihiatrie din mun. Chișinău pe un termen de 30 zile.

În acest context, a indicat că inculpatul se află la evidența medicului

psihiatru cu diagnoza xxxxx, din momentul efectuării ultimei expertize

psihiatrice a trecut mai mult de 1 an și la moment starea sănătății acestuia s-a

înrăutățit.

Prin urmare, a subliniat oportunitatea de a dispune efectuarea

expertizei psihiatrico-legală a inculpatului pentru stabilirea faptului dacă la

moment s-a îmbolnăvit de o boală psihică, care îl lipsește de posibilitatea de

a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale, precum și necesitatea aplicării

unor măsuri cu caracter medical.

29 decembrie 2020, au fost admise apelurile, casată parțial sentința primei

instanțe în partea stabilirii pedepsei și cheltuielilor judiciare, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Inculpatului Niculița Andrei, recunoscut vinovat și condamnat pentru

infracțiunile incriminate, i-au fost stabilite următoarele pedepse:

- în baza art.151 alin. (1) Cod penal, 4 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- art.163 alin. (2) lit. b) Cod penal, 1 an închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Niculița Andrei i s-a stabilit, pedeapsa

definitivă pe un termen de 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost inclusă în partea executată a pedepsei perioada aflării

inculpatului Niculița Andrei în stare de arest preventiv de la 14 ianuarie 2019

până la 13 martie 2019, și perioada executării pedepsei de la 01 decembrie

2020 până la 29 decembrie 2020.

4

Au fost încasate din contul lui Niculița Andrei în beneficiului statului

cheltuielile de judecată în mărime de 17 487,50 lei.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.

5.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

prima instanță corect a acceptat și a judecat cauza conform prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul Niculița Andrei a depus în

acest sens o cerere autentică, declarând în textul acesteia și faptul că

recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu.

De asemenea instanța de apel a menționat, că prima instanță a stabilit

corect starea de fapt și circumstanțele cauzei, ajungând întemeiat la concluzia

că vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor imputate și-a găsit

confirmare în baza materialului probator administrat în cadrul urmăririi

penale, cercetat în ședința de judecată și corect apreciat de către prima

instanță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în

acest sens fiind cercetate și verificate următoarele probe acceptate de

inculpat: declarațiile martorului Luca Angela (f.d. 111, vol. I); declarațiile

martorului Garanovschi Gheorghe (f.d. 10, vol. I); declarațiile martorului

Raru Rodica (f.d. 12, vol. I); declarațiile expertului medic-legist Verdeș Iurie

(f.d. 163a); procesul-verbal de confruntare din 08.02.2019 (f.d.142, vol. I);

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică din

08.02.2019 (f.d. 6, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 16.01.2019 (f.d. 117,

vol. I); procesul-verbal de ridicare din 16.01.2019 (f.d. 118, vol. I);

procesele-verbale de colectare a mostrelor (f.d. 121, 123 vol. I); raportul de

expertiză judiciară medico-legală nr.201913C0007 cu planșa fotografică din

25.02.2019 (f.d. 155-159, vol. I); raportul de expertiză judiciară medico-legală

nr. 201913P005 din 14.02.2019 (f.d. 20-21, vol. I); raportul de expertiză

judiciară medico-legală nr. 201935A0038 din 14.02.2019 (f.d. 144-147, vol. I);

raportul de expertiză judiciară medico-legală psihiatrică nr. 201936S0020 din

12.03.2019 (f.d. 165-169, vol. I); raportul de expertiză judiciară a corpurilor

delicte nr. 201905O0024 din 15.02.2019 (f.d. 132-138, vol. I).

Instanța de apel a susținut ca fiind corectă soluția primei instanțe prin

care acțiunile inculpatului Niculița Andrei au fost încadrate juridic în baza art.

151 alin. (1) Cod penal: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale

care este periculoasă pentru viață și art. 163 alin.(2) lit. b) Cod penal, conform

indicilor: lăsarea, cu bună-știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o

stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din

cauza bolii și a neputinței, punând-o el însuși într-o situație periculoasă pentru

viață.

Totodată instanța de apel a remarcat faptul, că inculpatul și apărătorul

acestuia nu au contestat circumstanțele de fapt constatate de prima instanță,

și nici calificarea faptelor, invocând doar individualizarea incorectă, în opinia

lor, a pedepsei penale și solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, iar

procurorul a contestat doar soluția de respingere a încasării cheltuielilor

judiciare de la inculpat.

5

Cu referire individualizarea pedepsei stabilite inculpatului instanța de

apel a conchis, că prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 7,

61, 75 și 78 Cod penal, cât privește scopul pedepsei penale, ignorând influența

pedepsei aplicate lui Niculița Andrei asupra corectării și reeducării acestuia.

În acest sens instanța de apel a menționat, că prima instanță i-a stabilit

lui Niculița Andrei, o pedeapsă prea aspră, la limita maximă a pedepsei

prevăzută de lege, ținând cont de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod

penal - pedeapsa de 6 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal - pedeapsa de 1 an

6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, în situația când nu au fost

constatate circumstanțe agravante, iar inculpatul Niculița Andrei este

persoană cu grad de dizabilitate sever, fapt confirmat prin certificatul de

dizabilitate și capacitate de muncă seria CN nr. 325257, anexat de către

apărător la cererea de apel, potrivit căruia Niculița Andrei are grad sever de

dizabilitate fără termen, din cauza afecțiunii din copilărie, și are capacitatea de

muncă păstrată la nivel de 20%, circumstanță care urma a fi luată în calcul la

individualizarea pedepsei.

Totodată instanța de apel a susținut ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe, care a constatat în mod justificat imposibilitatea aplicării în privința

inculpatului Niculiță Andrei a prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel, rejudecând cauza și pronunțînd o nouă hotărâre

în partea stabilirii pedepsei inculpatului Niculița Andrei, a aplicat prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod penal, calculând noile limite ale pedepsei penale

aplicabile speței: pentru art. 151 alin. (1) Cod penal, închisoare de la 3 ani 4

luni până la 6 ani 8 luni; pentru art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, închisoare

de la 3 luni până la 2 ani 8 luni.

În continuare instanța de apel a reținut că potrivit art. 16 și 33 Cod

penal, infracțiunile prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 163 alin. (2) lit. b) Cod

penal, au fost săvârșite de Niculița Andrei prin concurs și fac parte din

categoria infracțiunilor mai puțin gravă și gravă.

Reieșind din gravitatea infracțiunilor săvârșite, de persoana

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior s-a aflat în conflict cu

legea, recunoașterea vinovăției și lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante, instanța de apel ținând cont de scopul pedepsei penale de

reeducare socială a inculpatului, i-a stabilit inculpatului Niculița Andrei

pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.151

alin.(1) Cod penal pe o durată de 4 ani și pe o durată de 1 an pentru

infracțiunea prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal. În temeiul art. 84

alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate pentru fiecare

infracțiune în parte, instanța de apel a stabilit inculpatului Niculiță Andrei

pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu includerea în partea executată a pedepsei

perioada aflării inculpatului în stare de arest preventiv de la 14.01.2019 până

6

la 13.03.2019 și de la 01.12.2020 până la 29.12.2020.

Instanța de apel a constatat că din analiza completă și minuțioasă a

personalității inculpatului, dat fiind faptul săvârșirii de către acesta a unor

infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei, corectarea și reeducarea

inculpatului Niculița Andrei poate avea loc doar în condițiile executării

efective integrale a pedepsei, fiind inoportună aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că în speță scopul

pedepsei penale poate fi atins doar prin izolare de societate cu executarea

reală a pedepsei în formă de închisoare, însă în noile limite stabilite de

instanța de apel.

Prin prisma prevederilor art. 75 Cod penal, instanța de apel a

concluzionat că inculpatul Niculița Andrei prezintă pericol pentru societate și

izolarea lui este o măsură necesară și echitabilă, iar personalitatea acestuia nu

este în măsură de a convinge un observator rezonabil că reeducarea și

corectarea acestuia poate fi atinsă prin condamnare cu suspendarea

executării pedepsei.

Subsidiar, instanța de apel a constatat, că deși Niculița Andrei se

caracterizează pozitiv la locul de trai, în anul 2016 a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 222 alin. (1) Cod penal, procesul penal fiind

încetat în legătură cu intervenirea amnistiei, iar în anul 2018 a fost învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, urmărirea

penală în acest caz fiind încetată din motivul împăcării părților.

Prin urmare, instanța de apel a evidențiat criteriile generale de

individualizare a pedepsei în speță, și anume gravitatea și consecințele

infracțiunilor săvârșite de Niculița Andrei, soldate cu decesul părții vătămate

Luca Victor, fapt ce justifică executarea reală a pedepsei cu închisoare ca fiind

echitabilă și proporțională faptelor imputate.

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a concluzionat că

prima instanță neîntemeiat a respins demersul procurorului privind încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă

de 17 487,50 lei, suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare.

Menționând prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, instanța

de apel a precizat că cheltuielile judiciare sunt cheltuieli apărute în cadrul

desfășurării procesului penal, fiind necesare pentru efectuarea actelor de

procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de

probă, asistența juridică garantată de stat, precum și orice alte cheltuieli

legate de desfășurarea procesului penal.

Instanța de apel a menționat, că pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal sunt suportate cheltuieli care sunt avansate de stat atunci

când o cer interesele justiției, or reieșind din principiul prezumției

nevinovăției, la această etapă cheltuielile respective nu pot fi puse în sarcina

inculpatului decât odată cu stabilirea vinovăției acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit, că în speță au fost suportate

cheltuielile judiciare în sumă de 34.975 lei, avansate de stat pentru efectuarea

7

expertizelor judiciare, concluziile cărora sunt expuse în rapoartele de

expertiză judiciară: nr .201913C0007 din 25.02.2019; nr. 201935A0038 din

14.02.2019; nr. 201936S0020 din 12.03.2019; nr. 201905O0024 din

15.02.2019.

La adoptarea sentinței în privința inculpatului Niculița Andrei,

procurorul a solicitat încasarea de la acesta în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 17 487,50 lei, ce reprezintă ½ din suma

cheltuielilor judiciare suportate de stat în legătură cu efectuarea expertizelor

judiciare, după cum în cadrul procesului penal dedus judecării a fost pus sub

învinuire și Garanovschi Vasile, recunoscut vinovat și condamnat de

Judecătoria Cahul la 16 iulie 2019.

Instanța de apel a reținut, că prevederile art. 229 alin. (3) Cod de

procedură penală condiționează posibilitatea eliberării totale sau parțiale a

condamnatului de plata cheltuielilor judiciare, în cazul de insolvabilitate a

acestuia sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial

asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lui.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, că nu au fost prezentate probe

care ar indica la existența temeiurilor de eliberare totală sau parțială de la

plata cheltuielilor judiciare, or prezența gradului de dizabilitate al inculpatului

Niculița Andrei, cît și lipsa unui loc de muncă, în sensul legii nu constituie

temei de eliberare a acestuia de la plata cheltuielilor judiciare.

Instanța de apel a stabilit, că apărarea a invocat imposibilitatea achitării

cheltuielilor judiciare de către inculpat din motiv că acesta are unica sursă de

venit sub formă de pensie lunară de dizabilitate în mărime de 1900 lei și

starea materială a acestuia din acest punct de vedere este precară. Aceste

argumente fiind respinse din motiv că plata pensiei respective nu poate fi

suspendată de producerea efectelor juridice ale sentinței adoptate.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că obligația inculpatului de a

suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea

unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a

judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, astfel, obligația de

a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că suma de 17 487,50 lei, ce

reprezintă ½ din costul expertizelor judiciare efectuate, urmează a fi încasată

de la inculpatul Niculița Andrei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli

judiciare, nefiind constatate temeiuri pentru eliberarea de plata acestora.

Cu referire la anunțarea în căutare a inculpatului, instanța de apel a

reținut, că prima instanță neîntemeiat l-a anunțat în căutare pe inculpat în

vederea punerii în executare a sentinței, or această chestiune se soluționează

prin încheiere în baza altor norme procedurale și nu se regăsește la art. 385

Cod de procedură penală. Dar, ținând cont că decizia instanței de apel se pune

în executare de la pronunțare, instanța de apel a considerat drept decăzută

necesitatea corectării acestei erori.

8

penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel în

partea stabilirii pedepsei, cu menținerea sentinței primei instanțe în această

parte.

În motivarea recursului procurorul indică, că pedeapsa penală stabilită

de instanța de apel este prea blândă, instanța de apel nu a ținut cont de

modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de către inculpat și anume că acesta

având scopul de a-i cauza suferințe fizice și vătămări corporale părții

vătămate, i-a aplicat lovituri cu pumnul și cu о țeavă metalică în regiunea

capului și peste alte părți ale corpului. Astfel, consideră că argumentele

expuse în susținerea soluției adoptate nu corespund principiului

individualizării pedepsei.

Procurorul menționează, că la individualizarea pedepsei, prima instanță

corect a concluzionat că inculpatul Niculița Andrei se caracterizează negativ și

anume că acesta anterior s-a aflat în conflict cu legea, deși conform

revendicării, anterior nu a fost tras la răspundere penală și potrivit

caracteristicii de la locul de trai acesta se caracterizează pozitiv.

Subsidiar, procurorul susține, că instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că potrivit sentinței Judecătoriei Cahul (sediul Central) din

02 decembrie 2016 cauza penală de învinuire a lui Niculița Andrei, în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 222 alin. (1) Cod penal, a fost încetată

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, iar la data de 29 iunie 2018 procesul penal în care acesta a fost

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal, a fost încetat din motivul împăcării părților.

Or, recunoașterea vinovăției de către inculpatul Niculița Andrei și

solicitarea examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, nu demonstrează că acesta s-a corectat și conștientizează

gravitatea infracțiunilor în săvârșirea cărora este învinuit.

Cu referire la personalitatea inculpatului, mai menționează și faptul, că

Niculița Andrei se află la evidența medicului psihiatru cu diagnoza „xxxxx”, iar

potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 201936S0020 din 12 martie

2019 „După săvârșirea infracțiunii ce i se impută, Niculița Andrei nu are o

tulburare nervoasă temporară și nu s-a îmbolnăvit de о boală mintală cronică,

prezintă dg: „xxxxx” conform stării psihice are capacitatea de a-și da seama de

acțiunile sale și le poate dirija, deci poate acționa cu discernământ”.

Prin urmare, acuzarea a considerat că prima instanța întemeiat i-a

stabilit inculpatului Niculița Andrei o pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare,

iar instanța de apel, micșorându-i substanțial pedeapsa inculpatului, a reținut

doar faptul că inculpatul este o persoană cu grad de dizabilitate sever, iar

circumstanțe agravante și atenuante nu s-au stabilit.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond și a încheierii

9

instanței de apel din 21 octombrie 2020 cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

În motivarea recursului apărarea indică, că instanța de apel neîntemeiat

a respins solicitarea privind dispunerea efectuării expertizei

psihiatrico-psihologice, menționând că Niculița Andrei se află la evidența

medicului psihiatru cu diagnoza xxxxx, starea sănătății acestuia s-a agravat,

iar de la efectuarea pe caz a expertizei psihiatrice s-a scurs un termen mai

mult de un an, timp în care starea sănătății lui Niculița Andrei impune

necesitatea verificării prezenței bolilor psihice care îl pot lipsi de posibilitatea

de a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau de a le dirija precum și

necesitatea aplicării după caz a măsurilor de constrângere cu caracter

medical.

Susține, că instanțele de fond eronat au stabilit în calitate de pedeapsă

pedeapsa cu închisoarea cu executare, or reieșind din circumstanțele cauzei,

starea sănătății inculpatului Niculița Andrei și personalitatea acestuia,

corijarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate prin aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Consideră apărarea, că instanța de apel neîntemeiat a admis demersul

procurorului privind încasarea de la inculpatul Niculița Andrei a cheltuielilor

de judecată în sumă de 17 487,50 lei, ce reprezintă ½ din suma cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizelor dispuse în prezenta cauză, or

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor prevăzute de art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

Mai indică, că în situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de

organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia urmează a fi

achitate din contul statului, or efectuarea expertizelor a avut scopul

acumulării probatoriului pentru administrarea cauzei și cheltuielile pentru

acestea nu pot fi puse pe seama inculpatului.

În acest context, indică că instanțele de fond nu au ținut cont de gradul

de dizabilitate a lui Niculița Andrei, că are capacitatea de muncă de 20%, este

beneficiar al pensiei de invaliditate, nu deține mijloace financiare suficiente

pentru tratament și întreținerea sa, fiind în incapacitate de plată a cheltuielilor

judiciare.

și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

respinse, ca inadmisibile, din considerentele ce urmează a fi expuse în

continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

10

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când

hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

8.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către partea acuzării,

Colegiul penal lărgit atestă, că procurorul invocă în calitate de temeiuri pentru

casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile, când: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, precum și în cazul când 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal lărgit atestă că

acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel din considerentele că, în

opinia sa, aceasta a adoptat o soluție nemotivată în partea stabilirii pedepsei,

greșit a individualizat pedepsele și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

definitivă prea blândă.

Cu referire la criticile invocate de procuror precum că, instanța de apel

la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 75 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal lărgit atestă,

că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel corect a stabilit

măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatului, a luat în considerație

faptul, că Niculiță Andrei și-a recunoscut vina și se căiește sincer de cele

comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit consideră, că la individualizarea pedepsei instanța

de apel just a reținut lipsa circumstanțelor agravante și atenuante, a luat în

calcul faptul că inculpatul Niculița Andrei este o persoană cu grad sever de

dizabilitate fără termen din cauza afecțiunii din copilărie, are capacitatea de

muncă păstrată la nivel de 20 %, anterior s-a aflat în conflict cu legea, se află la

evidența medicului psihiatru cu diagnoza „xxxxx”, conform stării psihice poate

acționa cu discernământ, iar conform Raportului de expertiză judiciară

psihiatrico-legală nr. 201936S0020 din 12.03.2019, în cazul detenției lui

Niculița Andrei i se recomandă la necesitate evidența psihiatrului din

penitenciar.

11

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și

cercetate în cadrul întregului proces penal, Colegiul penal lărgit consideră, că

instanța de apel corect a concluzionat, că stabilirea unei pedepse penale la

limita maximă a sancțiunii prevăzute de lege atât pentru un infractor care a

săvârșit fapta cu circumstanțe agravante, cât și pentru cel care a săvârșit fapta

în lipsa lor se prezintă a fi inechitabilă.

În acest sens, Colegiul penal lărgit nu a constatat careva temeiuri de a

pune la îndoială legalitatea și veridicitatea soluției instanței de apel, fiind

solidară cu concluziile formulate de această instanță.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel corect a

individualizat și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

și în strictă conformitate cu legea penală, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 78 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, astfel că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în acest sens.

8.2. Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul

Gîrneț Zinaida în numele inculpatului Niculița Andrei, Colegiul penal lărgit

atestă, că apărarea invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței

de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Reieșind din esența criticilor invocate în recurs, Colegiul penal atestă că

apărarea invocă în calitate de eroare de drept faptul, că instanța de apel

eronat a respins solicitarea apărării privind efectuarea expertizei psihiatrico-

psihologice, i-a stabilit inculpatului pedeapsa cu închisoare cu executare, deși,

în opinia sa, în speță în privința inculpatului urmau a fi aplicate prevederile

art. 90 Cod penal, precum și greșit a concluzionat asupra necesității încasării

din contul inculpatului aflat în incapacitate de plată a cheltuielilor judiciare,

motive care se subscriu temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, din care considerent instanța de recurs

se va expune și în privința acestor temeiuri.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocate de

către recurent, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, Colegiul lărgit relevă, că instanța de apel, respectând

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelurile declarate, a

verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate

suplimentar probele administrate de prima instanță, astfel ajungând la

concluzia corectă enunțată supra, expusă la pct. 5 al prezentei decizii, și pe

larg motivată în pct. 5.1.

12

Cu referire la argumentele apărării privind necesitatea efectuării

expertizei psihiatrico-psihologice, Colegiul penal lărgit atestă, că avocatul

Gîrneț Zinaida a invocat că Niculița Andrei nu s-a prezentat la pronunțarea

deciziei, deoarece a suferit o criză și a fost internat la tratament în Spitalul

Clinic de Psihiatrie pe un termen de 30 zile, iar pentru a stabili dacă inculpatul

este pasibil executării pedepsei în penitenciar sau la tratament urmează a fi

dispusă efectuarea expertizei respective. Apărarea a concretizat în instanța de

apel, că inculpatul a fost internat la cerere, iar eliberarea concluziei medicale

sau diagnozei stabilite i-a fost refuzată pe motiv că sunt date cu caracter

personal, așadar nu poate fi prezentată instanței de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale apărării Colegiul penal lărgit reține,

că art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală prevede: expertiza judiciară se

dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea

circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sînt

necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei,

meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe

specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către

judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea

expertizei judiciare se face, la cererea părților, de către organul de urmărire

penală, procuror sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către

organul de urmărire penală sau procuror.

Conform art. 143 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, expertiza

judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea

stării psihice și fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care

apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de

a-și apăra de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal.

Contrar argumentelor avocatului Gîrneț Zinaida, Colegiul penal lărgit

atestă, că potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară

nr. 201936S0020 din 12.03.2019, inculpatul Niculița Andrei nu suferă de

maladie psihică cronică, la momentul săvârșirii infracțiunii cât și după, nu

suferea și nu s-a îmbolnăvit de o boală mentală cronică, conform stării psihice

poate acționa cu discernământ, internarea acestuia în spitalul de psihiatrie nu

este necesară, în caz de detenție i se recomandă la necesitate evidența

psihiatrului în penitenciar.

Instanța de recurs consideră că instanța de apel, reieșind din concluziile

medicilor specialiști în domeniu, expusă în raportul de expertiză sus-indicat,

în mod întemeiat a acceptat opiniile acestora, apreciind faptul că diagnosticul

inculpatului „xxxxx reprezintă o afecțiune din copilărie, o dizabilitate xxxxx”,

în acest sens în susținere vine și Declarația drepturilor deficientului mintal

adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 decembrie 1971, care prevede că

„xxxxx trebuie să fie considerat ca persoană și nu ca bolnav”.

De asemenea Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel,

soluționând necesitatea efectuării expertizei psihiatrico-psihologice solicitate

de către apărare, corect a indicat asupra faptului, că în ședința instanței de

13

apel inculpatul a relatat despre motivul internării în spital, perioada

internării, a răspuns suficient de clar la întrebări, ceea ce a permis instanței să

concluzioneze că nu se atestă nici o probă sau indiciu aparent că starea de

sănătate a inculpatului Niculița Andrei s-ar fi înrăutățit în raport cu perioada

anterioară în care acesta a fost expertizat.

În acest sens, Colegiul penal lărgit nu a constatat careva temeiuri de a

pune la îndoială legalitatea și veridicitatea soluției instanței de apel privind

respingerea solicitării avocatului Gîrneț Zinaida cu privire la dispunerea

expertizei judiciare complexe psihiatrică-pedagogică în privința inculpatului

Niculița Andrei, fiind solidară cu concluziile formulate de această instanță prin

Încheierea din 29 decembrie 2020 (f.d. 177-179, vol. II).

Cu referire la argumentul apărării privind neaplicarea față de inculpat a

suspendării condiționate a executării pedepsei, în contextul celor expuse în

pct. 5.1 și 8.1 al prezentei decizii, Colegiul penal lărgit reiterează că, la

stabilirea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel

nu a comis erori de drept, pedeapsa închisorii aplicată inculpatului și izolarea

acestuia fiind una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate

exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Referitor la încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, Colegiul

penal lărgit reține prevederile art. 229 alin. (1) - (2) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a

fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de

persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de

nereabilitare.

Colegiul penal lărgit consideră, că în acord cu cele stipulate de legea

procesuală penală, în prezenta cauză instanța de apel a exercitat în deplină

măsură aceste atribuții legale reglementate de legislator, corect interpretând

și aplicând prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală și indicând

motivele corespunzătoare, ce au dus la adoptarea soluției de încasare a

cheltuielilor judiciare de la inculpat în beneficiul statului.

Contrar argumentelor avocatului Gîrneț Zinaida în numele inculpatului

Niculița Andrei, Colegiul penal lărgit reține că potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel, inculpatul Niculița Andrei a fost de

acord să suporte aceste cheltuieli, declarând că are nevoie de un termen mai

lung deoarece este beneficiar al pensiei în sumă de 1944 lei, bani care îi

depozitează la bancă.

Astfel, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele

pentru care cheltuielile judiciare au fost încasate de la inculpat în beneficiul

14

statului, instanța de apel respectând și prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzatorului de stat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este

indicat în pct. 5.1 din prezenta decizie, motivare pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează că în cazul în care instanțele

de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările,

care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de

apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar

genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune respingerea ca inadmisibile a

recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și de către avocatul Gîrneț Zinaida în

numele inculpatului Niculița Andrei.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și de

către avocatul Gîrneț Zinaida în numele inculpatului Niculița Andrei, cu

menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

29 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui Niculița Andrei xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 ianuarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Țurcan Anatolie

Stratulat Galina

Bejenaru Iurie

15