1ra-1203/20 — art. 27, 145 alin. 1 Cod penal

1ra-1203/20 — art. 27, 145 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1203/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului și de către inculpat cu

supliment, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Parmacli Ivan Xxxx, născut la xxxx, originar din r-nul

xxxxx, fără domiciliu.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Parmacli Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

27, 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

20 iulie 2018, aproximativ la orele 18:10, aflându-se pe peronul Gării Auto Centru

amplasată pe str. M. Varlaam 58, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

în rezultatul unor relații ostile, având scopul omorului intenționat al lui Șarban Vasili

care la acel moment fiind în stare de ebrietate alcoolică dormea pe o bancă, s-a

apropiat de acesta, la imobilizat urcând asupra lui și cu un cuțit de birou i-a efectuat

două tăieturi la nivelul gâtului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară

nr.201802D1536 din 08 august 2018 plagă tăiată la nivelul gâtului pe dreapta cu

1

lezarea pielii, mușchiului platisma și mușchilor stemohiodian, leziuni care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare corporală ușoară.

Intenția lui Parmacli Ivan de a-1 omorî pe Șarban Vasili, nu și-a produs efectul

deoarece acesta considerând că leziunile corporale cauzate sunt suficiente pentru

survenirea morții și-a încetat acțiunile sale, iar ca rezultat al acordării asistenței

medicale calificate a fost posibilă evitarea decesului victimei.

Astfel, acțiunile lui Parmacli Ivan au fost încadrate în baza art. 27, 145 alin. (1)

Cod penal – „tentativă de omor, adică, tentativa de omor a unei persoane, acțiuni

care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-au produs efectul”.

3.1 Avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, solicitând casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care a înceta procesul penal, invocând

că: prima instanță a dat o apreciere eronată probelor acumulate, învinuirea adusă

inculpatului este bazată în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate și a martorilor

acuzării, iar declarațiilor inculpatului, nu i-au fost date nici o apreciere, fapt ce vine

în contradicție cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, reieșind din probele

prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei în prima instanță, vina inculpatului

Parmacli Ivan nu a fost dovedită vis-a-vis de cele incriminate, în acțiunile ultimului

lipsind atât componența laturii subiective, cât și componența laturii obiective ale

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal. Apelantul a mai indicat că:

argumentul acuzatorului privind faptul că intenția inculpatului era de a omorî partea

vătămată, dar nu de a-i cauza leziuni corporale acestuia este neîntemeiată, căci

tentativa de omor premeditat este posibilă doar în prezența unei intenții directe, însă

probele acumulate la faza de urmărirea penală nu demonstrează intenția premeditată

a inculpatului de a cauza părții vătămate moartea, or acțiunile real săvârșite în

coraport cu raportul de expertiză și declarațiile sincere ale inculpatului demonstrează

doar intenția de a cauza careva vătămări corporale lui Șarbin Vasili nu și de a-1

ucide. Ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit cât și procesul verbal de

audiere în calitate de bănuit din data de 20 iulie 2018, sunt lovite de nulitate, dat

fiind faptul că această acțiune a fost efectuată în lipsa unui traducător, or inculpatul

este vorbitor de limbă rusă, mai mult continuând aceleași încălcări procesuale OUP

la data de 21 iulie 2018, înaintează învinuirea lui Parmacli Ivan și î1 audiază în

această calitate la fel în lipsa unui traducător, astfel încălcându-i și de această dată

drepturile sale (f.d. 60); la data de 13 august 2018, procurorul î1 audiază suplimentar

pe Parmacli Ivan în calitate de învinuit, din nou fără traducător (f.d. 88); acțiunile de

finisare a U.P. și de prezentare a materialelor U.P. sunt efectuate în lipsa

traducătorului. Cu motivarea sentinței punct 13, prin care prima instanță a indicat

că: „nu poate reține nici argumentul avocatului precum că inculpatul este vorbitor

de limbă rusă, iar învinuirea i-a fost adusă în limba de stat fără ca acesta să fie asistat

2

de interpret, or, din materialei cauzei urmează că acuzatorul de stat i-a prezentat

inculpatului ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit în limba rusă, la fel

drepturile și obligațiile în calitate de învinuit în limba rusă la fel și rechizitoriul,

astfel, pe parcursul urmăririi penale Parmacli Ivan urma să fie asigurat cu interpret,

dat fiind faptul că este vorbitor de limbă rusă, iar procurorul nu are dreptul să î-și

asume obligații de interpret/traducător, astfel au fost încălcate drepturile inculpatului

de către organul de urmărire penală. Procesul penal în privința lui Parmacli Ivan

urmează a fi încetat în temeiul art. 332, 251 alin.(2) Cod penal, din motiv că sunt

prezente circumstanțe care exclud sau condiționează desfășurarea urmăriri penale,

or acțiunile de recunoaștere în calitate de bănuit și învinuit, procesele verbale de

audiere în aceste calități cât și înmânarea rechizitoriul, au fost efectuate cu încălcări

ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea acestora, dat fiind faptul că au fost efectuate

fără traducător.

3.2 Inculpatul, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin

care a înceta procesul penal, invocând că: nu a avut intenția de a ucide, acțiunile sale

au fost provocate de acțiunile părții vătămate care l-a jefuit de mai multe ori.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul

Parmacli Ivan a săvîrșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost

corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță corect nu a reținut că argumentul

avocatului precum că inculpatului este vorbitor de limbă rusă, iar învinuirea i-a a fost

adusă în limba de stat fără ca acesta să fie asistat de un interpret or, din materialele

cauzei penale urmează că acuzatorul de stat i-a prezentat inculpatului ordonanța de

recunoaștere în calitate de învinuit în limba rusă (f.d.57), la fel drepturile și

obligațiile învinuitului au fost prezentate în limba rusă (f.d.58-59), rechizitoriul la

fel fiind prezentat în limba rusă (f.d.97-99).

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o motivare

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin

rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

3

5.1 Avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, indicând temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală,

prin care a solicitat, casarea deciziei, pronunțarea unei decizii prin care procesul

penal în privința inculpatului Parmacli Ivan să fie încetat în temeiul art. 332 alin. (1),

275 p. 9) din motiv că sunt prezente circumstanțe care exclud sau condiționează

desfășurarea urmăririi penale, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul

său(pct. 3.1 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- instanța de apel prin expunerea părții motivate a deciziei a încălcat principiul

egalității în cadrul unui proces penal, prin expunerea doar asupra poziției părții

vătămate și a procurorului;

- declarațiile martorilor nu au fost date citirii de către instanța de apel și nici nu

au fost verificate, astfel nu se cunoaște când au fost verificate;

- s-a dispus examinarea în lipsa părții vătămate, nu este anexată la dosar nici

dovada citării legale și nici imposibilitatea citării/găsirii părții vătămate, cu toate că

partea apărării a insistat pe prezența părții vătămate.

5.2 Inculpatul, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, pronunțarea unei noi decizii

prin care a schimba tipul penitenciarului din închis în deschis, invocând argumente

similare cu cele indicate de avocatul său în recurs(pct. 5.1 din prezenta decizie),

invocând suplimentar:

- este bolnav;

5.2.1 La data de 16.01.2020, inculpatul a depus un supliment la recursul său,

solicitând și invocând aceleași cerințe și argumente ca și în recursul său(pct. 5.2 din

prezenta decizie).

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în secția reprezentarea învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a

solicitat declararea recursului inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat, motivând prin

faptul că instanțele inferioare just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei și corespunzător au încadrat acțiunile inculpatului.

Mai mult, a mai menționat că, afirmațiile recurentului precum că ordonanța

procurorului de punere a inculpatului sub învinuire, în conformitate cu prevederile

art. 251 Cod de procedură penală, este lovită de nulitate deoarece inculpatul, este

vorbitor de limba rusă, nu a fost asistat de un interpret, nu corespund realității, or,

procurorul i-a prezentat învinuitului ordonanța de punere sub învinuire cât și

drepturile și obligațiile acestuia în această calitate procesuală, atât în limba de stat

cât și în limba rusă, fiind audiat în calitate de învinuit, în prezența apărătorului,

cunoscându-și dreptul de a solicita prezența interpretului, inculpatul nu a dorit să se

folosească de acest drept.

4

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acestea sunt inadmisibile,

din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

7.1 Cu privire la recursul declarat de către avocatul Cazacu Dumitru în

numele inculpatului:

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul, indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța

de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, în sensul că „faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică greșită”, Colegiul

penal, punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce nu poate fi

acceptată, or, atât în sentință(f.d. 162 – 163 v.I) cât și în decizia(f.d. 190 – 191 v.I)

instanței de apel au fost combătute aceste argumente, motivare ce este în coroborare

cu circumstanțele constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de probe

cercetate de prima instanță și de instanța de apel, ce se acceptă și de instanța de

recurs, ce este conform practicii CtEDO, hotărîrea Albert vs România din

16.02.2010.

În acest sens, Colegiul penal mai indică că, nu pot fi reținute alegațiile

recurentului precum că, „acțiunile real săvârșite în coraport cu raportul de expertiză

și declarațiile sincere ale inculpatului demonstrează doar intenția de a cauza vătămări

5

corporale lui Șadrin nu și de a-l ucide”, or, conform raportului de expertiză nr.

201802D1563 din 08 august 2018, la partea vătămată i-a fost stabilit diagnosticul:

plagă tăiată în regiunea cervicală pe o lungime de aproximativ 12 cm, fiind în stare

gravă când a fost preluat de către medici, și transferat de către medicii DMU în sala

de operație cu plaga tăiată fiind cu hemoragie activă, astfel, Colegiul penal statuează

că, inculpatul aplicându-i părții vătămate o plagă tăiată de o lungime de aproximativ

12 cm în regiunea cervicală, realiza care pot fi consecințele, or, zona cervicală(gâtul)

este o zonă vitală.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, prima instanță just a conchis că

inculpatul a avut intenția directă de a săvârși infracțiunea de omor asupra părții

vătămate, aceasta cu certitudine deducându-se din faptul că inculpatul cunoscând cu

certitudine că partea vătămată doarme, s-a suit deasupra și i-a aplicat o plagă tăiată

de 12 cm într-o zonă vitală a corpului, în regiunea gâtului, însă datorită intervenirii

prompte a medicilor veniți la fața locului, nu și-a putut realiza intenția.

Potrivit jurisprudenței în cauzele penale similare, s-a statuat că intenția de a

săvârși omorul se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt: folosirea unor

mijloace apte de a produce moartea(cuțitul), locul sau regiunea corporală unde s-au

aplicat loviturile ori asupra căreia s-a acționat(zona cervicală – gâtul), numărul,

intensitatea și repetabilitatea loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra

victimei(plagă tăiată de aproximativ 12 cm.), perseverența făptuitorului în

exercitarea violențelor, natura relațiilor dintre făptuitor și victimă anterioare

săvârșirii faptei(din declarațiile inculpatului: au mai avut conflicte), particularitățile

victimei.

Cât ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta este expusă neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată(f.d. 190 – 192 v. I) s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, decizia instanței

de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și în partea contestată de

recurent în prezentul recurs, fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază

soluția instanței de apel, soluție întemeiată pe cumulul de probe, cercetate, verificate

și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt

sau de drept ce ar afecta legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa

6

unor temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

Cât ține de argumentele recurentului precum că pe parcursul urmăririi penale,

inculpatul urma să fie asigurat cu interpret, dat fiind faptul că este vorbitor de limbă

rusă, iar procurorul nu are dreptul să-și asume obligații de interpret/traducător, astfel,

au fost încălcate drepturile inculpatului la etapa urmăririi penale, Colegiul penal

indică că nu pot fi reținute, or, această reprezintă o interpretare eronată a

recurentului, mai mult, acestea au fost ca obiect de dispută atât în prima instanță cât

și în instanța de apel asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentință (f.d. 163 v. I) și în

decizie(f.d. 191 v. I), motivare care Colegiul penal o consideră corectă și o însușește,

ce nu contravine practicii CtEDO, constatându-se că inculpatului actele procedurale

i-au fost înmânate în limba rusă, fiind interogat ca bănuit el a dat declarații în limba

rusă(f.d. 60 v. I) în prezența avocatului.

7.2. Cu referire la recursul ordinar cu supliment declarat de către inculpat

în care a indicat în majoritate argumente similare cu cele descrise în recursul declarat

de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului (pct. 5.1 din prezenta

decizie), Colegiul penal, indică că instanța de recurs s-a expus pe aceste argumente

în punctul 7.1 a prezentei decizii, care sunt valabile și în privința recursului declarat

de către inculpatul Parmacli Ivan.

Cu referire la individualizarea pedepsei inculpatului, Colegiul penal invocă că

motivele invocate de recurent privind: - „că partea vătămată l-a jefuit, l-a provocat,

el este bolnav, a fost în stare de afect”, nu pot fi acceptate fiindcă pedeapsa aplicată

inculpatului este la limita minimă a sancțiunii prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod

penal, iar starea de afect nu a fost invocată în apeluri, astfel, conform prevederilor

art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, acest argument nu mai poate fi invocat în

recurs ordinar.

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

7

întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Cazacu

Dumitru în numele inculpatului și de către inculpat cu supliment, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Parmacli Ivan Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8