1ra-1077/20 — Art. 187 alin. 2 lit. b, e și f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 17 octombrie 2019, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Noroc Vitali a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru: - comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal (episodul din 03.01.2019), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis; - comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal (episodul din 16.01.2019), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis; -comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. lit. b), e), f) Cod penal (episodul din 27.01.2019), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis; 1 - comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul din 03.02.2019) fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor, lui Noroc Vitali i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 (opt) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă cererea procurorului, dispunându-se încasarea din contul inculpatului Noroc Vitali, în folosul statului, a sumei de 448 (patru sute patruzeci și patru) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În sentință prima instanță a constatat în fapt că: Noroc Vitali, la data de 03.01.2019, aproximativ în jurul orelor 20:45, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în fața blocului locativ situat pe adresa mun. Chișinău, bd. XXXXX, în mod deschis, a sustras din mâna cet. Lîtaeva Natalia, geanta de culoare neagră, valoarea căreia constituie 100 lei moldovenești, în care se afla un telefon mobil de model „Nokia” în valoare de 200 lei, în care era cartela SIM: XXXXX, buletin de identitate eliberat pe numele Lîtaeva Natalia Petru, bani în sumă de 50 lei moldovenești, două carduri bancare eliberate de BC „Moldova Agroindbank”, unul pe numele Lîtaeva Natalia și unul pe numele soțului său, Carpenco Victor, după care a părăsit locul infracțiunii cu bunurile sustrase, fugind într-o direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 350 lei moldovenești. Tot el, la data de 16.01.2019, în jurul orelor 19:00, împreună și de comun acord cu o altă persoană, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, aflându-se pe stradela XXXXX, mun. Chișinău, în scara blocului, au sustras în mod deschis de la Suveica Iurie o geantă în care se aflau 300 Euro, care conform cursului BNM constituie 5 878 lei, un ceas „Guarda” la preț de 1750 lei, buletinul de identitate și alte acte. După care, cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, deplasându-se într-o direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate Suveica Iurie un prejudiciu material în valoare de 7625 lei, ceea ce constituie o daună considerabilă. Tot el, la data de 27.01.2019, aproximativ la ora 22:15, împreună cu o altă persoană, acționând intenționat și urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se pe str. XXXXXmun. Chișinău, s-au apropiat de la spate de Melnic Denis, l-au doborât la pământ, după care i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului. Concomitent, în mod deschis, au sustras de la acesta un inel confecționat din aur cu greutatea de 15,25 gr., la prețul de 9000 lei, un pachet de țigări „Kent 2 Mentol”, portmoneu de culoare cafenie de model „Ballery”, la prețul de 250 lei, în care se aflau card bancar „Moldinconbank”, buletin de identitate și permis de conducere pe numele părții vătămate, cauzând prin acțiunile sale un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 9250 lei. Tot el, la data de 03.02.2019, aproximativ pe la orele 02.30, aflându-se în mun. Chișinău, str. Independenței, în perimetrul bd. Cuza Vodă și bd. Traian, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționând intenționat și inducându-l în eroare pe Corcinschi Serghei, prezentându-i ultimului ca adevărată intenția de a efectua un sunet de pe telefonul mobil al ultimului, unde în urma transmiterii de către Corcinschi Serghei a telefonului său mobil de model „Xiaomi Redmi 5”, cu numărul de IMEI1 XXXXX și IMEI2 XXXXX, în care era introdusă cartela SIM cu nr. XXXXX, l-a însușit, părăsind locul comiterii faptei într-o direcție necunoscută, cauzându-i în acest mod părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă de 4664,80 lei MD.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Panov Diana în numele inculpatului Noroc Vitali prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului Noroc Vitali să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă cu respingerea solicitării acuzatorului de stat în partea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată. 3.1. În motivarea apelului avocatul a menționat că: -inculpatul Noroc Vitali a recunoscut vina integral, cauza penală fiind examinată în procedură simplificată; -față de inculpatul Noroc Vitali a fost aplicată o pedeapsă mult prea aspră, dat fiind faptul că acesta și-a recunoscut vina integral, a conlucrat cu urmărirea penală de la început, a ajutat la stabilirea adevărului, are la întreținere doi copii minori; -cu privire la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a sumei de 448 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară se constată că suma invocată de către procuror urmează a fi respinsă ca fiind cheltuielile statului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, apelul declarat de avocatul Diana Panov în interesele inculpatului Noroc Vitali a fost respins ca fiind nefondat, menținând hotărârea atacată fără modificări. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Noroc Vitali, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante ori agravante, de 3 influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul Noroc Vitali a comis patru infracțiuni, dintre care trei infracțiuni grave și o infracțiune mai puțin gravă, care fac parte din categoria infracțiunilor contra patrimoniului. Din revendicarea eliberată în privința inculpatului Noroc Vitali rezultă că ultimul anterior a fost atras la răspundere penală (f.d. 57-59). Potrivit concluziilor medicale, inculpatul Noroc Vitali nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru (f.d. 45, 46), totodată din materialele cauzei, rezultă că inculpatul are la întreținere doi copii minori. În contextul celor indicate supra, instanța de apel analizând argumentele avocatului Diana Panov privind stabilirea inculpatului Noroc Vitali a unei pedepse mai blânde, a notat faptul că, sub aspectul proporționării pedepsei aplicate inculpatului și pentru o corectă individualizare a acesteia raportate la toate criteriile generale prevăzute de art. 75 Cod penal, trebuie să se țină seama atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, astfel că chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Instanța de apel reieșind din circumstanțele cauzei, a apreciat că scopul pedepsei constând în formarea unei atitudini corecte față de munca, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, prevenind astfel reiterarea comportamentului infracțional și protejarea societății prin prevenirea recidivei, or, solicitarea invocată de avocatul Diana Panov privind aplicarea inculpatului Noroc Vitali a unei pedepse mai blânde, în speța dată nu este oportună, deoarece inculpatul Noroc Vitali nu a ales calea corijării, având în vedere că aceasta anterior a fost atras la răspundere penală (f.d. 57-59), activitatea infracțională pentru el ar putea deveni o îndeletnicire, la moment el nefiind implicat în vreo activitate stabilă și utilă societății, iar pedeapsa închisorii cu executarea ei reală este aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de fapta comisă. În acest sens, instanța de apel a considerat că soluția primei instanțe s-a întemeiat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze. Pedepsele penale stabilite de prima instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul penal. 4 În ceea ce privește solicitarea avocatului Diana Panov privind respingerea solicitării acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului Noroc Vitali a cheltuielilor de judecată în mărime de 448 lei, instanța de apel a stabilit netemeinicia acestei solicitări, or, în conformitate cu art. 227 alin. (2), pct. 5), 229 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în legătură cu efectuarea acțiunilor procedurale în cauza penală, efectuarea raportului de expertiză judiciară se încasează din contul inculpatului. Prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative” la articolul 143, alineatul (2) care prevedea că „plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat” a fost abrogat. În sensul dat instanța de apel a notat că urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei desfășurări a procesului penal. În cheltuielile ocazionate de administrarea probelor se includ și sumele pentru retribuția cuvenită experților si interpreților pentru serviciul care l-au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza penală. Suportarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță. Așadar, instanța de apel a constatat că solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea din contul inculpatului Noroc Vitali a cheltuielilor judiciare în sumă de 448 lei este întemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare pot fi suportate de condamnat. 5

Nefiind de acord cu soluțiile instanțelor de fond, avocatul Panov Diana în numele inculpatului a declarat în termen recurs ordinar prin care, fără a invoca unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel cu aplicarea unei pedepse mai blânde și respingerea cererii de încasare din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare suportate pe caz. 5.1. În motivarea recursului avocatul a menționat că: - Noroc Vitali a recunoscut integral vina, iar cauza a fost examinată în procedura simplificata prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa aplicată este prea aspră și nu a fost luat în considerație faptul că inculpatul și-a recunoscut vina integral, a conlucrat cu urmărirea penală de la început, a ajutat la stabilirea adevărului, are doi copii minori la întreținere; - cu privire la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a sumei de 448 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru efectuarea Raportului de expertiză judiciară consideră ca suma invocată de către procuror urmează a fi respinsa ca fiind cheltuielile statutului, ori în conformitate alin. (1) art. 229 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Referință asupra recursului declarat, nu a fost depusă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării nu a invocat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă din conținutul argumentelor expuse de recurent se atestă că acestea se subscriu temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele 6 de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând materialele cauzei, instanța de recurs a stabilit că argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu pedeapsa închisorii aplicată de instanța de apel, care în opinia recurentului este prea aspră. În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Analizând soluția instanței de apel, care a judecat apelul părții apărării, Colegiul penal conchide că instanța a motivat pe deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei cu închisoare pe termenul stabilit, motivare care este corespunzătoare practicii judiciare ținând cont de toate circumstanțele cauzei și cele personale ale inculpatului Noroc Vitali, care potrivit materialelor cauzei și anume revendicarea eliberată în privința inculpatului Noroc Vitali rezultă că ultimul anterior a fost atras la răspundere penală (f.d. 57-59), a comis infracțiuni intenționate într-un termen scurt de timp dintre care trei infracțiuni grave și o infracțiune mai puțin gravă, care fac parte din categoria infracțiunilor contra patrimoniului, iar o infracțiune a fost comisă în privința unei persoane în etate de 80 ani, la materialele cauzei nefiind stabilite date cu privire la repararea prejudiciului cauza părților vătămate. 7 Mai mult, prima instanță operând cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru comiterea a trei infracțiuni grave și una mai puțin gravă, a stabilit pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare, prin cumul parțial al pedepselor deși instanța avea deplina posibilitate de a aplica cumulul total, or, prin respectiva opțiune pedeapsa definitivă putea atinge termenul de 13 ani și 6 luni închisoare. Astfel, Colegiul penal apreciază că instanța de apel corect a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor comise de către Noroc Vitali, care fiind anterior condamnat a comis noi infracțiuni cu intenție, fapt care denotă că pedepsele anterioare nu au atins scopul prevăzut la art. 61 Cod penal, astfel pedeapsa stabilită în speță, a fost corect individualizată atât prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală cât și a prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal. Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii aplicării unei pedepse mai blânde, nu și-au găsit confirmarea, pedeapsa aplicată de instanța de apel fiind legală și întemeiată, careva erori în acest sens nefiind constatate. Prin urmare, Colegiul penal apreciază că alegațiile apărătorului cu privire la asprimea pedepsei aplicate inculpatului Noroc Vitali pentru infracțiunile comise, sunt declarative și vădit neîntemeiate. Cu referire la solicitările recurentului privind respingerea cererii părții acuzării de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, Colegiul penal reține că prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar în sensul dat urmează a fi notat că potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Având în vedere că cheltuielile judiciare compensarea cărora se solicită din contul inculpatului, au fost suportate după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva impedimente privind încasarea din contul inculpatului a respectivelor sume, se ajunge la concluzia că soluția instanței de apel raportată 8 la prevederile art. art. 227, 229 alin. (1)-(3), 143 Cod de procedură penală, este corectă și motivată. Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Panov Diana în numele inculpatului Noroc Vitali, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Panov Diana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui Noroc Vitali XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020. Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir Judecătorii /semnătură/ Toma Nadejda /semnătură/ Boico Victor 9